ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 390/A/2015

Asupra apelurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 623/F din 18 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 334 din C. proc. pen. anterior a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunea prevăzută de art. 246 rap. la art. 248

1

C. pen. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 246 din același cod.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. anterior a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, prevăzută de art. 246 rap. la art. 248

1

C. pen. anterior.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. anterior a fost achitat inculpatul B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, prevăzută de art. 25 anterior rap. la art. 246 rap. la art. 248

1

C. pen. anterior.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior a fost achitat inculpatul B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen. anterior.

În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen. anterior a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă SC D. SRL.

În baza art. 349 C. proc. pen. anterior raportat la art. 192 alin. (3) din același cod, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 193 alin. (6) C. proc. pen. anterior a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea părții civile de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. x/P/2009 din 13 mai 2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, printre altele, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații:

- A., notar public în cadrul Biroului Notarului Public E. și A. din Brașov, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, prev. de art. 246 C. pen. anterior rap. la art. 248

1

C. pen. anterior;

- B., pentru instigare la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată și respectiv, fals în declarații, prev. de art. 25 rap. la art. 246 C. pen. anterior rap. la art. 248

1

C. pen. anterior și respectiv art. 292 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a II-a penală la data de 21 mai 2013, sub nr. x/2/2013.

Prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut că inculpatul A., în calitate de notar public, exercitând o funcție de autoritate publică, și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu prin încălcarea prevederilor Legii nr. 36/1995 și nerespectarea obligațiilor legale pe care le avea cu ocazia autentificării contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 31 ianuarie 2008, între numiții B. și C., în calitate de vânzători și respectiv SC D. SRL Brașov, prin reprezentant J., în calitate de cumpărător, având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra unor terenuri în suprafață totală de 28.600 mp înscrise în CF z1, CF z2, CF z3, CF z4 și CF z5 ale localității Nicolae Bălcescu, județul Bacău, întrucât la data autentificării nu existau în documentația folosită extrase CF privind respectivele loturi de teren

[

încălcând dispozițiile art. 70 alin. (1) din Ordinul Ministerului Justiției nr. 710/C/1995 - Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995 și respectiv ale art. 54 alin. (1) din Legea nr. 7/1996].

De asemenea, s-a reținut că notarul public nu a solicitat în vederea verificării realei situații juridice a imobilelor actele de proprietate (contracte de vânzare-cumpărare, prin care vânzătorii dobândiseră anterior dreptul de proprietate) și nu a menționat în cuprinsul actului translativ de proprietate autentificat mențiuni care să facă cunoscut faptul că dreptul de proprietate dobândit de vânzător era supus unor condiții suspensive constând în plata efectivă a prețului datorat foștilor proprietari, activitate care a condus la vătămarea intereselor legale ale cumpărătorului SC D. SRL Brașov, fiind posibilă doar intabularea provizorie a dreptului de proprietate în CF z1 și CF z2 ale localității Nicolae Bălcescu, județul Bacău, nefiind îndeplinite condițiile suspensive stipulate în sarcina numiților B. și C. prin contractele de vânzare-cumpărare nr. z6 și respectiv z7 din 05 februarie 2007 ale Biroul Notarului Public F. din Bacău, nefiind achitate către foștii proprietari G. și respectiv H./I. sumele de 2.580 euro și respectiv 376.000 euro, reprezentând parte din prețurile datorate de aceștia.

Totodată, s-a mai reținut că la data autentificării, nu exista nici certificatul de neurmărire fiscală a imobilelor ce făceau obiectul contractului de vânzare-cumpărare, acest certificat fiind depus la dosar și având o dată ulterioară datei încheierii actului translativ de proprietate, săvârșind, astfel, infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată, prev. și ped. de art. 246 C. pen. anterior rap. la art. 248

1

C. pen. anterior.

Pe linia aceleiași argumentații, s-a susținut că inculpatul B., la data de 31 ianuarie 2008, cu ocazia autentificării contractului de vânzare-cumpărare, cu intenție, cunoscând împrejurarea că dreptul de proprietate ce urma a fi transmis către cumpărătoarea SC D. SRL Brașov era supus unor condiții suspensive, constând în plata către foștii proprietari a unor sume de bani reprezentând parte din prețul datorat, a determinat notarul public A. să-și îndeplinească în mod defectuos atribuțiile și să nu respecte obligațiile legale pe care le avea. Sub acest ultim aspect s-a reținut că actul translativ de proprietate a fost autentificat deși nu existau în documentația folosită extrasele CF privind loturile de teren ce se înstrăinau, nemenționându-se în cuprinsul actului autentificat mențiuni care să facă cunoscut faptul că dreptul de proprietate dobândit de vânzător era supus unor condiții suspensive, activitate care a condus la vătămarea intereselor legale ale cumpărătorului SC D. SRL Brașov, fiind posibilă doar intabularea provizorie a dreptului de proprietate în CF z1 și CF z2 ale localității Nicolae Bălcescu, județul Bacău, nefiind îndeplinite condițiile suspensive stipulate în sarcina numiților B. și C. prin contractele de vânzare-cumpărare nr. z6 și respectiv z7 din 05 februarie 2007 ale Biroului Notarului Public F. din Bacău, nefiind achitate către foștii proprietari G. și respectiv H./I. sumele de 2.580 euro și, respectiv, 376.000 euro, reprezentând parte din prețurile datorate de aceștia, fapta întrunind elementele constitutive ale instigării la infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată, prev. și ped. de art. 25 rap. la art. 246 C. pen. anterior rap. la art. 248

1

C. pen. anterior.

De asemenea, cu privire la acest inculpat, în actul de sesizare s-a mai reținut că la aceeași dată de 31 ianuarie 2008, cu ocazia încheierii și autentificării contractului de vânzare-cumpărare, în calitate de vânzător, a făcut declarații necorespunzătoare adevărului în fața notarului public, în vederea producerii unor consecințe juridice, menționând în mod expres că împreună cu soția inculpată:

- "suntem în exclusivitate titularii dreptului de proprietate asupra acestui imobil și că acesta nu face obiectul niciunei creanțe și/sau proceduri judiciare și nu este grevat de niciun fel de sarcini;

- garantăm că imobilul mai sus individualizat nu face obiectul niciunei ipoteci, servituți, clauze de uzufruct viager, interdicție de înstrăinare sau grevare, privilegiu, drept sau sarcini de orice natură;

- nu suntem implicați și după cunoștințele noastre nu există pericolul iminent a niciunui litigiu, arbitraj sau procedură administrativă al căror rezultat ar putea afecta dreptul de proprietate exclusivă deținut de noi asupra imobilului;

- vânzarea se face liberă de orice sarcini sau procese;

- situația de CF expusă mai sus este identică cu cea de azi, data autentificării actului", deși aceștia cunoșteau împrejurarea că dreptul de proprietate ce urma a fi transmis către cumpărătoarea SC D. SRL Brașov era supus unor condiții suspensive, constând în plata către foștii proprietari a unor sume de bani reprezentând parte din prețul datorat acestora, sume ce nu au fost niciodată achitate, săvârșind astfel infracțiunea de fals în declarații prev. și ped. de art. 292 C. pen. anterior.

Inculpatul A., în cursul urmăririi penale, a depus în apărare mai multe memorii, prin apărător ales, susținând că fapta comisă de el prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare și autentificarea acestuia la data 31 ianuarie 2008 îi poate atrage doar o răspundere din punct de vedere al încălcării deontologiei profesionale și nu o răspundere penală, întrucât prin fapta sa nu a cauzat o vătămare intereselor legale ale cumpărătorului, în acest sens se arată că nu există un prejudiciu pecuniar, deoarece prețul fusese achitat anterior încheierii contractului. Inculpatul a apreciat că nu a existat nicio vătămare a intereselor legale ale SC D. SRL, ci dimpotrivă, încheierea contractului având doar efecte favorabile cumpărătorului, deoarece l-ar fi determinat pe B. să mai achite diferențe de preț către vechii proprietari de la care cumpărase cele 5 terenuri.

De asemenea, SC D. SRL și-a înscris astfel un drept de proprietate în CF pentru 3 din cele 5 terenuri.

S-a susținut, totodată, că prin încheierea în formă autentică a contractului nu s-a schimbat cu nimic situația de fapt care era aceeași și anterior, întrucât determinantă pentru dobândirea proprietății nu era existența sau nu a extraselor CF la momentul autentificării, ci existența dreptului pur și simplu în patrimoniul vânzătorului.

Cu privire la cele invocate de apărare, s-a observat de către organul de urmărire penală că tocmai acest ultim aspect atrage atenția asupra abuzului notarului, respectiv că acesta nu a verificat existența dreptului vânzătorului însă a autentificat transmiterea acestui drept.

În ce privește lezarea intereselor cumpărătorului, s-a subliniat faptul că acesta nu a putut intra în posesia suprafeței terenurilor comasate. Cumpărarea interesa doar terenurile comasate, doar astfel se justifica un profit. S-a arătat că terenurile ce nu erau în proprietatea deplină a vânzătorului sunt chiar în mijlocul suprafeței comasate, astfel că s-a apreciat că există o vătămare ce rezultă inclusiv din lipsa posibilității de folosință a celor 3 terenuri ce au intrat în proprietatea deplină a cumpărătorului.

În același timp, notarul a atestat faptul că la încheierea antecontractului și la actele adiționale la acesta a solicitat din timp și s-au emis extrase CF de autentificare, extrase din care rezultă situația juridică a terenurilor, astfel că J. a avut cunoștință despre această situație.

Inculpatul B., în cursul urmăririi penale, a susținut că situația juridică a terenurilor vândute către SC D. SRL a fost cunoscută de către reprezentantul legal al societății, J., care a cunoscut că prețul pentru acestea nu fusese achitat în totalitate. Prețul de vânzare convenit prin antecontract era 1.201.200 euro, iar după încheierea antecontractului urma să primească de la SC D. SRL suma de bani cu ajutorul căreia trebuia să achite diferențele de preț datorate persoanelor de la care cumpărase terenurile.

Acesta a arătat că nu a primit suficiente sume de bani de la SC D. SRL, astfel încât să achite integral restanțele de plată. În luna noiembrie 2007 s-a încheiat actul adițional prin care s-a amânat din nou termenul de încheiere a contractului și a fost de acord să fie redus prețul la 950.000 euro, sumă pe care a încasat-o efectiv, însă consideră că ar mai fi trebuit să primească încă 400.000 euro pentru a fi în măsură să achite toate resturile de preț la foștii proprietari.

Inculpatul B. a precizat că la momentul încheierii contractului atât J., cât și notarul A. cunoșteau situația reală a terenurilor tranzacționate, respectiv existența unor sume de bani neachitate către foștii proprietari. Soția sa, C., a venit la biroul notarial ulterior redactării contractului și aceasta doar a semnat fără a participa la alte discuții în legătură cu tranzacția. Ulterior, B. a stabilit cu J. să renunțe la părțile sociale pe care le avea la SC D. SRL, fără a beneficia de vreun avantaj, J. și K. urmând să achite restanțele către foștii proprietari.

Inculpatul B. a arătat că se consideră nevinovat de comiterea faptelor pentru care este cercetat, subliniind că nu a avut intenția de a înșela SC D. SRL. Contractul încheiat la notar A., în opinia sa, era supus unor condiții și ar fi produs consecințe juridice doar după ce toate părțile își îndeplineau obligațiile asumate verbal. Doar în aceste condiții a semnat contractul. Inculpatul a susținut că toți cei 950.000 euro au fost plătiți pentru achitarea prețului celor 5 terenuri.

Organul de urmărire penală a apreciat că aceste susțineri sunt contrazise de aspectele de fapt constatate:

- cele 5 terenuri au fost cumpărate de B. (căsătorit) cu suma totală de 1.226.940 euro, cum rezultă din cele 5 contracte, și dacă ar fi fost efectiv plătiți cei 950.000 euro primiți de inculpat de la SC D. SRL, ar fi rămas de achitat 276.940 euro și nu 378.580 euro cât este restanța de plată. Diferența reprezintă prejudiciul material, suma pe care inculpatul B. nu a achitat-o în contul plății terenurilor, așa cum s-a consemnat atât în actul adițional la antecontract, din luna noiembrie 2007, cât și în contractul autentificat la data de 31 ianuarie 2008, fără a avea extrasele CF de autentificare din care rezultă neachitarea integrală a prețului, aceasta definind o dată în plus vătămarea cauzată prin abuzul comis de notar.

- referitor la susținerea că J., reprezentantul legal al SC D. SRL, cunoștea, la momentul semnării contractului, situația juridică reală a terenurilor, inclusiv aspectul neplății integrale a prețului, s-a precizat că nu există nicio probă care să ateste aceste susțineri. Atât martorul G. cât și martorul L. au declarat în sensul că J. a aflat despre situația juridică și neplata integrală a prețului, ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, autentificat de inculpatul notar A., la data de 31 ianuarie 2008.

La data de 27 iulie 2011, persoana vătămată SC D. SRL s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1.416.000 euro și 171.346,81 lei reprezentând paguba apreciat suferită.

Din probatoriul administrat în faza de urmărire penală a rezultat că, relativ la reținerea doar a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, paguba materială constă în neplata restanțelor în sumă de 2.580 euro și respectiv 376.000 euro, pentru a putea intra în posesia întregii suprafețe comasate, astfel încât s-a afirmat că partea civilă va avea posibilitatea să își precizeze definitiv pretențiile, în termen legal, în fața instanței de judecată.

Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută având în vedere următoarele mijloace de probă: plângere penală; contracte și antecontracte de vânzare-cumpărare; extrase CF; procese-verbale de constatare; declarații învinuiți; procese-verbale de confruntare; declarații martori; rapoarte de expertiză grafoscopică; certificat de neurmărire fiscală; chitanțe plată onorariu notarial, impozite, taxe; ordine de plată, note de creditare societate; adrese ale CF Bacău și acte istoric CF; registre de intrare-ieșire OCPI Bacău; extras, în fotocopie certificată; registru general notarial; extras, în fotocopie certificată, toate coroborate cu celelalte acte din dosar.

În faza judecății în primă instanța, după verificarea regularității actului de sesizare, la interpelarea instanței, inculpații A. și B. au arătat că nu doresc aplicarea procedurii prev. de art. 320

1

C. proc. pen. anterior, susținând că nu se consideră vinovați și că doresc să fie audiați de instanță.

În cursul cercetării judecătorești, fiind audiați, inculpații au dat declarații detaliate, menținându-și poziția exprimată în cursul urmăririi penale, apreciind că nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor ce le-au fost reținute în sarcină.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, SC D. SRL a arătat că își menține constituirea de parte civilă formulată în cursul urmăririi penale, iar ulterior a formulat precizări prin care a solicitat să se dispună obligarea inculpaților, în solidar, la plata sumei de 1.332.316,80 euro, plătibilă în lei la cursul BNR din data plății.

Sub aspectul probatoriului, instanța de fond a dispus administrarea probei testimoniale cu martorii indicați în rechizitoriu, respectiv L., M., N., O., G., H., P. De asemenea, din oficiu s-a dispus administrarea probei testimoniale cu martorul J. (audiat în această calitate în cursul urmăririi penale).

În cauză a fost administrată proba testimonială cu martorii menționați, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.

Partea civilă SC D. SRL a solicitat instanței de fond încuviințarea probei cu expertiză imobiliară evaluatorie în scopul de a dovedi întinderea prejudiciului suferit de aceasta ca urmare a faptelor comise de inculpați, a probei cu înscrisuri, respectiv a unor contracte de vânzare-cumpărare, având ca obiect terenuri din vecinătatea terenurilor care au făcut obiectul contractului în litigiu, dar și a unui alt contract de vânzare-cumpărare încheiat și autentificat la același birou notarial al inculpatului A., în dovedirea modului în care astfel de acte sunt redactate la momentul autentificării, precum și a probei testimoniale privind audierea numitului K., arătând că acesta poate relata date sau informații pertinente, concludente și utile în legătură cu relația sa cu inculpații A. și B., precum și alte elemente de fapt privitoare la faptele pentru care sunt judecați inculpații referitoare la existența și întinderea prejudiciului.

Instanța de fond a încuviințat părții civile proba cu înscrisuri privind contractele de vânzare-cumpărare ale unor terenuri din vecinătatea terenurilor care au făcut obiectul contractului în litigiu, încheiate în perioada 2007 - 2012, respingând celelalte probe solicitate cu motivarea cuprinsă în încheierea de ședință din data de 14 noiembrie 2013.

În fața primei instanțe, inculpatul A. a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, în dovedirea onorariului stabilit de acesta și o situație de calcul al impozitului referitor la terenurile care au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, precum și extrasele de carte funciară privitoare la terenuri.

De asemenea, același inculpat, prin apărător ales, a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice, solicitând primei instanțe înlăturarea agravantei prev. de art. 248

1

C. pen. anterior, precizând că în conținutul rechizitoriului există o contradicție majoră cu privire la descrierea presupuselor fapte reținute în sarcina inculpaților.

Astfel, s-a arătat că inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru autorat la infracțiunea de abuz în serviciu, iar inculpatul B., pentru instigare la aceeași faptă. În acest context, deși este vorba despre aceeași infracțiune, sub formă de participație diferită, acuzarea a considerat că, spre deosebire de presupusa faptă reținută în sarcina inculpatului A., care nu a produs vreun prejudiciu material, cea săvârșită de coinculpatul B. s-a cuantificat într-o pagubă certă.

Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. anterior rap. la art. 248

1

C. pen. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. anterior, prima instanță a apreciat că este neîntemeiată și a dispus respingerea solicitării având în vedere următoarele:

Prin contractul autentificat din 31 ianuarie 2008 la Biroul Notarului Public "A. și E." (tată și fiică), inculpatul B. și martora C. (soți) au vândut către SC D. SRL Brașov - reprezentată de martorul J. - cinci terenuri cu o suprafață totală de 28.600 mp, situate în extravilanul localității Nicolae Bălcescu din jud. Bacău - înscrise în CF z1 sub nr. top x1 (5000 mp), CF z2 sub nr. top x2 (10000 mp), CF z9 nr. top x3 (2400 mp), CF z4 nr. top x4 (5000 mp) și CF z5 nr. top x5 (6200 mp), prețul (în cuantum de 950.000 euro) fiind achitat integral anterior perfectării actului.

Ulterior, s-a reținut că prin actul autentificat la BNP "R." din București sub nr. z8 din 28 martie 2008, SC D. SRL - reprezentată de J. - a vândut cele cinci terenuri către SC Q. SRL - reprezentată de J. și K. (cetățean străin cu reședința în Dubai), cu prețul de 1.515.800 euro.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, la data de 18 august 2009, SC D. SRL a chemat în judecată SC Q. SRL, solicitând rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. z8 din 28 martie 2009, cererea fiind admisă prin Sentința nr. 558 din 26 mai 2010.

S-a reținut, în actul de sesizare a instanței, că fapta inculpatului A. care, în calitate de notar public, exercitând o funcție de autoritate publică și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu încălcând prevederile Legii nr. 36/1995, nerespectând obligațiile legale pe care le avea cu ocazia autentificării contractului de vânzare-cumpărare încheiat, la data de 31 ianuarie 2008, între numiții B. și C., în calitate de vânzători și respectiv SC D. SRL Brașov, prin reprezentant J., în calitate de cumpărător, având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra unor terenuri în suprafață totală de 28.600 mp înscrise în CF z1, CF z2, CF z3, CF z4 și CF z5 ale localității Nicolae Bălcescu, județul Bacău, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prev. și ped. de art. 246 rap. la art. 248

1

C. pen. anterior, întrucât la data autentificării:

- nu existau în documentația folosită extrase CF privind respectivele loturi de teren [încălcând dispozițiile art. 70 alin. (1) din Ordinul Ministerului Justiției nr. 710/C/1995 - Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995 și respectiv ale art. 54 alin. (1) din Legea nr. 7/1996],

- notarul public nu a solicitat în vederea verificării realei situații juridice a imobilelor actele de proprietate (contracte de vânzare-cumpărare, prin care vânzătorii dobândiseră anterior dreptul de proprietate);

- notarul public nu a menționat în cuprinsul actului translativ de proprietate autentificat mențiuni care să facă cunoscut faptul că dreptul de proprietate dobândit de vânzător era supus unor condiții suspensive constând în plata efectivă a prețului datorat foștilor proprietari.

- nu exista nici certificatul de neurmărire fiscală a imobilelor ce făceau obiectul contractului de vânzare-cumpărare, acest certificate fiind depus la dosar și având o dată ulterioară încheierii actului translativ de proprietate.

S-a mai arătat, în rechizitoriu, că această activitate a notarului a condus la vătămarea intereselor legale ale cumpărătorului SC D. SRL Brașov, fiind posibilă doar intabularea provizorie a dreptului de proprietate în CF z1 și CF z2 ale localității Nicolae Bălcescu, județul Bacău, nefiind îndeplinite condițiile suspensive stipulate în sarcina numiților B. și C. prin contractele de vânzare-cumpărare nr. z6 și respectiv z7 din 05 februarie 2007 ale Biroului Notarului Public F. din Bacău, prin neachitarea către foștii proprietari G. și respectiv H./I. a sumelor de 2.580 euro și respectiv 376.000 euro, reprezentând parte din prețurile datorate de aceștia.

Prin raportare la descrierea faptei reținute în sarcina inculpatului A., prima instanță a constatat că susținerile apărării sunt nefondate, fapta fiind descrisă atât în fapt, cât și în drept ca producând un prejudiciu părții vătămate SC D. SRL în cuantum de 378.850 euro reprezentând diferența de preț neachitată de către inculpatul B. în contul plății terenurilor (2.850 euro + 376.000 euro). De altfel, prima instanță a reținut că, atunci când procurorul combate susținerile inculpaților, analizate în cuprinsul actului de sesizare, din rechizitoriu arată expres că cei 378.850 euro reprezintă restanța de plată, respectiv prejudiciul material, constând în suma pe care inculpatul B. nu a achitat-o în contul plății terenurilor, așa cum se arată textual în actul de sesizare că s-a consemnat atât în actul adițional la antecontract, din luna noiembrie 2007, cât și în contractul autentificat la data de 31 ianuarie 2008, fără a avea extrasele CF de autentificare din care rezultă neachitarea integrală a prețului, ceea ce definește o dată în plus vătămarea cauzată prin abuzul comis de notar.

Așadar, prin actul de sesizare a instanței s-a menționat detaliat atât fapta reținută în sarcina inculpatului A., cât și încadrarea juridică a acesteia prin raportare la situația de fapt expusă, reținându-se expres că la data autentificării actului nu fuseseră achitate sumele de 2.580 euro și 376.000 euro, așa încât susținerea potrivit căreia ar trebui eliminată agravanta prevăzută de art. 248

1

C. pen. anterior din conținutul încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului A. pe motiv că în rechizitoriu nu s-a reținut că fapta inculpatului A. ar fi produs un prejudiciu material, așa cum s-a reținut în sarcina inculpatului B. apare ca fiind nefondată.

De altfel, prima instanță a mai constatat, analizând motivarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B., că în ceea ce privește prejudiciul reținut, considerentele procurorului sunt identice cu cele expuse la secțiunea încadrare juridică privind fapta reținută în sarcina inculpatului A.

Totodată, expunerea din rechizitoriu - delimitată prin spațiere - din perspectiva instanței de fond reprezintă considerentele pentru care s-a reținut agravanta prevăzută de art. 248

1

C. pen. anterior (respectiv consecințele deosebit de grave în sensul art. 146 C. pen. anterior), ca fiind valabile ambilor inculpați, iar nu doar pentru inculpatul B., așa cum a susținut apărătorul ales al inculpatului A.

Având în vedere aceste considerente, instanța de fond, în baza art. 334 C. proc. pen. anterior, a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunea prevăzută de art. 246 rap. la art. 248

1

C. pen. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. anterior.

Pe cale de consecință, prima instanță a constatat că este nefondată și apărarea inculpatului A. în sensul pronunțării unei soluții de încetare a procesului penal, în temeiul art. 10 lit. f) C. proc. pen. anterior deoarece notarul public ar fi funcționar, iar nu funcționar public - în accepțiunea art. 147 alin. (1) C. pen. anterior - astfel încât s-a invocat incidența în cauză a dispozițiilor art. 258 C. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 58/2008, în sensul că acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Totodată, prima instanță a arătat că o astfel de plângere a fost tardiv formulată, după expirarea termenului de 2 luni prevăzut de lege, fiind formulată de o persoană fără mandat special din partea SC D. SRL, respectiv că ar fi trebuit formulată de SC Q. SRL, în calitate de titulară a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au format obiectul contractului de vânzare-cumpărare din 31 ianuarie 2008.

Astfel, deși argumentele apărării au avut în vedere încadrarea juridică a faptei prevăzută de art. 246 C. pen. anterior, prima instanță a reținut că trimiterea în judecată a inculpatului A. a avut loc pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 246 rap. la art. 248

1

C. pen. anterior.

Instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 258 C. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 58/2008, în sensul că dispozițiile art. 246 - 250 C. pen. anterior privitoare la funcționarii publici se aplică și celorlalți funcționari, caz în care maximul pedepsei se reduce cu o treime.

În cazul prevăzut la alin. (1), pentru faptele prevăzute la art. 246, 247 și 250 alin. (1) - (4) C. pen. anterior, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, cu excepția acelora care au fost săvârșite de o persoană dintre cele prevăzute la art. 147 alin. (1) C. pen. anterior.

Instanța de fond, analizând dispozițiile art. 258 alin. (2) C. pen. anterior, a constatat că acestea fac referire în mod expres la infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 247 și art. 250 C. pen. anterior, iar nu la infracțiunile prevăzute de art. 246 - 250 din același cod, astfel cum se menționează în alin. (1) al aceluiași articol.

Prin urmare, pentru fapta prevăzută de art. 248

1

C. pen. anterior, indiferent dacă subiectul activ ar avea calitatea de funcționar sau de funcționar public, acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, iar nu la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată reținută prin actul de sesizare în sarcina inculpatului A., respectiv instigare la abuz în serviciu în formă calificată reținută în sarcina inculpatului B., instanța de fond a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. anterior, respectiv faptele nu sunt prevăzute de legea penală, având în vedere următoarele considerente:

Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și în fața primei instanțe a rezultat că numitul K. (cetățean străin cu reședința în Dubai) l-a împrumutat pe inculpatul B. cu suma de 500.000 euro încheind contractul de împrumut autentificat din 21 decembrie 2006 la BNP R. din București, stabilindu-se scadența la data de 25 ianuarie 2007.

Potrivit declarațiilor inculpatului B. și ale martorului J., dar și ale numitului K., prima instanță a reținut că inculpatul B. și numitul K. au realizat câteva tranzacții imobiliare fără incidente și pentru a facilita relația de afaceri aceștia au convenit la înființarea unei societăți comerciale cu sediul în Brașov, înființând SC D. SRL a cărei acte constitutive s-au întocmit și redactat la notarul A. din Brașov.

SC D. SRL a fost înființată de către cei trei acționari K., J. și B. - aspecte pe care prima instanță le-a reținut ca rezultând și din relațiile de la Oficiul Registrului Comerțului. Relevanță a prezentat și împrumutul din luna ianuarie 2007 acordat de către K. inculpatului B. care, din cele reținute de prima instanță, s-a transformat într-o creditare a societății de către K., care l-a împuternicit pe B. să efectueze demersurile necesare în vederea creditării societății, conform procurii autentificate sub nr. x7 din 02 februarie 2007 și declarației autentificate sub nr. x6 din 02 februarie 2007, ambele acte fiind autentificate de către inculpatul A., în calitate de notar public.

Inculpatul B. a arătat că cei 500.000 euro împrumutați îi plătise avans pentru 5 terenuri ce se pot comasa, astfel s-a hotărât de către cei 3 acționari ca suprafața comasată să fie achiziționată de societate și s-a convenit transferarea celor 500.000 euro ca parte din prețul plătit pentru achiziționarea întregii suprafețe, aspect confirmat și de declarațiile martorului J.

La începutul anului 2007, între inculpatul B. și soția acestuia, în calitate de promitenți vânzători pe de o parte, și SC D. SRL, în calitate de promitent cumpărător pe de altă parte, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP A. din 15 februarie 2007, având ca obiect promisiunea de vânzare-cumpărare privind cinci terenuri cu o suprafață totală de 28.600 mp, situate în extravilanul localității Nicolae Bălcescu din jud. Bacău - înscrise în CF z1, sub nr. top x1 (5000 mp), CF z2, sub nr. top x2 (10000 mp), CF z9, nr. top x3 (2400 mp), CF z4, nr top x4 (5000 mp) și CF z5, nr top x5 (6200 mp) la prețul de 1.201.200 euro.

Subsecvent, instanța de fond a mai reținut că prin actul adițional la antecontract din data de 06 iunie 2007 (autentificat la BNP A.), prețul de vânzare a fost modificat la suma de 1.323.770 euro, fiind incluse cheltuielile promitenților vânzători pentru cumpărarea suprafeței comasate, stabilindu-se termenul de plată la data de 31 iulie 2007. Ulterior, la data de 31 iulie 2007 s-a încheiat un nou act adițional, autentificat la BNP A. din 31 ianuarie 2007, termenul pentru încheierea vânzării în forma finală fiind stabilit la data de 10 septembrie 2007.

Pe fondul întârzierilor repetate în ceea ce privește încheierea contractului de vânzare-cumpărare, a fost renegociat prețul vânzării, fiind redus la 950.000 euro, astfel că prin viramentele efectuate de către K. în contul SC D. SRL, cu titlu de creditare a societății, prețul renegociat era considerat plătit integral înainte de încheierea contractului final (aspect consemnat în actul adițional la antecontract, din data de 15 noiembrie 2007, autentificat de către inculpatul A., în calitate de notar public.

În fine, s-a mai reținut că numitul K. nu s-a mai deplasat în România pentru a urmări tranzacția cu terenurile din jud. Bacău, terenuri pe care le vizionase împreună cu J. și inculpatul B. la începutul anului 2007, purtând doar discuții telefonice cu asociații săi, cu privire la condițiile încheierii contractului. Pe fondul discuțiilor purtate, la data de 31 ianuarie 2008 a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat de inculpatul A., în calitate de notar public, din 31 ianuarie 2008, părțile din contract fiind inculpatul B. și soția acestuia C. în calitate de vânzători, și SC D. SRL, reprezentată de către martorul J., în calitate de cumpărător.

Contractul menționat a avut ca obiect vânzarea-cumpărarea celor 5 terenuri cu o suprafață totală de 28.600 mp, situate în extravilanul localității Nicolae Bălcescu din jud. Bacău - înscrise în CF z1, sub nr. top x1 (5000 mp), CF z2, sub nr. top x2 (10000 mp), CF z9, nr. top x3 (2400 mp), CF z4, nr top x4 (5000 mp) și CF z5, nr top x5 (6200 mp), prețul vânzării fiind de 950.000 euro, precizându-se expres că prețul fusese achitat integral înainte de perfectarea contractului de vânzare-cumpărare (mențiune conformă cu conținutul actului adițional la antecontract, încheiat la data de 15 noiembrie 2007, astfel cum s-a arătat mai sus).

S-a mai reținut că, la data de 31 ianuarie 2008, potrivit înscrisurilor de la dosar, nu fuseseră achitate de către inculpatul B. diferențele de preț, de 2850 euro, aferentă contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. z7 din 05 februarie 2007 având ca obiect terenul situat în extravilanul localității N. Bălcescu înscrisă în CF z1, sub nr. top x1, în suprafață de 5000 mp, respectiv de 376.000 euro (aferentă contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. z6 din 05 februarie 2007 - având ca obiect terenul situat în extravilanul loc. N. Bălcescu înscris în CF z2, sub nr. top x2, în suprafață de 10000 mp. În acest ultim caz, contractul s-a încheiat sub condiția suspensivă constând în virarea restului de preț în cuantum de 376.000 euro de către cumpărătorul B. către vânzătorul H., condiție de a cărei îndeplinire depinde nașterea raportului obligațional.

Inculpatul A. a recunoscut atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de fond, că a încheiat actul de vânzare-cumpărare în lipsa extraselor de carte funciară, însă a arătat că a procedat în acest mod datorită insistenței părților (respectiv inculpatul B. și martorul J., reprezentantul părții civile la momentul autentificării actului), dar și în considerarea faptului că SC D. SRL plătise integral prețul vânzării și nu avea încheiat vreun act de vânzare-cumpărare care să-i consfințească dreptul de proprietate asupra terenurilor menționate, individualizate expres în antecontractul încheiat în februarie 2007.

Astfel, în fața instanței de fond inculpatul a declarat că a avut discuții de aproximativ 4 - 5 ore cu cei 2 domni (inculpatul B. și martorul J.), el refuzând să încheie contractul de vânzare în lipsa extraselor de carte funciară, respectiv că i-a comunicat martorului J. (care reprezenta cumpărătoarea, SC D. SRL), că din punctul său de vedere SC D. SRL se afla într-o poziție dezechilibrată față de inculpatul B., în sensul că obținuse doar promisiuni de vânzare, deși plătise suma de 950.000 euro, însă martorul J. a insistat să se încheie contractul de vânzare, întrucât aprecia că prin încheierea acestui contract ar fi avut un instrument juridic care să-i reechilibreze poziția.

De asemenea, instanța de fond a constatat că declarațiile inculpaților A. și B., în sensul că martorul J. cunoștea situația reală a imobilelor, sunt confirmate de probatoriul administrat în cauză, relatările contrare ale martorului (audiat în această calitate de instanță, întrucât în cursul urmăririi penale i s-a atribuit calitatea de martor) nefiind conforme cu realitatea, astfel cum se va arăta în continuare.

La analiza depoziției acestui martor, prima instanță nu a avut în vedere doar poziția sa subiectivă, dată fiind calitatea sa de reprezentant al părții civile la momentul autentificării contractului de vânzare-cumpărare din 31 ianuarie 2008, ci și alte împrejurări.

În primul rând, a avut în vedere motivarea expusă de procurorul de caz în cuprinsul rechizitoriului în ceea ce privește soluția de neîncepere a urmăririi penale dispuse în cauză cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în ceea ce îi privește pe inculpați.

Astfel, în rechizitoriu s-a arătat că promitentul cumpărător (adică J., ca reprezentant legal al SC D. SRL) a cunoscut ori putea cunoaște situația reală de fapt încă din luna noiembrie 2007 când, la încheierea actului adițional la antecontract, au existat extrasele CF de autentificare ce indicau intabularea provizorie pe numele lui B. și a soției acestuia. S-a mai reținut semnarea contractului în lipsa extraselor CF asumându-și riscul încheierii în acest mod a contractului, așa încât nu poate invoca propria culpă când susține ca a fost indus în eroare. De asemenea, s-a susținut că posibilitatea care îi revenea cumpărătorului era de a cere un extras de informare anterior încheierii contractului, mai ales că prețul fusese achitat integral anterior încheierii contractului. Totodată, s-a arătat că ceea ce putea cumpărătorul observa era neactualizarea extraselor CF despre care susține că se aflau la dispoziție cu ocazia încheierii contractului și că acestea conțineau clauzele rezolutorii, precum și intabularea provizorie a vânzătorilor.

În acest context, Curtea a constatat că nesinceritatea martorului rezultă și din împrejurarea că la data de 15 februarie 2007, între aceleași părți s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare pentru cele cinci terenuri, iar prin actul adițional din 15 noiembrie 2007 s-a convenit ca prețul tranzacției să fie redus de la 1.201.200 euro la 950.000 euro. Or, la încheierea celor două acte, s-a susținut că martorul J. a cunoscut că prețul nu fusese achitat integral pentru cele cinci terenuri, iar la semnarea antecontractului au existat extrasele de CF din care rezulta că terenurile erau înscrise provizoriu.

În plus, s-a reținut că potrivit declarațiilor martorului J. acesta se ocupa cu tranzacții imobiliare, așa încât cunoștea procedura notarială și înscrisurile necesare realizării unei tranzacții de vânzare-cumpărare. De aceea era greu de crezut că martorul ar fi semnat contractul de vânzare-cumpărare fără să verifice mențiunile cuprinse în extrasele de carte funciară.

De altfel, din probele administrate în cauză a rezultat că J., în calitate de reprezentant al SC D. SRL, cunoștea că prețul nu fusese achitat în întregime vânzătorului H.

În același sens, inculpatul B. a menționat că "J. cunoștea perfect situația și de aceea a fost de acord să semneze actul în aceste condiții. (...) înainte să semnam actul m-am deplasat cu dl. J. la Bacău de mai multe ori pentru a vorbi cu proprietarii celor 5 terenuri. Și dl. K. s-a deplasat la Bacău împreună cu mine și dl. J., întrucât trebuia să vizioneze terenul, înainte de semnarea actului".

De asemenea, inculpatul A. a arătat: "m-am gândit că fiind parteneri de afaceri cunosc situația exactă a plăților efectuate și a terenurilor achiziționate".

În același timp, s-a apreciat că declarațiile celor doi se coroborează cu relatările făcute de martorul P., acesta declarând că "înainte de a merge la notarul A. pentru semnarea actului, domnul J. și domnul A. știau că mai există o diferență de preț, care trebuie achitată către domnul G. de la Bacău".

De asemenea, potrivit declarației martorei N., aceasta a auzit discuțiile care au avut loc între notar și cele două părți și a precizat: părțile au arătat că ele cunosc situația terenului care făcea obiectul contractului și că vor să încheie contractul și să semneze actul.

În rechizitoriu s-a mai arătat că declarația acestei martore se coroborează cu declarația martorei O. (angajată a biroului notarial), care a precizat că i-a văzut pe inculpatul B. și pe J. că au intrat în birou la notar, că a auzit discuții în legătură cu încheierea unui contract și că nu este posibilă încheierea pentru că nu existau extrase de carte funciară, respectiv a auzit că părțile cunoșteau situația terenului și că nu ar exista probleme la încheierea contractului.

Prin urmare, s-a stabilit că deși cunoștea că nu este achitat integral prețul pentru unul dintre terenuri, martorul J. a acceptat să încheie contractul de vânzare-cumpărare, asumându-și acest risc.

Susținerile Ministerului Public în sensul că martorul J. nu ar fi cunoscut situația reală a terenurilor se bazează, potrivit celor expuse în rechizitoriu, pe declarațiile acestui martor și pe cele ale martorilor G. și L. care au declarat în cursul urmăririi penale în sensul că J. a aflat despre situația juridică și neplata integrală a prețului, ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, autentificat de inculpatul notar A., la data de 31 ianuarie 2008.

Analizând declarația martorului L., instanța de fond a constatat că acest martor confirmă faptul că anterior încheierii contractului din ianuarie 2008 martorul J. cunoștea faptul că finalizarea tranzacției întârzie datorită unor probleme existente cu intabularea terenului, respectiv că de la J. a aflat ulterior că ar exista probleme cu încheierea contractului, martorul L. nefiind prezent nici la încheierea vreunui antecontract, nici la încheierea contractului autentificat din 31 ianuarie 2008.

Totodată, martorul G. a arătat că domnul J. bănuia că nu fusese achitată diferența de preț către fratele meu și de aceea a venit la Bacău, nefiind în măsură să precizeze când a aflat martorul J. despre neachitarea diferenței de preț.

Prin urmare, nu s-a explicat de ce în actul de sesizare a instanței se dă valoare declarațiilor martorilor G. și L. în sensul că aceștia ar fi relatat că martorul J. ar fi aflat despre situația reală a terenurilor după data de 31 ianuarie 2008, întrucât din analiza declarațiilor acestora nu rezultă cu certitudine acest lucru, iar informațiile prezentate de martori în legătură cu acest aspect au fost primite de aceștia de la martorul J. Totodată, există alți martori (P., N. și O.) care atestă faptul că la momentul încheierii contractului din 31 ianuarie 2008, părțile, inclusiv martorul J., cunoșteau situația reală a terenurilor ce au făcut obiectul contractului, astfel cum s-a arătat.

În susținerea poziției procesuale a inculpatului A., exprimată cu ocazia audierii sale, s-a reținut și împrejurarea că după încheierea contractului de vânzare-cumpărare - în lipsa extraselor de carte funciară - a hotărât să nu remită părților niciun exemplar al actului până la primirea extraselor de carte funciară, aspect confirmat de materialul probator administrat în cauză.

Astfel, inculpatul A. a precizat în fața instanței de fond: "(...) am dat dispoziții angajaților cabinetului notarial să nu elibereze niciun exemplar al contractului, dl. J. m-a rugat să eliberez o copie xerox simplă, pentru a proba în fața dl. K. încheierea contractului. În prezența mea, d-na M. i-a eliberat o copie xerox neautentificată. Ulterior, am aflat cu surprindere, că o altă angajată, d-na O. i-a eliberat dl. J. un exemplar original al contractului de vânzare-cumpărare. Precizez că știam că s-au încheiat 6 exemplare originale".

Subsecvent, prima instanță a mai constatat că declarația inculpatului A. se coroborează cu cea a inculpatului B., care a precizat că "în cadrul discuțiilor avute cu notarul și cu dl. J. am stabilit că nu se eliberează contractele de vânzare în original până nu se rezolvă problema documentelor", cu declarația martorului P., care a relatat că "actul a fost semnat, dar notarul A. a spus că se dă drumul la act doar în momentul în care va primi declarația de primire a banilor de la domnul G. (...) am tot așteptat în acea zi, iar banii nu au fost virați și noi am plecat fără a primi niciun exemplar din actul încheiat"; cu declarația martorei M., care a arătat că "domnul notar a venit la mine în birou și mi-a spus ca va încheia contractul, dar ca nu va fi eliberat niciun exemplar original al contractului. Nu mi-a spus de ce, dar eu am dedus că se va proceda așa, întrucât nu existau extrasele de carte funciară".

În același sens, s-a reținut a fi și declarația martorei N., care a relatat că "domnul notar mi-a spus atunci când a văzut extrasul CF, în care figura contractul autentificat de el, să nu eliberez niciun exemplar original al contractului către părți".

Relevantă s-a dovedit a fi și declarația martorului J., care a relatat reacția inculpatului A. atunci când a aflat că martorul J. încheiase un alt contract de vânzare-cumpărare: "După revânzare, când s-a încercat intabularea, am aflat că ar exista probleme cu terenul, în sensul că erau niște înscrieri provizorii. L-am contactat pe domnul A., iar acesta m-a întrebat dacă eu am făcut o vânzare pe baza actului încheiat de el, exprimarea exactă «vrei să spui că contractul meu circulă liber ?», eu i-am spus că da.(...) Domnul notar mi-a dat copii după actele lui B. și așa am putut să-l identific pe G. mergând la Primăria Comunei Bălcescu pentru a-l contacta".

Prin urmare, reacția inculpatului A. a demonstrat instanței de fond dincolo de orice dubiu că inculpatul A. nu a cunoscut că reprezentantul SC D. SRL primise un exemplar original al contractului, la momentul autentificării, cu atât mai mult cu cât l-a ajutat pe martorul J. să-i identifice pe unii dintre foștii proprietari ai terenurilor (astfel cum rezultă și din declarațiile martorului).

În acest sens s-au reținut a fi și declarațiile martorei N. care a arătat că "după aproximativ trei săptămâni sau o lună (...) a obținut extrasele CF și în unele din ele figura înscrierea contractului autentificat de domnul A., a mers și a arătat extrasul domnului A., iar el i-a cerut să-l contacteze pe domnul J. și să solicite de la Bacău copii după actele pe baza cărora s-a făcut înscrierea în cartea funciară a contractului autentificat de domnul A.".

Din probele aflate la dosar a rezultat că eliberarea exemplarului original al contractului către martorul J. s-a făcut de martora O., fără ca inculpatul A. să cunoască acest aspect. În acest sens, Curtea a reținut că martora a precizat: "Părțile au plecat, iar după o oră sau o oră și jumătate, domnul J. s-a întors și mi-a spus că are nevoie de un exemplar original al actului pentru banca. În acea perioadă, în mod frecvent părțile cereau câte un exemplar pentru a-l folosi la bancă, iar domnul J., fiind parte în acel act mi s-a părut normal să eliberez un exemplar original. Nu l-am întrebat înainte pe domnul notar, eu nu-l întreb dacă pot să eliberez vreun act original, intră în atribuțiile mele înregistrarea și eliberarea actelor".

Totodată, împrejurarea că respectivul contract s-a încheiat în 7 exemplare în loc de 6, cum ar fi trebuit, nu dovedește dincolo de orice dubiu că inculpatul A. ar fi eliberat un exemplar original martorului J., celelalte probe administrate în cauză dovedind contrariul, așa cum s-a arătat mai sus.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina notarului public, inculpatul A., că și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu, întrucât la momentul autentificării contractului menționat nu existau în documentația folosită extrase CF privind respectivele loturi de teren [încălcând dispozițiile art. 70 alin. (1) din Ordinul Ministerului Justiției nr. 710/C/1995 - Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995 și respectiv ale art. 54 alin. (1) din Legea nr. 7/1996], în vederea verificării realei situații juridice a imobilelor; că nu a menționat în cuprinsul actului translativ de proprietate autentificat mențiuni care să facă cunoscut faptul că dreptul de proprietate dobândit de vânzător era supus unor condiții suspensive constând în plata efectivă a prețului datorat foștilor proprietari, respectiv că nu exista certificatul de neurmărire fiscală a imobilelor ce făceau obiectul contractului de vânzare-cumpărare, acest certificat fiind depus la dosar și având o dată ulterioară datei încheierii actului translativ de proprietate.

Potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 (în forma din 2008), notarul public care a întocmit actul privitor la un drept tabular este obligat să ceară din oficiu înscrierea în cartea funciară la biroul teritorial în a cărei rază de activitate se află imobilul. Despre exercitarea acestei obligații se va face mențiune expresă în cuprinsul actului (...). La autentificarea actelor prin care se constituie, se modifică sau se stinge un drept real imobiliar, notarul public va solicita un extras de carte funciară pentru autentificare sau, după caz, certificat de sarcini. Pe perioada valabilității extrasului de carte funciară pentru autentificare, registratorul urma să nu efectueze niciun fel de înscriere în cartea funciară, cu excepția aceleia pentru care a fost eliberat extrasul.

S-a mai reținut că potrivit art. 70 alin. (1) din Ordinul Ministerului Justiți