ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 259/RC/2016

Asupra recursului în casație de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 691 din 12 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria Onești în Dosarul x/270/2014 s-au dispus următoarele:

I. În baza art. 22 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 124 C. pen. s-a aplicat inculpatului A., cu antecedente penale, măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 1 (un) an și 4 (patru) luni pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b), d), C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen. și art. 113 și urm. C. pen.

În temeiul art. 22 alin. (2) și alin. (4) din Legea nr. 187/2012 s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 299 din 25 noiembrie 2013 a Judecătoriei Adjud (Dosar nr. x/173/2013 ) și s-a înlocuit această pedeapsă cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 1 (un) an și 6 (șase) luni.

În temeiul art. 22 alin. (2) și alin. (4) din Legea nr. 187/2012 s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 755 din 03 octombrie 2014 a Judecătoriei Onești (Dosar nr. x/270/2013) și s-a înlocuit această pedeapsă cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 1 ( un) an și 6( șase) luni.

În temeiul art. 22 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 187/2012 s-a aplicat inculpatului A. măsura educativă cea mai grea, de internare într-un centru educativ pe o durată de 1 (un) an și 6 (șase) luni.

Au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 126 C. pen. privind schimbarea regimului de executare.

S-a luat act că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a luat act că părțile civile C., D., E., F., G. și-au retras acțiunile civile față de inculpatul A.

II. S-a luat act că persoana vătămată B. și inculpații H. și I. au declarat înainte de citirea actului de sesizare că s-au împăcat.

S-a luat act că părțile civile C., D., E., F., G. și inculpații H. și I. au declarat înainte de citirea actului de sesizare că s-au împăcat.

În baza art.  396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit din oficiu împotriva inculpaților:

În baza art. 159 alin. (2) C. pen. s-au constatat stinse acțiunile civile formulate de către părțile civile C., D., E., F., G., ca urmare a împăcării părților.

S-a luat act că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 275 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. au fost obligate părțile civile C., D., E., F., G. și persoana vătămată B. la plata a câte 20 lei, fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat și inculpații H. la plata sumei de 840 lei și I. la plata sumei de 540 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, ca urmare a împăcării.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Prin Decizia penală nr. 1317/2015 din 23 decembrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. x/270/2014, privind pe intimatul inculpat A., în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Onești împotriva sentinței penale nr. 691 din 12 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria Onești în Dosarul nr. x/270/2014 în ceea ce îl privește pe inculpatul A., sub aspectul laturii penale.

S-a desființat, în parte, sentința apelată, s-a reținut cauza spre rejudecare și, în fond:

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 755 din 3 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Onești, definitivă prin Decizia penală nr. 949 din 4 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău.

În baza art. 21 alin. (1) și (3) din Legea nr. 187/2012 s-a înlocuit pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 1 an și 6 luni.

Pentru sǎvârșirea a 5 infracțiuni de furt calificat, prevăzută de art. 228-229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1), art. 77 lit. a) și art. 113 C. pen., în baza art. 125 alin. (3) C. pen. s-a prelungit măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 1 an și 6 luni cu 1 an.

Măsură educativă de executat pentru inculpatul A.: internare într-un centru de detenție pe o perioadă de 2 ani și 6 luni.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva Deciziei penale nr. 1317/2015 din 23 decembrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. x/270/2014, privind pe intimatul inculpat A. a formulat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

După îndeplinirea procedurilor prevăzute de art. 439 C. proc. pen., dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 10 martie 2016, stabilindu-se termen pentru data de 14 aprilie 2016 pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, conform art. 440 C. proc. pen., a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație.

Magistratul asistent, în conformitate cu dispozițiile art. 439 alin. 5 C. proc. pen., a întocmit și depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casație ce formează obiectul Dosarului nr. x/270/2014, în vederea discutării admisibilității în principiu a acesteia.

Potrivit concluziilor raportului magistratului asistent, cererea de recurs în casație a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de lege și îndeplinește cerințele impuse de art. 434 alin. (1) și art. 437 alin. (1), lit a), b), c), d) C. proc. pen.

Cererea de recurs formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin (1) lit. a), b), c), și d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele, prenumele procurorului care exercită recursul în casație, precum și organul judiciar din care acesta face parte, hotărârea care se atacă, (Decizia penală nr. nr. 1317 din data de 23 decembrie 2015 Curtea de Apel Bacău), precum și semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

Prin cererea de recurs în casație s-a invocat incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.

În motivarea cererii de recurs în casație, s-a arătat că instanța de apel, a aplicat greșit dispozițiile art. 15 alin. (2), art. 22 alin. (2) și (4), art. 21 alin. (1) și (3) din Legea nr. 187/2012, atât instanța de fond, cât și cea de control judiciar modificând substanțial și eronat regimul sancționator privind pe inculpatul minor A., aplicând acestuia pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, ce este incompatibilă în raport cu regimul sancționator al inculpaților minori care presupune numai aplicarea măsurii educative în conformitate cu dispozițiile art. 114 și următoarele C. pen.

Astfel, s-a reținut că recursul în casație a fost întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., prin cererea de recurs, solicitându-se înlăturarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 privind anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 755 din data de 03 octombrie 2014 a Judecătoriei Onești, definitivă prin Decizia penală nr. 949 din data de 04 decembrie 2014 a Curții de Apel Bacău.

De asemenea, s-a mai solicitat înlăturarea dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (3) din Legea nr. 187/2012, privind înlocuirea pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe aceeași perioadă, urmând a se menține suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 755 din data de 03 octombrie 2014 a Judecătoriei Onești.

Prin Încheierea nr. 128/RC din 14 aprilie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/270/2014, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 1317/2015 din 23 decembrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. x/270/2014, privind pe intimatul inculpat A.

Examinând pe fond recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin prisma textelor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Conform art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. o hotărâre este supusă casării în situația în care „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.”

Atât

în C. proc. pen. din 1936, cât și în reglementarea românească ulterioară, până la actualul C. proc. pen., recursul a constituit o cale de atac ordinară, și nu extraordinară, determinând verificarea legalității și temeiniciei hotărârii atacate pentru o serie de motive expres prevăzute de lege.

Însă, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale de atac extraordinară, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, așa cum se regăsea acesta în majoritatea legislațiilor moderne occidentale, încă de la începutul secolului al XIX-lea, la modelul inițial al recursului, așa cum a fost conturat încă de la codificarea napoleoniană, de unde s-a extins în majoritatea legislațiilor și în concepția juridică europeană.

Reglementarea recursului a pornit de la teza că în această cale de atac nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii. El reprezintă un mijloc de a repara ilegalitățile și nu are, în consecință, drept obiect rezolvarea unei cauze penale, ci sancționarea sentințelor și deciziilor neco­respunzătoare, în scopul respectării legislației și a uniformității jurisprudenței. Recursul nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor sau a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Spre deosebire de contestația în anulare, care vizează îndreptarea erorilor de proce­dură, sau de revizuire, cale de atac de fapt care urmărește îndreptarea erorilor de judecată, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Astfel fiind, motivele de recurs, potrivit noii reglementări, se limitează doar la cele prevăzute de art. 438 C. proc. pen. - nerespectarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente; condamnarea inculpatului pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; încetarea - în mod greșit - a procesului penal; lipsa constatării sau constatarea greșită a grațierii pedepsei aplicate inculpatului; aplicarea de pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În această ordine de idei, Înalta Curte constată că în ceea ce-l privește pe inculpatul A., prin sentința penală nr. 755 din 03 octombrie 2014 a Judecătoriei Onești, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 949/2014 a Curții de Apel Bacău (Dosar nr. x/270/2013), acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

Prin sentința penală nr. 691/2015 a Judecătoriei Onești (Dosar nr. x/270/2014), în temeiul art. 22 alin. (2) și alin. (4) din Legea nr. 187/2012 s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 755 din 03 octombrie 2014 a Judecătoriei Onești (Dosar nr. x/270/2013) și s-a înlocuit această pedeapsă cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 1 (un) an și 6 (șase) luni.

Prin Decizia penală nr. 1317/2015 a Curții de Apel Bacău, în baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 755 din 3 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Onești, definitivă prin Decizia penală nr. 949 din 4 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău.

În baza art. 21 alin. (1) și (3) din Legea nr. 187/2012 s-a înlocuit pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 1 an și 6 luni.

În acest context, Înalta Curte constată că în cazul inculpatului A. instanțele au procedat greșit, atât sub aspectul eronatei

aplicări a dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 privind anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 755 din 03 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Onești, definitivă prin Decizia penală nr. 949 din 04 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, cât și sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 21 alin. (1) și alin. (3) din aceeași lege, în sensul înlocuirii pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție.

În această succesiune logico-juridică, Înalta Curte constată că în mod corect, instanța de control judiciar ar fi trebuit să facă aplicarea dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora măsura suspendării executării pedepselor aplicate în baza C. pen. din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității se menține și după intrarea în vigoare a C. pen., reținându-se că inculpatul A. nu a săvârșit infracțiunile pentru care a fost condamnat în prezenta cauză în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 755 din 03 octombrie 2014 a Judecătoriei Onești.

În atare condiții,

instanța de control judiciar, făcând aplicarea greșită a dispozițiilor la care s-a făcut anterior referire, a aplicat o pedeapsă neconformă cu dispozițiile art. 114 C. pen.

, caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Față de considerentele anterior expuse, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Bacău împotriva Deciziei penale nr. 1317/2015 din 23 decembrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. x/270/2014, privind pe intimatul inculpat A.

și va dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 1317/2015 din 23 decembrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. x/270/2014, privind pe intimatul inculpat A..

Casează în parte decizia recurată și sentința penală nr. 691 din 12 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria Onești în Dosarul nr. x/270/2014 și în rejudecare:

Înlătură dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 privind anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 755 din 03 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Onești, (definitivă prin Decizia penală nr. 949 din 4 decembrie 2014 a Curții de Apel Bacău) față de inculpatul A.

Înlătură dispozițiile art. 21 alin. (1) și (3) (art. 22 alin. (2) și (4)) din Legea nr. 187/2012 privind înlocuirea pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe aceeași perioadă (a internării într-un centru educativ).

Menține suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni aplicată prin sentința penală 755/03 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Onești.

În baza dispozițiilor art. 120 C. pen. dispune luarea măsurii asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni pentru săvârșirea a 5 infracțiuni de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale ambelor hotărâri, care nu sunt contrare prezentei decizii.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A. în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2016.