ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 16.12.2016

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

16.12.2016

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia

nr.

550/RC/2016

Deliberând asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 116 din 18 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/291/2015 al Judecătoriei Roman, s-a dispus:

I. Admiterea cererii formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman și, în condițiile art. 386 din N.C.P.P., schimbarea încadrării juridice dată prin actul de sesizare faptei comise de inculpatul A., deținut în altă cauză în Penitenciarul Vaslui, cu antecedente penale, în dauna persoanei vătămate B., din infracțiunea de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) din N.C.P., cu referire la art. 231 alin. (1) N.C.P., în infracțiunile concurente de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) N.C.P., cu referire la art. 231 alin. (1) N.C.P., și efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 alin. (1) N.C.P., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) N.C.P.

II. a. Pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) N.C.P., cu referire la art. 231 alin. (1) N.C.P., în dauna persoanei vătămate C., decedat, succedat de moștenitorii legali D., și B., a fost condamnat inculpatul A., deținut în altă cauză în Penitenciarul Vaslui, cu antecedente penale, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

Potrivit art. 67 alin. (1) N.C.P. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. (1) lit. a), b) N.C.P. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o durată de 1 (un) an.

În temeiul art. 404 alin. (5) N.C.P.P s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) N.C.P., constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. (1) lit. a), b) N.C.P. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat).

Pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) N.C.P., cu referire la art. 231 alin. (1) N.C.P., în dauna persoanei vătămate B., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

Pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 alin. (1) N.C.P., în dauna persoanei vătămate B., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

S-a constatat că cele trei infracțiuni sunt concurente sub forma concursului real, potrivit art. 38 alin. (1) N.C.P.

III.

În condițiile art. 40 alin. (1) N.C.P., cu referire la art. 38 alin. (1) N.C.P., s-a constatat că infracțiunile de față sunt concurente sub forma concursului real cu infracțiunile pentru săvârșirea cărora inculpatul a fost condamnat anterior, după cum urmează:

- infracțiunea de tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 32 alin. (1) N.C.P. raportat la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d și alin. (2) lit. b) N.C.P. (persoană vătămată E.), pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare prin sentința penală nr. 216 din 5 iunie 2015 a Judecătoriei Roman, definitivă prin Decizia penală nr. 1145 din 17 noiembrie 2015 a Curții de Apel Bacău (Dosar nr. x/291/2015);

- infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) N.C.P. (persoană vătămată F.), pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare prin sentința penală nr. 483 din 18 decembrie 2015 a Judecătoriei Roman, definitivă prin neapelare (Dosar nr. x/291/2015).

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 483 din 18 decembrie 2015 a Judecătoriei Roman, definitivă prin neapelare, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare stabilită pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) N.C.P. (persoană vătămată F.);

- pedeapsa de 1 (un) an închisoare stabilită pentru infracțiunea de tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 32 alin. (1) N.C.P. raportat la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) N.C.P. (persoană vătămată E.), prin sentința penală nr. 216 din 5 iunie 2015 a Judecătoriei Roman, definitivă prin decizia penală nr. 1145 din 17 noiembrie 2015 a Curții de Apel Bacău.

În condițiile art. 40 alin. (1) N.C.P. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) N.C.P. s-au contopit pedepsele stabilite pentru cele cinci infracțiuni concurente, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 10 (zece) luni închisoare.

S-a constatat că inculpatul a fost liberat din centrul de detenție la data de 8 aprilie 2014 din executarea măsurii educative a internării într-un centru de detenție cu durata de 3 (trei) ani și 2 (două) luni aplicată prin sentința penală nr. 427 din 12 februarie 2014 a Judecătoriei Bacău (prin înlocuirea pedepsei închisorii aplicate prin sentința penală nr. 298 din 14 septembrie 2012 a Judecătoriei Roman, definitivă prin Decizia penală nr. 1131 din 8 noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău).

În temeiul art. 44 N.C.P. cu referire la art. 129 alin. (2) lit. b) N.C.P. s-a majorat pedeapsa închisorii stabilită prin contopire potrivit celor ce preced cu o pătrime din restul rămas neexecutat din măsura educativă, respectiv 116 zile, dispunându-se ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani 10 (zece) luni și 116 (o sută șaisprezece) zile de închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) N.C.P. s-a dispus ca inculpatul să execute, pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 3 (trei) ani și 10 (zece) luni închisoare, stabilită potrivit celor ce preced, pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) N.C.P. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o perioadă de 1 (un) an, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) N.C.P.

În temeiul art. 45 alin. (5) N.C.P. s-au contopit pedepsele accesorii aplicate inculpatului pe lângă pedepsele principale, urmând ca acesta să execute pedeapsa accesorie rezultantă prevăzută de art. 65 alin. (1) N.C.P., constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. (1) lit. a), b) N.C.P. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

S-a constatat că inculpatul se află în executarea pedepsei închisorii aplicate prin sentința penală nr. 483 din 18 decembrie 2015 a Judecătoriei Roman, definitivă prin neapelare.

În condițiile art. 40 alin. (3) N.C.P. s-a scăzut din pedeapsa rezultantă stabilită potrivit celor ce preced perioada executată în baza sentinței penale nr. 483 din 18 decembrie 2015 a Judecătoriei Roman, definitivă prin neapelare, respectiv de la 19 noiembrie 2015 la zi.

S-au anulat formele de executare emise în baza sentinței penale nr. 483 din 18 decembrie 2015 a Judecătoriei Roman, definitivă prin neapelare, urmând a fi emise noi forme de executare potrivit prezentei sentințe.

IV.

S-a admis cererea formulată de persoana vătămată C. - constituită parte civilă și continuată de succesorii legali D. și B. și, în condițiile art. 397 alin. (1) N.C.P.P raportat la art. 19 N.C.P.P, cu aplicarea art. 1357 și urm. din N.C.C., a fost obligat inculpatul să plătească succesorilor legali suma de 300 lei împreună, reprezentând contravaloarea bunului sustras (damigeană din sticlă cu capacitatea de 50 litri, cu coș din nuiele, cu cantitatea de 40 litri de vin).

S-a constatat că prejudiciul cauzat persoanei vătămate B. a fost acoperit în parte, prin restituirea cardului bancar și a sumei de 8 lei.

S-a admis, în parte, cererea formulată de persoana vătămată B. - constituită parte civilă și, în condițiile art. 397 alin. (1) N.C.P.P raportat la art. 19 N.C.P.P, cu aplicarea art. 1357 și urm. N.C.C., a fost obligat inculpatul să îi restituie acesteia suma de 22 lei, însușită prin operațiuni financiare efectuate în mod fraudulos.

În condițiile art. 272 N.C.P.P onorariul apărătorului desemnat din oficiu inculpatului (av. G.), în sumă de 520 lei (cameră preliminară și fond), a fost achitat din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art. 274 alin. (1) N.C.P.P a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.

Împotriva sentinței penale mai sus arătate a declarat apel inculpatul A..

Prin Decizia penală nr. 804 din 14 iulie 2016 Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în baza art. 421, pct. 2, lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de apelantul-inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 116 din 18 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/291/2015 al Judecătoriei Roman, în ceea ce privește încheierea unui acord de mediere.

A desființat sentința penală apelată în parte.

A reținut cauza spre rejudecare și în fond.

În baza art. 17, alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 16, alin. (1), lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt, art. 228, alin. (1) C. pen., cu referire la art. 231 alin. (1) N.C.P., în dauna persoanei vătămate B., întrucât a fost încheiat un acord de mediere.

A redus pedeapsa rezultată pentru infracțiunile concurente de la 3 ani și 10 luni închisoare la 3 ani și 8 luni închisoare.

A redus pedeapsa rezultată pentru infracțiunile concurente de la 3 ani, 10 luni și 116 zile închisoare la 3 ani, 8 luni și 116 zile închisoare.

A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 44 C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 275, alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva Deciziei penale nr. 804 din 14 iulie 2016 a Curții de Apel Bacău a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.

În esență, Parchetul a apreciat că majorarea pedepsei rezultante de 3 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatului A. (de către prima instanță) și respectiv de 3 ani și 8 luni închisoare (de instanța de control judiciar) cu o pătrime din restul de 466 zile pentru care a fost liberat condiționat din executarea măsurii educative a internării într-un centru de detenție cu durata de 3 ani și 2 luni în baza sentinței penale nr. 1149 din 31 martie 2014 a Judecătoriei Brăila, respectiv 116 zile, în condițiile lipsei unei reglementări potrivit art. 129 alin. (2) lit. b) C. pen. cu referire la art. 44 C. pen. sau a altor dispoziții speciale caracterizează cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen. - aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele legale.

Prin încheierea din 21 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 804 din 14 iulie 2016 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, și s-a fixat termen la data de 18 noiembrie 2016, ora 9:00, sala secției penale, cu citarea părților, dată la care procedura de citare nu a fost îndeplinită cu inculpatul

A., arestat și neadus în fața instanței, aspect față de care s-a fixat termen de judecată la data de 16 decembrie 2016, când dosarul a fost soluționat.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că cererea de recurs în casație este formulată în termenul prevăzut de lege și îndeplinește cerințele prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) și d) C. proc. pen.

Totodată, s-a reținut că decizia atacată face parte din hotărârile supuse recursului în casație, iar în ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că recurenta parte a indicat ca fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului A. este stabilită în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Analizând recursul în casație, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., referitor la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege cuprinde, pe de o parte, atât situația în care, pur și simplu, instanțele au aplicat pedeapsa în alte limite (minime sau maxime) decât cele prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită cât și situația în care, prin aplicarea greșită a regulilor de calcul a concursului de infracțiuni sau a unor cauze de reducere ori majorare a pedepsei, pedeapsa concret aplicată infractorului se situează în alte limite decât cele legale.

Recursul în casație ca și cale extraordinară de atac este destinat numai înlăturării anumitor nelegalități, strict și limitativ prevăzute și nu a oricăror nelegalități care, uneori, pot afecta hotărârile atacate.

De aceea, Înalta Curte consideră că nu se încadrează în dispozițiile art. 438 pct. 12 C. proc. pen. acele situații în care, deși au fost aplicate nelegal anumite dispoziții privind concursul de infracțiuni ori cauzele de reducere sau majorare a pedepse, pedeapsa rezultantă se înscrie totuși între limitele minime și maxime ale infracțiunilor deduse judecății.

Față de aceste considerente se reține că, în speță, pedeapsa rezultantă 3 ani, 8 luni și 116 zile închisoare, stabilită de instanța de apel Curtea de Apel Bacău se încadrează în limitele de pedeapsă ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) C. pen. respectiv închisoarea de la 2 la 7 ani.

Prin urmare, chiar și în ipoteza în care cele 116 zile închisoare ar fi fost adăugate în mod greșit la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare - așa cum susține Parchetul - nu ar fi fost incident cazul de casare prev. de art. 438 pct. 12 C. proc. pen.

Pe de altă parte, susținerea Ministerului public este și nefondată.

Astfel, prin sentința penală nr. 298 din 14 septembrie 2012 a Judecătoriei Roman, definitivă prin Decizia penală nr. 1131 din 8 noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău (Dosar nr. x/291/2012), inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare cu executare în regim privativ de libertate pentru infracțiuni de furt, violare de domiciliu și tâlhărie comise în timpul minorității.

Ulterior, în aplicarea art. 21 din Legea 187/2012 privind punerea în aplicare a C. pen., pedeapsa respectivă a fost înlocuită cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție, pentru aceiași durată, prin sentința penală nr. 427 din 12 februarie 2014 a Judecătoriei Bacău.

La data de 8 aprilie 2014 inculpatul a fost liberat din executarea măsurii educative în baza sentinței penale nr. 1149 din 31 martie 2014 a Judecătoriei Brăila, rămânându-i un rest neexecutat de 466 de zile.

Întrucât această condamnare a fost aplicată pentru infracțiuni comise în timpul minorității, nu era atrasă starea de recidivă nici potrivit V.C.P. și nici N.C.P., regăsindu-ne așadar în situația unei pluralități intermediare de infracțiuni.

Potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (2) C. pen., în caz de pluralitate intermediară de infracțiuni se aplică regulile de la concursul de infracțiuni iar în speță a devenit incidentă ipoteza prevăzută de art. 129 alin. (2) lit. b) N.C.P.

În consecință, la pedeapsa rezultantă a închisorii stabilită conform art. 39 alin. (1) lit. b) N.C.P. pentru infracțiunile concurente mai sus arătate, în mod corect s-a adăugat o durată egală cu o pătrime din restul de 466 de zile rămas neexecutat din măsura educativă privativă de libertate, respectiv 116 zile.

Față de aceste considerente, în raport de cazul de recurs în casație formulat - art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului este legală, fiind în limitele prevăzute de lege, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 804 din 14 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în Dosarul nr. x/291/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 804 din 14 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în Dosarul nr. x/291/2015.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului în casație formulat de parchet rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2016.

§ Cauze similare