ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 57/RC din 11 iunie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 5142/211/2014, în baza art. 440 (4.) C. proc. pen. s-a admis în principiu recursul în casație calificat ca atare prin sentința penală nr. 320 din 26 martie 2014 a Judecătoriei Cluj-Napoca privind pe condamnatul F.J., împotriva Deciziei penale nr. 113/A din 24 februarie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Pentru a pronunța decizia, instanța a reținut următoarele: Judecătoria Cluj-Napoca, prin sentința penală nr. 820 din 25 iunie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 11930/211/2013, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul F.J., cu antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice, a unui autovehicul având permisul de conducere reținut în vederea anulării, prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 modificată prin O.G. nr. 63/2006 republicată, cu aplicarea art. 40 alin. (1) C. pen.

În baza art. 18

1

C. pen., raportat la art. 91 lit. c) C. pen., inculpatului i s-a aplicat sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 1.000 lei.

Ca situație de fapt, s-a reținut că la 04 ianuarie 2010, în jurul orei 13:10, inculpatul a condus autoutilitara „în Piața U. din municipiul Cluj-Napoca, din direcția străzii Universității spre Bd. E., aici fiind oprit de un echipaj de poliție și constatăndu-se că cel menționat avea suspendat dreptul de a conduce pe perioada 26 decembrie 2009 - 23 februarie 2010.

În adoptarea soluției, instanța a motivat că inculpatul a recunoscut fapta, a justificat-o pe considerentul că celălalt conducător auto S.Z., martor în cauză, nu avea experiența necesară conducerii pe timp de iarnă, el fiind mai experimentat, a rulat cu vehiculul numai în municipiul Cluj-Napoca, deși până la acel moment plecaseră din municipiul Odorheiu Secuiesc, județul Harghita pentru a-și îndeplini obligațiile decurgând din angajarea lor la SC P. SRL, toate acestea antrenând aprecierea că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Împotriva sentinței, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a declarat recurs, cale de atac motivată pe greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 40 alin. (1) C. pen., în condițiile în care pericolul social concret al faptei este ridicat raportat și la împrejurarea că infracțiunea s-a săvârșit în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat în timpul minorității (sentința penală nr. 112 din 19 aprilie 2007 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc - cazier judiciar). Totodată, s-a mai susținut că la scurt timp după condamnarea amintită, respectiv la 25 septembrie 2007, inculpatul mai săvârșise o faptă de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat, faptă pentru care prin Ordonanța nr. 1119/P din 10 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc se dispusese neînceperea urmăririi penale și aplicarea unei amenzi administrative, la fel, o faptă asemănătoare la 18 aprilie 2011, deci inculpatul nu a înțeles să se conformeze normelor legale care impun restricții în exercitarea activității de conducere pe drumurile publice a autovehiculelor, pentru aceasta cerându-se condamnarea la pedeapsa închisorii executabilă în detenție, numai astfel dându-se eficiență și dispozițiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 112 din 19 aprilie 2007 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.

Curtea de Apel Cluj, la termenul de judecată 21 februarie 2014, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255 din 19 iulie 2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., dispoziții care prevăd că recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, se soluționează de către aceeași instanță, conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel, a calificat calea de atac ca fiind apel, judecarea acesteia fiind de competența completului de doi judecători.

Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 113/A din 24 februarie 2014 a admis apelul declarat de parchet, a desființat sentința și în baza art. 335 alin. (2) C. pen. nou, cu aplicarea art. 40 C. pen. anterior, a art. 375, art. 377, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. nou, a condamnat pe inculpat la 6 luni închisoare.

În baza art. 83, a art. 110

1

alin. (2) C. pen. anterior și a art. 15 din Legea nr. 187/2012 a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 112/2007 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, dispunându-se executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză, în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție.

În adoptarea soluției de mai sus, cu referire la aplicarea art. 5 C. pen. nou, s-a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior, în ce privește pluralitatea intermediară de infracțiuni, odată ce în C. pen. nou instituția pluralității intermediare (art. 44 alin. (2)) este sancționată potrivit dispozițiilor de la concursul de infracțiuni (art. 10 din Legea nr. 187/2012) - pluralitate de infracțiuni, aceasta intervenind, obligatoriu, dacă noua infracțiune din structura pluralității intermediare a fost săvârșită după intrarea în vigoare a noului C. pen. și prevăzând un spor obligatoriu de 1/3 din totalul pedepselor, vechea reglementare lăsând aplicarea sporului la latitudinea instanței.

În ce privește incidența aplicării art. 15 din Legea nr. 187/2012, instanța de apel, constatând că înăuntrul termenului de încercare (sentința penală nr. 112 din 19 aprilie 2007 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, definitivă prin neapelare la 07 mai 2007, 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată pe termen de încercare 4 ani) fapta din cauză fiind săvârșită la 04 ianuarie 2010, a revocat beneficiul suspendării condiționate și a dispus ca inculpatul să execute, alături de pedeapsa de 6 luni aplicată în cauză, și pedeapsa de 2 ani închisoare, în final el având de executat 2 ani și 6 luni închisoare.

Sub acest din urmă aspect, se apreciază că instanța de apel nu a observat că pedeapsa aplicată inculpatului F.J. prin sentința penală nr. 112 din 19 aprilie 2007 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, definitivă la 07 mai 2007 (Dosar nr. 239/268/2007) a vizat o infracțiune săvârșită în timpul minorității (inculpatul este născut la ... 1987, la data acelei infracțiuni avea vârsta de 17 ani) (fila 20 a Dosarului de urmărire penală nr. 738/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca) și, de asemenea, greșit, a considerat că este aplicabil art. 15 din Legea nr. 187/2012 în condițiile în care legea penală mai favorabilă este C. pen. nou, dispozițiile art. 22 din Legea nr. 187/2012 Titlul I - Dispoziții privind aplicarea în timp a legii penale, cap. IV - Dispoziții speciale privind regimul sancționator aplicabil minorilor.

Astfel, se reține că pedeapsa rezultantă, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare, prin neaplicarea dispozițiilor tranzitorii (art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 129 alin. (2) lit. b) C. pen. nou este în alte limite decât cele prevăzute de lege (caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.) apelul fiind soluționat după data de 01 februarie 2014, respectiv la 24 februarie 2014.

În cauză, pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen. - conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată - are corespondent în dispozițiile art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, incriminare pentru care inculpatul a fost trimis în judecată - închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă, este, deci, legală, cuantumul ei fiind stabilit și cu luarea în considerare a poziției procesuale a inculpatului (art. 396 alin. (10) C. proc. pen.).

Potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, măsura suspendării executării pedepselor aplicate în baza C. pen. din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității se menține și după intrarea în vigoare a C. pen. (Legea nr. 286/2009 privind C. pen.).

Potrivit art. 22 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, printre altele, se prevede că pedeapsa închisorii se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei suspendate.

Alin. (4) al textului prevede că „dacă în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracțiuni comise în timpul minorității, condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, instanța revocă suspendarea și înlocuiește pedeapsa, potrivit alin. (2) al art. 22 din Legea nr. 187/2012.

Inculpatul, la 04 ianuarie 2010 era deja major, el, în termenul de încercare al suspendării executării pedepsei aplicată pentru infracțiunea săvârșită în timpul minorității, a săvârșit infracțiunea din cauză (cea prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen. nou).

Ca atare, instanța de apel avea obligația ca, alături de aplicarea art. 83, a art. 110

1

C. pen. 1969, să aplice și dispozițiile tranzitorii referitoare la revocare, cum s-a detaliat și să înlocuiască pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea săvârșită în timpul minorității, cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată egală cu aceasta și în final să aplice pedeapsa de 6 luni închisoare majorată obligatoriu cu cel puțin o pătrime (1/4) din durata măsurii educative de 2 ani, pedeapsa rezultantă urmând a fi executată în regim de detenție.

Cu referire la Decizia nr. 4 din 12 mai 2014, pronunțată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, aceasta se referă la faptul că dispozițiile art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 129 alin. (2) lit. b) C. pen., nu pot fi aplicate faptelor definitiv judecate la 01 februarie 2014, deci norma este aplicată cauzelor aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii penale noi și nu atunci când există o pedeapsă rezultantă stabilită printr-o hotărâre definitivă, în aceasta fiind înglobate, ca urmare a revocării suspendării condiționate, pedepse aplicate în timpul minorității și pedepse aplicate în timpul majoratului.

În cauză, recursul în casație vizează tocmai aplicarea nelegală a pedepsei rezultante, deci stabilirea, în alte limite, a pedepsei ce urmează a se executa.

Regimul sancționator al inculpatului F.J. se modifică substanțial urmare aplicării art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 129 alin. (2) lit. b) C. pen., instanța de apel, neaplicându-le, a stabilit o pedeapsă rezultantă în alte limite. în ce privește susținerea, eventuală, a autorității de lucru judecat, aceasta nu subzistă, hotărârea supusă recursului în casație cuprinzând în dispozitivul ei această pedeapsă calculată nelegal, deci în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Ca atare, deși pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată era definitivă (pedeapsă aplicată pentru infracțiunea comisă în minorat), ea însă este o componentă a pedepsei ce se execută, pedeapsă rezultantă care nu era definitivă și care, la 24 februarie 2014, data pronunțării instanței de apel trebuia să țină seama de dispozițiile tranzitorii din actul normativ de aplicare a C. pen. nou.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) teza finală, cu referire la art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., recursul în casație va fi admis și se va proceda corespunzător dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de inculpatul F.J., împotriva Deciziei penale nr. 113/A din 24 februarie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Casează decizia atacată, numai cu privire la aplicarea art. 15 din Legea nr. 187/2012.

Înlătură aplicarea art. 83, a art. 110

1

alin. (2) C. pen. anterior și a art. 15 din Legea nr. 187/2012.

Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, 2 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente, respectiv 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 112 din 19 aprilie 2007 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, definitivă prin neapelare la 07 mai 2007 și 6 luni închisoare aplicată în cauză, 9pentru infracțiunea prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. anterior.

În baza art. 22 alin. (1) și (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe care o înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe durata de 2 ani.

În baza art. 129 alin. (2) lit. b) C. pen., majorează pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată în cauză, cu 1 an din durata măsurii internării în centru educativ, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare în regim de detenție.

Menține restul dispozițiilor deciziei care nu sunt contrare prezentei hotărâri.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 21 octombrie 2014.