ÎCCJ, decizie (scj.ro #119903)

Recurs în casație. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din noul Cod de procedură penală. Concurs de infracțiuni. Măsură educativă

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

recurs în casație

C. pen.,

art. 129 alin. (2) lit. b)

Legea nr. 187/2012,

art. 22 alin. (4) lit. b)

C. proc. pen.,

art. 438 alin. (1) pct. 12

În cazul săvârșirii unei noi infracțiuni de către un major, în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse cu închisoarea aplicate pentru o infracțiune comisă în timpul minorității, dacă noua infracțiune comisă după majorat nu era definitiv judecată la data de 1 februarie 2014, sunt incidente dispozițiile art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012, iar instanța revocă suspendarea, înlocuiește pedeapsa închisorii cu măsura internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii a cărei executare a fost suspendată și aplică o sancțiune rezultantă stabilită potrivit art. 129 alin. (2) din noul Cod penal. Dacă instanța aplică pedeapsa închisorii pentru infracțiunea comisă după majorat, conform art. 129 alin. (2) lit. b) din noul Cod penal, revocă suspendarea, înlocuiește pedeapsa închisorii cu măsura internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii a cărei executare a fost suspendată și aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel mult o pătrime din durata măsurii internării într-un centru educativ.

Într-o astfel de ipoteză, aplicarea dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 187/2012, care presupune stabilirea pedepsei rezultante prin cumul aritmetic, iar nu a dispozițiilor art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 și a dispozițiilor art. 129 alin. (2) lit. b) din noul Cod penal, conduce la aplicarea unei pedepse rezultante în alte limite decât cele prevăzute de lege și se încadrează în cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din noul Cod de procedură penală referitor la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 267/RC din 21 octombrie 2014

Prin încheierea nr. 57/RC din 11 iunie 2014, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu recursul în casație calificat ca atare prin sentința penală nr. 320 din 26 martie 2014 a Judecătoriei Cluj-Napoca privind pe condamnatul F.J., împotriva deciziei nr. 113/A din 24 februarie 2014 a Curții de Apel Cluj, Secția penală și de minori.

Pentru a pronunța decizia, instanța a reținut următoarele:

Judecătoria Cluj-Napoca, prin sentința penală nr. 820 din 25 iunie 2013, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen. anterior, l-a achitat pe inculpatul F.J., cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 40 alin. (1) C. pen. anterior.

În baza art. 18

1

C. pen. anterior raportat la art. 91 lit. c) C. pen. anterior, inculpatului i s-a aplicat sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 1.000 lei.

Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori, prin decizia nr. 113/A din 24 februarie 2014, a admis apelul declarat de procuror, a desființat sentința și, în baza art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 40 C. pen. anterior, a art. 375, art. 377, art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpat la 6 luni închisoare.

În baza art. 83, a art. 110

1

alin. (2) C. pen. anterior și a art. 15 din Legea nr. 187/2012, a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 112 din 19 aprilie 2007 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, dispunându-se executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză, în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție.

În ce privește incidența art. 15 din Legea nr. 187/2012, instanța de apel, constatând că înăuntrul termenului de încercare (sentința penală nr. 112 din 19 aprilie 2007 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, definitivă prin neapelare la 7 mai 2007; 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată pe termen de încercare de 4 ani) a fost săvârșită fapta din cauză, la 4 ianuarie 2010, a revocat beneficiul suspendării condiționate și a dispus ca inculpatul să execute, alături de pedeapsa de 6 luni aplicată în cauză, și pedeapsa de 2 ani închisoare, în final el având de executat 2 ani și 6 luni închisoare.

Sub acest din urmă aspect, se apreciază că instanța de apel nu a observat că pedeapsa aplicată inculpatului F.J. prin sentința penală nr. 112 din 19 aprilie 2007 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, definitivă la 7 mai 2007, a vizat o infracțiune săvârșită în timpul minorității și, de asemenea, greșit, a considerat că este aplicabil art. 15 din Legea nr. 187/2012.

Astfel, se reține că pedeapsa rezultantă, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare, prin neaplicarea dispozițiilor tranzitorii (art. 22 alin. 4 lit. b din Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 129 alin. 2 lit. b C. pen.) este în alte limite decât cele prevăzute de lege (caz de casare prevăzut în art. 438 alin. 1 pct. 12 C. proc. pen.), apelul fiind soluționat după data de 1 februarie 2014, respectiv la 24 februarie 2014.

În cauză, pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută în art. 335 alin. (2) C. pen. - care are corespondent în dispozițiile art. 86 alin. (2) din O. U. G. nr. 195/2002, incriminare pentru care inculpatul a fost trimis în judecată -, sancționată cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă, este legală, cuantumul ei fiind stabilit și cu luarea în considerare a poziției procesuale a inculpatului (art. 396 alin. 10 C. proc. pen.).

Potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, măsura suspendării executării pedepselor aplicate în baza Codului penal anterior pentru infracțiuni comise în timpul minorității se menține și după intrarea în vigoare a Codului penal.

Potrivit art. 22 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, între altele, se prevede că pedeapsa închisorii se înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei suspendate.

Alin. (4) al textului prevede că, dacă în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracțiuni comise în timpul minorității condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, instanța revocă suspendarea și înlocuiește pedeapsa, potrivit alin. (2) al art. 22 din Legea nr. 187/2012.

Inculpatul, la 4 ianuarie 2010, era deja major; el, în termenul de încercare al suspendării executării pedepsei aplicată pentru infracțiunea săvârșită în timpul minorității, a săvârșit infracțiunea din cauză (cea prevăzută în art. 335 alin. 2 C. pen.).

Ca atare, instanța de apel avea obligația ca, alături de aplicarea art. 83, a art. 110

1

C. pen. anterior, să aplice și dispozițiile tranzitorii referitoare la revocare, cum s-a detaliat și să înlocuiască pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea săvârșită în timpul minorității, cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată egală cu aceasta și, în final, să aplice pedeapsa de 6 luni închisoare majorată obligatoriu cu cel puțin o pătrime (1/4) din durata măsurii educative de 2 ani, pedeapsa rezultantă urmând a fi executată în regim de detenție.

Cu referire la Decizia nr. 4 din 12 mai 2014, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, aceasta se referă la faptul că dispozițiile art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 129 alin. (2) lit. b) C. pen., nu pot fi aplicate faptelor definitiv judecate la 1 februarie 2014; deci norma este aplicată cauzelor aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii penale noi și nu atunci când există o pedeapsă rezultantă stabilită printr-o hotărâre definitivă, în aceasta fiind înglobate, ca urmare a revocării suspendării condiționate, pedepse aplicate în timpul minorității și pedepse aplicate în timpul majoratului.

În cauză, recursul în casație vizează tocmai aplicarea nelegală a pedepsei rezultante, deci stabilirea, în alte limite, a pedepsei ce urmează a se executa.

Regimul sancționator al inculpatului F.J. se modifică substanțial urmare a aplicării art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 129 alin. (2) lit. b) C. pen.; instanța de apel, neaplicându-le, a stabilit o pedeapsă rezultantă în alte limite. În ce privește susținerea, eventuală, a autorității de lucru judecat, aceasta nu subzistă, hotărârea supusă recursului în casație cuprinzând în dispozitivul ei această pedeapsă calculată nelegal, deci în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Ca atare, deși pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată era definitivă (pedeapsă aplicată pentru infracțiunea comisă în minorat), ea însă este o componentă a pedepsei ce se execută, pedeapsă rezultantă care nu era definitivă și care, la 24 februarie 2014, data pronunțării instanței de apel, trebuia să țină seama de dispozițiile tranzitorii din actul normativ de aplicare a noului Cod penal.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. (2) lit. a) teza finală, cu referire la art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în casație formulat de inculpatul F.J. împotriva deciziei nr. 113/A din 24 februarie 2014 a Curții de Apel Cluj, Secția penală și de minori.

A casat decizia atacată, numai cu privire la aplicarea art. 15 din Legea nr. 187/2012.

A înlăturat aplicarea art. 83, a art. 110

1

alin. (2) C. pen. anterior și a art. 15 din Legea nr. 187/2012.

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, 2 ani și 6 luni închisoare, în pedepsele componente, respectiv 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 112 din 19 aprilie 2007 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, definitivă prin neapelare la 7 mai 2007 și 6 luni închisoare aplicată în cauză.

În baza art. 22 alin. (1) și (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe care a înlocuit-o cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe durata de 2 ani.

În baza art. 129 alin. (2) lit. b) C. pen., a majorat pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată în cauză, cu 1 an din durata măsurii internării într-un centru educativ, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare în regim de detenție.

A menținut restul dispozițiilor deciziei care nu sunt contrare prezentei hotărâri.