ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1094/2015

Decizia nr. 1094/2015

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, a constatat următoarele:

La data de 23 decembrie 2014 SC A. SA București a formulat o cerere de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 284 din 16 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2011, în temeiul art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ. (1865).

Petenta a arătat că Tribunalul București, la primul termen de judecată în rejudecare, prin încheierea din 16 decembrie 2014, a apreciat că este necesară lămurirea dispozitivului deciziei nr. 284/2013 în sensul de a se stabili dacă sentința civilă nr. 533/213 a fost anulată integral sau doar parțial, respectiv dacă în această cauză cererea reconvențională a fost soluționată de Curtea de Apel București sau dacă, potrivit instanței de apel, această cerere formează obiectul rejudecării cauzei de către prima instanță de judecată.

Petenta a mai arătat că, potrivit conținutului deciziei nr. 284/2013, instanța de apel a anulat sentința primei instanțe numai în ceea ce privește soluția față de către aceasta asupra excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată, soluțiile de respingere a excepției prematurității cererii de chemare în judecată în raport de art. 720

1

C. proc. civ., precum și respingerea cererii reconventionale ca fiind tardivă și inadmisibilă fiind măsuri irevocabile, aceste aspecte nemaiputând fi puse în discuție în cadrul rejudecării cauzei de către prima instanță de judecată.

Drept urmare, petenta apreciază că măsura vizată prin dispozitivul deciziei civile nr. 284/2013 este anularea parțială a sentinței civile nr. 533/2013 și nu anularea integrală, atâta timp cât soluția pronunțată de Tribunalul București în sensul respingerii cererii reconventionale a fost confirmată de către Curtea de Apel București în apel (și reconfirmată de către Î.C.C.J. în recurs).

Prin încheierea din 3 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, s-a respins ca neîntemeiată cererea de lămurire dispozitiv.

S-a reținut:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta B. a solicitat obligarea pârâtului B.N.P.A. C. la restituirea sumei de 2.082.300 RON, încasată de aceasta fără temei legal, cu titlu de onorariu notarial.

Prin cererea reconvențională pârâtul B.N.P.A. C. a solicitat anularea hotărârii A.G.E.A. din 09 decembrie 2008 a B. și a formulat cerere de chemare în garanție a A.F.P. sector 1, C.A.S-M.B., Camera Notarilor Publici și Casa de Asigurări a Notarilor Publici, pentru anularea actelor administrative privind impunerea pârâtului și restituirea sumelor plătite de acesta cu titlu de T.V.A., impozit, contribuții la asigurări de sănătate și cotă onorariu.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 24 ianuarie 2013 tribunalul a respins excepția inadmisibilității acțiunii principale, raportat la lipsa concilierii prealabile, în temeiul dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 533 din 24 ianuarie 2013 Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2011 a admis excepția inadmisibilității acțiunii principale și a respins acțiunea principală formulată de reclamanta B., ca inadmisibilă.

A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul B.N.P.A. C. ca prescrisă.

A admis excepția lipsei de interes referitoare la cererile de chemare în garanție și a respins cererile de chemare în garanție ca lipsite de interes, prin raportare la respingerea cererii principale de chemare în judecată.

Apelul declarat de reclamanta B. împotriva sentinței civile nr. 533/213 a tribunalului a vizat nelegalitatea și netemeinicia acesteia sub aspectul respingerii cererii principale de chemare în judecată, ca inadmisibilă.

Pârâtul B.N.P.A. C. a solicitat prin apelul său schimbarea în parte a încheierii din 24 ianuarie 2013 în sensul admiterii excepției de prematuritate a acțiunii principale pentru neefectuarea concilierii directe prealabile prevăzute de art. 720

1

C. proc. civ., precum și schimbarea în parte a sentinței civile nr. 533/2013, în sensul respingerii dreptului material la acțiune privind cererea reconvențională; a respingerii excepției lipsei de interes în promovarea cererilor de chemare în garanție și a soluționării cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 284 din 16 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, instanța a admis apelul declarat de B., apreciind că prin admiterea excepției inadmisibilității acțiunii principale tribunalul nu a soluționat fondul cauzei și a încălcat dreptul părții la apărare, în sensul că, deși a unit excepția cu fondul, nu a acordat termen, conform dispozițiilor art. 137 alin. (2) C. proc. civ., ci a rămas în pronunțare, ceea ce atrage nulitatea hotărârii pronunțate sub aspectul soluționării acțiunii principale, raportat la dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., sens în care a anulat sentința civilă nr. 533/2013 și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Totodată, instanța de apel, a constatat că atât cererile de chemare în garanție, cât și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulate de pârâtul B.N.P.A. C., sunt cereri care depind de modalitatea de soluționare a cererii principale, urmând a fi soluționate de prima instanță cu ocazia rejudecării cererii principale și soluționării pe fond a acesteia.

Prin aceeași decizie, instanța de apel a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul reclamant B.N.P.A. C., sub aspectul soluționării cererii reconvenționale.

Recursul declarat de către pârâtul B.N.P.A. C. împotriva deciziei civile nr. 284 din 16 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, a vizat exclusiv soluția de admitere a apelului declarat de către reclamanta B. și trimiterea cauzei pentru rejudecarea pe fond a cererii principale.

Recurentul pârât a menționat expres în cererea de recurs că solicită modificarea deciziei civile nr. 284 din 16 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București în sensul respingerii apelului formulat de reclamantă și al admiterii apelului declarat de pârât „sub aspectul inadmisibilității cererii de chemare în judecată".

A susținut recurentul pârât că recursul său „(...) nu vizează soluția privind motivele de apel care au vizat cererea reconvențională și cererea de chemare în garanție formulată de subscrisul".

Prin decizia nr. 1936 din 29 nai 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, recursul declarat de către pârâtul B.N.P.A. C. București, împotriva deciziei civile nr. 284 din 16 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, a fost respins ca nefondat, menținând soluția instanței de apel cu privire la anularea hotărârii pronunțate de tribunalul sub aspectul respingerii ca inadmisibilă a cererii principale și trimiterii cauzei spre rejudecare acesteia, concomitent cu cererile de chemare în garanție și de acordare a cheltuielilor de judecată, formulate de pârâtul B.N.P.A. C.

Rezultă, indubitabil, că modalitatea de soluționare de către tribunal a cererii reconvenționale formulată de către pârâtul B.N.P.A. C. a intrat puterea lucrului judecat, prin respingerea apelului declarat de către pârâtul reclamant și neatacarea cu recurs a deciziei nr. 284/2013 a Curții de Apel București, sub acest aspect.

S-a reținut, că în speță însă, nu ne regăsim în situația aducerii la îndeplinire a (executării) deciziei nr. 284/2013 a Curții de Apel București de către părți, nefiind vorba despre o executare a hotărârii în sensul dispozițiilor art. 371

1

C. proc. civ. (1865), petenta nefiind titulara dreptului de executare silită, ci instanța de rejudecare fiind cea care trebuie să „execute" hotărârea instanței de control judiciar.

Instanța de rejudecare este ținută să procedeze numai în sensul și în limitele stabilite prin hotărârea instanței superioare, hotărâre care este definitivă și irevocabilă, prin respingerea recursului de către instanța supremă, în speță neputându-se reține incidența dispozițiilor art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ. (1865), cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 284 din 16 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2011, urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii nr. 3 din 19 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția V-a civilă în Dosarul nr. x/3/2011, nr. format vechi x/2013, recurentul B.N.P.A. C. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea recursului și modificarea încheierii prin lămurirea înțelesului dispozitivului deciziei civile nr. 284 din 16 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în Dosar nr. x/3/2011 în sensul că nu există autoritate de lucru judecat și judecarea cauzei sub toate aspectele.

În motivarea recursului, recurentul invocă motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

Intimata SC A. SA a depus întâmpinare prin care a invocate excepția lipsei de interes a recurentului.

La termenul de azi, Înalta Curte a invocat excepția lipsei de interes a recurentului și a rămas în pronunțare pe această excepție.

Referitor la excepția lipsei de interes, partea care promovează acțiunea și/sau căile de atac sunt obligate să respecte condițiile de exercitare a acțiunii, după caz, căile de atac prevăzute de lege.

Interesul reprezintă una dintre condițiile necesare pentru existenta dreptului la acțiune adică folosul practic imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.

Interesul trebuie să fie legitim născut și actual, condiții care nu sunt îndeplinite în speță față de soluția pronunțată, recurentul nemaiavând interes în exercitarea căii de atac promovate, în condițiile în care recursul a vizat exclusiv soluția de admitere a apelului declarat de partea adversă - în cauză intimata - și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond a cererii principale sub aspectul inadmisibilității cererii de chemare în judecată, precum și faptul că recursul său nu a vizat cererea reconvențională.

Mai mult decât atât, prin modalitatea de soluționare a tribunalului cu privire la cererea reconvențională formulată de recurent a intrat în puterea lucrului judecat, prin respingerea apelului declarat de pârât și neatacarea cu recurs a deciziei a cărei completare a dispozitivului s-a cerut în considerarea dispozițiilor art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ., respectiv respingerea cererii reconvenționale ca prescrisă și respingerea excepției prematurității cererii de chemare în judecată.

Recurenta din prezenta cauză a fost intimată în cererea de lămurire a dispozitivului formulată în fața curții de apel, cerere care a fost respinsă, astfel încât nu justifică niciun interes în promovarea căii de atac în raport de soluția pronunțată.

Prin urmare, Înalta Curte față de considerentele anterior expuse, urmează să admită excepția lipsei de interes a recurentuluii și, în consecință, să respingă ca lipsit de interes recursul declarat de recurentul B.N.P.A. C. împotriva încheierii nr. 3 din 19 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de inters invocată de intimata SC A. București SA.

Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurentul B.N.P.A. C. împotriva încheierii nr. 3 din 19 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 42157/3/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2015.