ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1289/2014

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de față. constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Craiova la data de 25 noiembrie 2011, reclamanții P.V.M., P.V.C. și

P.V.M.A. au solicitat în contradictoriu cu pârâții S.R.M., A.A.G., A.G., P.I.M.,

B.M., Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 C., Comisia județeană de aplicare

a Legii nr. 18/1991 Dolj, să se anuleze actele premergătoare titlului de proprietate

din 8 aprilie 2004, respectiv hotărârea Consiliului județean din 4 martie 2004 și,

pe cale de consecință, să se anuleze și acest titlu de proprietate.

Prin sentința

civilă nr. 9115 din 13 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Craiova a fost respinsă

excepția tardivității, invocată de pârâtul A.G.; a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut temeinicia susținerilor pârâtului A.G. în ceea

ce privește puterea de lucru judecat de care se bucura sentințele civile nr.

14400 din 9 octombrie 2008 și nr. 17309 din 29 octombrie 2010.

Prin urmare, instanța

a constatat că prin sentința nr. 14400 din 9 octombrie 2008. Judecătoria Craiova

a analizat îndreptățirea reclamanților la emiterea titlului de proprietate pentru

suprafața de teren intravilan, în sensul respingerii susținerilor acestora prin

raportare și la sentința civilă nr. 4610 din 22 martie 2001 a Judecătoriei Craiova,

prin care titlul de proprietate inițial din 1995 emis reclamantului și celorlalți

comoștenitori a fost anulat parțial tocmai prin radierea unei suprafețe de teren

intravilan de 5000 mp la care s-a constatat că are îndreptățire P.I. și F.S., tocmai

ca urmare a faptului că această suprafață de teren i-a fost atribuită autorului

pentru construirea unei case de locuit.

Ca atare, aspectul

legat de îndreptățirea reclamanților la emiterea unui titlu de proprietate pe o

suprafața de teren de 10138 mp a fost analizat prin hotărâri judecătorești irevocabile,

ce se impun prezentei cauze cu putere de lucru judecat, chiar dacă în cauzele anterioare

reclamanții invocau o suprafață de teren mai mică, astfel că nu mai pot fi contrazise

prin hotărârea din prezenta cauză.

În ceea ce privește

includerea în titlul de proprietate contestat a unor suprafețe de teren de 1168

mp și de 2170 mp, reieșite în urma unui raport de expertiză întocmit în Dosarul

nr. 3159/215/2010, ce a avut ca obiect constatarea dreptului de proprietate al reclamanților

prin efectul uzucapiunii de lungă durată, instanța l-a apreciat ca neîntemeiat de

vreme ce nu există niciun temei juridic pentru o astfel de operațiune și, în plus,

titlul de proprietate contestat a fost emis cu respectarea actelor premergătoare

și, mai ales, cu respectarea hotărârii judecătorești din 22 martie 2001 a Judecătoriei

Craiova, astfel că aspectele constatate irevocabil prin aceasta hotărâre nu mai

pot fi repuse în discuție.

Referitor la capătul

de cerere având ca obiect contestarea hotărârii Consiliului județean din 4

martie 2004, instanța l-a apreciat de asemenea, ca nefondat, atât timp cât prin

aceasta hotărâre s-a luat act de sentința civilă nr. 4610 din 22 martie 2001 a Judecătoriei

Craiova.

În urma acestor

sentințe și hotărâri a fost emis titlul de proprietate din 2004, contestat în prezenta

cauză, neexistând așadar niciun motiv de anulare a acestei hotărâri.

Pe cale de consecință,

instanța a respins excepția tardivității invocată în cauză, a respins cererea dedusă

judecății, ca neîntemeiată, analizând puterea de lucru judecat prin prisma hotărârilor

judecătorești anterioare, ca un mijloc de apărare, iar nu ca o veritabilă excepție,

în cauză neexistând autoritate de lucru judecat față de aceste hotărâri anterioare,

obiectul cauzei fiind de fiecare dată puțin modificat de reclamanți.

Reclamanții nu

pot obține așadar un titlu de proprietate pentru suprafața de teren aferentă casei

de locuit, atât timp cât prin mai multe hotărâri judecătorești irevocabile s-a constatat

ca autorul P.I. este îndreptățit la această suprafață de teren în baza art. 23 și

art. 24 din Legea nr. 18/199, autorul având casă edificată pe acest teren încă din

anul 1960, acesta fiind și motivul pentru care această suprafață de teren a fost

radiată din titlul de proprietate emis inițial din 1995, constatându-se neîndreptățirea

reclamantului și a celorlalți comoștenitori la această suprafață de teren.

Faptul că în multiplele

acțiuni pe care le promovează reclamanții invocă motive suplimentare de nulitate

sau suprafețe diferite ca întindere asupra cărora să li se constate dreptul de proprietate

în temeiul art. 23 din Legea nr. 18/1991, împiedica instanța să se pronunțe pe excepția

autorității de lucru judecat, nu însă să respingă această acțiune și prin prisma

puterii de lucru judecat a hotărârilor anterioare și pentru celelalte considerente

expuse.

Prin decizia

nr. 392 din 7 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Dolj a fost respins, ca neîntemeiat,

recursul formulat de reclamanți împotriva sentinței nr. 9115 din 13 iunie 2012 pronunțată

de Judecătoria Craiova.

Împotriva acestei

decizii au declarat un nou recurs reclamanții P.V.M.A., P.V.M. și P.V.C., ce a fost

respins, ca inadmisibil, prin decizia nr. 6424 din data de 12 iunie 2013 a Curții

de Apel Craiova, secția I civilă.

Împotriva acestei

din urmă decizii, reclamanții au declarat din nou recurs, solicitând judecarea acestei

căi de atac și a fondului cauzei de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

La termenul de

judecată din data de 6 mai 2014, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției

inadmisibilității recursului, invocată din oficiu. Această excepție se impune a

fi analizată cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

Căile de atac,

respectiv condițiile în care acestea pot fi exercitate, sunt de ordine publică,

deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea

ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Ca atare, nici

uneia dintre părți nu îi este permis să formuleze și nici instanța judecătorească

nu se poate învesti cu judecata unei căi de atac exercitată în afara sistemului

căilor de atac prevăzute de lege.

Totodată, una

din regulile generale privitoare la exercitarea căilor legale de atac constă în

aceea că dreptul de a promova o cale de atac este, în principiu, unic și se epuizează

odată cu exercitarea lui, ceea ce înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza

de două sau mai multe ori de una și aceeași cale de atac.

Potrivit art.

299 alin. (1) C. proc. civ., pot constitui obiect al recursului, „hotărârile date

fără drept de apel, cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute de lege,

hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională”.

Totodată, dispozițiile

art. 377 alin. (2) C. proc. civ. enumeră categoriile de hotărâri irevocabile, ca

fiind hotărârile date în recurs (pct. 4), precum și orice alte hotărâri care, potrivit

legii, nu mai pot fi atacate cu recurs (pct. 5). Împotriva acestora nu se mai poate

exercita încă o dată apel sau recurs, potrivit principiului unicității căii de atac.

Prin instituirea

de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv și irevocabil

al hotărârilor judecătorești nu se încalcă dreptul de acces liber la justiție, prevăzut

de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nici nu se creează vreo

discriminare, în sensul dispozițiilor art. 16 din Constituția României.

În speță, prin

decizia nr. 392 din 7 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Dolj a fost soluționat

recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței nr. 9115 din 13 iunie 2012 a

Judecătoriei Craiova. Totodată, prin decizia nr. 6424 din data de 12 iunie 2013

a Curții de Apel Craiova, secția I civilă a fost respins, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamanți împotriva deciziei irevocabile pronunțate de Tribunalul Dolj.

Așadar, în cauză,

nu poate fi admisibil recursul declarat de reclamanți împotriva unei decizii irevocabile,

o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, atâta timp

cât unul din principiile de drept procesual privește unicitatea dreptului de a folosi

calea de atac.

Drept urmare,

cum împotriva unei hotărâri irevocabile nu poate fi exercitat un nou recurs, cale

extraordinară de atac, recursul declarat în cauză de reclamanții P.V.M.A., P.V.M.

și P.V.C. este inadmisibil și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de reclamanții P.V.M.A., P.V.M. și P.V.C. împotriva deciziei

nr. 6424 din data de 12 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 6 mai 2014.