ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.02.2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 656/2014

HOTĂRÂRE
26.02.2014
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 656/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față, reține următoarele:

Prin acțiunea formulată, astfel cum a fost

precizată în dosarul nr. 5668/215/2007 al judecătoriei Craiova, reclamantul a

solicitat constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de Proprietate nr.

1188 - 48571 din 15 octombrie 1998 emis pe numele C.N. pentru terenul în

suprafață de 1.000 mp, amplasat în Tarlaua 25 Parcela 39, iar în dosarul nr.

12310/215/2009 conexat la prezenta cauză, reclamantul a solicitat constatarea

nulității absolute parțiale a Titlului de Proprietate nr. 1188 - 48571 din 15

octombrie 1998 emis pe numele C.N., pentru terenul în suprafață de 4000 mp,

amplasat în Tarlaua 25 Parcela 39, susținând că acest teren în suprafață totală

de 5.000 mp a fost înscris nelegal în titlul de proprietate menționat, prin

eludarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 cu modificările și completările

ulterioare.

Reclamantul a

susținut că în anul 1953, prin contract de vânzare-cumpărare autentic, autorii

săi au vândut numitului C.N. suprafața de 4.000 mp în intravilan, comuna

Melinești, diferența de 5.000 mp amplasată în imediata vecinătate a terenului

vândut, rămânând în proprietatea autorilor săi, acest teren nefiind niciodată

înstrăinat de autorii săi, astfel că înscrierea acestei suprafețe în cuprinsul

Titlului de proprietate contestat este nelegală.

După un prim ciclu

procesual, prin Sentința civilă nr. 1.242 din 26 ianuarie 2012 pronunțată de

Judecătoria Craiova, a fost admisă acțiunea formulată în dosar nr.

5668/215/2007, astfel cum a fost precizată la data de 16 martie 2007 de

reclamantul I.M.D. și a fost constatată nulitatea absolută parțială a Titlului

de proprietate nr. 1188 - 48571 din 15 octombrie 1998 emis pe numele C.N.

pentru suprafața de 5.000 mp situată în Tarlaua 25 Tarlaua 39. De asemenea, a

fost admisă acțiunea formulată în dosar nr. 12310/215/2009 conexat la dosarul

nr. 5668.3/215/2007.

Prin Decizia civilă

nr. 1.420 din 04 iulie 2012, Tribunalul Dolj, secția I civilă, a fost admis

recursul declarat de pârâții C.C., C.M., C.M. și B.V. și a fost respinsă

acțiunea, ca neîntemeiată.

Curtea de Apel

Craiova prin Decizia civilă nr. 8.054 din 11 septembrie 2013 a respins cererea

de revizuire formulată de reclamantul I.D.M. împotriva deciziei civile

pronunțate în recurs.

Împotriva deciziei

irevocabile a Curții de Apel Craiova a fost formulat prezentul recurs.

La termenul de

judecată din data de 26 februarie 2014, Înalta Curte a invocat din oficiu

excepția inadmisibilității recursului, excepție ce se impune a fi analizată cu

prioritate, față de excepția nemotivării recursului, în raport cu dispozițiile

art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

Cu privire la recursul

exercitat în cauză, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, urmând a

fi respins pentru următoarele considerente:

Căile de atac,

respectiv condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt de ordine publică

întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar

putea afecta legalitatea sau temeinicia primei judecăți.

Ca atare, nici uneia

dintre părți nu îi este îngăduit să formuleze și nici să învestească în mod

legal instanța cu judecata unei căi de atac, exercitată în afara sistemului

căilor de atac prevăzute de lege.

Totodată, una din

regulile generale privitoare la exercitarea căilor legale de atac constă în

aceea că dreptul de a promova o cale de atac este, în principiu, unică și se

epuizează odată cu exercitarea lui, ceea ce presupune că nimănui nu îi este

permis de a uza de două sau mai multe ori de una și aceeași cale de atac.

În temeiul

dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot constitui obiect al

recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și, în

condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională.

Totodată,

dispozițiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ. enumeră categoriile de hotărâri

irevocabile ca fiind hotărâri date în recurs precum și orice alte hotărâri

care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs. Împotriva acestora nu se

mai poate exercita încă o dată apel sau recurs, potrivit principiului

unicității căii de atac.

Potrivit

jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv a

Curții Constituționale, prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu

privire la caracterul definitiv și irevocabil al hotărârilor judecătorești nu

se încalcă dreptul la acces liber la justiție, așa cum acesta este prevăzut de

dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nici nu se

creează vreo discriminare în sensul celor reținute de art. 16 din Constituția

României.

Înalta Curte mai

reține că potrivit dispozițiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea

judecătorească dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de

lege pentru hotărârea revizuită.

Dispozițiile alin.

(2) ale art. 328 C. proc. civ. nu derogă de la această regulă întrucât

instituie un caz în care se suprimă calea de atac a apelului în situația

formulării unei cereri de revizuire pentru contrarietate a două hotărâri

pronunțate în fond și nu se referă la adăugarea unei căi suplimentare de atac

în cazul revizuirii unei hotărâri pronunțate în ultimă instanță și

nesusceptibilă a mai fi atacată cu o altă cale de atac.

Prin urmare, în

interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale mai sus evocate, împotriva unei

decizii pronunțate în revizuirea unei hotărâri judecătorești irevocabile, nu se

mai poate declara nicio cale de atac ordinară, respectiv apel sau recurs.

În speță, prin

Decizia civilă nr. 8.054 din 11 septembrie 2013, irevocabilă, Curtea de Apel

Craiova a respins cererea de revizuire declarată de reclamant împotriva

deciziei pronunțate de Tribunalul Dolj în ultimă instanță.

Prin urmare, în

cauză, nu poate fi admisibil recursul declarat de recurentul reclamant

împotriva deciziei irevocabile a Curții de Apel Craiova, o asemenea hotărâre

nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs atât timp cât unul din

principiile de drept procesual civil privește legalitatea căii de atac.

Drept urmare, cum

împotriva unei hotărâri irevocabile nu poate fi exercitat recurs, recursul

declarat în cauză de recurentul - revizuent I.D.M. este inadmisibil și va fi

respins ca atare

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de revizuentul I.M.D. împotriva Deciziei civile

nr. 8.054 din 11 septembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 26 februarie 2014.

Procesat de GGC - AM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-03-30
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2363/2012
teren precum și la numerele factoriale învecinate. Astfel, prin prisma art. 24 din Legea nr. 10/2001 sfera actelor doveditoare „în absența unor probe contrare" nu este limitată doar la actele translative de proprietate. 2. Instanța de apel
ÎCCJ 2010-11-09
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3761/2010
ului au fost apreciate ca neîntemeiate, SC M. SRL dovedind dreptul său de proprietate atât cu hotărârea judecătorească nr. 5862/2007, cât și cu sentința pronunțată în contradictoriu cu SC L. SA, în litigiul pentru constatarea nulității abso
ÎCCJ 2020-12-09
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2623/2020
, spațiu ce se află în cuprinsul imobilului din str. x și nu este inclus în suprafața de teren, proprietatea reclamantei. Aceste împrejurări de fapt au fost reținute, cu putere de lucru judecat, și în considerentele sentinței civile nr. 194
ÎCCJ 2007-12-12
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8020/2008
e motivată pentru restituirea în natură a imobilului teren intravilan în suprafață de 3523 mp pe următoarele amplasamente: 1323 mp în T 20, p. 799 și 800; 2200 mp în T 82 p 2 și 2/1, conform raportului de expertiză întocmit de expert P.I.A.
ÎCCJ 2014-05-06
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1289/2014
județean din 4 martie 2004, instanța l-a apreciat de asemenea, ca nefondat, atât timp cât prin aceasta hotărâre s-a luat act de sentința civilă nr. 4610 din 22 martie 2001 a Judecătoriei Craiova. În urma acestor sentințe și hotărâri a fost
Sursă