ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1264/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

La data de 17 martie 2014, contestatorul M.C.

a formulat contestație în anulare, solicitând desființarea deciziei nr. 440 din

11 februarie 2014 pronunțate în Dosarul nr. 263/1/2014 de către Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă.

S-a susținut, în esență,

că, în mod greșit, judecata nu s-a desfășurat conform dispozițiilor noului C. proc.

civ., iar prezența în proces a numitului A.C. este nelegală, întrucât nu a fost

chemat în judecată de către reclamantul M.C., astfel încât nu trebuie luate în considerare

concluziile acestuia. De asemenea, nu au fost analizate mențiunile și precizările

din înscrisul de neprezentare din 9 ianuarie 2014, din 7 martie 2014 și din 13

martie 2014, având o importanță deosebită pentru evitarea unei erori judiciare și

stabilirea adevăratului proprietar al terenului de 3035 mp, în persoana celui care

deține act autentic, și nu a celui care a ocupat abuziv și ilegal suprafața de teren

respectivă. De asemenea, terenul fiindu-i atribuit pârâtei, trebuie stabilit ce

se întâmplă cu titlul de proprietate al reclamantului, dacă se anulează și în baza

căror acte normative.

La termenul din 11 aprilie

2014, Înalta Curte a pus în discuție excepția de inadmisibilitate a prezentei contestații

în anulare, raportat la dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., reținând

cauza spre soluționare pe acest aspect.

Analizând excepția inadmisibilității

contestației în anulare de față, Înalta Curte constată că excepția este fondată.

Calea extraordinară de

atac a contestației în anulare a fost formulată în cauză împotriva deciziei nr.

440 din 11 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

prin care a fost respinsă ca inadmisibilă o altă contestație în anulare împotriva

deciziei nr. 5742 din 10 decembrie 2013 a Înaltei Curți pronunțate tot asupra unei

contestații în anulare a aceluiași petent M.C. Acea primă contestație a vizat încheierea

nr. 4324 din 8 octombrie 2013 a Înaltei Curți, prin care a fost respinsă cererea

de strămutare a Dosarului nr. 3580/40/2013 al Tribunalului Botoșani.

În conformitate cu

art. 320 alin. (3) C. proc. civ., „Hotărârea dată în contestație este supusă acelorași

căi de atac ca și hotărârea atacată”.

Așadar, prezenta contestație

în anulare este deschisă părților doar dacă decizia nr. 440 din 11 februarie 2014,

atacată în cauză, pronunțată tot într-o contestație în anulare, este susceptibilă

de a fi atacată prin această cale extraordinară de retractare, în caz contrar, contestația

fiind inadmisibilă.

Or, decizia nr. 440

din 11 februarie 2014 nu poate fi supusă contestației în anulare, întrucât nici

decizia nr. 5742 din 10 decembrie 2013, a cărei legalitate se solicitase a fi verificată,

nu era susceptibilă de vreo cale extraordinară de atac, în aplicarea aceluiași

art. 320 alin. (3) C. proc. civ., dat fiind că încheierea dată asupra cererii de

strămutare nu este supusă niciunei căi de atac, deci nici contestației în anulare,

potrivit dispozițiilor exprese ale art. 40 alin. (4) C. proc. civ.

În acest sens s-a pronunțat

Înalta Curte prin ambele decizii menționate anterior, respingând ca inadmisibile

contestațiile în anulare succesiv formulate.

În condițiile în care

decizia nr. 440 din 11 februarie 2014 nu este supusă niciunei căi de atac, așadar

nici contestației în anulare, acest regim juridic al hotărârii atacate în cauză

conduce la inadmisibilitatea prezentei căi de atac, în aplicarea art. 320 alin.

(3) C. proc. civ.

Față de considerentele

expuse, Înalta Curte va admite excepția invocată din oficiu și va respinge ca inadmisibilă

contestația în anulare formulată de contestatorul M.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă

contestația în anulare formulată de contestatorul M.C. împotriva deciziei nr. 440

din 11 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 11 aprilie 2014.