ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 65/A/2016

Deliberând asupra apelurilor penale de față. în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 95/P din 4 iulie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/36/2013 de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, s-a dispus în baza art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen. din 1969, respectiv art. 5 C. pen., condamnarea inculpaților A., la pedeapsa de câte 1 an închisoare pentru infracțiunea de „folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității.

În baza art. 81 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate de câte 1 an închisoare inculpaților.

Conform art. 82 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., s-au fixat termenele de încercare de câte 3 ani prin adăugare la intervalul de 2 ani a cuantumului pedepsei aplicate fiecărui inculpat

S-a atras atenția celor trei inculpați cu privire la art. 83 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 referitor la revocarea suspendării.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, s-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) ( teza a II-a ), b) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 187/2012.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pentru aceștia pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

Conform art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 7.000 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 272 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul în cuantum de câte 75 lei pentru apărătorii din oficiu B., C., D. substituită de av. E., să fie plătit din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prin sentința apelată, s-a reținut că, prin rechizitoriul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța nr. x/P/2011 din 17 iulie 2013, au fost trimiși în judecată în stare de libertate inculpații F., G., A. pentru săvârșirea infracțiunii de „folosire de informații ce nu sunt destinate publicității", în formă continuată, prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 prin aceea că, ofițeri de poliție judiciară în cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța, la datele de 29 decembrie 2010 și 28 ianuarie 2011, în baza unei rezoluții infracționale prealabile, luând cunoștință, în virtutea atribuțiilor de serviciu, au comunicat în mod direct martorului denunțător I. informații ce nu erau destinate publicității referitoare la desfășurarea de către reprezentanții instituțiilor publice cu responsabilități în combaterea activităților ilicite de comercializare a plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante, halucinogene, euforice și psihotrope, a unor acțiuni mixte de control inopinat la societățile comerciale din municipiul Constanța care ofereau spre vânzare asemenea mărfuri (așa-numitele „magazine de vise), în scopul obținerii de către SC H. SRL Constanța de foloase necuvenite constând în posibilitatea derulării activității de comercializare de substanțe și/sau produse „etnobotanice", potențial dăunătoare sănătății, fiară a fi depistată de către organele de control și sancționată contravențional în mod corespunzător.

Pe baza probelor administrate în cauză, prima instanță de fond a reținut, ca situație de fapt, că, în perioada 2010-2011, autoritățile locale - sub coordonarea Prefectului Constanța, Poliție, Inspectoratul Județean de Jandarmi Constanța, Inspectorat pentru Situații de Urgență Dobrogea, Direcția de Sănătate Publică, Comisariat Regional pentru Protecția Consumatorului Constanța, Inspectoratul Teritorial de Muncă, Garda financiară, Brigada de combatere a criminalității organizate au constituit echipe mixte de control la punctele de lucru ale societăților comerciale care comercializau substanțe vegetale cu efect psihotrop, nesupuse controlului legal (așa - numitele „magazine de vise") în vederea verificării îndeplinirii condițiilor legale pentru funcționarea punctelor de lucru și a societăților comerciale (conform procesului - verbal întocmit de către procurorul de caz la data de 10 iunie 2013) pentru a împiedica răspândirea acestora în rândul populației, îndeosebi a tinerilor. Totodată, după modificarea dispozițiilor legale, acțiunile organizate în intervalul 28 ianuarie 2011, ora 22°°-29 ianuarie 2011, ora 03, aveau ca obiective și aducerea la cunoștința publică a noilor prevederi în materia comerțului cu substanțe psihotrope și stupefiante introduse recent în tabelele anexă ale Legii nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului ilicit de droguri și Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope, descurajarea comerțului cu astfel de produse, confiscarea cantităților de astfel de produse.

S-a constatat că angajați ai Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța, Formațiunea Antidrog, profitând de această situație, respectiv cei trei inculpați au încercat să-1 determine pe martorul denunțător I., administrator al SC H. SRL Constanța să le comunice relații privind descoperirea și prinderea unui traficant de droguri (rămas neidentificat) în schimbul informării asupra momentelor controalelor, în scopul evitării acestora și suportării consecințelor de la amendă până la închiderea magazinelor.

Potrivit fișei posturilor (potrivit adresellor Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate din datele de 16 aprilie 2013 și 23 mai 2013 ale Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța), instanța a reținut că, printre altele, inculpații aveau ca îndatoriri de serviciu:

-

pe baza planurilor de acțiune aprobate, participă la acțiunile informativ

- operative și de prindere în flagrant ce se organizează și execută la nivelul Brigăzii/Serviciului Antidrog;

-

respectă dispozițiile de linie venite de la comanda Inspectoratului General al Popliței Române

- Direcția de Combatere a Criminalității Organizate, a Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța, respectă obligațiile ce-i revin din Legea nr. 218/2002 și Legea nr. 360/2002;

-

păstrează cu strictețe confidențialitatea activităților profesionale pe care le coordonează sau le execută și a celor despre care ia cunoștință prin prelucrarea datelor de către Comanda Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța;

- lucrează cu informații clasificate, de nivel strict secret, in conformitate cu prevederile Ordinului Ministerului Afacerilor de Interne din 2002 (declasificat) și ia toate măsurile de protecție a informațiilor pe care le gestionează

".

De asemenea, potrivit prevederilor art. 42 lit. a) din Legea nr. 360/2002 (cap. III, secțiunea a 2-a) ,,polițistul este obligat să păstreze secretul profesional, precum și confidențialitatea datelor dobândite in timpul desfășurării activității, in condițiile legii, cu excepția cazurilor in care îndeplinirea sarcinilor de serviciu, nevoile justiției sau legea impun dezvăluirea acestora".

Având impresia că denunțătorul ar fi fost de acord, la data de 29 decembrie 2010, cei trei inculpați, G., inspector de poliție, F., comisar de poliție și A., agent de poliție, numiți în structurile de poliție judiciară (în baza avizelor din 2009 și din 2008) s-au deplasat la magazinul aparținând SC H. SRL Constanța situat la adresa din Constanța, unde erau comercializate substanțe și produse „etnobotanice" și i-au comunicat martorului denunțător că a doua zi, 30 decembrie 2010, în intervalul orar 19

00

- 22

00

, va fi o acțiune de control la societățile comerciale cu profil de activitate similar, sugerându-i să nu deschidă.

Având în vedere „avertizarea", în noaptea de 30/31 decembrie 2010, în intervalul orar indicat, martorul I. a închis spațiul comercial, astfel încât organele de control să fie în imposibilitate de a efectua verificări; însă, în jurul orei 22

00

, martorul a reluat activitatea fiind surprins de autorități și, astfel, controlul a avut loc așa încât acțiunea inculpaților și-a pierdut eficiența.

În continuare, în ziua de 28 ianuarie 2011, urmare a unei înțelegeri telefonice cu inculpatul A., denunțătorul I. s-a întâlnit, în fața imobilului în care locuia, cu inculpatul A., care l-a condus la autoturismul, au intrat în interior unde se aflau și inculpații G. și F. și l-au avertizat asupra controlului ce urma să se desfășoare în seara de 28/29 ianuarie 2011, în intervalul orar 22

00

-3

00

dimineața, solicitându-i în mod explicit închiderea magazinului pentru a nu se repeta eșecul din decembrie. Deși, de această dată, martorul nu a desfășurat nicio activitate în acel spațiu comercial pentru a evita riscul unui control ce s-ar fi putut derula ulterior intervalului orar precizat de către inculpați, ulterior, la scurt timp, autoritățile au reușit să-l controleze și să aplice sancțiuni pentru diverse încălcări ale legii, dar cu acea ocazie s-a descoperit fapta inculpaților declanșându-se cercetările în prezenta cauză.

Prin sentința apelată s-a reținut că situația de fapt s-a dovedit cu mijloacele de probă următoare: convorbirile telefonice și în mediu ambiental, înregistrate de către denunțător pe suportul optic, cu procesul - verbal de redare a conținutului acestuia, întocmit la data de 21 ianuarie 2011 de către lucrătorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție -Serviciul Teritorial Constanța numai cu privire la contactarea denunțătorului de către inculpați, celelalte afirmații neconfirmându-se (conform soluției procurorului de clasare), procesul - verbal de recunoaștere din fotografiile judiciare a inculpaților de către denunțător și planșa fotografică aferentă, procesul - verbal din 19 ianuarie 2011, de verificare în bazele de date a inculpaților F., G. și A., declarațiile martorului denunțător I., procesul - verbal încheiat de procuror la data de 15 aprilie 2013, cu ocazia verificării apelului telefonic efectuat de către denunțătorul I. la data de 18 ianuarie 2011, la numărul unic pentru apeluri de urgență 112, procesul - verbal de redare a conținutului convorbirii telefonice purtate la data de 18 ianuarie 2011 între denunțător și operatorul centrului unic pentru apeluri de urgență 112 Constanța și suportul optic, pe care este inscripționată respectiva convorbire, procesul - verbal întocmit la data de 28 ianuarie 2011 referitor la verificarea în baza de date a autoturismului, de culoare albă, și anexele acestuia, adresa nr. 31989 din data de 09 aprilie 2013 a Inspectoratului Județean de Poliție Constanța și documentele anexate acesteia (certificat de înmatriculare, cartea de identitate a vehiculului, foile de parcurs, dispozițiile de alocare la drepturi ale autovehiculelor I.P.J. Constanța din 05 ianuarie 2010 și din 03 ianuarie 2011, dispozițiile privind dreptul de a conduce autovehicule ale Ministerului Afacerilor de Interne din 04 ianuarie 2010 și din 03 ianuarie 2011), suportul optic tip inscripționat din 28 ianuarie 2011 Duplicat, reprezentând duplicatul suportului optic, inscripționat din 28 ianuarie 2011" cu procesul - verbal întocmit la data de 28 ianuarie 2011, de redare în formă scrisă a conținutului dialogurilor în mediu ambiental, purtate la acea dată între inculpați și denunțător, suportul optic tip, inscripționat din 11 februarie 2011 Duplicat", reprezentând duplicatul suportului optic, inscripționat din 11 februarie 2011", cu procesul - verbal întocmit la data de 11 februarie 2011, de redare în formă scrisă a conținutului dialogului în mediu ambiental, planșa fotografică conținând fotografiile judiciare efectuate la data de 11 februarie 2011, în intervalul orar 10:33 - 10:38, cu ocazia întâlnirii dintre denunțătorul I. și inculpatul A., procesul - verbal de verificare în baza de date a autoturismului, condus la data de 11 februarie 2011 de către inculpatul A. și anexele acestuia, suportul optic, inscripționat din 15 februarie 2011 Duplicat", reprezentând duplicatul suportului optic dinb 15 februarie 2011" cu procesul - verbal de redare în formă scrisă a conținutului dialogului în mediu ambiental, purtat la acea dată între martorul J. și denunțător și planșa fotografică cuprinzând fotografiile judiciare efectuate la data de 15 februarie 2011, în intervalul orar 12:55 - 16:10, cu ocazia întâlnirii dintre denunțătorul I. și martorul J., procesele - verbale întocmite în intervalul 11 - 16 februarie 2011, cu ocazia redării în formă scrisă a conținutului convorbirilor telefonice purtate de către inculpatul A. în perioada 10 - 15 februarie 2011, planurile de acțiune elaborate la nivelul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța - Serviciul Antidrog la datele de 28 ianuarie 2011 și 15 februarie 2011, fișele aferente posturilor ocupate de către inculpați înaintate prin adresele Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate din datele de 16 aprilie 2013 și 23 mai 2013 ale Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța, declarațiile martorilor I., K., L., M., N., O., P., J., R., S. și T.T., adresa din data de 16 aprilie 2013 a Inspectoratului Teritorial de Muncă Constanța, împreună cu anexa acesteia, adresa din data de 17 aprilie 2013 a Direcției de Sănătate Publică Județeană Constanța și înscrisurile atașate acesteia, adresa din data de 03 aprilie 2013 a Gărzii Financiare - Secția Constanța și înscrisurile atașate acesteia, adresa din data de 04 aprilie 2013 a Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Constanța și înscrisurile atașate acesteia, adresa din data de 03 aprilie 2013 a Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Dobrogea" al județului Constanța și înscrisurile atașate acesteia, adresa din data de 02 aprilie 2013 a Inspectoratului Județean de Poliție Constanța, Secția 1 Poliție și înscrisurile atașate acesteia, adresa din data de 02 aprilie 2013 a Direcției pentru Agricultură a Județului Constanța și înscrisurile atașate acesteia, raportul de expertiză criminalistică a vocii din 18 martie 14 efecuat de Laboratorul interjudețean de expertize criminalistice București, declarațiile inculpaților F., G. și A.

Prima instanță a constatat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii continuate de „folosire de informații ce nu sunt destinate publicității" prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., fapta inculpaților F., G. și A., polițiști judiciari în cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța, care, la datele de 29 decembrie 2010 și 28 ianuarie 2011, în mod repetat, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, luând cunoștință, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au comunicat în mod direct denunțătorului I. informații ce nu erau destinate publicității, referitoare la desfășurarea de către reprezentanții instituțiilor publice cu responsabilități în combaterea activităților ilicite de comercializare a plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante, halucinogene, euforice și psihotrope, a unor acțiuni mixte de control inopinat la societățile comerciale din municipiul Constanța care ofereau spre vânzare asemenea mărfuri, în scopul obținerii de către SC H. SRL Constanța, societate pe care acesta o administra, cu scopul de a-i asigura foloase necuvenite.

Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că:

- elementul material al infracțiunii s-a realizat prin acțiunea de comunicare; chiar dacă contactele au fost stabilite de un inculpat care de obicei a și vorbit, prezența celor trei inculpați în ambele date, lipsa vreunei opoziții din partea vreunuia dintre participanți s-a considerat că relevă înțelegerea celor trei inculpați de a comite infracțiunea și apoi trecerea la executare;

- rezultatul s-a constatat că rezidă în starea de pericol generată prin comunicarea unor date nedestinate publicității, materializată și în temporizarea efectuării controalelor dar și în prejudiciul adus instituțiilor de control prin posibilitatea evitării acestora prin asemenea fapte;

- raportul de cauzalitate s-a indicat că este „ex re".

Sub aspectul laturii subiective, instanța a precizat că aceasta constă în intenție directă sau indirectă; considerând că este evident că cei trei inculpați au realizat că divulgă informații care nu erau destinate publicității.

Insă, a arătat instanța, laturii subiective a infracțiunii i se circumscrie și scopul urmărit de inculpați. Or, a constatat instanța, chiar dacă inculpații au dorit un alt scop (identificarea-prinderea unui traficant de droguri), au acceptat și faptul că indirect se putea ajunge la favorizarea societății denunțătorului prin împiedicarea, întârzierea controalelor la punctul de lucru al acestuia și implicit a aplicării eventualelor sancțiuni. S-a apreciat că efectuarea, deși cu întârziere, a controalelor de către autorități, nu înlătură caracterul penal al faptei inculpaților.

In același sens, s-a arătat că sunt rezerve asupra susținerii acuzării referitoare la „scopul direct al acțiunii inculpaților obținerea pentru societatea denunțătorului de foloase necuvenite" deoarece din probe a rezultat, pe de o parte, că firma a fost sancționată în mod repetat, de la amenzi contravenționale până la închiderea activității și nu a realizat vreun profit, iar, pe de altă parte, nu s-au dovedit presupusele fapte reclamate de către denunțător de luare de mită, șantaj pentru care procurorul a dispus clasarea cauzei.

Instanța a reținut că apărarea inculpaților este înlăturată de declarațiile martorului denunțător I. care a declarat în mod constant că cei trei inculpați îi comunicau în mai multe rânduri declanșarea controalelor cerându-i să închidă în intervalul orar de efectuare a acestora coroborate cu declarațiile martorilor L. - care, fiind soția denunțătorului în acea perioadă și un timp vânzătoare la magazin, a aflat că agenți Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate, printre care l-a recunoscut pe inculpatul F., îi comunica martorului I. date depsre controale, închizând pe timpul acestora punctul de lucru, P., care vânzătoare la magazinul de pe bd. ..., în perioada decembrie 2010-ianuarie 2011, pe de o parte, i-a văzut pe cei trei inculpați în control, iar pe de altă parte că o dată sau de 2 ori martorul I.. i-a cerut să închidă magazinul pentru că venea,,control", cu înregistrările audio imprimate de către lucrătorii de poliție judiciară pe un suport optic, notat din 28 ianuarie 2011 și procesul - verbal de redare în formă scrisă a dialogurilor purtate de către denunțător cu inculpații F., G. și A. potrivit cărora în ziua de 28 ianuarie 11, în convorbirea din mediul ambiental dintre cei trei inculpați și denunțător, desfășurată în autospeciala (conform adresei din data de 09 aprilie 2013, a Inspectoratul Județean de Poliție Constanța care a comunicat că autovehiculul, se afla în proprietatea acestei unități de poliție, și a fost utilizat, în perioada 2010 - 2011, de către Brigada de Combatere a Crimei Organizate Constanța, în conformitate cu Dispozițiile de alocare la drepturi a autovehiculelor către unitățile Ministerului Administrației și Internelor din data de 05 ianuarie 2010 și, respectiv, din data de 03 ianuarie 2011, emise de reprezentanții Inspectoratului Județean de Poliție Constanța), în jurul orei 11

40

, fiecare dintre inculpați a precizat necesitatea închiderii (G. - Diseară, oricum închizi!, A. - închizi diseară, ți-am zis!, F. - Asta înseamnă că nu te-ai mai dus deloc., nu că. două.), cu raportul de expertiză criminalistică a vocii din 18 martie 14 în care s-a concluzionat că „ în autoturismul în care s-a desfășurat convorbirea (autospeciala, n.n.) se aflau cel puțin 3 persoane", cu foile de parcurs, aferentă intervalului 28 noiembrie - 29 decembrie 2010, aferentă intervalului 29 decembrie 2010 - 28 ianuarie 2011 și, aferentă intervalului 26 ianuarie - 25 februarie 2011 în care se menționa ca, la data de 28 ianuarie 2011, autospeciala din dotarea Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța, a fost condusă de către inculpatul G.

Astfel, s-a considerat că, din actele dosarului, rezultă tară urmă de îndoială că cei trei inculpați i-au divulgat martorului I. date despre controalele efectuate de echipele mixte, instanțea menționând că este convinsă că inculpații au încercat să-l determine pe denunțător să colaboreze pentru prinderea și identificarea unui traficant de droguri, acțiune uzitată de către investigatori, dar că, fiind ilegală, nu poate înlătura caracterul penal al faptei inculpaților; în acest sens, s-a arătat că sunt declarațiile inculpatului A., confirmate de inculpații F. și G. care au precizat că, la un control din octombrie 2010, fiind în echipă toți trei la magazinul denunțătorului, acesta a făcut un denunț oral cu privire la un traficant de droguri (hașiș, cannabis), precum și de martorul M., coroborate cu declarațiile martorului denunțător care a arătat că cei trei inculpați l-au anunțat în mai multe rânduri de efectuarea controalelor cerându-i să închidă în perioada acestora, precum și cu înregistrarea audio și video cu reportofonul digital și microcamera în mediu ambiental a discuției purtată la data de 11 februarie 2011 între inculpatul A. și denunțătorul I. cu procesul-verbal de redare cu care ocazie inculpatul îi solicita expres denunțătorului ce să declare în cazul unei eventuale anchete (A., în continuare A. - Legătura asta între noi nu există, ai înțeles? Asta, știi., I., în continuare I. - Da, am înțeles. Și, după aia., A. - Și nu contează cine te întreabă, cine e., I. - Am înțeles. Da, da, da, A. - Legătura asta cu. nu ne-ai văzut. Ne-ai văzut doar când am venit în control la tine și atâta tot. Tu ai avut până acuma închis, că s-a mai întâmplat, n-ai mai avut marfă, chestii d-astea., I. -Da, chiar. (neinteligibil) Asta. Ai văzut, aseară ziceau că. că închide, na

știu

, A. - Eu ți-am zis, frate, o să trebuiască, într-o zi, dacă,

vreodată, cineva te întreabă sau cine o fi, frate. „Te-a anunțat vreodată vreun. ceva?", nu te-a anunțat nimeni nimic, frate, înțelegi? Să nu fii tâmpit să zici: "Da".,

I. - Nu, frate, da' voiam să scap dracului, înțelegi? De-asta,

dacă el mi-a zis să vin

A. - Dacă mai discuți cu altcineva, ți-am zis,

nu e niciunul dintre noi care venea să te anunțe, să-ți zică ceva sau. Asta tre' să ții minte!.

A. - De ce aveai închis? Că nu aveai marfă. Nu mai aveai marfă și nu puteai să.,

I.- Dar am avut doar luni, că doar ce-mi venise marfa. Asta a fost. A. - Așa-i zici omului: „Domnule, a fost așa"! O să vii într-o zi pe la noi, pe-acolo, ca să stai de vorbă cu cineva, da' ți-am zis. Eu te învăț pentru ce trebuie să știi atunci să spui, da?.

Referitor la încadrarea juridică, instanța a precizat că nu se impune, în baza art. 5 din N.C.P., reținerea infracțiunii prevăzute de art. 304 C. pen. intrat în vigoare la 01 februarie 14, ca lege penală mai favorabilă deoarece conținutul celor două incriminări este ușor diferit - spre exemplu, incriminarea specială sancționează comunicarea de date nedestinate publicității în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, in timp ce N.C.P. condiționează de „afectarea intereselor ori activității unei persoane", apoi art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (normă penală specială) nu a fost abrogat expres sau tacit, în infracțiunea prev, de art. 304 C. pen. supraviețuind vechea incriminare din art. 196 C. pen. din 1969 (care condiționa existența faptei de posibilitatea de a produce prejudicii).

Totodată, s-a menționat că nu este admisibilă nici cererea de aplicare a noilor dispoziții privind forma continuă - art. 35 C. pen. pentru că impune ca actele materiale să fie comise împotriva aceluiași subiect pasiv ori infracțiunea în cauză este o infracțiune de pericol, nefiind persoane vătămate; fiind notat că este puțin probabil ca legiuitorul să fi înțeles statul ca fiind „subiect generic pasiv". Și cum regimul juridic sancționator, în cazul concursului de infracțiuni prev. de art. 38 din N.C.P., este mai aspru, s-a arătat că se va menține aplicarea formei continuate a infracțiunii în vechea reglementare prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

Fapta fiind comisă în participație de către cei trei inculpați, instanța a precizar că se va face aplicarea circumstanței agravante prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969.

Referitor la individualizarea pedepselor, constatând existența faptei penale săvârșite cu intenție de cei trei inculpați F., G., A., instanța a procedat la condamnarea acestora.

În consecință, pentru individualizarea pedepselor, s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. din 1969, circumstanțele personale ale fiecăruia dintre inculpați.

Și anume, raportat la criteriile de individualizare printre care pericolul social concret al faptei dat de circumstanțele reale ale comiterii acesteia - luarea hotărârii infracționale în prealabil, profitând de accesul la informații inaccesibile publicului, în participație, în mod repetat, atingerea adusă imaginii autorităților statului, dar tară urmări grave, nefiind unicul mod de cunoaștere de către comercianți a controalelor (având în vedere că fie patronii, fie angajații se anunțau între ei în momentul declanșării verificărilor) și fără foloase în favoarea firmei denunțătorului - SC H. SRL Constanța care a fost amendată la fel ca și celelalte societăți cu același obiect, instanța a considerat că se impune aplicarea pedepsei cu închisoarea, care să asigure prevenția generală, reeducarea inculpatului, pentru a răspunde sentimentelor de indignare, frustrare a opiniei publice, reacției negative din partea societății civile în cazul unor asemenea fapte.

Circumstanțele personale ale inculpaților F., G., A. - fără antecedente penale sau alte sancțiuni, fără alte abateri sau incidente disciplinare, apreciați pozitiv la locul de muncă, având unele dintre cele mai mari capturi de droguri, s-a apreciat că conduc la convingerea că reeducarea inculpaților se poate realiza prin suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, s-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 187/2012.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 12 din Legea nr. 187/2012, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pentru inculpați pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

Conform art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpaților la plata sumei de câte 7 000 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Constanța și inculpații F., G. și A.

Prin apelul formulat, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța a invocat netemeinicia sentinței pronunțate de prima instanță de fond, susținând greșita individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului și modalității de executare. In acest sens, s-a învederat că inculpații au comis fapte de corupție în formă continuată, în condițiile circumstanței agravante prev. de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, în calitate de polițiști ca organe de cercetare ale poliției judiciare cu o bogată experiență profesională, fiind relevat totodată că sunt cercetați într-o altă cauză penală, motive pentru care s-a solicitat aplicarea unor pedepse orientate spre maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite, cu executare în stare de detenție.

Totodată, în raport de circumstanțele reale de comitere a faptelor, s-a solicitat aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.anterior constând în interzicerea „dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii".

Apelantul inculpat F.

a solicitat, în principal, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., desființarea sentinței instanței de fond, rejudecarea cauzei și achitarea în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen., considerând că nu există probe că acesta a săvârșit infracțiunea prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000. In esență, apărarea a arătat că probele administrate nu au dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul F. a săvârșit infracțiunea de care este acuzat.

În subsidiar, apărarea inculpatului a solicitat achitarea în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen. sau art. 16 lit. b) C. proc. pen. In motivarea acestor cereri, s-a precizat că scopul întâlnirilor dintre martorul denunțător I. și lucrătorii din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța era de a se organiza un flagrant persoanei despre care denunțătorul a furnizat informația că intenționa să comercializeze hașiș în cadrul magazinului pe care martorul îl administra, iar nu de a-i comunica informații care nu erau destinate publicității. De asemenea, s-a indicat că era imposibil ca infracțiunea să fie comisă având în vedere maniera în care se programau și se efectuau controalele la magazinele de etnobotanice, cu implicarea jandarmeriei și cu echipe alcătuite din persoane ce aparțineau mai multor instituții.

Totodată, s-a susținut că pentru a se reține infracțiunea prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, se impunea a fi dovedită și săvârșirea unei infracțiuni de luare de mită de către inculpați, textul legal prevăzând condiția ca fapta să fie săvârșită în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a unui folos (condiție apreciată ca neîndeplinită în cauză), folosul trebuind să profite inculpaților sau unor persoane apropiate acestora, și nu persoanei căreia îi sunt furnizate informațiile nedestinate publicității. In privința acestui din urmă aspect s-a menționat că, de altfel, conform propriei declarații a denunțătorului I., acesta nu a avut vreun beneficiu de pe urma informațiilor oferite de angajații Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța.

Apelanții inculpați G.

și A.

au solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. motivat de lipsa elementului material al laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior sau achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. invocându-se lipsa laturii subiective ca element constitutiv al infracțiunii, respectiv a intenției calificate prin scop.

În concret, în motivarea acestor cereri de achitare, s-a susținut că nu s-a făcut dovada transmiterii de către inculpați a unor informații nedestinate publicității către martorul denunțător I., relația cu acesta subzistând în scopul înregistrării unui denunț pe care urma să-l facă și transformării sale în colaborator oficial pentru prinderea unui traficant de droguri de mare risc; că probele nu au condus la dovedirea pretinderii și primirii vreunei sume de bani fiind dată prin rechizitoriu o soluție de netrimitere în judecată pentru infracțiunea de luare de mită; că nu este îndeplinită condiția obținerii unui beneficiu în bani, bunuri sau alte foloase pentru funcționarii care dețineau informațiile nedestinate publicului, pentru persoanele apropiate lor sau denunțătorului personal ori societății acestuia; că nu există probe că inculpații ar fi transmis de o manieră intenționată, sub forma intenției directe, datele și orele de efectuare a controalelor care vizau activitatea magazinelor în care se comercializau produse etnobotanice.

Examinând cauza prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu art. 417 C. proc. pen. privind efectul devolutiv al apelului și limitele acestuia, instanța de apel constată următoarele:

Potrivit art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea și combaterea infracțiunilor de corupție, sunt pedepsite cu închisoare de la 1 la 5 ani, faptele constând în folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

Fără a relua îndatoririle de serviciu care reveneau inculpaților F., G. și A., conform fișei posturilor, fiind corect și pe larg prezentate de prima instanță de fond, Înalta Curte reține, în baza materialului probator administrat la urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești că, la data de 29 decembrie 2010, inculpații s-au deplasat la magazinul aparținând SC H. SRL Constanța situat la adresa din Constanța, unde erau comercializate substanțe și produse etnobotanice și i-au comunicat martorului denunțător I. că, a doua zi, la 30 decembrie 2010, în intervalul orar 19,00 - 22,00, va fi o acțiune de control la societățile comerciale cu profil de activitate similar, sugerându-i să nu deschidă. Având în vedere avertizarea primită, în noaptea de 30/31 decembrie 2010, în intervalul orar mai sus menționat, numitul I. a închis spațiul comercial situat la adresa din Constanța, astfel încât organele de control să se afle în imposibilitatea de a efectua verificări la respectivul magazin, reluând activitatea după ora 22,00, când la magazinul martorului s-au deplasat alți polițiști din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța și au efectuat activitatea de control, fiindu-i aplicate amenzi contravenționale.

Totodată, în ziua de 28 ianuarie 2011, ora 11,40, urmare unei înțelegeri telefonice cu inculpatul A., denunțătorul I. s-a întâlnit, în fața imobilului în care locuia, cu inculpatul A., care l-a condus în autoturismul, unde se aflau și inculpații G. și F., fiind avertizat asupra controlului ce urma să se desfășoare în seara de 28/29 ianuarie 2011, în intervalul orar 22,00-3,00, solicitându-i în mod explicit să închidă magazinul.

Cât privește motivele de apel privind lipsa elementului material al laturii obiective a infracțiunii și a materialului probator care să dovedească comiterea infracțiunii de către inculpați, inclusiv de către inculpatul F., Înalta Curte consideră că sunt neîntemeiate, după cum dovedesc probele administrate în cauză.

Astfel, martorul denunțător I. a declarat că inculpații au realizat controale „fie toți trei, fie câte doi sau separat câte unul. S-au efectuat zeci de vizite, dar inculpații au efectuat unul sau două acte de control (...) De multe ori, telefonic sau personal, inculpații m-au anunțat de efectuarea controalelor pentru a închide magazinul, cu toate acestea, de fiecare dată m-am trezit și cu amenzi (...) Eu nu-i spuneam personalului să închidă pentru că venea poliția, ci doar le spuneam să închidă, mai spuneam câteodată să închidă că vine controlul (...) Nu am fost anunțat de alți patroni când începeau controalele (...) De cele mai multe ori mă vedeam cu A.. Pe ceilalți i-am văzut mai rar și nu am avut conversații și subiecte pe care le discutam, de obicei, cu A. "(fila 101 dosar prima instanță). Martorul a mai relatat că „după prima întâlnire avută cu polițiștii de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, am intrat în posesia numerelor de telefon mobil, numere de telefon care mi-au fost oferite de polițistul mai tânăr, pe nume Vlad", precum și că „de fiecare dată când polițistul G. și ceilalți îmi indicau să închid magazinul, în intervalul orar precizat de ei, aproape întotdeauna după ce închideam magazinul, după aproximativ 5-10 minute, într-adevăr, sosea câte o echipă de control" (fila 53-54 vol. II d.u.p.).

Martora P. a declarat în faza de urmărire penală că, în perioada de timp cât a fost vânzătoare la magazinul SC H. SRL, în perioada septembrie-octombrie 2010 până în februarie 2011, „I. mi-a spus de vreo două ori să închid magazinul, era pe timp de noapte, acesta venea și mă lua cu mașina, închideam magazinul, de obicei mergeam acasă și îmi spunea să mă întorc la magazin după 3-4 ore, uneori reveneam singură la acesta întrucât locuiam în apropiere, având cheia asupra mea pentru a deschide magazinul. I. îmi lăsa cheia pentru că știa că trebuie să mă întorc" (fila 195 dosar apel), iar în prima instanță a precizat că „o dată sau de două ori I. mi-a spus să închid magazinul că urma să vină controlul" (fila 107 dosar prima inst).

Fiind audiată la urmărire penală, în primă instanță și de instanța de apel, martora L. a declarat că martorul I. era avertizat de lucrătorii Brigăzii Antidrog cu privire la eventualele controale care se desfășurau la magazinele de etnobotanice care se puteau finaliza cu amenzi de sute de milioane; că atunci când se efectuau controale trebuiau să închidă magazinul, I. fiind anunțat, în prealabil, telefonic, de agenții de la Antidrog; că a aflat de la I. că ținea legătura cu trei persoane de la Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța care îl anunțau înainte de efectuarea controalelor să închidă magazinul, fiind de față de mai multe ori când a vorbit la telefon (file 141 vol. III d.u.p., 103 dosar prima instanță, 225 dosar apel).

Martorul I. a relatat că, după prima întâlnite cu polițiștii de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, după 3-4 zile, „am fost sunat din nou de către angajata mea, spunându-mi că trebuie să vin la magazin pentru că a venit aceeași echipă de polițiști. M-am prezentat la magazin, și cu această ocazie polițistul mai tânăr, care se afla în magazin, m-a invitat în mașina acestora, și mi-a adus la cunoștință că trebuie să țin magazinul închis între orele 22,00-1,00, întrucât urmează să se efectueze controale la magazinele de acest gen. De altfel, mi-a spus că pot alege, în sensul că dacă țin deschis, iau amendă de câteva sute de milioane de lei. Chiar mi-a precizat că, de la Pompieri, pot să iau amendă de câteva sute de milioane de lei și chiar să fiu închis" (fila 52 vol. II d.u.p.).

De asemenea, martorul a declarat că „pe data da 29 decembrie 2010 m-au anunțat că a doua zi urmează să fie un control în intervalul 19-22", relatând, totodată, că „Pe data de 30 decembrie 2010 (...), după ora 22,00, cum am deschis magazinul am și avut un control de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism" (fila 19 vol. II d.u.p.). Situația este confirmată prin procesele verbale de constatare a contravențiilor întocmite de reprezentanții Direcției de Sănătate Publică Județene Constanța și ai Inspectoratului pentru Situații de Urgență Dobrogea care au fost încheiate la 30 decembrie 2010 ora 23,30 și, respectiv 31 decembrie 2010 ora 00,30, deci ulterior orei 22,00 menționate de către denunțător ca moment al reluării activității comerciale (fila 171, 190 vol. III d.u.p.).

Cu aceste probe se coroborează afirmațiile martorului M. care a declarat că, „în perioada 06 decembrie 2010 - 31 decembrie 2010, am efectuat concediul aferent anului 2010, perioadă în care au fost delegați la conducerea serviciului, în prima parte, comisarul șef F., iar în a doua parte, J., ofițeri care au coordonat activitatea serviciului", „că planurile de acțiune erau întocmite cu o zi înainte sau chiar în ziua în care urma să se desfășoare controalele, aspect pe care în mod firesc îl cunoșteau toți lucrătorii de poliție din cadrul serviciului", că prefectul Județului Constanța, martorul  i-a relatat că „după închiderea controalelor, trecând întâmplător pe lângă un magazin ce comercializa produse etnobotanice și care fusese închis în timpul acțiunilor a constatat că, între timp, acesta' se deschisese, reprezentantul societății explicându-i că primise indicații în acest sens, respectiv informații în legătură cu momentul închiderii, respectiv al deschiderii magazinului (fila 144 vol. III d.u.p.) și că responsabilul magazinului, martorul I. i-a spus că,.a avut magazinul închis anterior acțiunii pentru că i s-a comunicat de către polițiști (fila 104 dosar prima inst.). De asemenea, martorul M. a arătat că „nu am ascuns momentul controalelor de oamenii mei chiar dacă erau inițiate de prefect" și că „în principiu, echipele de control cunoșteau dinainte locul unde urma să se efectueze controlul și data acestuia" (fila 104 dosar prima inst., fila 198 dosar inst. apel).

În cursul urmăririi penale, martorul J. a relatat că acțiunile de combatere a comercializării substanțelor etnobotanice „erau desfășurate în mod frecvent, iar de organizarea acestora se știa de majoritatea lucrătorilor din Serviciul Antidrog", că martorul K. a făcut afirmația că I. „este susținut de lucrătorii din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate, constând în aceea că îl anunță cu ocazia efectuării unor controale", că „după ce am aflat de acest incident, cu prilejul unui control pe care l-am tăcut la magazinul lui I., l-am întrebat expres pe acesta cine este persoana care îi furnizează informații cu privire la controalele ce urmează a fi efectuate", că „despre acest incident avea cunoștință, cu siguranță, și domnul comisar șef M., persoană care mi-a cerut în mod expres să port discuția respectivă cu I. și să aflu numele persoanei care îi furnizează informații" (fila 148 vol. III d.u.p.). Totodată, în primă instanță, martorul a menționat că „șeful meu M. mi-a cerut să discut cu I. în legătură cu cauza închiderii magazinului la unele controale și anume să-mi comunice identitatea agentului care i-ar fi furnizat date conform declarațiilor prefectului" (fila 123), afirmații care confirmă acuzația că martorului I. i-au fost comunicate informații privind datele și orele efectuării acțiunilor de control.

Martorul I. a relatat, la 01 aprilie 2011, că „în cursul lunii ianuarie 2011, am procedat cu magazinul în același mod, în sensul că îl închideam la sugestia polițiștilor și, cu toate acestea, am fost vizitat inclusiv de prefectul județului Constanța. La un interval de timp scurt, mai precis pe data de 25 ianuarie 2011, în jurul orelor 3,00 dimineața, la magazinul meu s-a prezentat din nou prefectul județului Constanța însoțit de un bărbat care mi-au atras atenția că trebuie să închid magazinul în acea clipă ori, în caz contrar, voi suporta o amendă foarte mare de 500 milioane lei vechi. De la această întâlnire cu prefectul, polițiștii de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism au revenit la mine și mi-au indicat din nou perioada în care trebuie să țin magazinul închis. Le-am spus polițiștilor o parte din discuția cu prefectul și m-am arătat chiar că nu am o relație bună cu acesta, având în vedere amenzile, amenințările și controalele suportate. Polițiștii, din acel moment, s-au arătat interesați și dacă am discutat ceva cu privire la legătura mea cu ei, dacă am adus la cunoștință prefectului despre acest lucru sau eventual, altor persoane. Le-am spus acestora că nu am discutat cu nimeni, că nicio persoană nu cunoaște legătura mea cu ei sau faptul că aceștia îmi indicau zilele și intervalul orar când se efectuau controale, dar cu toate acestea erau destul de suspicioși" (file 54-55 d.u.p.).

În faza de urmărire penală, martorul I. a mai declarat că, la 28 ianuarie 2011, conform înțelegerii cu A. Vlad, „am coborât în fața imobilului și am observat în apropiere un autoturism, lângă care se afla A. După ce ne-am salutat am intrat în acel autoturism și am constatat că în mașină se mai aflau și ceilalți doi polițiști care m-au mai văzut, respectiv vizitat, pe nume G. care se afla la volanul mașinii și cel care mi se părea a fi șef. pe nume F., cred, care avea barbă și ochelari", fiindu-i indicat ca, în cursul serii, în intervalul orar 20,00-02,00 sau 03,00, să închidă magazinul, martorul spunând că și-a dat seama că urma să aibă loc o nouă acțiune a poliției, așa cum mai fusese informat și anterior (fila 42 verso - 43 d.u.p.).

Potrivit procesului verbal de supraveghere din 28 ianuarie 2011, în intervalul orar 1 1,40-11,42, martorul I. a fost așteptat în fața blocului în care locuia, din Constanța, de trei persoane aflate în autovehicul, a urcat în autovehicul unde a discutat cu cele trei persoane aproximativ 2 minute, apoi a coborât și a intrat în bloc (fila 101 vol. II d.u.p.).

Din procesul verbal de redare în formă scrisă a discuțiilor purtate de martorul I. cu lucrătorii de poliție A., G. și F., în ziua de 28 ianuarie 2011, în intervalul orar 11,40-11,42, rezultă că, în timpul scurt cât au discutat, martorului i s-a indicat „diseară oricum închizi", „închizi diseară, ți-am zis", „ asta înseamnă că nu te-ai mai dus deloc., nu că două", „ deci diseară ., de la 8 (opt) jumate", „ 9 (nouă) maxim", „ până la două (...) până la două-trei dimineața ., două., două jumătate", „ nu mai deschizi", „ două - două jumate e-nchis. Și ei o să vadă că e închis și .Vezi că diseară ești pa, pa. Da? (...) o să mergem noi pe acolo, să întrebăm cine i-a pus, da, nu știu, mă" (file 107-108 vol. II d.u.p.).

Prin urmare, față de probele anterior expuse, este nefondată și neverosimilă declarația inculpatului G. că, la întâlnirea din 28 ianuarie 2011, inculpații i-au comunicat martorului I. să nu meargă, în acea seară, la magazin, întrucât organele de poliție nu erau pregătite pentru efectuarea activităților specifice și legale pentru prinderea traficantului de droguri despre care martorul I. ar fi spus că urma să sosească cu droguri, la magazinul său, chiar în acea seară (fila 84 dosar prima instanță). De altfel, motivul pentru care inculpatul G. a indicat că s-a solicitat martorului să nu meargă la magazin nu est eidentic cu cel arătat de inculpatul A. care a declarat că i-au spus lui I. să închidă magazinul până când acel traficant, care ar fi urmat să vină cu drogurile și care l-ar fi amenințat, îi lăsa un număr de telefon pe baza căruia să fie prins de organele de poliție, iar martorul să fie autorizat (fila 87 dosar prima inst.).

Potrivit procesului verbal întocmit de procuror la 10 iunie 2013, la 28 ianuarie 2011, la nivelul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța, a fost elaborat un plan de acțiune comun ce a vizat efectuarea de către polițiști, sub coordonarea Instituției Prefectului Județului Constanța, în colaborare cu lucrătorii din cadrul Inspectoratului Județean de Jandarmi Constanța, Inspectoratul Situațiilor de Urgențe Dobrogea, Comisariatului Județean pentru Protecția Cumpărătorului Constanța, Gărzii Financiare Constanța, Direcției de Sănătate Publică și Inspectoratului Teritorial de Mutică Constanța, a unei acțiuni de verificare a „magazinelor de vise", adică a magazinelor care comercializau către populație substanțe vegetale cu efect psihotrop. Conform planului, acțiunea a fost preconizată a se desfășura în intervalul 28 ianuarie 2011, ora 22,00 - 29 ianuarie 2011 ora 3,00; printre cele 17 societăți comerciale vizate prin acțiunea comună s-a aflat și punctul de lucru din Constanța, al SC H. SRL, fiind desemnat să acționeze la respectiva societate subcomisarul de poliție U.; inculpatul G. a fost desemnat să facă parte din echipa care să controleze SC V. SRL; inculpatul A. a fost desemnat să facă parte din echipa ce urma să controleze un alt punct de lucru al acestei din urmă societăți; la acțiune au participat și șeful Serviciului Antidrog, M., precum și inculpatul F.; au fost controlate efectiv doar 8 din cele 17 obiective vizate, fiind aplicate sancțiuni contravenționale; printre magazinele verificate nu s-a regăsit și cel aparținând SC H. SRL.

Martorul I. a arătat că, în noaptea de 28/19 ianuarie 2011, nu a desfășurat la punctul de lucru din Mamaia, nicio activitate, urmărind să evite riscul unui control ce s-ar fi putut derula ulterior intervalului orar indicat de inculpați, ca în noaptea de 30/31 decembrie 2010.

împrejurarea că martorul I. a intrat în contact direct cu cei trei inculpați care i-au furnizat date privind acțiunile de control, inclusiv cu inculpatul F., este dovedită și prin alte mijloace de probă administrate în cauză, contrar apărării formulate de acest inculpat.

Sub acest aspect, instanța de apel reține că martorul I. a arătat că, după deschiderea punctului de lucru din Constanța, lucrători de poliție l-au amenințat că o să-i închidă magazinul sub diferite pretexte, prezentându-se trei polițiști, „unul dintre aceștia în jur de 40 de ani, mai solid și cu barbă, care însă a rămas în magazin și alți doi polițiști mult mai tineri cu care am discutat în afara magazinului" (fila 18 verso vol. II d.u.p.), că „echipa de control era formată din trei persoane, dintre care unul întocmea actul de control, un al doilea, de statură medie, puțin mai robust, cu barbă, care nu a intervenit pe parcursul controlului și un al treilea polițist care mie mi s-a părut a fi cel mai tânăr" (fila 51 vol. II d.u.p.). Potrivit procesului verbal din 19 ianuarie 2011, martorul I. i-a recunoscut din planșe fotografice pe inculpații G., F. și A. (fila 27 vol. II d.u.p.), astfel cum a declarat și în data de 01 aprilie 2011, când a precizat că „polițistul care s-a recomandat A. se numea A., polițistul care făcea pe șoferul și care-mi indica orele când să închid magazinul se numea G., bărbatul cu barbă se numea F." (fila 54 vol. II d.u.p.).

Martora P. a declarat, în primă instanță că, în perioada cât a fost vânzătoare la magazinul de etnobotanice aparținând lui I., i-a cunoscut pe cei trei inculpați care au venit în control într-o seară, în fața instanței de apel declarând în același mod, cu mențiunea că nu-și mai amintește dacă, în componența acelei echipe, a fost și cel de-al treilea inculpat, „domnul cu barbă și cu ochelari, inculpatul F.",