ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2757/2014

Decizia nr. 2757/2014

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 226 din 27 martie 2013 a Tribunalului Giurgiu, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în referire la art. 320

1

pct. 7 C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., au fost condamnați inculpații A. și B., la câte 5 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 320

1

pct. 7 C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c), 76 alin. (1) lit. e) C. pen., au fost condamnați aceiași inculpați la câte 1 an închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit ca inculpații să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare fiecare.

S-a aplicat inculpaților pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Au fost obligați, în solidar, inculpații să plătească părți vătămate E. suma de 90.000 euro plus dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data plății efective și până la achitarea integrală.

A fost admisă, în parte, cererea de daune morale formulată de partea vătămată și obligă inculpații în solidar să îi plătească acesteia suma de 10.000 euro.

S-a dispus anularea următoarelor înscrisuri false: antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 912 din 19 septembrie 2006 la B.N.P. C.; actul adițional nr. 21 din 11 ianuarie 2007, autentificat de același birou notarial; actul adițional nr. 3584 din 23 august 2007 autentificat la B.N.P. "E.".

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din data de 04 iulie 2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București au fost trimiși în judecată inculpații A. și B., reținându-se în sarcina fiecăruia săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals în declarații, prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 292 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Din actul de sesizare a instanței, a rezultat că la data de 26 august 2009, partea vătămată E. a sesizat Postul de Poliție al comunei Adunații Copăceni, județul Giurgiu, cu două plângeri penale formulate împotriva inculpaților A. și B. Prin prima plângere (înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu sub nr. unic x/P/2009), partea vătămată E. a solicitat cercetarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, constând în aceea că, în cursul anului 2006, ar fi primit suma de 50.000 euro de la partea vătămată E. în scopul achiziționării unor terenuri în zona județului Giurgiu, potrivit procurii nr. 3391 din 20 octombrie 2006 și, respectiv, declarației nr. 3392 din 30 octombrie 2006, ambele autentificate la B.N.P. G., însă acesta nu și-a îndeplinit obligația asumată și nici nu a restituit suma primită.

Prin a doua plângere penală (înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu sub nr. unic x/P/2009), partea vătămată E., a solicitat cercetarea inculpaților A. și B., dar și a fiicei acestora, numita D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, fals în declarații și uz de fals, constând în aceea că aceștia ar fi indus-o în eroare cu prilejul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 912 din 19 septembrie 2006 la B.N.P. C., precum și cu prilejul întocmirii actelor adiționale la acest antecontract, având ca obiect vânzarea-cumpărare unui teren în suprafață de 2.113 mp pe care există o casă de locuit cu două camere, și a unui teren în suprafață de 2.255 mp, situat în continuarea primului teren. Inducerea în eroare s-ar fi referit la calitatea de proprietari a promitenților vânzători, în fapt, terenurile și casa de locuit fiind vândute de aceștia anterior încheierii antecontractului.

De asemenea, partea vătămată E. a arătat că la momentul întocmirii antecontractului de vânzare-cumpărare inculpații A. și B. ar fi declarat în fața notarului public C., în mod necorespunzător realității, că imobilul nu a fost înstrăinat în niciun fel.

Dosarele penale nr. x/P/2009 și x/P/2009 au fost conexate sub nr. x/P/2009, prin ordonanța nr. 3532/P/2009 din 22 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu.

Ulterior, respectiv la datele de 01 septembrie 2009 și 14 septembrie 2009, plângeri cu același obiect s-au înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu sub nr. 397/VIII/1/2009 și, respectiv, nr. 598/P/2009, ambele cauze fiind trimise la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, spre competentă soluționare, unde s-au înregistrat sub nr. de Dosar x/P/2009 și, respectiv, x/P/2009. Dosarul penal nr. x/P/2009 a fost conexat la Dosarul penal nr. x/P/2009, prin ordonanța nr. 3532/P/2009 din data de 22 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu, iar acesta, la rândul său, a fost conexat la Dosarul penal nr. x/P/2009, potrivit ordonanței nr. 3532/P/2009 din 24 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu.

Prin rezoluția nr. 1642/11/2011 din 21 martie 2011 a Procurorului General al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Dosarul nr. x/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu a fost preluat spre soluționare de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, unde s-a înregistrat sub nr. de Dosar x/P/2011.

La data de 19 septembrie 2006, cu prilejul încheierii antecontractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 912 din 19 septembrie 2006 la B.N.P. C., inculpații A. și B. au indus în eroare pe partea vătămată E., prezentându-i ca adevărată împrejurarea că terenul în suprafață de 2.113 mp, situat în comuna Adunații Copăceni, județul Giurgiu, pe care era edificată o casă cu două camere, precum și terenul în suprafață de 2.255 mp, aflat în continuarea primului, ar fi proprietatea învinuiților. În fapt, primul teren, în suprafață de 2.113 mp, și casa edificată pe acesta, erau înstrăinate încă din anul 2002 către martorii F. și L., iar cel de-al doilea teren fusese înstrăinat fiicei inculpaților, martorei D., cu șase luni înainte de încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare. La momentul semnării antecontractului sus-menționat, partea vătămată E. a achitat inculpaților A. și B. cu titlu de avans suma de 10.000 euro.

Inculpații A. și B. au menținut-o în eroare pe partea vătămată E. și cu prilejul încheierii a două acte adiționale la antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 912 din 19 septembrie 2006, respectiv la datele de 11 ianuarie 2007 și 23 august 2007 (acesta din urmă fiind semnat doar de inculpatul A.), ocazie cu care s-a prelungit succesiv termenul de perfectare a contractului de vânzare-cumpărare și s-a achitat și restul prețului, în două tranșe, a câte 40.000 euro fiecare.

Prin fapta lor, inculpații A. și B. au prejudiciat partea vătămată E. cu suma de 90.000 euro, reprezentând prețul celor două terenuri și al casei care au format obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, preț achitat în trei tranșe, la datele de 19 septembrie 2006 (10.000 euro) din 11 ianuarie 2007 (40.000 euro) și, respectiv, 23 august 2007 (40.000 euro).

De asemenea, la data de 19 septembrie 2006, cu prilejul autentificării antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 912 din 19 septembrie 2006, inculpații A. și B. au declarat în scris, în mod necorespunzător realității, în fața notarului public, potrivit clauzei inserate în antecontract, că nu au mai înstrăinat imobilele ce formau obiectul convenției, în scopul perfectării antecontractului de vânzare-cumpărare și pentru a o determina pe parte vătămată E. să încheie convenția.

În fapt, din actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat că în luna iulie 2006, partea vătămată E. i-a cunoscut pe soții A. și B., printr-un intermediar, în scopul achiziționării unui teren cu casă în județul Giurgiu. Inculpații A. și B. i-au propus părții vătămate E. să achiziționeze terenul în suprafață de 2.113 mp, situat în comuna Adunații Copăceni, județul Giurgiu, pe care era edificată o casă bătrânească, pentru suma de 90.000 euro, preț ce includea și o altă suprafață de teren de 2.255 mp, aflată în spatele imobilului sus-menționat. Partea vătămată E. a fost de acord, mai ales că soții T. i-au inspirat încredere, aceștia prezentându-i întreaga familie, inclusiv pe fiica lor, martora D., precum și afacerea lor, respectiv cultivarea de flori, chiar oferindu-se să o sprijine în a-și porni propria afacere cu același obiect de activitate.

Văzând că partea vătămată E. era interesată de achiziționarea și a altor terenuri, în scop de investiție, inculpatul A. s-a oferit să o sprijine.

Astfel, în perioada următoare, respectiv în luna august 2006, partea vătămată E. a încheiat mai multe antecontracte de vânzare-cumpărare, având ca obiect terenuri situate în zona Giurgiu, prin intermediul inculpatului A., în calitate de mandatar al proprietarilor.

Astfel cum a rezultat din declarația părții vătămate E., motivul pentru care se încheiau antecontracte de vânzare-cumpărare era acela că în județul Giurgiu nu exista plan parcelar, terenurile neavând cărți funciare, acte necesare încheierii contractelor de vânzare-cumpărare.

Sub același pretext și în cazul vânzării terenurilor și casei situate în comuna Adunații Copăceni, județul Giurgiu, între partea vătămată E. și inculpații A. și B. s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 912 din 19 septembrie 2006 la B.N.P. C., și nu un contract de vânzare-cumpărare. În plus, inculpații i-ar fi spus părții vătămate că pentru casa edificată pe terenul în suprafață de 2.113 mp nu exista autorizație de construcție. Cu ocazia încheierii acestui antecontract, partea vătămată E. a achitat avansul în cuantum de 10.000 euro, restul de preț urmând a fi achitat la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, până cel târziu la data de 31 decembrie 2006.

Cu ocazia încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare susmenționat, inculpații A. și B. au declarat în fața notarului public, potrivit clauzei inserate în cuprinsul antecontractului, că imobilul ce făcea obiectul vânzării nu a mai făcut obiectul niciunei promisiuni de vânzare-cumpărare, nu a mai fost înstrăinat în niciun fel și nu se află în litigii cu nicio persoană fizică sau juridică, și nu este grevat de niciun fel de sarcini.

În fapt, declarația inculpaților A. și B., inserată în cuprinsul antecontractului, era necorespunzătoare realității, fiind dată de inculpați atât în scopul încheierii convenției, cât și în scopul inducerii în eroare a părții vătămate E.

Astfel, terenul în suprafață de 2.113 mp și casa edificată pe acesta, situate în comuna Adunații Copăceni, sat Dărăști Vlașca, județul Giurgiu, era înstrăinat de soții A. și B. încă din anul 2002, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3687 din 03 decembrie 2002 la B.N.P. I., către martorii F. și L., pentru suma de 168.000.000 lei ROL, echivalentul a 5.000 dolari SUA.

În plus, atât terenul, cât și casa edificată pe acesta erau intabulate inițial în C.F. nr. X a localității Adunații Copăceni, județul Giurgiu, iar ulterior înstrăinării către soții S., imobilul a fost intabulat în noua C.F. nr. Q, astfel cum a rezultat și din încheierea nr. 16598/2008 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Giurgiu.

De asemenea, cel de-al doilea teren în suprafață de 2.255 mp, fusese înstrăinat de inculpații A. și B. către fiica lor, D., la data de 24 martie 3006, deci cu aproximativ șase luni înainte de încheierea antecontractului cu partea vătămată E., potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 735 din 20 martie 2006 la B.N.P. J.

Și acest teren era intabulat în C.F. nr. W a Judecătoriei Giurgiu.

Așadar, la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 912 din 19 septembrie 2006, inculpații A. și B. nu mai erau proprietarii celor două terenuri și ai casei, imobile ce au format obiectul antecontractului încheiat cu partea vătămată E., aspect ce nu a fost adus la cunoștința acesteia, cu intenția clară de a o induce în eroare în scopul încasării avansului din prețul cuvenit.

Reaua-credința a inculpaților A. și B. a rezultat, de asemenea, și din comportamentul ulterior al acestora, de menținere în eroare a părții vătămate E., în baza aceleiași rezoluții infracționale.

Astfel, întrucât termenul de încheiere a contractului expirase fără a se perfecta vânzarea-cumpărarea, la data de 11 ianuarie 2007, inculpații A. și B. au convenit cu partea vătămată E. încheierea unui act adițional la antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 21 din 11 ianuarie 2007 la B.N.P. C., prin care s-a prelungit termenul de încheiere a contractului până la data de 31 mai 2007 și s-a majorat avansul cu suma de 40.000 euro, sumă ce a fost plătită la data autentificării actului adițional, potrivit declarației părților, inserate în act.

Nici până la data de 31 mai 2007 nu s-a perfectat contractul, astfel că la data de 23 august 2007, s-a încheiat între inculpatul A. și partea vătămată E. un nou act adițional cu nr. 2, autentificat sub nr. 3584 din 23 august 2007 la B.N.P.A. "E.", de notarul public M. Și cu această ocazie s-a prelungit termenul de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, până la data de 25 decembrie 2007 și s-a achitat restul de preț, respectiv suma de 40.000 de euro.

Așadar, profitând de lipsa de diligență și de încrederea acordată de partea vătămată E., dar și de împrejurarea că, la încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare a unui imobil nu este necesară verificarea informațiilor existente la C.F., inculpații A. și B. au indus și menținut în eroare pe partea vătămată, cu prilejul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 912 din 09 septembrie 2006 la B.N.P. C. și actelor adiționale la acest antecontract, autentificate sub nr. 21 din 17 ianuarie 2007 la B.N.P. C. și, respectiv, nr. 3584 din 23 august 2007 la B.N.P.A. "E.", prezentându-se în mod nereal ca fiind proprietarii imobilelor, cu scopul de a obține suma de bani stabilită ca preț al vânzării.

Pentru a întări încrederea părții vătămate E. în onestitatea lor, inculpații A. și B., au declarat în mod necorespunzător realității, potrivit clauzei inserate în cuprinsul antecontractului, că imobilele vândute nu au mai făcut obiectul niciunei promisiuni de vânzare-cumpărare și nu au mai fost înstrăinate în niciun fel, în fapt acestea fiind vândute din decembrie 2002 și, respectiv, martie 2006. De asemenea, potrivit clauzelor antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 912 din 19 iunie 2006, inculpații A. și B. s-au obligat să îndeplinească toate formalitățile prealabile, în special întocmirea documentației cadastrale și intabulare (acesta fiind motivul pentru care între părți a intervenit un antecontract și nu un contract) deși, în fapt, imobilele erau deja intabulate, având cărți funciare.

Fiind audiați, inculpații A. și B. au negat săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Astfel inculpatul A. a declarat că, în fapt, antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 912 din 19 iunie 2006, era un act simulat, partea vătămată E. dorind să aibă o garanție pentru sumele înmânate lui A., cu scopul de a intermedia cumpărarea unor terenuri în județul Giurgiu. De altfel, împrejurarea că termenele de încheiere a contractelor în formă autentică au fost prelungite de două ori, ar fi o dovadă în acest sens. În plus, inculpatul A. a arătat că nu știa că terenul în suprafață de 2.113 mp și casa edificată pe acesta, erau vândute, contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu soții S. fiind un act fictiv, încheiat pentru garantarea unui împrumut.

Ulterior, inculpatul A. și-a modificat declarația, arătând că, în fapt, a crezut că, până la perfectarea contractului în formă autentică cu partea vătămată E., numitul F. îi va revinde terenul și construcția edificată pe acesta, astfel că, la rândul său, le va putea vinde părții vătămate E. În ceea ce privește al doilea teren ce făcea obiectul antecontractului încheiat cu partea vătămată E., inculpatul A. a declarat că știa că și pe acesta îl vânduse fiicei sale, D., justificând acest fapt prin aceea că societatea la care era unic acționar, SC N. SRL, intrase în faliment și, pentru a nu fi executat silit, s-a decis să îl scoată din patrimoniul său.

Fiind reaudiat de procuror, inculpatul A. a declarat că partea vătămată E. cunoștea împrejurarea că imobilele ce au format obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 912 din 19 iunie 2006 nu mai erau în proprietatea inculpaților A. și B., dar a fost de acord cu încheierea acestui act pentru a avea o garanție a banilor remiși inculpatul A. pentru intermedierea cumpărării altor terenuri. În plus, suma de 10.000 euro plătită ca avans de partea vătămată E. urma să fie folosită de inculpatul A. pentru a achita împrumutul către numitul F., ceea ce s-a și întâmplat, dar fără întocmirea vreunui document de atestare a plății, însă numitul F. ar fi refuzat revocarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu acesta în 2002. Despre declarația necorespunzătoare realității din cuprinsul antecontractului, inculpatul A. a precizat că aceasta este o frază tip pe care a semnat-o ca atare, deși nu era în fapt proprietarul imobilelor ce formau obiectul vânzării. În ceea ce privește actele adiționale încheiate ulterior, inculpatul A. a precizat că acestea s-au încheiat pentru a se face dovada remiterii de către partea vătămată E. a altor sume de bani, tot în scopul intermedierii unor cumpărări de terenuri, în fapt el neprimind efectiv vreo sumă de bani la datele autentificării acestor acte adiționale. A mai arătat inculpatul A. că în luna noiembrie 2010 a revocat contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu fiica sa, martora D., dar partea vătămată E. a refuzat să-l mai cumpere, astfel că l-a vândut înapoi fiicei lui.

Inculpata B. a declarat că, în fapt, ea nu a cunoscut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu partea vătămată E., știind de la soțul ei că este un contract pentru garantarea restituirii unor sume de bani date de aceasta soțului ei. De asemenea, a precizat că nici ea nu cunoștea faptul că terenul și casa edificată pe acesta erau vândute soților S., ea având convingerea că actul semnat de ea era un act pentru garantarea restituirii unui împrumut de 5.000 dolari SUA.

Declarațiile inculpaților A. și B. sunt nesincere, fiind contrazise de probele administrate în cauză.

Astfel, în ceea ce privește susținerile inculpatului A. în sensul că, în fapt antecontractul nr. 912 din 19 septembrie 2006, era un act fictiv, încheiat din dorința părții vătămate E. de a avea o garanție pentru sumele date inculpatului A., pentru achiziționarea de terenuri în județul Giurgiu, acestea nu sunt confirmate de probatoriu, ci contrazise atât de declarațiile părții vătămate E., cât și de comportamentul acesteia, ulterior încheierii acestui antecontract.

În speță, partea vătămată E. a declarat că la baza încheierii acestui antecontract a fost intenția sa reală de a cumpăra un teren cu casă în județul Giurgiu, pentru a fi mai aproape de părinții săi, care locuiesc în comuna Adunații Copăceni și nu a cunoscut împrejurarea că imobilele respective nu sunt proprietatea inculpaților A. și B. Ulterior, partea vătămată E. a făcut demersuri pentru prelungirea termenului stabilit pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, de două ori, fiind încheiate actele adiționale autentificate sub nr. 21 din 11 ianuarie 2007 și, respectiv nr. 3584 din 23 august 2007 aspect ce dovedește interesul acesteia pentru cumpărarea reală a imobilelor respective. Văzând că inculpații A. și B. întârzie în mod deliberat perfectarea contractului și având unele suspiciuni legate de intenția acestora de a-i vinde efectiv imobilele, partea vătămată E. a apelat la sprijinul unui avocat, și i-a notificat pe promitenții vânzători să se prezinte la notariat în vederea încheierii contractului în formă autentică. Astfel cum a rezultat din încheierea de certificare nr. 1936 din 07 aprilie 2008, întocmită de notarul public J., inculpații A. și B. nu s-au prezentat.

Cu ocazia încercării de a nota în cartea funciară antecontractul său, partea vătămată E. a aflat că terenurile și casa ce formau obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 912 din 19 septembrie 2006 erau, de fapt, în proprietatea altor persoane și nu a inculpaților A. și B., cererea sa de notare fiind respinsă prin încheierea nr. 16598/2008 a Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Giurgiu, tocmai pe considerentul că inculpații nu mai erau proprietarii imobilelor. În încercarea de a-și recupera prejudiciul, partea vătămată E. l-a convins pe inculpatul A. să se oblige printr-un înscris olograf să-i restituie acesteia suma de 130.000 euro (90.000 euro - prețul achitat pentru imobilele ce formau obiectul antecontractului, și 40.000 euro - sume înmânate pentru diverse operațiuni, respectiv intermediere cumpărări terenuri sau contravaloarea unor flori), până la data de 31 noiembrie 2008, lucru ce nu s-a realizat.

Așadar, din ansamblul materialului probator a reieșit că, în fapt, antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 912 din 19 septembrie 2006 la B.N.P. C. este un înscris ce atestă o convenție reală și nu una fictivă, dovedind astfel intenția inculpaților A. și B. de a induce în eroare pe partea vătămată E. în sprijinul acestei concluzii, se evidențiază împrejurarea că în cuprinsul antecontractului s-au inserat și clauzele referitoare la obligația asumată de inculpați de a intabula imobilele (în fapt, acestea fiind intabulate deja) și declarația nereală a acestora că imobilul nu a mai fost înstrăinat, clauze ce nu erau strict necesare pentru încheierea antecontractului, dar inserate tocmai în scopul inducerii în eroare a părții vătămate E.

În ceea ce privește afirmațiile inculpaților A. și B. în sensul că, în fapt, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3687 din 03 decembrie 2002, încheiat cu martorul F., era un act fictiv, fiind încheiat în fapt cu scopul de a garanta restituirea unui împrumut de 5.000 dolari SUA, și acestea sunt contrazise de probatoriu.

Astfel, pe de o parte, martorul F. a negat că respectivul contract ar fi fost fictiv, acesta declarând că a achiziționat terenul și construcția edificată pe acesta de la inculpatul A. în scop de investiție, iar în anul 2008 l-a revândut, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 524 din 21 februarie 2008 la B.N.P. J.

Pe de altă parte, astfel cum a rezultat din actele dosarului, martorul F. a împrumutat unele sume de bani, respectiv 2.000 dolari SUA către SC N. SRL, prin asociat unic A., și 15.000 dolari SUA către O., sume ce au fost însă garantate prin constituirea unor ipoteci pe un teren proprietatea SC N. SRL, în suprafață de 53.100 mp., situat în comuna Adunații Copăceni, sat Dărăști Vlașca, județul Giurgiu, și respectiv, pe un teren în suprafață de 2.213 mp și construcția edificată pe acesta, proprietatea numitei O., situate în comuna Adunații Copăceni, județul Giurgiu.

Așadar, chiar în ipoteza avansată de inculpatul A., a existenței împrumutului de 5.000 dolari SUA, firesc ar fi fost ca martorul F. să solicite constituirea unei ipoteci pe imobilele lui A., ca și în situațiile descrise mai sus, și nu încheierea unui contract fictiv de cumpărare a acestora.

Nici explicația oferită de inculpatul A. în sensul că spera ca martorul F. să-i revândă imobilele cumpărate prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3687 din 03 decembrie 2002, nu este plauzibilă. Astfel, martorul F. a declarat că nu intenționa să revândă inculpatului respectivele imobile, între ei neexistând nicio discuție în acest sens sau vreo ofertă avansată de inculpatul A. De altfel, în anul 2008, martorul F. a revândut imobilul cumpărat de la inculpații A. și B. către alte persoane.

Din actele depuse la dosar a rezultat că cererile pentru declanșarea procedurii falimentului SC N. SRL au fost înregistrate la Tribunalul Giurgiu începând cu anul 2007, potrivit informațiilor aflate pe portalul instanțelor de judecată, deci după încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare cu partea vătămată E. Astfel, s-a constatat că afirmația inculpatului A. în sensul că cel de-al doilea teren ce făcea obiectul antecontractului autentificat sub nr. 912 din 19 septembrie 2006 fusese anterior vândut fiicei sale, D., cu scopul de a-l scoate din patrimoniul sau pentru a nu fi executat silit pentru datoriile societății al cărei administrator unic era, nu este reală.

De asemenea, nimic nu îi împiedica pe inculpații A. și B. să îi aducă la cunoștință părții vătămate E. situația imobilului înstrăinat fiicei lor, D., împrejurare în care aceasta din urmă putea să fie parte la antecontractul de vânzare-cumpărare, în calitate de adevărat proprietar.

Prin urmare, reaua-credință a inculpaților A. și B. a rezultat în mod clar din succesiunea evenimentelor prezentate.

Apărările inculpatei B. în sensul că a semnat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 912 din 19 septembrie 2006 fără a cunoaște obiectul acestuia, vor fi înlăturate ca nesincere, acestea nefiind plauzibile în cazul unor acte încheiate în fața notarului public, care are obligația de a citi actul și de a le explica părților consecințele încheierii acestuia. De altfel ulterior încheierii acestui antecontract, s-au mai încheiat două acte adiționale, ocazie cu care s-au și achitat sume importante de bani, împrejurări ce vin să contrazică apărările inculpatei B. referitoare la necunoașterea obiectului actelor semnate de ea.

Pentru considerentele expuse mai sus, a rezultat că inculpații A. și B. se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. și fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Referitor la plângerea formulată de numita E. împotriva martorei D., fiica inculpaților A. și B., din ansamblul probator nu au rezultat indicii care să confirme împrejurarea că aceasta ar fi contribuit în vreun fel la inducerea în eroare a părții vătămate E., astfel că față de aceasta s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

În ceea ce privește plângerea formulată de partea vătămată E. împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, constând în aceea că, în cursul anului 2006, ar fi primit suma de 50.000 euro de la partea vătămată E. în scopul achiziționării unor terenuri în zona județului Giurgiu, potrivit procurii nr. 3391 din 20 octombrie 2006 și, respectiv, declarației nr. 3392 din 30 octombrie 2006, ambele autentificate la B.N.P. G., însă acesta nu și-a îndeplinit obligația asumată și nici nu a restituit suma primită, din actele de urmărire penală a rezultat că, sub acest aspect, nu rezultă săvârșirea vreunei fapte cu caracter penal.

Astfel cum a rezultat din actele dosarului, inculpatul A. s-a ocupat în anul 2006 de intermedierea vânzării către partea vătămată E. a unor terenuri din județele Giurgiu și Ilfov, demersuri concretizate în încheierea unor antecontracte de vânzare-cumpărare.

Întrucât această activitate desfășurată de inculpatul A. a avut la bază o convenție de mandat între acesta și partea vătămată E., raporturilor juridice dintre aceștia li se aplică dispozițiile civile, în speță nerezultând exercitarea de către A. a unor manopere dolosive de inducere în eroare a părții vătămate E., sub acest aspect.

Fapta inculpatului A. care, la data de 19 februarie 2006, cu prilejul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 912 din 19 septembrie 2006 la B.N.P. C., a indus în eroare pe partea vătămată E., prezentându-i ca adevărată împrejurarea că imobilele ce formau obiectul convenției ar fi proprietatea inculpaților, în fapt, acestea fiind înstrăinate din anul 2002 și, respectiv, din anul 2006, iar ulterior, la datele de 11 ianuarie 2007 și 23 august 2007, în baza aceleiași rezoluții infracționale, menținând în eroare pe partea vătămată cu prilejul încheierii a două acte adiționale la acest antecontract, creând părții vătămate E. un prejudiciu de 90.000 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Elementul material al infracțiunii de înșelăciune a constat în inducerea în eroare, cu intenție, a părții vătămate E., prin prezentarea ca adevărată a împrejurării că inculpații A. și B. ar fi proprietarii terenului în suprafață de 2.113 mp, situat în comuna Adunații Copăceni, județul Giurgiu, pe care era edificată o casă cu două camere, precum și ai terenului în suprafață de 2.255 mp, aflat în continuarea primului. În realitate, primul teren, în suprafață de 2.113 mp, și casa edificată pe acesta, erau înstrăinate încă din anul 2002 către martorii F. și L., iar cel de-al doilea teren fusese înstrăinat fiicei inculpaților, martorei D., cu șase luni înainte de încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare cu partea vătămată E.

În scopul convingerii părții vătămate E. să încheie antecontractul de vânzare-cumpărare, inculpatul A. s-a prezentat în mod nereal în fața notarului public care a autentificat antecontractul, ca fiind proprietar, însușindu-și astfel o calitate mincinoasă, astfel că în speță sunt aplicabile și dispozițiile alin. (2) ale art. 215 C. pen.

Întrucât inducerea în eroare s-a realizat cu prilejul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare în sarcina inculpatului A. s-au reținut și dispozițiile alin. (3) al art. 215 C. pen., precum și prevederile art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, având în vedere că prejudiciul creat părții vătămate, în cuantum de 90.000 euro, depășește suma de 200.000 lei, în speță sunt aplicabile și dispozițiile alin. (5) ale art. 215 C. pen., referitoare la producerea consecințelor deosebit de grave, astfel cum sunt definite de art. 146 C. pen.

Întrucât ulterior, cu prilejul încheierii celor două acte adiționale la antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 912 din 19 septembrie 2006, respectiv la datele de 11 ianuarie 2007 și 23 august 2007, inculpatul A. a menținut în eroare pe partea vătămată E., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în speță sunt aplicabile și dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. privind unitatea infracțiunii continuate.

Urmarea imediată a faptelor comise de inculpatul A. a constat în producerea unei pagube materiale în patrimoniul părții vătămate E., respectiv suma de 90.000 euro.

Din punct de vedere al laturii subiective, infracțiunea este săvârșită cu vinovăție sub forma intenției directe, inculpatul A. având reprezentarea rezultatului faptelor sale, rezultat pe care l-a urmărit prin săvârșirea acestora.

Instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului A. care, la data de 19 februarie 2006, cu prilejul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 912 din 19 septembrie 2006, a declarat în scris, în fața notarului public, în mod necorespunzător realității, potrivit clauzei inserate în antecontract, că nu a mai înstrăinat imobilele ce formau obiectul convenției, în scopul perfectării antecontractului de vânzare-cumpărare și pentru a o determina pe partea vătămată E. să încheie convenția, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen.

Elementul material al infracțiunii de fals în declarații reținută în sarcina inculpatului A. a constat în acțiunea de declarare, în scris, în mod necorespunzător adevărului, în fața notarului public, potrivit clauzei inserate în antecontract, că nu a mai înstrăinat imobilele ce formau obiectul convenției. Declarația făcută de inculpatul A. servește la producerea unei consecințe juridice, astfel cum impune textul art. 292 C. pen., în sensul că aceasta a fost făcută în scopul perfectării antecontractului de vânzare-cumpărare și pentru a o determina pe partea vătămată E. să încheie convenția.

Urmarea imediată a constat în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale referitoare la încrederea publică în declarațiile făcute în mod oficial. în speță, s-a produs și un rezultat concret, reprezentat de încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare.

Din punct de vedere al laturii subiective, fapta este săvârșită cu vinovăție sub forma intenției directe, inculpatul A. având reprezentarea rezultatului faptei sale, rezultat pe care l-a urmărit prin săvârșirea acesteia.

Întrucât faptele au fost comise de inculpatul A. înainte de a fi condamnat pentru vreuna dintre acestea, în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., privind concursul real de infracțiuni.

Fapta inculpatei B. care, la data de 19 februarie 2006, cu prilejul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 912 din 19 septembrie 2006 la B.N.P. C., a indus în eroare pe partea vătămată E., prezentându-i ca adevărată împrejurarea că imobilele ce formau obiectul convenției ar fi proprietatea inculpaților, în fapt, acestea fiind înstrăinate din anul 2002 și respectiv, din anul 2006, iar ulterior, la data de 11 ianuarie 2007, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a menținut în eroare pe partea vătămată și cu prilejul încheierii unuia din cele două acte adiționale la acest antecontract, creând părții vătămate E. un prejudiciu de 90.000 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

Elementul material al infracțiunii de înșelăciune a constat în inducerea în eroare, cu intenție, a părții vătămate E., prin prezentarea ca adevărată a împrejurării că inculpații A. și B. ar fi proprietarii terenului în suprafață de 2.113 mp, situat în comuna Adunații Copăceni, județul Giurgiu, pe care era edificată o casă cu două camere, precum și ai terenului în suprafață de 2.255 mp, aflat în continuarea primului. în realitate, primul teren, în suprafață de 2.113 mp, și casa edificată pe acesta, erau înstrăinate încă din anul 2002 către martorii F. și L., iar cel de-al doilea teren fusese înstrăinat fiicei inculpaților, martorei D., cu șase luni înainte de încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare cu partea vătămată E.

În scopul convingerii părții vătămate E. să încheie antecontractul de vânzare-cumpărare, inculpata B. s-a prezentat în mod nereal în fața notarului public care a autentificat antecontractul, ca fiind proprietar, însușindu-și astfel o calitate mincinoasă, astfel că în speță sunt aplicabile și dispozițiile alin. (2) ale art. 215 C. pen.

Întrucât inducerea în eroare s-a realizat cu prilejul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare în sarcina inculpatei B. s-au reținut și dispozițiile alin. (3) ale art. 215 C. pen.

De asemenea, având în vedere că prejudiciul creat părții vătămate, în cuantum de 90.000 euro, depășește suma de 200.000 lei, în speță sunt aplicabile și dispozițiile alin. (5) ale art. 215 C. pen., referitoare la producerea consecințelor deosebit de grave, astfel cum sunt definite de art. 146 C. pen.

Întrucât ulterior, cu prilejul încheierii unuia din cele două acte adiționale la antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 912 din 19 septembrie 2006, respectiv la data de 11 ianuarie 2007, inculpata B. a menținut în eroare pe partea vătămată E., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în speță sunt aplicabile și dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., privind unitatea infracțiunii continuate.

Urmarea imediată a faptelor comise de inculpata B. a constat în producerea unei pagube materiale în patrimoniul părții vătămate E., respectiv suma de 90.000 euro.

Din punct de vedere al laturii subiective, infracțiunea este săvârșită cu vinovăție sub forma intenției directe, inculpata B. având reprezentarea rezultatului faptelor sale, rezultat pe care l-a urmărit prin săvârșirea acestora.

Fapta inculpatei B. care, la data de 19 februarie 2006, cu prilejul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 912 din 19 septembrie 2006, a declarat în scris, în fața notarului public, în mod necorespunzător realității, potrivit clauzei inserate în antecontract, că nu a mai înstrăinat imobilele ce formau obiectul convenției, în scopul perfectării antecontractului de vânzare-cumpărare și pentru a o determina pe partea vătămată E. să încheie convenția, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen.

Elementul material al infracțiunii de fals în declarații reținută în sarcina inculpatei B. a constat în acțiunea de declarare, în scris, în mod necorespunzător adevărului, în fața notarului public, potrivit clauzei inserate în antecontract, că nu a mai înstrăinat imobilele ce formau obiectul convenției. Declarația făcută de inculpata B. servește la producerea unei consecințe juridice, astfel cum impune textul art. 292 C. pen., în sensul că aceasta a fost făcută în scopul perfectării antecontractului de vânzare-cumpărare și pentru a o determina pe partea vătămată E. să încheie convenția.

Urmarea imediată a constat în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale referitoare la încrederea publică în declarațiile făcute în mod oficial. În speță, s-a produs și un rezultat concret, reprezentat de încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare.

Din punct de vedere al laturii subiective, fapta este săvârșită cu vinovăție sub forma intenției directe, inculpata B. având reprezentarea rezultatului faptei sale, rezultat pe care l-a urmărit prin săvârșirea acesteia.

Întrucât faptele au fost comise de inculpata B. înainte de a fi condamnată pentru vreuna dintre acestea, în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., privind concursul real de infracțiuni.

Faptele reținute în sarcina inculpaților au fost stabilite prin: plângerile și declarațiile părții vătămate; declarațiile inculpaților, declarații de martori, acte în original și copii privind antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate de inculpați cu partea vătămată.

La dosar partea vătămată E. a depus cerere prin care s-a constituit parte civilă alături de soțul său H. cu următoarele sume: 90.000 euro, remisă inculpaților la: 19 septembrie 2006 (10.000 euro) cu ocazia perfectării antecontractului nr. 912; 11 ianuarie 2007 (40.000 euro) cu ocazia perfectării actului adițional nr. 21 la antecontractul încheiat anterior; 23 august 2007 (40.000 euro) cu ocazia perfectării actului adițional nr. 3584; plata dobânzilor legale aferente acestor sume de la data înmânării către inculpați și până la restituirea efectivă, cuantumul și întinderea acestora urmând a fi realizată în cadrul executării silite; suma de 50.000 euro reprezentând dublul avansului conform clauzei penalizatoare de arvună menționată în antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 912/2006 și menținută în actul adițional de 11 ianuarie 2007; daune morale în cuantum de 30.000 euro reprezentând suferințele morale pricinuite, respectiv afectarea sănătății, înțelegerii în familie, bunăstarea materială și spirituală, prejudiciu de agrement prin neefectuarea concediului de odihnă timp de 5 ani.

Inculpații au răspuns în scris la cererea de constituire de parte civilă arătând că H. nu are calitatea de parte vătămată în procesul penal și au fost de acord să achite doar suma de 90.000 euro reprezentând prejudiciul efectiv creat părții vătămate E. și reținut în rechizitoriu.

Fiind audiată de către instanță, partea vătămată E. a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei totale de 170.000 euro, din care 90.000 euro reprezintă prețul vânzării imobilelor 50.000 euro - clauza precontractuală și 30.000 euro daune morale.

Inculpații au declarat în fața instanței că recunosc săvârșirea faptelor, își însușesc materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, pe baza căruia au solicitat judecata. Cu privire la pretențiile părții civile au fost de acord cu suma de 90.000 euro reținută în rechizitoriu.

În circumstanțiere, inculpații au depus acte respectiv caracterizări din partea unor persoane, acte medicale, acte de stare civilă.

Analizând materialul probator administrat în cauză, Tribunalul a reținut că faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată au fost comise în împrejurările și modalitatea descrisă în actul de sesizare a instanței.

Vinovăția inculpaților este pe deplin dovedită, relevantă fiind proba cu actele aflate la dosar din care rezultă că inculpații au acționat cu intenția directă de a induce în eroare partea vătămată că sunt proprietarii unor imobile ce nu fuseseră înstrăinate anterior, obținând astfel pentru ei, un folos injust, producând părții vătămate o pagubă de 90.000 euro.

Inculpații au recunoscut faptele comise și sunt de acord să achite părții vătămate prejudiciul creat, așa cum a fost reținut prin rechizitoriu, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Având în vedere că inculpații nu posedă antecedente penale, instanța de fond a reținut în sarcina lor doar această circumstanță și să reducă pedepsele sub minimul prevăzut de lege.

Față de împrejurările concrete în care s-au comis faptele, de atitudinea inculpaților timp de aproape șapte ani, de a nu recunoaște faptele decât în fața instanței, de faptul că nu au restituit părții vătămate nicio parte din prejudiciu, nu poate coborî pedepsele până la minimul prevăzut de 76 alin. (1) lit. a) C. pen., acela de 3 ani pentru a putea beneficia de suspendarea condiționată a pedepselor.

Se apreciază că scopul pedepselor poate fi atins în speță prin privarea de libertate a inculpaților, deoarece au produs părții vătămate un prejudiciu considerabil, folosindu-se de banii acesteia, pe care i-au obținut prin mijloace frauduloase și au nesocotit suferința, stresul și lipsurile pe care i le-au produs.

Faptul că la ultima ședință de judecată inculpatul A. a depus o chitanță de consemnare a sumei de 2.000 lei pe numele părții vătămate nu poate crea instanței o imagine pozitivă, având în vedere că suma reprezintă o "picătură într-un ocean" (sub 500 euro).

Cu privire la cererea de constituire de parte civilă a părții vătămate, instanța a apreciat-o ca întemeiată în parte.

Prejudiciul creat efectiv de către inculpați prin faptele acestora este de 90.000 euro, sumă la care aceștia au fost obligați în solidar să o plătească părții vătămate, precum și dobânda legală aferentă sumei, de la data achitării efective și până la restituirea integrală.

Instanța de fond a respins cererea părții vătămate de obligare a inculpaților să achite dublul sumei achitate cu titlu de avans, conform clauzei penale inserate în contract, argumentându-se că această clauză a contractului poate fi valorificată de partea vătămată separat, pe calea unei acțiuni civile, întrucât izvorăște din contractul ce reprezintă voința părților.

Cu privire la cererea de daune morale, Tribunalul a apreciat că este întemeiată în parte. S-a arătat că rezultă fără dubiu că în afară de prejudiciul material cauzat prin fapta inculpaților, s-a produs și un prejudiciu moral părții civile constând în teama că nu va mai putea recupera suma, nu își mai poate achiziționa un imobil pentru care probabil a făcut sacrificii imense, economii, a renunțat la alte priorități, toate acestea creând un impact negativ asupra sănătății. Instanța de fond a considerat că suma de 10.000 euro poate asigura o minimă reparație morală părții vătămate și îi poate crea garanția că poate o va încasa vreodată de la inculpați.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de -pe lângă Tribunalul Giurgiu, inculpații A. și B., partea civilă E. și H., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la data de 25 iunie 2013 sub nr. x/122/2012 (x/2013).

Motivele de apel depuse în scris de către Parchet au vizat:

- Greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților A. și B., prin reținerea în mod eronat a dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. doar prin raportare la lipsa antecedentelor penale ale inculpaților, respectiv a dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. fără a se motiva în niciun mod reținerea acestei din urmă circumstanțe atenuante;

- Omisiunea instanței de a menționa în considerente admiterea sau respingerea cererii de constituire de parte civilă formulată de H., care s-a constituit parte civilă împreună cu soția sa, E., iar în dispozitiv făcându-se precizarea că inculpații sunt obligați, în solidar, la plata de despăgubiri materiale și morale doar pentru partea vătămată E. Ministerul Public, însă, cu ocazia susținerii orale a apelului a arătat că nu mai susține acest motiv de apel.

- În susținerea orală a apelului declarat, Parchetul a criticat și nelegalitatea pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen., fiind aplicată o pedeapsă de 1 an închisoare, în condițiile în care minimul special prevăzut de lege, pentru această infracțiune, redus cu o treime, este de 2 luni închisoare, fiind incidente astfel prevederile art. 76 lit. e) teza finală C. pen., de aplicare a unei amenzi ce nu poate fi mai mică de 200 de lei.

Inculpata B. a criticat hotărârea sub aspectul laturii penale, în sensul că a solicitat redozarea pedepsei și schimbarea modalității de executare, arătând că beneficiază de circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b), c) C. pen. A învederat că instanța de fond nu a reținut prevederile art. 74 lit. a) C. pen., deși s-ar fi impus față de buna conduită, lipsa antecedentelor penale și lipsa de premeditare în comiterea faptei, săvârșită fără voia ei; totodată, nu s-a ținut cont de eforturile făcute pentru acoperirea prejudiciului, existând în acest sens dovezi la dosar, și nici de atitudinea sinceră a inculpatei, care a recunoscut fapta din timpul urmăririi penale.

În ceea ce privește latura civilă, a considerat că în mod greșit i s-a acordat părții vătămate dobânda legală aferentă sumei de 90.000 euro, de la data achitării efective și până la restituirea integrală, întrucât partea vătămată a refuzat în mod nejustificat să primească plăți care să acopere parțial prejudiciul. Inculpata a mai arătat că părții civile nu i s-a produs și un prejudiciul moral, relațiile comerciale dintre părți continuând ulterior, pe parcursul a 3 ani.

Inculpatul A., a criticat hotărârea cu privire la faptul că instanța de fond s-a mărginit să observe cuantumul prejudiciului material creat prin infracțiunea de înșelăciune, ignorând împrejurările concrete de comitere a acesteia. Arată că din analiza materialului probator administrat în cauză, rezultă că nu a premeditat comiterea faptei și că modalitatea de comitere a faptei poate fi considerată ca și o circumstanță atenuantă. Solicită admiterea apelului declarat și reducerea cuantumului pedepsei până la cuantumul de 3 ani, cu reținerea art. 74 alin. (2) C. pen., putând a fi astfel aplicate dispozițiile art. 86

1

C. pen., fiind îndeplinit scopul pedepsei conform art. 52 C. pen.

Partea civilă E. a criticat hotărârea instanței de fond pe motiv că a fost admisă numai în parte acțiunea civilă și că în mod nelegal a fost respinsă cererea de obligare a inculpaților la plata daunelor materiale în sumă de 50.000 euro (dublul avansului), iar suma de 10.000 euro, acordată cu titlu de daune morale este o sumă mică, solicitând ca această sumă să fie în cuantum de 30.000 euro.

În susținerea orală a apelului declarat, partea civilă a arătat că nu mai susține apelul pe latură civilă, ci critică soluția instanței pe aspectul laturii penale în sensul că nu se impunea reținerea de circumstanțe atenuante în sarcina inculpaților, cu consecința unei greșite individualizări a pedepselor aplicate acestora, impunându-se majorarea pedepselor aplicate de instanța de fond prin raportare la circumstanțele săvârșirii faptei și atitudinea procesuală a inculpaților după săvârșirea faptei, depunerea sumei de 2000 lei dintr-un prejudiciu de 90.000 euro neputând fi calificată drept efort de acoperire a prejudiciului.

H., la termenul de judecată din 19 noiembrie 2013, a declarat că își retrage apelul declarat împotriva Sentinței penale nr. 226 din 27 martie 2013 și renunță la constituirea de parte civilă formulată în cauză.

În fața instanței de apel nu s-au formulat cereri sub aspectul probatoriului.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 371 C. proc. pen., Curtea de apel a reținut următoarele:

Cu privire la apelul formulat de către H., apelantul a declarat personal în fața instanței de apel că își retrage apelul declarat, așa încât Curtea, în baza art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea apelului formulat de H.

Cu privire la celelalte apeluri formulate în cauză, realizând un examen propriu asupra cauzei, Curtea a constatat că probatoriul administrat demonstrează, fără echivoc, că:

- fapta inculpatului A. care, la data de 19 februarie 2006, cu prilejul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 912 din 19 septembrie 2006 la B.N.P. C., a indus în eroare pe partea vătămată E., prezentându-i ca adevărată împrejurarea că imobilele ce formau obiectul convenției ar fi proprietatea inculpaților, în fapt, acestea fiind înstrăinate clin anul 2002 și, respectiv, din anul 2006, iar ulterior, la datele de 11 ianuarie 2007 și 23 august 2007, în baza aceleiași rezoluții infracționale, menținând în eroare pe partea vătămată cu prile