ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2767/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2767/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând

asupra cauzei de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 277

din 10 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 45258/3/2012 al Tribunalului

București, secția I penală,

s-au

dispus următoarele:

- în

baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată - cererea

inculpatului - C.V., prin apărător, de schimbare a încadrării juridice reținute

în sarcina sa, în sensul înlăturării dispozițiilor art. 293 alin. (1), cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen.

-

condamnarea inculpaților:

1. C.V.

la:

- 7 ani

închisoare și 10 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a doua și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215

alin. (1), (2), (3), (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.;

- 1 an

închisoare „pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 293 alin. (1) cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 320

1

C. proc. pen.;

- 2.ani

și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3

1

alin. (2) C. pen. rap-la art. 289 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art.

320

1

C. proc. pen.;

- 1 an

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art.

41. alin. (2) C. pen. și a art. 320

1

C. proc. pen.; 1 an.

închisoare; pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 alin. (2) C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 320

1

C. proc. pen., în

bază art. 86 alin. (5) C. pen. a fost anulat beneficiul suspendării sub

supraveghere â pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 852 din 22 decembrie 2010 a Judecătoriei Sectorului 3

București, definitivă prin neapelare.

A fost

descontopită pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni în pedepsele componente,

respectiv - 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.

215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit.

a) și c) rap. la art. 76 lit. c) C. pen., 2 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

74 lit. a) și c) rap. la art. 76 lit. e) C. pen., 2 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) rap. la art. 76 lit. e) C. pen., 2 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c rap. la art. 76 lit. e) C. pen.

în baza art.

33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate prin

prezenta și pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 852 din 22 decembrie 2010

a Judecătoriei Sectorului 3 București și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de

7 ani închisoare și 10 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a doua și b) C. pen.

S-a

făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art.

88 C. pen. a fost dedusă reținerea de 24 de ore din data de 04 septembrie 2008.

2. G.M.

(zis „I.” sau „N.”) la:

- 7 ani

închisoare și 10 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a doua și b) C. pen. pentru complicitate ia infracțiunea de înșelăciune,

infracțiune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

cu aplica art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 320

1

C. proc. pen.

S-a

făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

3. G.D.

la:

- 7 ani închisoare

și 10 ani interzicere a. drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

și b) C. pen., pentru complicitate, continuată la infracțiunea de înșelăciune,

prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 320

1

C. proc.

pen.

În baza art.

61 C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de

pedeapsă rămas neexecutat de 1983 zile închisoare din pedeapsa de 10 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 272 din 26 februarie 2004 a

Tribunalului București, secția I penală, pe care l-a contopit cu prezenta, și

s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1

an, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de

:

8 ani.

închisoare și 10 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și b) C. pen.

A fost admisă

în parte acțiunea civilă formulată de. partea civilă C.M. și au fost obligați

inculpații C.V., G.M. și G.D. în solidar la plată către partea civilă C.M. a

sumei de 180.000

euro echivalent lei la data plății.

A fost admisă

acțiunea civilă formulată de V.M. și au fost obligați inculpații: C.V., G.M. și

G.D. în solidar la plata către acesta a sumei de 45.000 euro echivalent iei Ia

data plății.

A fost

admisă acțiunea civilă a părții civile P.C. și au fost obligați inculpații C.V.,

G.M. și G.D. în solidar la. plata, către această, a sumei de 100.000 euro

echivalent lei la data plații..”

A fost respinsa

ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de partea civilă I.L. și ca nefondată

cererea de. instituire a măsurii sechestrului judiciar asupra terenurilor și

construcțiilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare

autentificat sub nr. 1676 din 03 decembrie 2007 de B.N.P. -

N.V.R.”

În baza art.

170 C. proc. pen. - s-a dispus anularea înscrisurilor false respectiv

contractele autentificate din 3 decembrie 2007 și 1684 din 05 decembrie 2007 de

Biroul Notarului Public - N.V.R.

În baza

ari. 163 C. proc. pen. s-a luat față de cei trei inculpați măsura sechestrului

asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând acestora până la

concurența sumei de 325.000 euro în privința fiecăruia.

În baza art.

191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. au fost obligați fiecare dintre inculpați la

plata â câte 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare stat

.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 752/P/2008 din

16 noiembrie 2012, s-au reținut următoarele:

03 decembrie 2007-05 decembrie 2007, inculpata C.V., cu sprijinul inculpaților

G.M. zis I. și G.D. zis A., a indus și a menținut în eroare pe partea vătămată

C.M. cu prilejul încheierii și executării contractului de vânzare-cumpărare

autentificat la Biroul Notarului Public - N.V.R. sub nr. 1684 din 05 decembrie 2007,

având ca obiect suprafața de 2.000 mp teren situat în orașul Pantelimon, jud.

Ilfov, atribuindu-și falsa identitate a proprietarei terenului, I.L. și

prejudiciind astfel pe partea vătămată C.M., cumpărătorul terenului, cu suma de

180.000 euro și cu un autoturism marca M. valoare de 55.000 de euro,

reprezentând prețul vânzării.

Prin

vânzarea frauduloasă a acestui teren, a fost prejudiciat atât cumpărătorul de

bună-credință, C.M., care a fost determinat să plătească prețul imobilului

urmare manoperelor frauduloase exercitate asupra acestuia de către cei trei

inculpați, cât și adevărata proprietară a terenului, I.L., al cărei drept de

proprietate a fost transferat, împotriva voinței sale, în patrimoniul altei

persoane, intervenind o suprapunere de titluri generatoare de litigii între

cele două părți vătămate.

Inculpații

G.M. și G.D. au contribuit la inducerea în eroare a părții vătămate C.M. prin,

aceea. că i-au propus vânzarea terenului, lăsându-i inițial impresia că și ei

au. calitatea de proprietari, au participat la negocierea prețului, au

însoțit-o de fiecare dată pe inculpata C.V. la întâlnirile cu partea vătămată,

inclusiv cu ocazia autentificării contractului de vânzare-cumpărare a terenului

în cauză și cu ocazia deschiderii de către învinuită a unui cont bancar pentru

încasarea prețului. De asemenea, cei doi inculpați și-au

:

.însușit

atât autoturismul marca M. aparținând părții vătămate. C.M. cât și o parte, din

banii plătiți de acesta în schimbul terenului.

La data de

;:

03

decembrie 2007, inculpata C.V., în calitate, de vânzătoare, a indus. în eroare

pe partea vătămată V.M. cu prilejul autentificării contractului de

vânzare-cumpărare, n.r. 1676 la B.N.P. – N.V.R., având ca obiect .terenul în.

suprafață de 1.000 mp situat în orașul. Pantelimon, jud. Ilfov, atribuindu-și

falsa identitate a proprietarei terenului, I.L.

Inducerea

în .eroare, a părții vătămate V.M. s-a realizat în mai multe rânduri, și

în-baza aceleiași rezoluții infracționale, atât în mod direct, cu ocazia

prezentării la sediul biroului notarial care a autentificat contractul în

cauză, cât și indirect în perioada noiembrie 2007-03 decembrie 2007, prin

intermediul părții vătămate P.C., care a fost,la. rândul său indus în eroare

asupra adevăratei identități a proprietarei terenului de către

inculpata C.V., cu sprijinul inculpaților G.M. și G.D.

Activitatea

infracțională desfășurată de către cei trei inculpați a avut ca rezultat

prejudicierea părții vătămate P.C. cu două autoturisme în valoare totală de

56.000 de euro și cu suma de 34.000 de euro și a părții vătămate V.M. cu alte

.doua autoturisme în valoare totală de 130.000 euro.

De asemenea,

prin vânzarea frauduloasă au fost prejudiciați atât cumpărătorii de

bună-credință, P.C. și V.M., care au fost .determinați să plătească prețul

imobilului urmare manoperelor frauduloase' exercitate asupra acestora de către cei

trei inculpați, cât și adevărata proprietară a terenului, I.L., al cărei drept

de proprietate a fost transferat; împotriva voinței sale, în patrimoniul altei

persoane, intervenind o suprapunere de titluri de proprietate generatoare de

litigii între persoanele implicate.

Inculpații

G.M. și G.D. au contribuit Ia inducerea în eroare a părților vătămate P.C. și V.M.

prin aceea că au propus vânzarea terenului, lăsând inițial impresia că și ei au

calitatea de proprietari, au participat la negocierea prețului, au însoțit-o de

fiecare dată pe inculpată C.V. la întâlnirile cu părțile vătămate, inclusiv cu

ocazia autentificării contractului de vânzare-cumpărare a terenului în cauză;

De asemenea, cei doi inculpați și-au însușit cele două autoturisme predate

de:pârtea vătămată P.C. în schimbul terenului.

Această

situație de fapt a fost reținuta în baza următoarelor mijloace de probă:

plângeri și declarația părți vătămate, procese - verbale de efectuare a

recunoașterilor din fotografii, declarații martori, declarații inculpați,

înscrisuri; raport de constatare tehnico-științifică, procese-verbale de redare

în formă scrisă a comunicărilor și a convorbirilor telefonice.

După

sesizarea instanței prin rechizitoriu, în termen legal, inculpații au solicitat

aplicarea procedurii prescurtate prevăzute de art. 320

1

C. proc.

pen. cerere ce a fost admisă fiind îndeplinite condițiile art. 320

1

C. proc. pen.

În ceea

ce privește - individualizarea judiciară a pedepselor, Tribunalul a avut în

vedere conform art. 72 C. pen. limitele de pedeapsă reduse cu o treime ca

urmare a reținerii beneficiului art. 320 C. proc. pen., perioada în care au

fost comise infracțiunile, împrejurările concrete, faptul că astfel cum rezultă

din materialul probator inculpata a participat activ, benevol și asumându-și

integral responsabilitatea, inclusiv posibilele consecințe, și poziția adoptată

în cursul celor două faze procesuale, împrejurarea că faptele ce fac obiectul

cauzei se integrează într-o activitate infracțională mai largă, relevată de

sentința penală nr. 852 din 22 decembrie 2010 a Judecătoriei Sectorului 3

București, definitivă prin neapelare, dar și caracterizarea favorabilă

realizată de Serviciul de probațiune competent să supravegheze modalitatea în

care inculpata se conformează măsurilor de supraveghere stabilite prin această

sentință, și în raport de toate aceste elemente de individualizare, favorabile

și nefavorabile, reținând în același timp că nu există argumente pertinente

pentru a reține în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante, va aplica

acesteia pentru fiecare din infracțiunile aflate în concurs, pedepse orientate

spre minimul special redus conform art. 320

1

C. proc. pen.

S-a

reținut că faptele inculpaților G.D. și G.M. constând în aceea că în perioada

noiembrie 2007 - 05 decembrie 2007, în baza aceleiași rezoluții infracționale,

au sprijinit-o cu intenție pe inculpata C.V. în activitatea de inducere și

menținere în eroare a părților vătămate P.C., V.M. și C.M. prin aceea că le-au

propus vânzarea terenului, lăsând inițial impresia că și ei au calitatea de

proprietari, au participat la negocierea prețului, au însoțit-o de fiecare dată

pe inculpată la întâlnirile cu părțile vătămate, inclusiv cu ocazia

autentificării contractelor de vânzare-cumpărare și a ridicării sumelor de bani

și a autoturismelor obținute în mod fraudulos și totodată și-au însușit o parte

din aceste foloase materiale injuste, întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în

formă continuată, prev. de ort 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La

individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului G.M., instanța a

avut în vedere în conformitate cu art. 72 C. pen. limitele de pedeapsă reduse

cu o treime în urma reținerii beneficiului art. 320

1

C. proc. pen.,

împrejurarea că nu are antecedente penale dar a beneficiat de clemența

organelor de urmărire penală prin aplicarea unei amenzi administrative, pentru

săvârșirea unei fapte de furt, că are loc de muncă, este căsătorit, a avut o

contribuție esențială în derularea activității infracționale și cu excepția

poziției de recunoaștere formală a învinuirilor nu a colaborat cu organele

penale.

La

individualizarea judiciară a pedepsei aplicata inculpatului G.D., conform, art.

72 C. pen., tribunalul a avut în vedere în limitele de pedeapsă reduse cu o

treime conform art. 320

1

C. proc. pen., modalitatea și împrejurările

concrete de. comitere a faptelor, împrejurarea că participația inculpatului la

faptele penale ce au avut ca urmare prejudicierea părților vătămate a fost cel

puțin la fel de relevantă ca cea a inculpatei C.V., împrejurarea că aceasta,

figurează, ca autor al infracțiunilor fiind doar rezultatul conjuncturii de

fapt poziția oscilantă din cursul urmăririi penale și antecedentele penale -

ale inculpatului, care în minoritate a suferit o condamnare pentru o faptă de omor

consumat, executată parțial în stare de detenție, prezenta faptă fiind comisă

înainte de considerarea ca. executată a primei condamnări din care inculpatul

s-a

liberat condiționat

având de executat un rest de 1983 - zile închisoare. Perseverența inculpatului în

activități infracționale apare astfel ca evidentă, acesta ignorând cu bună

știință avertismentul drastic dat de organele judiciare prin decizia precedentă.

Sub

aspectul laturii civile tribunalul a reținut că înscrisul urmăririi penale

partea vătămată C.M. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 180.000

euro reprezentând suma pe care a plătit-o pentru cumpărarea imobilului teren în

suprafață de 2.000 mp, conform contractului autentificat sub nr. 1684 din 05

decembrie 2007 și a solicitat restituirea în natură a autoturismului marca M. cu

nr. de înmatriculare x, serie sașiu x, pe care l-a predat inculpaților în schimbul,

aceleiași suprafețe de teren, întrucât autoturismul marca M. cu nr. de

înmatriculare x a fost înstrăinat succesiv, actualmente figurând înmatriculat x,

pe numele Z.M.N., condiții în care a apreciat că restituirea în natură nu. este

posibilă, a admis-acțiunea civilă a acestei părți vătămate doar în parte și a

obligat cei trei inculpați în solidar la plata către această parte vătămată a

sumei de 180.000 euro echivalent Iei Ia data plății.

Partea

vătămată P.C. s-a constituit parte civilă în procesul .penal cu suma de 100.000

euro, reprezentând contravaloarea autovehiculelor sumele de bani pe care le-a

plătit inculpaților în schimbul terenului în suprafață, de 1.000, mp,

Tribunalul a admis pretențiile civile ale acestei părți :și a obligat pe cei

trei inculpați în solidar la plata către partea civilă a sumei de 100.000 euro

echivalent lei la data plății.

În ceea

ce privește acțiunea civilă a părții civile I.L., așa cum a fost modificată Ia

ultimul termen de judecată, în sensul reducerii pretențiilor la. constatarea

nulității absolute a contractelor de vânzare - cumpărare și obligarea,

numitului V.M. Ia predarea imobilului, Tribunalul a constatat că acțiunea

civilă este inadmisibilă ca urmare a aplicării principiului electa una via,

reflectat de dispozițiile art. 19 alin. (4) C. proc. pen., întrucât partea

civilă a sesizat deja cu aceleași pretenții instanțele civile în prezent

conform chiar datelor menționate în constituirea de parte civilă cauza

aflându-se pe rolul instanței de apel.

Împotriva

sentinței au declarat apel cel inculpații, care au solicitat reducerea

pedepselor aplicate, cât și partea civilă, care a solicitat menținerea

hotărârii instanței de fond.

Prin

decizia penală nr. 301/A din 24 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția

a II-a Penală,

au fost

respinse ca nefondat apelurile

declarate de inculpații C.V.,

G.D. și G.M. și partea civilă I.L. împotriva sentinței penale nr. 277 din 10

aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 45258/3/2012 al Tribunalului București,

secția I penală.

Apelanții

au fost obligați Ia plata sumei câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a

decide astfel instanța de control judiciar a reținut că instanța de fond a

analizat judicios materialul probator administrat în cauză atât situația de fapt

și încadrarea juridică, cât și vinovăția inculpaților cu privire la faptele

reținute în sarcina lor în actul de inculpare

Cât

privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, s-a constat că

instanța de fond a valorizat în acest proces toate elementele specifice cauzei

și făptuitorilor (specificul și finalitatea infracțiunii, modalitatea de

săvârșire, persistența infracțională, concretizată în prezența antecedentelor

penale în cazul inculpaților C.V. și G.D., respectiv sancționarea administrativă

a inculpatului G.M., poziția oscilantă a inculpaților pe parcursul procesului

penal), soluție împărtășită și de către instanța de apel.

Față de

dispozițiile art. 72 C. pen., dar și de cele prevăzute de art. 52 C. pen.,.

referitoare la scopul pedepsei, Curtea a apreciat că pedepsele aplicate de

prima instanță sunt temeinice și de natură să conducă Ia reeducarea

inculpaților și la realizarea, scopului de prevenție generală pe care îl are sancțiunea

penala.

Cât

privește apelul;părții civile, Curtea a reținut, așa cum chiar propriul

apărător a afirmat, el nu reprezintă o veritabilă critica, ci doar solicitarea

de a se menține hotărârea instanței de fond prin care au fost anulate

înscrisurile false care o prejudiciau pe partea, civilă I.L.

Împotriva

aceste decizii au declarat recurs, în termen legal, inculpații G.M., C.V. și G.D.

Inculpata

C.V.,

invocând cazul de

casare, prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc.

pen., a solicitat, „pria acordarea de circumstanțe atenuate judiciare o

reindividualizare â pedepsei, în sensul stabilirii unei pedepse rezultate sub

minimul special prevăzut de lege.”.

Totodată,

s-a solicitat, aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., apreciindu-se că legea

penală mai favorabilă este legea nouă; în privința infracțiunii celei mai grave

art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. care, în noua reglementare - art. 244

C. pen. - prevede Iimite de pedeapsă mai reduse.

Inculpații

G.M. și G.D.,

invocând

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C.

proc. pen., au solicitat, prin acordarea de circumstanțe atenuante judiciare, o

reindividualizare a pedepselor aplicate și suspendarea executării acestora sub

supraveghere, potrivit art. 86 - C. pen.;

În subsidiar,

s-a solicitat aplicarea

legii penale mai favorabile și stabilirea unor pedepse sub minimul special prevăzut

de lege.

Înalta Curte,

examinând recursurile declarate

în cauza de față, preliminar, se observă că decizia recurată a fost pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la 23 octombrie 2013, deci ulterior

intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013), a Legii nr. 2/2013 privind unele

măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești situație în care aceasta este

supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

alin.

(1) C. proc. pen. astfel cum acestea au fost modificate prin actul normativ

menționat.

Prin

Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluției recursului, în sensul că

unele cazuri de casare, au fost abrogate, iar altele au fost modificate

substanțial și au induse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de

pct. 17

2

a art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen., intenția

clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a

restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat

ca a două cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Criticile

vizând acordarea de circumstanțe atenuante, individualizarea pedepselor și

schimbarea modalității de executare a pedepselor nu intră sub incidența cazului

de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., potrivit cu care, este supusă casării hotărârea care este

contrară legii său prin care s-a făcut o greșită aplicare a legii, neputând fi

examinate nici în raport cu pct. 14 al aceluiași articol, text de lege care, în

realizarea aceluiași scop, de-a include în sfera controlului judiciar exercitat

de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost, de asemenea, modificat,

stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat

pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege și reglementându-se,

așadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia

deciziei atacate - sub singurul aspect al individualizării pedepsei - nu mai

poate fi invocată în recurs.

Urmare a

intrării în vigoare - la 1 februarie 2014 - a noilor coduri (penal și de

procedură penală), instanța este datoare să verifice dacă în cauză sunt

aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care „în cazul în care, de

la săvârșirea infracțiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit

una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.

Referitor

Ia infracțiunea de înșelăciune,

Înalta

Curte constată că în vechiul C. pen. 1969, această infracțiune era încriminată

de art. 215 care prevedea că:

„

1) Inducerea în eroare a unei

persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca

mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru

altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu

închisoare de la 6 luni la 12 ani.

2)

Înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de

alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă

mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile

privind concursul de infracțiuni.

3)

Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu. prilejul încheierii sau

executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel

înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se

sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile

acolo arătate.

4) Înșelăciunea

care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10

la 20 de ani, și interzicerea unor drepturi.”

În N.C.P.,

infracțiunea de înșelăciune este prevăzută de art. 244, care prevede că:

în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase

sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține, pentru sine

sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se

pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

2.

Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de

alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă

mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile

privind concursul de infracțiuni.

înlătură răspunderea penală.

În N.C.P.

infracțiunea de înșelăciune are corespondent prevederile art. 244 alin. (2) C.

pen., text de lege care prevede o pedeapsă mult mai mică (de la 1-5 ani

închisoare) față de vechea reglementare (10-20 de ani închisoare).

Cu toate

acestea, analizând actele și lucrările din dosar, Înalta Curte constată că

legea, penală nouă apare ca fiind, mai favorabilă numai inculpatului G.M. și

așa fiind, numai recursul acestuia se apreciază că fondat și urmează

a fi admis, pentru următoarele

considerente:

Inculpatul

G.M. a fost condamnat la 7 ani închisoare și 10 ani interzicere a drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru

complicitate continuată la

:

trei infracțiuni de înșelăciune, prev. de

art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) cu aplic., art. 41 alin.

(2) C. pen. și a art. 320

1

C. proc. pen.

Prin urmare,

în privința acestui inculpat va face aplicarea art. 5 C. pen. și, în bază art. 386

C. proc. pen. se va schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina

sus - numitului inculpat G.M. din complicitate .în formă continuată, la

infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 26, rap. la art. 215 alin. (1), (2),

(3), (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anteriori .în trei complicități-la

infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 48, rap. la art. 244 alin. (2). N.C.P.;

texte de lege în baza cărora, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.,

inculpatul va fi condamnat la 3 pedepse de câte 1 an

și 6 luni închisoare.

În baza art.

39 alin. (1) lit. b) C. pen., pedepsele vor fi contopite și se va dispune ca

inculpatul G.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare,

la care se va adăuga un spor de 1 an, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 2

ani și 6 luni închisoare.

În ceea

ce îi privește pe inculpații C.V și G.D., Înalta Curte constată ca dispozițiile

legii penale vechi le sunt favorabile și așa fiind recursurile: acestora vor fi

respinse ca nefondate, pentru următoarele considerente.

Referitor

la inculpata C.V.

Înalta

Curte observă că inculpata C.V. a săvârșit faptele din prezentă, cauză în timpul

suspendării sub supraveghere a pedepsei rezultante; de 1 an și 6 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 852 din 22 decembrie 2010 a Judecătoriei

Sectorului 3 București.

Potrivit

vechiului C. pen. 1969, sub imperiul căruia a fost judecată cauza, instanța a

procedat, în baza art. 86

5

alin. (1), cu referire la art. 85 alin. (1),

la anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și a făcut

aplicarea dispozițiilor privind concursul de infracțiuni, stabilind inculpatei C.V.

pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 10 ani interzicere a drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Potrivit

art. 97 N.C.P., dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că

persoana condamnată mai săvârșise o infracțiune până la rămânerea definitivă a

hotărârii prin care s-a dispus suspendarea,pentru care i s-a aplicat pedeapsa

închisorii, chiar după expirarea acestui termen, suspendarea se anulează,

aplicându-se după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni,

recidivă sau pluralitate intermediară.

Pedeapsa

rezultantă în cazul concursului de infracțiuni, potrivit noului C. pen. este

mult mai aspră, în sensul că, după ce se stabilește pedeapsa pentru fiecare

infracțiune în parte, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă -

obligatoriu - un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite,

potrivit art. 39 alin. lit. b).

Ca

urmare a aplicării acestor dispoziții legale, pedeapsa rezultantă aplicată

inculpatei C.V. ar fi mai mare decât cea aplicată prin hotărârile recurate.

Referitor

la inculpatul G.D.

Inculpatul

G.D. a fost condamnat în prezenta cauză la 7 ani închisoare și 10 ani

interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.

pen. pentru complicitate continuată la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută

de art. 26, rap. la art. 215 al. (1), (2), (3), (5) cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen. și a art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art.

61 C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de

pedeapsă rămas neexecutat de 1983 zile închisoare din pedeapsa de 10 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 272 din 26 februarie 2004 a

Tribunalului București, secția I penală, pe care I-a contopit cu prezenta

pedeapsă, și i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, pe care

a sporit-o cu 1 an, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 8 ani

închisoare și 10 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

Potrivit

art. 44 C. pen. există pluralitate intermediară de infracțiuni când, după

rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la data la care

pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârșește

din nou o infracțiune și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru

starea de recidivă.

Potrivit

alin. (2) al aceluiași articol în caz de pluralitate intermediară, pedeapsa

pentru noua infracțiune și pedeapsa anterioară se contopesc potrivit

dispozițiilor de la concursul de infracțiuni.

Conform art.

39 și art. 40 alin. (1) și (3) C. pen. ar presupune să i se aplice inculpatului

pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare la care se adaugă un spor de o

treime din pedeapsa aplicată în prezenta cauză stabilită conform noilor limite

prevăzute de art. 244 C. pen.

Stabilindu-se

astfel pedeapsa s-ar ajunge la aplicarea unei pedepse mai mari decât pedeapsa

aplicată în prezenta cauză.

Conform

Constituției României, legea penală mai favorabilă retroactivează. In aplicarea

acestui principiu, legea nouă nu trebuie să devină sub nici un aspect una

defavorabilă pentru că nu trebuie uitat niciun moment că legea penală mai

favorabilă se apreciază în raport cu situația persoanei acuzată într-o cauză

penală, sau contravențională, după caz.

În

speță, cu privire la inculpatul G.D. - se va aplica legea în vigoare la data

săvârșirii faptelor, întrucât legea nouă, care prevede aplicarea obligatorie a

unui spor reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse confirm art. 39 lit.

b) C. pen., nu este mai favorabilă față de legea anterioară, care prevedea

aplicarea facultativă a unui spor de pedeapsă. Totodată, chiar dacă, potrivit art.

40 alin. (3) C. pen. din pedeapsa aplicată ar urma să se scadă perioada

executată până la liberarea condiționată, regimul de executare al pedepsei și

condițiile liberării condiționate, potrivit legii noi, sunt defavorabile

inculpatului.

Pentru

considerentele expuse,

Înalta

Curte urmează a admite recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei

penale nr. 301/A din 24 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală.

Va casa,

în parte, decizia penală recurată și sentința penală nr. 277 din 10 aprilie

2013 a Tribunalului București, secția I penală, și, rejudecând:

Va face

aplicarea art. 5 C. pen. și, în baza art. 386 C. proc. pen., va schimba

încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului G.M., din

complicitate la infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 26,

rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. anterior, în trei complicități la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art.

48, rap. la art. 244 alin. (2) C. pen., texte în baza cărora, cu aplicarea art.

396 alin. (10) C. proc. pen., inculpatul va fi condamnat la 3 pedepse de câte 1

an și 6 luni închisoare.

În baza art.

39 alin. (1) lit. b) C. pen., vor fi contopite pedepsele și se va dispune ca

inculpatul G.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare,

la care se adaugă un spor de 1 an, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 2

ani și 6 luni închisoare.

Vor fi

menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

Se vor

respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.V. și G.D. împotriva

aceleiași decizii.

Potrivit

art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați C.V. și G.D., vor fi

obligați la plata sumei de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul parțial pentru

apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Onorariul

parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul G.M., în

sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 301/A din 24

octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează,

în parte, decizia penală recurată și sentința penală nr. 277 din 10 aprilie

2013 a Tribunalului București, secția I penală și, rejudecând, face aplicarea art.

5 C. pen. și în baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a

faptei reținute în sarcina inculpatului G.M. din complicitate la infracțiunea de

înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art.

215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. anterior, în trei complicități la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art.

48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (2) C. pen., texte în baza cărora, cu

aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., condamnă pe inculpat la 3 pedepse

de câte 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art.

39 alin. (1) lit. b) C. pen. contopește pedepsele și dispune ca inculpatul G.M.

să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, la care se

adaugă un spor de 1 an, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni

închisoare.

Menține

celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.V. și G.D. împotriva

aceleiași decizii.

Obligă

recurenții inculpați C.V. și G.D. la plata sumei de câte 500 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând

onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Onorariul

parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul G.M. în sumă

de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi, 8 octombrie 2014.