ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2767/2014

Deliberând asupra cauzei de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 277 din 10 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 45258/3/2012 al Tribunalului București, secția I penală, s-au dispus următoarele: - în baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată - cererea inculpatului - C.V., prin apărător, de schimbare a încadrării juridice reținute în sarcina sa, în sensul înlăturării dispozițiilor art. 293 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. - condamnarea inculpaților: 1. C.V. la: - 7 ani închisoare și 10 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 320 1 C. proc. pen.; - 1 an închisoare „pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 293 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 320 1 C. proc. pen.; - 2.ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 1 alin. (2) C. pen. rap-la art. 289 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 320 1 C. proc. pen.; - 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41. alin. (2) C. pen. și a art. 320 1 C. proc. pen.; 1 an. închisoare; pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 320 1 C. proc. pen., în bază art. 86 alin. (5) C. pen. a fost anulat beneficiul suspendării sub supraveghere â pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 852 din 22 decembrie 2010 a Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă prin neapelare.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni în pedepsele componente, respectiv - 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) rap. la art. 76 lit. c) C. pen., 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) rap. la art. 76 lit. e) C. pen., 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) rap. la art. 76 lit. e) C. pen., 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c rap. la art. 76 lit. e) C. pen. în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta și pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 852 din 22 decembrie 2010 a Judecătoriei Sectorului 3 București și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare și 10 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă reținerea de 24 de ore din data de 04 septembrie 2008. 2. G.M. (zis „I.” sau „N.”) la: - 7 ani închisoare și 10 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și b) C. pen.

pentru complicitate ia infracțiunea de înșelăciune, infracțiune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplica art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 320 1 C. proc. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. 3. G.D. la: - 7 ani închisoare și 10 ani interzicere a. drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru complicitate, continuată la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 320 1 C. proc. pen. În baza art. 61 C. pen.

s-a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1983 zile închisoare din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 272 din 26 februarie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, pe care l-a contopit cu prezenta, și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de : 8 ani. închisoare și 10 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de. partea civilă C.M. și au fost obligați inculpații C.V., G.M. și G.D. în solidar la plată către partea civilă C.M. a sumei de 180.000 euro echivalent lei la data plății.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de V.M. și au fost obligați inculpații: C.V., G.M. și G.D. în solidar la plata către acesta a sumei de 45.000 euro echivalent iei Ia data plății. A fost admisă acțiunea civilă a părții civile P.C. și au fost obligați inculpații C.V., G.M. și G.D. în solidar la. plata, către această, a sumei de 100.000 euro echivalent lei la data plații..” A fost respinsa ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de partea civilă I.L. și ca nefondată cererea de. instituire a măsurii sechestrului judiciar asupra terenurilor și construcțiilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1676 din 03 decembrie 2007 de B.N.P. - N.V.R.” În baza art. 170 C. proc.

pen. - s-a dispus anularea înscrisurilor false respectiv contractele autentificate din 3 decembrie 2007 și 1684 din 05 decembrie 2007 de Biroul Notarului Public - N.V.R. În baza ari. 163 C. proc. pen. s-a luat față de cei trei inculpați măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând acestora până la concurența sumei de 325.000 euro în privința fiecăruia. În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. au fost obligați fiecare dintre inculpați la plata â câte 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare stat . Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 752/P/2008 din 16 noiembrie 2012, s-au reținut următoarele: 1. În perioada 03 decembrie 2007-05 decembrie 2007, inculpata C.V., cu sprijinul inculpaților G.M.

zis I. și G.D. zis A., a indus și a menținut în eroare pe partea vătămată C.M. cu prilejul încheierii și executării contractului de vânzare-cumpărare autentificat la Biroul Notarului Public - N.V.R. sub nr. 1684 din 05 decembrie 2007, având ca obiect suprafața de 2.000 mp teren situat în orașul Pantelimon, jud. Ilfov, atribuindu-și falsa identitate a proprietarei terenului, I.L. și prejudiciind astfel pe partea vătămată C.M., cumpărătorul terenului, cu suma de 180.000 euro și cu un autoturism marca M. valoare de 55.000 de euro, reprezentând prețul vânzării.

Prin vânzarea frauduloasă a acestui teren, a fost prejudiciat atât cumpărătorul de bună-credință, C.M., care a fost determinat să plătească prețul imobilului urmare manoperelor frauduloase exercitate asupra acestuia de către cei trei inculpați, cât și adevărata proprietară a terenului, I.L., al cărei drept de proprietate a fost transferat, împotriva voinței sale, în patrimoniul altei persoane, intervenind o suprapunere de titluri generatoare de litigii între cele două părți vătămate. Inculpații G.M. și G.D. au contribuit la inducerea în eroare a părții vătămate C.M. prin, aceea. că i-au propus vânzarea terenului, lăsându-i inițial impresia că și ei au. calitatea de proprietari, au participat la negocierea prețului, au însoțit-o de fiecare dată pe inculpata C.V.

la întâlnirile cu partea vătămată, inclusiv cu ocazia autentificării contractului de vânzare-cumpărare a terenului în cauză și cu ocazia deschiderii de către învinuită a unui cont bancar pentru încasarea prețului. De asemenea, cei doi inculpați și-au : .însușit atât autoturismul marca M. aparținând părții vătămate. C.M. cât și o parte, din banii plătiți de acesta în schimbul terenului. La data de ;: 03 decembrie 2007, inculpata C.V., în calitate, de vânzătoare, a indus. în eroare pe partea vătămată V.M. cu prilejul autentificării contractului de vânzare-cumpărare, n.r. 1676 la B.N.P. – N.V.R., având ca obiect .terenul în. suprafață de 1.000 mp situat în orașul. Pantelimon, jud. Ilfov, atribuindu-și falsa identitate a proprietarei terenului, I.L.

Inducerea în .eroare, a părții vătămate V.M. s-a realizat în mai multe rânduri, și în-baza aceleiași rezoluții infracționale, atât în mod direct, cu ocazia prezentării la sediul biroului notarial care a autentificat contractul în cauză, cât și indirect în perioada noiembrie 2007-03 decembrie 2007, prin intermediul părții vătămate P.C., care a fost,la. rândul său indus în eroare asupra adevăratei identități a proprietarei terenului de către inculpata C.V., cu sprijinul inculpaților G.M. și G.D. Activitatea infracțională desfășurată de către cei trei inculpați a avut ca rezultat prejudicierea părții vătămate P.C. cu două autoturisme în valoare totală de 56.000 de euro și cu suma de 34.000 de euro și a părții vătămate V.M.

cu alte .doua autoturisme în valoare totală de 130.000 euro. De asemenea, prin vânzarea frauduloasă au fost prejudiciați atât cumpărătorii de bună-credință, P.C. și V.M., care au fost .determinați să plătească prețul imobilului urmare manoperelor frauduloase' exercitate asupra acestora de către cei trei inculpați, cât și adevărata proprietară a terenului, I.L., al cărei drept de proprietate a fost transferat; împotriva voinței sale, în patrimoniul altei persoane, intervenind o suprapunere de titluri de proprietate generatoare de litigii între persoanele implicate. Inculpații G.M. și G.D. au contribuit Ia inducerea în eroare a părților vătămate P.C. și V.M. prin aceea că au propus vânzarea terenului, lăsând inițial impresia că și ei au calitatea de proprietari, au participat la negocierea prețului, au însoțit-o de fiecare dată pe inculpată C.V.

la întâlnirile cu părțile vătămate, inclusiv cu ocazia autentificării contractului de vânzare-cumpărare a terenului în cauză; De asemenea, cei doi inculpați și-au însușit cele două autoturisme predate de:pârtea vătămată P.C. în schimbul terenului. Această situație de fapt a fost reținuta în baza următoarelor mijloace de probă: plângeri și declarația părți vătămate, procese - verbale de efectuare a recunoașterilor din fotografii, declarații martori, declarații inculpați, înscrisuri; raport de constatare tehnico-științifică, procese-verbale de redare în formă scrisă a comunicărilor și a convorbirilor telefonice. După sesizarea instanței prin rechizitoriu, în termen legal, inculpații au solicitat aplicarea procedurii prescurtate prevăzute de art. 320 1 C. proc.

pen. cerere ce a fost admisă fiind îndeplinite condițiile art. 320 1 C. proc. pen. În ceea ce privește - individualizarea judiciară a pedepselor, Tribunalul a avut în vedere conform art. 72 C. pen. limitele de pedeapsă reduse cu o treime ca urmare a reținerii beneficiului art. 320 C. proc.

pen., perioada în care au fost comise infracțiunile, împrejurările concrete, faptul că astfel cum rezultă din materialul probator inculpata a participat activ, benevol și asumându-și integral responsabilitatea, inclusiv posibilele consecințe, și poziția adoptată în cursul celor două faze procesuale, împrejurarea că faptele ce fac obiectul cauzei se integrează într-o activitate infracțională mai largă, relevată de sentința penală nr. 852 din 22 decembrie 2010 a Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă prin neapelare, dar și caracterizarea favorabilă realizată de Serviciul de probațiune competent să supravegheze modalitatea în care inculpata se conformează măsurilor de supraveghere stabilite prin această sentință, și în raport de toate aceste elemente de individualizare, favorabile și nefavorabile, reținând în același timp că nu există argumente pertinente pentru a reține în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante, va aplica acesteia pentru fiecare din infracțiunile aflate în concurs, pedepse orientate spre minimul special redus conform art. 320 1 C. proc.

pen. S-a reținut că faptele inculpaților G.D. și G.M. constând în aceea că în perioada noiembrie 2007 - 05 decembrie 2007, în baza aceleiași rezoluții infracționale, au sprijinit-o cu intenție pe inculpata C.V. în activitatea de inducere și menținere în eroare a părților vătămate P.C., V.M. și C.M. prin aceea că le-au propus vânzarea terenului, lăsând inițial impresia că și ei au calitatea de proprietari, au participat la negocierea prețului, au însoțit-o de fiecare dată pe inculpată la întâlnirile cu părțile vătămate, inclusiv cu ocazia autentificării contractelor de vânzare-cumpărare și a ridicării sumelor de bani și a autoturismelor obținute în mod fraudulos și totodată și-au însușit o parte din aceste foloase materiale injuste, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de ort 26 rap.

la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului G.M., instanța a avut în vedere în conformitate cu art. 72 C. pen. limitele de pedeapsă reduse cu o treime în urma reținerii beneficiului art. 320 1 C. proc. pen., împrejurarea că nu are antecedente penale dar a beneficiat de clemența organelor de urmărire penală prin aplicarea unei amenzi administrative, pentru săvârșirea unei fapte de furt, că are loc de muncă, este căsătorit, a avut o contribuție esențială în derularea activității infracționale și cu excepția poziției de recunoaștere formală a învinuirilor nu a colaborat cu organele penale. La individualizarea judiciară a pedepsei aplicata inculpatului G.D., conform, art. 72 C. pen., tribunalul a avut în vedere în limitele de pedeapsă reduse cu o treime conform art. 320 1 C. proc.

pen., modalitatea și împrejurările concrete de. comitere a faptelor, împrejurarea că participația inculpatului la faptele penale ce au avut ca urmare prejudicierea părților vătămate a fost cel puțin la fel de relevantă ca cea a inculpatei C.V., împrejurarea că aceasta, figurează, ca autor al infracțiunilor fiind doar rezultatul conjuncturii de fapt poziția oscilantă din cursul urmăririi penale și antecedentele penale - ale inculpatului, care în minoritate a suferit o condamnare pentru o faptă de omor consumat, executată parțial în stare de detenție, prezenta faptă fiind comisă înainte de considerarea ca. executată a primei condamnări din care inculpatul s-a liberat condiționat având de executat un rest de 1983 - zile închisoare.

Perseverența inculpatului în activități infracționale apare astfel ca evidentă, acesta ignorând cu bună știință avertismentul drastic dat de organele judiciare prin decizia precedentă. Sub aspectul laturii civile tribunalul a reținut că înscrisul urmăririi penale partea vătămată C.M. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 180.000 euro reprezentând suma pe care a plătit-o pentru cumpărarea imobilului teren în suprafață de 2.000 mp, conform contractului autentificat sub nr. 1684 din 05 decembrie 2007 și a solicitat restituirea în natură a autoturismului marca M. cu nr. de înmatriculare x, serie sașiu x, pe care l-a predat inculpaților în schimbul, aceleiași suprafețe de teren, întrucât autoturismul marca M. cu nr. de înmatriculare x a fost înstrăinat succesiv, actualmente figurând înmatriculat x, pe numele Z.M.N., condiții în care a apreciat că restituirea în natură nu.

este posibilă, a admis-acțiunea civilă a acestei părți vătămate doar în parte și a obligat cei trei inculpați în solidar la plata către această parte vătămată a sumei de 180.000 euro echivalent Iei Ia data plății. Partea vătămată P.C. s-a constituit parte civilă în procesul .penal cu suma de 100.000 euro, reprezentând contravaloarea autovehiculelor sumele de bani pe care le-a plătit inculpaților în schimbul terenului în suprafață, de 1.000, mp, Tribunalul a admis pretențiile civile ale acestei părți :și a obligat pe cei trei inculpați în solidar la plata către partea civilă a sumei de 100.000 euro echivalent lei la data plății. În ceea ce privește acțiunea civilă a părții civile I.L., așa cum a fost modificată Ia ultimul termen de judecată, în sensul reducerii pretențiilor la.

constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare - cumpărare și obligarea, numitului V.M. Ia predarea imobilului, Tribunalul a constatat că acțiunea civilă este inadmisibilă ca urmare a aplicării principiului electa una via, reflectat de dispozițiile art. 19 alin. (4) C. proc. pen., întrucât partea civilă a sesizat deja cu aceleași pretenții instanțele civile în prezent conform chiar datelor menționate în constituirea de parte civilă cauza aflându-se pe rolul instanței de apel. Împotriva sentinței au declarat apel cel inculpații, care au solicitat reducerea pedepselor aplicate, cât și partea civilă, care a solicitat menținerea hotărârii instanței de fond. Prin decizia penală nr. 301/A din 24 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, au fost respinse ca nefondat apelurile declarate de inculpații C.V., G.D.

și G.M. și partea civilă I.L. împotriva sentinței penale nr. 277 din 10 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 45258/3/2012 al Tribunalului București, secția I penală. Apelanții au fost obligați Ia plata sumei câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a decide astfel instanța de control judiciar a reținut că instanța de fond a analizat judicios materialul probator administrat în cauză atât situația de fapt și încadrarea juridică, cât și vinovăția inculpaților cu privire la faptele reținute în sarcina lor în actul de inculpare Cât privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, s-a constat că instanța de fond a valorizat în acest proces toate elementele specifice cauzei și făptuitorilor (specificul și finalitatea infracțiunii, modalitatea de săvârșire, persistența infracțională, concretizată în prezența antecedentelor penale în cazul inculpaților C.V.

și G.D., respectiv sancționarea administrativă a inculpatului G.M., poziția oscilantă a inculpaților pe parcursul procesului penal), soluție împărtășită și de către instanța de apel. Față de dispozițiile art. 72 C. pen., dar și de cele prevăzute de art. 52 C. pen.,. referitoare la scopul pedepsei, Curtea a apreciat că pedepsele aplicate de prima instanță sunt temeinice și de natură să conducă Ia reeducarea inculpaților și la realizarea, scopului de prevenție generală pe care îl are sancțiunea penala. Cât privește apelul;părții civile, Curtea a reținut, așa cum chiar propriul apărător a afirmat, el nu reprezintă o veritabilă critica, ci doar solicitarea de a se menține hotărârea instanței de fond prin care au fost anulate înscrisurile false care o prejudiciau pe partea, civilă I.L.

Împotriva aceste decizii au declarat recurs, în termen legal, inculpații G.M., C.V. și G.D. Inculpata C.V., invocând cazul de casare, prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., a solicitat, „pria acordarea de circumstanțe atenuate judiciare o reindividualizare â pedepsei, în sensul stabilirii unei pedepse rezultate sub minimul special prevăzut de lege.”. Totodată, s-a solicitat, aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., apreciindu-se că legea penală mai favorabilă este legea nouă; în privința infracțiunii celei mai grave art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. care, în noua reglementare - art. 244 C. pen. - prevede Iimite de pedeapsă mai reduse. Inculpații G.M. și G.D., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen., au solicitat, prin acordarea de circumstanțe atenuante judiciare, o reindividualizare a pedepselor aplicate și suspendarea executării acestora sub supraveghere, potrivit art. 86 - C. pen.; În subsidiar, s-a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile și stabilirea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege. Înalta Curte, examinând recursurile declarate în cauza de față, preliminar, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la 23 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013), a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 alin. (1) C. proc.

pen. astfel cum acestea au fost modificate prin actul normativ menționat. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare, au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial și au induse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 2 a art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a două cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. Criticile vizând acordarea de circumstanțe atenuante, individualizarea pedepselor și schimbarea modalității de executare a pedepselor nu intră sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen., potrivit cu care, este supusă casării hotărârea care este contrară legii său prin care s-a făcut o greșită aplicare a legii, neputând fi examinate nici în raport cu pct. 14 al aceluiași articol, text de lege care, în realizarea aceluiași scop, de-a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost, de asemenea, modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege și reglementându-se, așadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate - sub singurul aspect al individualizării pedepsei - nu mai poate fi invocată în recurs.

Urmare a intrării în vigoare - la 1 februarie 2014 - a noilor coduri (penal și de procedură penală), instanța este datoare să verifice dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care „în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”. Referitor Ia infracțiunea de înșelăciune, Înalta Curte constată că în vechiul C. pen. 1969, această infracțiune era încriminată de art. 215 care prevedea că: „ 1) Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

2) Înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni. 3) Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu. prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate.

4) Înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani, și interzicerea unor drepturi.” În N.C.P., infracțiunea de înșelăciune este prevăzută de art. 244, care prevede că: 1. Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține, pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. 2. Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

3. Împăcarea înlătură răspunderea penală. În N.C.P. infracțiunea de înșelăciune are corespondent prevederile art. 244 alin. (2) C. pen., text de lege care prevede o pedeapsă mult mai mică (de la 1-5 ani închisoare) față de vechea reglementare (10-20 de ani închisoare). Cu toate acestea, analizând actele și lucrările din dosar, Înalta Curte constată că legea, penală nouă apare ca fiind, mai favorabilă numai inculpatului G.M. și așa fiind, numai recursul acestuia se apreciază că fondat și urmează a fi admis, pentru următoarele considerente: Inculpatul G.M. a fost condamnat la 7 ani închisoare și 10 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru complicitate continuată la : trei infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) cu aplic., art. 41 alin. (2) C. pen.

și a art. 320 1 C. proc. pen. Prin urmare, în privința acestui inculpat va face aplicarea art. 5 C. pen. și, în bază art. 386 C. proc. pen. se va schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina sus - numitului inculpat G.M. din complicitate .în formă continuată, la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 26, rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anteriori .în trei complicități-la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 48, rap. la art. 244 alin. (2). N.C.P.; texte de lege în baza cărora, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., inculpatul va fi condamnat la 3 pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., pedepsele vor fi contopite și se va dispune ca inculpatul G.M.

să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, la care se va adăuga un spor de 1 an, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare. În ceea ce îi privește pe inculpații C.V și G.D., Înalta Curte constată ca dispozițiile legii penale vechi le sunt favorabile și așa fiind recursurile: acestora vor fi respinse ca nefondate, pentru următoarele considerente. Referitor la inculpata C.V. Înalta Curte observă că inculpata C.V. a săvârșit faptele din prezentă, cauză în timpul suspendării sub supraveghere a pedepsei rezultante; de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 852 din 22 decembrie 2010 a Judecătoriei Sectorului 3 București. Potrivit vechiului C. pen.

1969, sub imperiul căruia a fost judecată cauza, instanța a procedat, în baza art. 86 5 alin. (1), cu referire la art. 85 alin. (1), la anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și a făcut aplicarea dispozițiilor privind concursul de infracțiuni, stabilind inculpatei C.V. pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 10 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Potrivit art. 97 N.C.P., dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana condamnată mai săvârșise o infracțiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea,pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, suspendarea se anulează, aplicându-se după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.

Pedeapsa rezultantă în cazul concursului de infracțiuni, potrivit noului C. pen. este mult mai aspră, în sensul că, după ce se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă - obligatoriu - un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, potrivit art. 39 alin. lit. b). Ca urmare a aplicării acestor dispoziții legale, pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei C.V. ar fi mai mare decât cea aplicată prin hotărârile recurate. Referitor la inculpatul G.D. Inculpatul G.D. a fost condamnat în prezenta cauză la 7 ani închisoare și 10 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru complicitate continuată la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26, rap.

la art. 215 al. (1), (2), (3), (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 320 1 C. proc. pen. În baza art. 61 C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1983 zile închisoare din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 272 din 26 februarie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, pe care I-a contopit cu prezenta pedeapsă, și i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 an, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 8 ani închisoare și 10 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Potrivit art. 44 C. pen.

există pluralitate intermediară de infracțiuni când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă. Potrivit alin. (2) al aceluiași articol în caz de pluralitate intermediară, pedeapsa pentru noua infracțiune și pedeapsa anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor de la concursul de infracțiuni. Conform art. 39 și art. 40 alin. (1) și (3) C. pen. ar presupune să i se aplice inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare la care se adaugă un spor de o treime din pedeapsa aplicată în prezenta cauză stabilită conform noilor limite prevăzute de art. 244 C. pen.

Stabilindu-se astfel pedeapsa s-ar ajunge la aplicarea unei pedepse mai mari decât pedeapsa aplicată în prezenta cauză. Conform Constituției României, legea penală mai favorabilă retroactivează. In aplicarea acestui principiu, legea nouă nu trebuie să devină sub nici un aspect una defavorabilă pentru că nu trebuie uitat niciun moment că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport cu situația persoanei acuzată într-o cauză penală, sau contravențională, după caz. În speță, cu privire la inculpatul G.D. - se va aplica legea în vigoare la data săvârșirii faptelor, întrucât legea nouă, care prevede aplicarea obligatorie a unui spor reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse confirm art. 39 lit. b) C. pen., nu este mai favorabilă față de legea anterioară, care prevedea aplicarea facultativă a unui spor de pedeapsă.

Totodată, chiar dacă, potrivit art. 40 alin. (3) C. pen. din pedeapsa aplicată ar urma să se scadă perioada executată până la liberarea condiționată, regimul de executare al pedepsei și condițiile liberării condiționate, potrivit legii noi, sunt defavorabile inculpatului. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 301/A din 24 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Va casa, în parte, decizia penală recurată și sentința penală nr. 277 din 10 aprilie 2013 a Tribunalului București, secția I penală, și, rejudecând: Va face aplicarea art. 5 C. pen. și, în baza art. 386 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului G.M., din complicitate la infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 26, rap.

la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în trei complicități la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 48, rap. la art. 244 alin. (2) C. pen., texte în baza cărora, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., inculpatul va fi condamnat la 3 pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., vor fi contopite pedepsele și se va dispune ca inculpatul G.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 1 an, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate. Se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.V.

și G.D. împotriva aceleiași decizii. Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați C.V. și G.D., vor fi obligați la plata sumei de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul G.M., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 301/A din 24 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează, în parte, decizia penală recurată și sentința penală nr. 277 din 10 aprilie 2013 a Tribunalului București, secția I penală și, rejudecând, face aplicarea art. 5 C. pen. și în baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului G.M. din complicitate la infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în trei complicități la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 48 C. pen.

rap. la art. 244 alin. (2) C. pen., texte în baza cărora, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., condamnă pe inculpat la 3 pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. contopește pedepsele și dispune ca inculpatul G.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 1 an, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.V. și G.D. împotriva aceleiași decizii. Obligă recurenții inculpați C.V. și G.D. la plata sumei de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul G.M. în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 8 octombrie 2014.