ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2090/2014

Decizia nr. 2090/2014

Asupra recursului de față:

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 99/F din data de 05 iunie 2013, Tribunalul Bistrița-Năsăud, în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care este trimis în judecată inculpatul A., din infracțiunea de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (4) C. pen., art. 73 lit. a) C. pen., în infracțiunea de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (4) C. pen. art. 73 lit. b) C. pen.

A condamnat pe inculpatul A., la: 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (4) C. pen., art. 73 lit. b), art. 76 lit. e) teza I C. pen.

S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen. cu infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. (2) și 4 C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare prin Sentința penală nr. 263 din 11 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. x/2009, definitivă prin Decizia penală nr. 1664 din 26 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pedeapsă care a fost suspendată condiționat conform art. 81 C. pen.

Conform art. 85 alin. (1) C. pen. s-a anulat suspendarea condiționată privind pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 263/2010 a Tribunalului Iași și a contopit această pedeapsă, conf. art. 36 alin. (1), 34 lit. b) C. pen., cu pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare.

S-a făcut aplic. art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Conform art. 85 alin. (3) C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 5 luni închisoare și stabilește conform art. 82 C. pen. un termen de încercare de 2 ani și 5 luni.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

A fost obligat inculpatul să plătească suma de 426,91 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj.

A fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate B., despăgubiri civile, reprezentând daune materiale în cuantum de 11.505 lei și daune morale în cuantum de 10.000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății.

S-au respins ca neîntemeiate celelalte pretenții civile formulate în cauză.

A fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate B., cheltuieli de judecată în sumă de 3.000 lei.

A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 633/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 73 lit. a) C. pen.

Prin actul de acuzare în sarcina inculpatului se rețin următoarele:

Inculpatul A. a lucrat în cadrul I.P.J. Bistrița Năsăud ca agent de poliție, a fost ajutorul șefului de post al Postului de poliție Lechința și a făcut parte din structurile organelor de poliție judiciară, până în data de 06 iunie 2011, când i-au încetat raporturile de serviciu prin demisie.

La data de 10 octombrie 2009 agentul de poliție A. a fost de serviciu potrivit graficului de lucru, urmând a desfășura activități pe linie de circulație rutieră și menținerea ordinii și liniștii publice pe raza comunei Lechința, până în dimineața zilei următoare.

În seara respectivă a fost organizată o discotecă într-un imobil din comună, la care au participat mai mulți tineri printre care și partea vătămată B. Discoteca a fost administrată într-o locație deținută de martorul C. și soțul ei D., ajutată de E. și F. (fiica și ginerele acestora).

În jurul orelor 3,00 discoteca s-a închis, astfel că tinerii participanți au fost nevoiți să plece acasă. Partea vătămată a plecat spre centru comunei, pe traseu întâlnindu-se cu prietenul său G. care i-a spus că a fost lovit de martorul H. Partea vătămată s-a întors din drum pentru a discuta cu cel care l-a agresat pe prietenul său. S-a iscat un scandal, în care erau implicați mai mulți tineri.

Agentul de poliție, aflat în fața Primăriei cu mașina de serviciu, a observat grupul de tineri puși pe scandal, situație în care s-a deplasat cu mașina în acel loc. Inculpatul a condus mașina de serviciu până la grupul de tineri și a oprit chiar în apropierea părții vătămate, care a susținut că a și atins-o. Inculpatul a coborât din mașină și i-a reproșat părții vătămate că a lovit în mașina de serviciu cu palma, însă aceasta a negat că ar fi făcut acest lucru.

Ulterior, între inculpat și partea vătămată a început o discuție aprinsă, neprincipială, apoi partea vătămată l-a prins pe polițist de piept iar acesta a ripostat. Apoi cei doi s-au împins reciproc, ambii căzând la sol, partea vătămată fiind peste polițist. La fața locului au apărut martorii C., D., F. și E., care văzând ce se întâmplă polițistului au coborât din mașini. Primii trei martori, au strigat la grupul de tineri, cerându-le să-l lase în pace pe polițist iar C. a pulverizat înspre aceștia cu un spray lacrimogen. Ca urmare tinerii au fost dispersați, iar F. a intervenit și l-a ridicat pe polițist. Martorii propuși spre audiere de către polițist au susținut că partea vătămată a încercat să fugă iar polițistul a alergat după aceasta, iar când a prins-o, a imobilizat-o cu mâinile la spate, a doborât-o la sol, care era betonat, a încătușat-o, a urcat-o în mașină și a dus-o la postul de poliție. Acești martori au relatat că atunci când a doborât-o pe partea vătămată la sol, aceasta a căzut cu fața pe beton și că din această poziție inculpatul a reușit să o încătușeze.

S-a arătat în actul de acuzare că martorii propuși spre audiere de către partea vătămată susțin o altă versiune, anume că în timp ce partea vătămată fugea, pe la spate polițistul s-a apropiat și cu o lovitură de karate, de picior, prin forfecare a lovit-o pe partea vătămată în zona feței. Acești martori au susținut că partea vătămată a căzut, polițistul i-a dus mâinile la spate și a încătușat-o, inculpatul continuând să o lovească cu pumnii și picioarele și după încătușare.

Întrucât probele testimoniale și actele medico-legale nu au putut constata o stare de fapt certă, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale la nivelul I.R. Cluj-Napoca, pe baza căreia procurorul a reținut varianta susținută de partea vătămată și martorii propuși de aceasta, respectiv că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu acea lovitură de picior în zona feței.

Din raportul de nouă expertiză medico-legală a rezultat că partea vătămată a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire directă, cu corp dur, probabil pumn sau picior, că este exclusă ipoteza lovirii de corp dur, respectiv împrejurare urmată de căderea părții vătămate de la același nivel pe plan dur, că leziunile au necesitat 45 - 50 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, că poziția probabilă a putut fi aceea în care ambii s-au aflat în ortostatism și față în față, că leziunile pot data din 11 octombrie 2009.

Având în vedere situația descrisă de martorii propuși de polițist, respectiv că se afla singur, înconjurat de către mai mulți tineri de etnie rromă și că era un conflict deschis cu partea vătămată, în favoarea inculpatului s-a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. a) C. pen., referitoare la depășirea limitei legitimei apărări. Sub acest aspect s-a relevat că anterior incidentului, pentru atitudinea necuviincioasă față de inculpat, dar și pentru cuvintele injurioase adresate, partea vătămată, a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii de insultă prev. de art. 205 C. pen. În timpul judecății, polițistul (inculpatul A. și-a retras plângerea penală).

Partea vătămată B. s-a constituit parte civilă cu suma de 32.000 euro reprezentând daune morale și 10.000 euro cu titlu de daune materiale.

Despăgubirile civile pretinse cu daune morale sunt solicitate urmare a suferințelor fizice și psihice suportate pe durata zilelor de îngrijiri medicale dar și pentru perioada ulterioară, fiind cauzate de inculpat prin loviturile aplicate, care i-au produs o fractură dublă de mandibulă. Partea vătămată a menționat că din cauza imobilizării mandibulei cu o proteză nu a putut să vorbească și nici să mănânce timp îndelungat, ceea ce i-a afectat ulterior și stomacul prin medicația care a fost nevoit să și-o administreze.

Despăgubirile materiale reprezintă cheltuielile suportate cu transportul la Spitalul Clinic Județean de Urgență din Cluj, unde partea vătămată a fost internată, costul examinărilor medicale, costul tratamentului ortodontic recomandat de mediul specialist, medicamentele și suplimentele nutritive și veniturile de care a fost lipsită pe o perioadă de 4 luni în care nu s-a putut prezenta la locul de muncă (SC "I." SRL) unde era angajată.

Prin declarațiile date, în faza de urmărire penală partea vătămată a relatat, în esență, că în noaptea de 10/11 octombrie 2009 a fost la discotecă împreună cu mai mulți tineri, unde a consumat băuturi alcoolice și s-a distrat. La terminarea discotecii a plecat spre casă, pe traseu întâlnindu-se cu G. care era lovit la buză și sângera, situație în care, împreună cu alți tineri, s-a întors din drum pentru a discuta cu cel care l-a lovit, respectiv cu H. A relatat că au fost ajunși din urmă de mașina poliției care a oprit chiar lângă el și care l-a atins la picior. A susținut că din mașină a coborât inculpatul care fiind nervos l-a prins cu mâinile de haine, de piept și l-a întrebat de ce a făcut scandal. Partea vătămată a declarat că dintr-o altă mașină venită la fața locului a coborât F., C. și D., moment în care inculpatul l-a lăsat și s-a îndepărtat spre "băieți din drum care au început să vocifereze". Ca urmare a plecat spre casă, însă de el s-a apropiat F. care l-a prins de piept și l-a întrebat ce treabă are cu polițistul. Partea vătămată a declarat că tot cam în acel moment, după ce s-a eliberat de F., pe la spate fără să-l vadă, s-a apropiat polițistul care "cu o lovitură de karate, foarfecă aeriană" cu piciorul l-a lovit în bărbie. A declarat că din acel moment nu mai știe ce s-a întâmplat, dar că ulterior a aflat de la tinerii prezenți că aceștia l-au prins pe inculpat și l-au împiedicat să-l mai lovească. Partea vătămată a mai susținut că G. l-a sprijinit și a încercat să-l ajute să meargă acasă, însă după ce a parcurs circa 30 metri, a fost ajuns de polițist care i-a pus piedică, l-a trântit și a început să-l lovească cu picioarele situație în care și-a pierdut din nou cunoștința. A mai declarat că a fost dus la poliție unde în prezența prietenului său J., inculpatul i-a încheiat un proces-verbal de sancționare contravențională. Partea vătămată a precizat că nu a fost lovit în Postul de Poliție ci doar în stradă, cu acea lovitură "prin forfecare" și apoi după ce a căzut, în urma piedicii puse de inculpat.

În fața instanței partea vătămată a relatat aceeași stare de fapt, cu deosebirea că de această dată a susținut că inculpatul l-a lovit cu piciorul "la cap sau la maxilar" și după ce i s-a pus piedică și a fost imobilizat prin încătușare.

Partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj, s-a constituit parte civilă cu suma de 85,83 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare suportate cu partea vătămată internată în perioada 12 octombrie 2009 - 15 octombrie 2009.

Prin declarația dată în faza de urmărire penală și în fața instanței inculpatul A. a susținut că nu l-a lovit pe partea vătămată și că nu el i-a cauzat dubla fractură de mandibulă menționată în actele medico-legale aflate la dosar.

În esență, inculpatul a relatat că în calitate de agent de poliție la Postul de Poliție Lechința, în noaptea de 10/11 octombrie 2009 a efectuat un filtru de circulație rutieră și a asigurat liniștea și ordinea publică, conform graficului lunar de patrulare. În jurul orei 3,00 se afla în fața Primăriei Lechința, cu autoturismul de serviciu, oră la care tinerii care au fost la discotecă se îndreptau spre casă. La un moment dat, la o distanță de aproximativ 200 metri a auzit scandal și sticle sparte și mai mulți tineri care se certau. Ca urmare, s-a deplasat cu mașina spre grupul de tineri care făceau scandal și a oprit chir lângă ei, împrejurare în care a auzit că cineva a lovit în autoturism în partea dreaptă, spate. Când a întors capul (în timp ce era la volan) l-a observat pe partea vătămată B., care fiind în imediata apropiere a zonei a presupus că el a fost cel care a lovit în autoturism. Ulterior a coborât din autoturism și a văzut că partea vătămată era ținută de mâini de doi tineri, unul fiind G. Inculpatul a declarat că în acel moment a sesizat că partea vătămată era în stare de ebrietate și că știa că pe fondul consumului de alcool acesta devine violent, își pierde controlul și face scandal. În acest context, inculpatul a menționat că partea vătămată a fost în mai multe rânduri sancționat contravențional atât de el cât și de alți colegi polițiști.

Întrucât partea vătămată are o constituție solidă iar tinerii care îl țineau erau "slăbuți" partea vătămată a reușit "să se smulgă din strânsoare" și scăpând s-a îndreptat spre el, l-a înjurat și l-a prins de haine (cămașă) apoi l-a smucit, astfel că au căzut amândoi pe asfalt. Inculpatul a menționat că din cauza violențelor exercitate asupra sa de partea vătămată i s-a rupt cămașa și pantalonii de la uniforma de serviciu cu care era îmbrăcat.

În timp ce era la sol, și încerca să scape de partea vătămată care era băut și nervos și care se afla deasupra sa, a oprit în apropriere mașina soților M., cu ei fiind și F. A mai declarat că C. s-a apropiat și a pulverizat cu spray lacrimogen și a strigat la tinerii din preajmă "de ce dați în polițist". Tot atunci a intervenit și F., care a tras-o pe partea vătămată de pe el, situație în care a reușit să se ridice. Inculpatul a declarat că în momentele următoare partea vătămata s-a îndepărtat de locul incidentului, situație în care, după ce s-a ridicat de jos, i-a pus piedică părții vătămate, din spate-lateral, iar după ce aceasta a căzut în față i-a prins mâinile la spate și l-a încătușat. Inculpatul a susținut că după ce a încătușat-o pe partea vătămată, a urcat-o în mașina de serviciu și a dus-o la sediul Poliției, în autoturism urcând și J., un tânăr care a fost de față la acel moment. A mai declarat că a sesizat despre incident pe șeful de post, K.

Inculpatul a declarat că la sediul Postului de Poliție a întocmit un proces-verbal de sancționare contravențională a părții vătămate, care însă a refuzat să-l semneze. De asemenea, inculpatul a susținut că în timp ce se afla în sediul postului de poliție, partea vătămată a vorbit timp de o oră la telefon ceea ce nu ar fi putut face dacă avea fractură de mandibulă.

Inculpatul A. a lucrat în cadrul I.P.J. Bistrița-Năsăud ca agent de poliție, a fost ajutorul șefului de post al Postului de Poliție Lechința și a făcut parte din structurile organelor de poliție judiciară până la data de 06 iunie 2011 când i-au încetat raporturile de serviciul prin demisie în baza Dispoziției șefului inspectoratului nr. 123 din 08 iunie 2011.

Partea vătămată B. locuiește pe raza comunei Lechința. Aceasta a fost sancționată contravențional în mai multe rânduri pentru săvârșirea unor fapte prev. de Legea nr. 61/2001, pe raza comunei. De asemenea, pe fondul consumului de alcool devine agresivă și violentă și cauzează scandal, motiv pentru care i s-a interzis accesul în discoteca organizată într-un local administrat de familia M.

În fine, partea vătămată B. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea la data de 10 octombrie 2009 a infracțiunii de insultă prev. de art. 205 C. pen. față de inculpatul A., faptă săvârșită de partea vătămată pe fondul consumului de alcool pe timp de noapte, în public, prin adresarea de cuvinte injurioase inculpatului care în calitate de polițist încerca să mențină ordinea publică pe raza comunei. Este de menționat că pentru această faptă inculpatul A. și-a retras plângerea, astfel că prin Sentința penală nr. 103 din 18 noiembrie 2010 a Judecătoriei Beclean în Dosarul nr. x/2010 s-a pronunțat o soluție de încetare a procesului penal față de B. Este de subliniat că partea vătămată B. nu a cerut continuarea procesului penal conform art. 13 alin. (1) C. proc. pen. pentru a-și dovedi nevinovăția sub aspectul săvârșirii infracțiunii de insultă prevăzută de art. 205 C. pen. față de inculpatul A.

Din probațiunea administrată în cauză a rezultat că la data de 10 octombrie 2009, agentul de poliție A., a intrat de serviciu potrivit graficului de lucru, urmând a desfășura activități pe linie de circulație rutieră și de menținere a ordinii publice pe raza comunei Lechința până în ziua următoare.

În seara respectivă a fost organizată o discotecă într-un imobil situat în centrul comunei Lechința, la care au participat mai mulți tineri, printre care și partea vătămată B. Această discotecă era administrată de martorii C. și soțul ei D., fiica sa, E. și ginerele său, F.

În jurul orelor 3,00 discoteca s-a închis, astfel că tinerii participanți au fost nevoiți să plece acasă. Pe durata discotecii, tinerii prezenți, inclusiv partea vătămată, au consumat băuturi alcoolice.

Partea vătămată a plecat spre centrul comunei iar pe traseu s-a întâlnit cu un prieten de-al său, G., care era lovit la buză și sângera și care i-a spus că a fost agresat de martorul H. Partea vătămată s-a întors din drumul său pentru a discuta cu martorul H. și pentru a-i cere socoteală pentru faptul că l-a lovit pe G.

Agentul de poliție, care se afla în fața Primăriei, a auzit strigăte și larmă și realizând că tinerii erau puși pe scandal, s-a deplasat cu mașina de serviciu la grupul de tineri care se întorceau de la discotecă. Polițistul a oprit mașina chiar în apropierea părții vătămate, care susține că a și atins-o. Cert este că partea vătămată a lovit cu mâna în autoturism, în partea din spate, zgomotul fiind auzit de inculpat care întorcând capul l-a văzut pe B. în imediata apropiere a mașinii, situație în care a presupus că el a fost cel care a lovit autoturismul.

Inculpatul a coborât din mașină și i-a reproșat părții vătămate că a lovit în mașină cu palma însă partea vătămată a negat acest lucru. Între cei doi, înconjurați de mai mulți tineri întorși de la discotecă, a început o discuție neprincipială în cadrul căreia partea vătămată l-a insultat pe polițist

Apoi, partea vătămată, aflată sub influența băuturilor alcoolice, l-a prins pe polițist de piept, respectiv de cămașa de la uniformă, iar acesta a ripostat, împingându-se reciproc, ambii căzând la sol. Din declarațiile martorilor a rezultat că partea vătămată era peste polițist, la incident asistând mai mulți tineri, toți de etnie rromă, care au văzut ce se întâmplă.

În momentul când polițistul era căzut iar partea vătămată era deasupra sa, la fața locului au apărut martorii C., D., F. și E. Aceștia, văzând ce se întâmplă polițistului și că acesta era înconjurat de mai mulți tineri întorși de la discotecă unde se consumase alcool, au coborât din mașină (cu excepția martorei E. care a rămas în autoturism) iar F. s-a îndreptat spre locul în care era căzut polițistul și a tras-o pe partea vătămată situație care i-a permis inculpatului să se ridice. Apoi F. a strigat la partea vătămată, întrebându-l "ce ai cu polițistul?" sau " de ce dai în polițist". În acel moment, în timp ce se afla în spatele martorului F. care discuta cu partea vătămată, prin săritură inculpatul a aplicat părții vătămate o lovitură de karate, cu piciorul, prin forfecare, în zona feței. În urma loviturii aplicate de inculpat partea vătămată a căzut la sol într-o stare de semiconștiență. Tot atunci a intervenit C. care a pulverizat cu un spray lacrimogen cu intenția de a-i dispersa pe cei care asistau la incident.

În apărarea părții vătămate au intervenit martorii G. și L. care i-au cerut polițistului să nu o mai lovească. Apoi, G. a ridicat-o pe partea vătămată, a prins-o de braț și a încercat să o ducă acasă pe o scurtătură. După ce au parcurs împreună circa 30 de metri, cei doi au fost ajunși de inculpat, care din spate i-a pus piedică părții vătămate situație în care aceasta a căzut în față. Apoi inculpatul a încătușat-o pe partea vătămată și a introdus-o în mașina de serviciu, unde a fost chemat încă un tânăr care asista la incident, martorul J., după care s-au deplasat la Postul de Poliție. În scurt timp la postul de poliție a venit și șeful de post K. care a asistat la întocmirea procesului-verbal de sancționare contravențională a părții vătămate.

În baza Raportului de nouă expertiză medico-legală nr. 4769/VI/29 din 08 august 2011 întocmit de Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca care a fost avizat sub nr. 5902/XI/88 din 10 august 2011 de Comisia de avizare și control a actelor medico-legale din cadrul I.R. Cluj-Napoca, instanța reține că partea vătămată B. a prezentat leziuni corporale traumatice (fractură dublă de mandibulă) care s-au putut produce prin lovire directă cu corp dur (posibil pumn sau picior), leziunile respective s-au putut produce numai prin lovire activă cu corp dur, excluzându-se ipoteza lovirii de corp dur, respectiv împingere urmată de căderea sus-numitului de la același nivel pe un plan dur, că leziunile au necesitat 45 - 50 zile de îngrijiri medicale și că acestea pot data din ziua de 11 octombrie 2009. Același act medico-legal relevă că în urma studierii leziunilor existente la nivelul mandibulei părții vătămate, poziția cea mai probabilă în care s-au aflat părțile ar fi "ambii în ortostatism și față în față".

Din cuprinsul actului medico-legal și declarațiile martorilor audiați în cauză reiese că tratamentul la care a fost supusă partea vătămată a inclus imobilizarea facturii prin ațele vestibulare și fir continuu de sârmă intermaxilar.

Raportat la concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală, care se coroborează cu declarațiile martorilor M., G. și N., care au asistat efectiv la agresarea părții vătămate, instanța a reținut că fractura dublă de mandibulă a fost cauzată acesteia prin lovirea violentă cu piciorul aplicată de inculpat.

Așadar, a fost înlăturată apărarea inculpatului care afirma că nu a lovit-o pe partea vătămată cu piciorul precum și susținerea că aceasta s-ar fi lovit cu ocazia efectuării procedurii de încătușare, când a căzut cu fața la pământ.

În urma leziunilor traumatice suferite partea vătămată a fost internată la Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj, unde a fost supusă unor intervenții chirurgicale și unor tratamente complexe, aspect care rezultă din actele medicale aflate la dosar.

Față de probațiunea existentă la dosar instanța a apreciat că fapta dedusă judecății nu a fost comisă de inculpat în condițiile art. 73 lit. a) C. pen., constând în depășirea limitelor legitimei apărări.

Situația descrisă de martorii audiați în cauză nu a evidențiat faptul că a existat un atac material, direct, imediat și injust declanșat de victimă, de natură să pericliteze grav una din valorile arătate în art. 44 C. pen. iar inculpatul să fi depășit limitele apărării legitime, fără a se afla într-o stare de tulburare sau temere.

În cauza de față nu se poate vorbi de un exces de apărare scuzabil în sensul art. 73 lit. a) C. pen., deoarece după ce inculpatul a fost ajutat să se ridice de la sol de martorul F., care a îndepărtat-o pe partea vătămată, inculpatul nu se mai afla în pericol și nu s-a mai justificat lovitura cu piciorul care, practic a surprins-o pe partea vătămată în timp ce discuta cu F.

Dimpotrivă, lovitura cu piciorul aplicată părții vătămate, după ce la fața locului au ajuns membrii familiei M., care s-au situat clar de partea inculpatului, a fost în realitate o riposta conștientă și voită la actele provocatoare comise de partea vătămată care l-a înjurat și apoi l-a prins de uniforma de serviciu pe polițist, pe care i-a rupt-o în altercația care a urmat.

Circumstanța atenuantă a depășirii limitelor legitimei apărări, prev. de art. 73 lit. a) C. pen., nu poate fi reținută cumulativ cu circumstanța atenuantă a provocării, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece condițiile cerute de lege pentru existența lor fac ca ele să se excludă reciproc.

Pentru aceste considerente instanța a apreciat că fapta săvârșită de inculpatul A., astfel cum a fost reținută mai sus, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (4) C. pen., art. 73 lit. b) C. pen.

Starea de fapt descrisă mai sus și vinovăția inculpatului a rezultat din următoarele probe: declarația părții vătămate B.; declarațiile martorilor M.; G.; N.; O.; P.; K.; Q.; H.; C.; F.; D.; J.; L.; R.; S.; Ș; T.; Scrisoarea medicală (Bilet de ieșire din Spitalul Clinic Județean de Urgență - Clinica Chirurgie Maxilo-Facială 2; certificat medico-legal nr. 2826/I/a/867 din 05 noiembrie 2009, emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud; Raportul de constatare Medico-Legală nr. 683/II/a din 07 aprilie 2010 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud; Avizul nr. 5902/XI din 88 din 10 august 2011 emis de I.R. Cluj-Napoca; raportul de nouă expertiză Medico-legală nr. 4769/VI/a din 29 din 08 august 2011 emis de Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca; Adeverințe medicale); declarația inculpatului A.; fișă intervenție eveniment; proces-verbal de confruntare; declarația martorului J.; adresa părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca, referitor la constituirea de parte civilă  la care se adaugă decontul de cheltuieli; adresa nr. 412133 din 17 noiembrie 2009 emisă de I.P.J. Bistrița-Năsăud; proces-verbal de sancționare contravențională a părții vătămate; declarația martorilor Ț., U.; Adeverință de salariu emisă de SC I. SRL; declarația martorului V.; adresa din data de 15 martie 2013 emisă de SC I. SRL Satu Mare; contract individual de muncă din data de 19 septembrie 2008; Act adițional, Decizia nr. 174 din 16 august 2011 și Cererea nr.  173 din 15 august 2011 înaintate de SC I. SRL Satu Mare; Foaia de observație nr. 15015 din 13 octombrie 2009 emisă de Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj - Clinica Maxilo-Facială 2; rețete medicale; Chitanța nr. 11557 din 19 iulie 2011 referitoare la costul examenelor medicale; Adeverință medicală, dovezi referitoare la cheltuielile de transport suportate de partea vătămată cu deplasările la unitatea spitalicească din Cluj-Napoca; Referatul de evaluare nr. 864/SP BN din 17 mai 2012 emis de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud.

Instanța a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptei dedusă judecății, din infracțiunea de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (4) C. pen., art. 73 lit. a) C. pen. în infracțiunea de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (4) C. pen., cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen., în ședința publică din data de 20 martie 2013 .

Pentru considerentele arătate, în baza art. 334 C. proc. pen. instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care este trimis în judecată inculpatul A. din infracțiunea de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (4) C. pen., art. 73 lit. a) C. pen., în infracțiunea de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen.

Procedând la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului A., instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., cu referire la limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptei comise, urmările cauzate și persoana acestuia.

Având în vedere că inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de provocare, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., care constituie o circumstanță atenuantă legală, instanța a aplicat o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta dedusă judecății care este sancționată cu închisoarea de la 6 luni la 6 ani.

La soluționarea laturii civile s-a avut în vedere că inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății în stare de provocare, determinată de conduita părții vătămate, care aflată sub influența băuturilor alcoolice a adresat injurii inculpatului, asupra căruia a exercitat acte de violență. Ca urmare, instanța a reținut că inculpatul și partea vătămată au avut o culpă egală la săvârșirea faptei, considerent pentru care despăgubirile civile dovedite de partea vătămată B. au fost acordate într-un cuantum redus cu 50%.

Așadar, pentru suferințele fizice și psihice îndurate de partea vătămată pe durata celor 45 - 50 zile de îngrijiri medicale, în care a fost internată și a suferit intervenții chirurgicale pentru dublă fractură de mandibulă, în urma căreia i s-a aplicat o proteză și care necesită în continuare tratament ortodontic, instanța a apreciat că se cuvin 20.000 euro. Însă, având în vedere culpa pârtii vătămate care prin atitudinea sa provocatoare l-a adus pe inculpat, polițist la vremea respectivă, în situația de a acționa disproporțional, daunele morale vor fi acordate în cuantum de 10.000 euro sau echivalentul acestei sume la data plății.

În ce privește despăgubirile civile pretinse, instanța a apreciat că partea vătămată a prezentat dovezi din care rezultă costul deplasărilor de la Lechința la Cluj-Napoca și retur, unde a fost internată și supravegheată medical, sens în care a prezentat bilete de călătorie, astfel că acestea vor fi acordate în cuantum de 108 lei (respectiv 50% din suma solicitată de 216 lei). De asemenea, se va acorda suma de 374 lei, reprezentând costul celor patru examinări medicale, care sunt dovedite prin chitanța depusă la dosar (respectiv 50% din suma de 748 lei pretinsă cu ocazia constituirii de parte civilă).

Tratamentul ortodontic pe care trebuie să-l urmeze partea vătămată, fiind recomandat de un medic specialist și justificat prin actele medicale, este dovedit pentru suma de 6.600 lei, însă reținând culpa de 50% a părții vătămate, va fi acordată suma de 3.300 lei.

Având în vedere probațiunea administrată în cauză și declarațiile martorilor propuși spre audiere de către partea vătămată, instanța a apreciat că aceasta a avut nevoie circa 3 luni de zile de alimentație suplimentară și medicamente, de circa 300 lei/lună, sens în care s-a acordat suma totală de 900 lei (ținând seama de culpa de 50% a părții vătămate).

Deși partea vătămată nu a beneficiat de concediu medical, aceasta a fost lipsită de veniturile pe care le putea câștiga în perioada octombrie - decembrie 2009 din cauza tratamentului medical pe care a fost nevoită să-l urmeze în urma vătămărilor corporale suferite. La data săvârșirii faptei partea vătămată realiza venituri consistente compuse din salariu și diurnă, astfel cum rezultă din adeverința emisă de SC I. SRL Satu Mare. Potrivit contractului individual de muncă dar și din dispoziția conducerii societății în perioada octombrie - noiembrie 2009 partea vătămată a beneficiat doar de salariu fix (net) de 1.287 lei. Anterior săvârșirii faptei, în intervalul aprilie - septembrie 2009, partea vătămată câștiga venituri medii nete lunare de 5.836 lei. După săvârșirea faptei în perioada octombrie - decembrie 2009 partea vătămată a beneficiat doar de salariu lunar de 1.287 lei. Diferența dintre venitul mediu net anterior faptei deduse judecății și salariul lunar din perioada celor trei luni în care nu a putut muncii este de 4.549 lei/lună.

În consecință, reținând culpa de 50%, a fost acordată suma de 6.823 lei pentru a se compensa veniturile neobținute de partea vătămată de la locul de muncă (respectiv 1/2 din cei 13.647 lei cuveniți pentru cele trei luni care nu a putut lucra).

Deși partea vătămată a beneficiat doar de 45 - 50 zile de îngrijiri medicale, raportat la probele dosarului, respectiv declarațiile martorilor audiați în latura civilă și adresele înaintate de SC I. SRL, instanța a reținut că din cauza afecțiunilor sale, partea vătămată nu s-a putut prezenta la locul de muncă, unde era sudor în argon, timp de 3 luni.

Așadar daunele materiale în sumă totală de 11.505 lei se compun din 108 lei cheltuieli de transport, 374 lei costul examinărilor medicale, tratamentul ortodontic de 3.300 lei, alimentația și medicația suplimentară de 900 lei și veniturile de care partea vătămată a fost lipsită de la locul de muncă pe durata a 3 luni de 6.823 lei. Celelalte pretenții civile formulate de partea vătămată sunt neîntemeiate astfel că au fost respinse.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., instanța a dispus obligarea inculpatului și la plata parțială a cheltuielilor de spitalizare pretinse de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca, unitate spitalicească la care a fost internată partea vătămată, respectiv la plata sumei de 426,91 lei, reținând culpa de 50% a părții vătămate la producerea faptei.

În temeiul art. 193 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate cheltuieli de judecată în cuantum de 3000 lei, reținând culpa părții în producerea faptei.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul A. și partea vătămată B., ambele apeluri fiind formulate în termenul legal.

Inculpatul A. a solicitat desființarea hotărârii și judecând, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. să se dispună achitarea sa pentru infracțiunea de purtare abuzivă, prev. de art. 250 alin. (4) C. pen. și respingerea acțiunii civile formulate de partea vătămată B. și Spitalul Clinic de Urgență Cluj.

În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de efectuare a unei noi expertize medico-legale privind mecanismul de producere a leziunilor și apoi a dat o interpretare incorectă probatoriului administrat, dând o valoare mai mare declarațiilor martorilor propuși de partea vătămată, deși au existat martori obiectivi, din declarațiile cărora a rezultat că partea vătămată a fost cea care a făcut scandal, a devenit violentă, iar inculpatul, în calitate de polițist, a intervenit în modalitatea prevăzută de lege. S-a susținut că între declarațiile date de martorii propuși de partea vătămată în cursul urmăririi penale și cele din faza de cercetare judecătorească există o serie de contradicții în ceea ce privește modul în care inculpatul a acționat, inițial susținând că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată prin procedeul numit foarfecă aeriană, care ar fi avut ca și rezultat fracturarea maxilarului, iar ulterior că l-ar fi încătușat la pământ și apoi l-a lovit cu piciorul în timp ce era încătușat.

Partea vătămată B. a solicitat prin apelul declarat desființarea hotărârii și judecând să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată din infracțiunea de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 250 alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. b) și alin. (2) C.pen, să fie condamnat inculpatul la o pedeapsă cu închisoare în cuantum sporit, cu executare în regim de detenție, după efectuarea operațiunilor referitoare la anularea suspendării condiționate privind executarea pedepsei la care a fost condamnat anterior. De asemenea, a solicitat obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în favoarea sa în sumă de 23.010 lei pentru daune materiale și 32 000 euro sau echivalentul în lei la data plății pentru daune morale, cu cheltuieli de judecată la fond în sumă totală de 6000 lei, precum și cheltuieli în apel.

În motivarea apelului s-a arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, atât în ceea ce privește starea de fapt, cât și încadrarea juridică, prin aceea că nu a avut în vedere toate declarațiile martorilor, nu a arătat de ce nu reține lovirea victimei de către inculpat și după ce aceasta ar fi fost la pământ, deși starea de fapt din rechizitoriu este în acest sens, nu argumentează în niciun fel înlăturarea declarațiilor mai multor martori oculari care susțin că inculpatul a lovit cu piciorul pe partea vătămată, în zona feței și după ce aceasta se afla la pământ încătușată. De asemenea, în mod greșit se reține în favoarea inculpatului scuza provocării prev.de art. 73 lit. b) C. pen., deși inculpatul este cel care a intervenit primul, el a provocat-o pe partea vătămată, acesta a generat starea conflictuală și a agresat-o pe aceasta.

S-a solicitat a se avea în vedere declarația martorului M., angajat ca DJ la discoteca martorilor C., care explică modul în care a debutat conflictul, respectiv că a venit cu autoturismul în viteză, l-a frecat pe partea vătămată, i-a reproșat că a pus mâinile pe mașină, l-a prins de haine și apoi i-a aplicat o lovitură "din foarfecă".

În același timp, s-a susținut că deși din declarațiile martorilor G., J., V. rezultă că partea vătămată a mai fost lovită peste cap și corp după ce inculpatul i-a pus piedică și a căzut, iar această lovitură ar fi produs fractura de mandibulă, instanța de fond nu face referire la această a doua partea a incidentului și nici nu explică înlăturarea ei.

Față de modul în care inculpatul a acționat, loviturile aplicate, cu piciorul în zona capului, în timp ce partea vătămată era căzută pe jos și încătușată, justifică a se reține că fapta s-a comis prin cruzime pentru a se reține disp. art. 75 alin. (1) lit. b) C. pen. întrucât fapta s-a comis în public se impune a se reține și circumstanța agravantă prev. de art. 75 alin. (2) C. pen. și ca urmare să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă mai mare, corespunzătoare cu gravitatea faptei, pe care să o execute în regim de detenție.

Cu privire la latura civilă, s-a cerut a fi reținută o culpă integrală a inculpatului și a se dispune obligarea sa la despăgubiri civile pentru daune materiale așa cum au fost stabilite de instanța de fond, iar daunele morale să fie majorate deoarece cele stabilite de instanța de fond sunt insuficiente față de prejudiciul suferit Partea vătămată a arătat că în urma loviturii aplicate de inculpat a suferit o dublă fractură de mandibulă care a cauzat mai multe complicații, fiind supus mai multor intervenții chirurgicale, de protezare, dureroase, care s-au derulat pe o perioadă de 5 luni, a trecut prin mari suferințe fizice și morale.

Prin Decizia penală nr. 240/A din 05 decembrie 2013. Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul A. și partea vătămată B., împotriva Sentinței penale nr. 99 din 05 iunie 2013 a Tribunalului Bistrița-Năsăud.

A stabilit în favoarea Baroului Cluj, suma de 100 lei ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.

A obligat pe apelantul A. să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial și partea vătămată B. suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:

În baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut în mod corespunzător starea de fapt și vinovăția inculpatului A., agent de poliție, pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. (4) C. pen.

Circumstanțele concrete în care fapta s-a comis au rezultat din declarațiile părții vătămate, ale inculpatului, coroborate cu cele ale martorilor aflați la fața locului, în principal, C., D., F., W., H., L., G., V., M., și din concluziile actelor medico legale întocmite în cauză.

Astfel, inculpatul, în calitatea de agent de poliție, încercând să intervină în aplanarea unui scandal creat de mai multe persoane după ieșirea de la o discotecă organizată în comuna Lechința, a fost insultat și prins de piept de partea vătămată B., aflat sub influența băuturilor alcoolice, moment în care între aceștia s-a declanșat un conflict, ce a culminat cu lovirea părții vătămate cu piciorul în față de către inculpat, producându-i-se leziuni corporale (fractură dublă de mandibulă) vindecabile în 45 - 50 de zile de îngrijiri medicale.

Ulterior, așa cum rezultă din chiar declarațiile inculpatului și ale martorilor audiați, în timp ce partea vătămată se îndrepta spre casă, inculpatul i-a pus piedică și a încătușat-o, martorii susținând că a lovit-o din nou cu picioarele.

Având în vedere concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală privind modul de producere a leziunilor, în sensul că cel mai probabil poziția victimă agresor a fost în ortostatism, față în față, precum și declarațiile martorilor M., G. și N., în mod corect instanța a reținut că acestea s-au produs cu ocazia loviturii inițiale cu piciorul în față, astfel că între celelalte lovituri aplicate după încătușare și leziunile suferite nu există legătură de cauzalitate.

Apărarea inculpatului în sensul că victima s-ar fi lovit în cădere a fost corect înlăturată, fiind contrazisă atât de martorii prezenți la fața locului, cât și prin concluziile expertizei medico-legale, care exclude posibilitatea producerii fracturii respective prin cădere.

Este cert că inculpatul și-a depășit atribuțiile, săvârșind acte de violență în exercitarea acestora, în calitate de agent de poliție, iar fapta sa întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 250 alin. (4) C. pen.

În concluzie, nu se poate dispune achitarea inculpatului, apelul declarat de acesta fiind nefondat.

Corect s-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. a) C. pen., nefiind îndeplinite condițiile pentru depășirea limitelor legitimei apărări, față de împrejurarea că inculpatul nu a reacționat imediat față de un atac direct îndreptat împotriva sa, ci după ce acesta a fost aplanat.

Cu privire la reținerea circumstanței atenuante a scuzei provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., după cum s-a arătat mai sus, inculpatul a lovit pe partea vătămată după ce a fost insultat și prins de uniformă de aceasta, împrejurare care, date fiind condițiile concrete, a fost de natură să determine o atingere gravă demnității inculpatului și o tulburare care să provoace reacția sa violentă față de aceasta și prin urmare, s-a justificat aplicarea acestor dispoziții.

Nu s-a reținut art. 75 alin. (1) lit. b) C. pen. ca circumstanță agravantă, întrucât actele de agresiune exercitate de inculpat nu se circumscriu noțiunii de acte de cruzime, nefiind de o asemenea intensitate și durată încât să provoace chinuri prelungite, suferințe fizice și morale neobișnuite.

În același timp, aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. (2) C. pen., este facultativă, iar în condițiile reținerii unei circumstanțe atenuante, aceasta nu s-a impus în cazul inculpatului.

Raportat la încadrarea juridică dată faptei, respectiv art. 250 alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen., instanța de fond a procedat la o individualizarea corectă a pedepsei, în conformitate cu criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., circumstanțele concrete în care fapta s-a săvârșit, urmările acesteia, persoana făptuitorului, care nu are antecedente penale, dar a mai fost condamnat pentru o infracțiune concurentă, astfel că nu se justifică modificarea hotărârii nici sub acest aspect.

Totodată, s-a procedat în mod judicios la anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare prin Sentința penală nr. 263 din 11 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. x/2009, definitivă prin Decizia penală nr. 1664 din 26 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și contopirea acesteia cu pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată în prezenta cauză.

Raportat la persoana inculpatului și fapta reținută în sarcina acestuia, fiind îndeplinite toate condițiile prev. de art. 81 C. pen. s-a apreciat corect că scopul pedepsei, poate fi atins și fără executarea acesteia și deci se poate dispune din nou suspendarea condiționată pentru pedeapsa rezultantă.

Cu privire la modul de soluționare a laturii civile, în mod corect s-a reținut culpa pârtii vătămate egală cu a inculpatului, având în vedere starea de fapt mai sus descrisă și împrejurarea că intenția inculpatului a fost de aplanare a unui conflict, în calitatea pe care o avea, de agent de poliție investit cu păstrarea ordinii și liniștii publice, iar acesta a fost provocat de partea vătămată, astfel că despăgubirile civile sunt corect stabilite.

Suma stabilită pentru daune materiale nu a fost contestată, iar cea pentru daune morale, este proporțională cu culpa inculpatului, urmările produse prin fapta sa, respectiv suferințele fizice și psihice la care a fost expusă partea vătămată în urma leziunilor suferite, precum și ulterior, prin intervențiile chirurgicale la care a fost expusă.

De asemenea, cheltuielile de judecată au fost acordate conform actelor de la dosar, fiind proporționale și acestea cu culpa inculpatului.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.

Inculpatul nu a depus la dosarul cauzei motivele de recurs în termenul prevăzut de dispozițiile art. 385

10

C. proc. pen.

Prin concluziile orale susținute la termenul de judecată din data de 20 iunie 2014, prin apărător desemnat din oficiu, a solicitat admiterea recursului formulat, casarea hotărârii atacate și în rejudecare, să se constate că fapta reținută în sarcina inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (4) C. pen.

Examinând cauza în temeiul art. 385

6

alin. (1) și (2) Cod procedura penală, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul este nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art. 385

10

C. proc. pen. anterior, recursul trebuie să fie motivat în scris, iar motivele de recurs se depun la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată sub sancțiunea luării în considerare numai a cazurilor de casare, care potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu.

Față de împrejurarea că inculpatul A. a declarat recurs fără a depune motivele de recurs în termenul prevăzut de lege, Înalta Curte va analiza calea de atac formulată de inculpat numai prin perspectiva motivelor de casare ce se iau în considerare din oficiu.

Înalta Curte constată că în cauză nu este incident niciunul dintre cazurile de casare ce pot fi analizate din oficiu de instanța de recurs.

Abordarea juridică de profunzime pentru inculpatul recurent face trimitere la împrejurarea că instanța de recurs este învestită și în același timp obligată în a realiza o analiză a speței și din perspectiva regulii constituționale a "aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen.

În situația în care după comiterea faptei de către inculpat intră în vigoare o altă lege care incriminează aceeași faptă, dar modifică tratamentul sancționator, de principiu legislațiile penale moderne, în cadrul cărora se înscrie și cea românească, admit aplicarea legii care îi este mai favorabilă inculpatului. .

Pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată recurentul inculpat în analiza aplicării dispozițiilor art. 5 C. pen., Înalta Curte se va raporta și va determina pe de o parte dacă și cum anume sunt încadrate juridic acuzațiile și faptele inculpatului în legea nouă și apoi va compara sancțiunile prevăzute de legile speciale și Noul C. pen. pentru aceste infracțiuni și dacă se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea inițială.

Astfel, Înalta Curte constată că în prezent acțiunea incriminatoare a infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 250 alin. (4) C. pen. se regăsește și poate fi calificată în drept în conținutul art. 296 alin. (2) Noul C. pen.

Analiza acestui prim criteriu relevă și reflectă că acțiunile incriminatoare circumscrise textelor de lege precizate se regăsesc și în noile dispoziții legale sens în care se va proceda la analiza celui de-al doilea criteriu de aplicare a legii penale mai favorabile.

Al doilea criteriu de analiză impune a se verifica sancțiunile prevăzute de Noul C. pen. pentru aceste infracțiuni și dacă ele se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea inițială.

Din această perspectivă, realizând o corespondență juridică pe marginea dispozițiilor art. 250 alin. (4) C. pen. este de constatat că fapta adiacentă era pedepsită, la momentul comiterii sale, cu pedeapsa principală a închisorii de la 6 luni la 6 ani, pentru ca, pe parcursul derulării procesului penal să intervină Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. pen., care pentru aceeași faptă și încadrare juridică să se prevadă că: "amenințarea ori lovirea sau alte violențe săvârșite în condițiile alin. (1) se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime". În speță, partea vătămată a avut nevoie de 45 de zile de îngrijiri medicale, astfel că sunt incidente [dispozițiile art. 193 alin. (2)] Noul C. pen. - infracțiunea de lovire sau alte violențe, sancționată cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Față de aceste aspecte, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, potrivit Noului C. pen., ar fi închisoarea de la 8 luni la 6 ani și 8 luni.

Înalta Curte constată că, sub aspect sancționator legea nouă prevede limite de pedeapsă mai mari, astfel că nu se impune aplicarea dispozițiilor Noului C. pen., legea penală mai favorabilă fiind C. pen. anterior.

Mai mult, în considerarea celorlalte instituții incidente în cauză (condițiile suspendării condiționate), prin aplicarea dispozițiilor Noului C. pen. s-ar crea inculpatului o situație mai grea.

Înalta Curte amintește că, în materia căilor de atac exercitate de părți operează principiul procesual prevăzut de art. 418 C. proc. pen., corespondent al art. 372 din reglementarea anterioară, astfel instanța de control judiciar, nu poate crea o situație mai grea pentru cel ce a declarat o cale de atac.

Rațiunea acestui principiu pornește de la dreptul părților