ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului penal de fata;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 295 din 28 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 215 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B.A.L.I., la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare.

În

baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În

baza art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B.A.L.I. la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În

baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În

baza art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B.A.L.I. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În

baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În

baza art. 85 alin. (1) C. pen., s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 175F din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, definitivă prin decizia nr. 1185 din 24 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pedeapsă ce a fost descontopită în pedepsele componente de:

- 8 luni închisoare aplicată pentru art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (6) C. proc. pen.

- 1 lună închisoare aplicată pentru art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 320

1

alin. (6) C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că pedepsele la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 175F din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, definitiva prin decizia nr. 1185 din 24 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum acestea au fost repuse, mai sus, în individualitatea lor, sunt aplicate pentru infracțiuni concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauza.

În

baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 36 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 175F din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, definitivă prin decizia nr. 1185 din 24 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum acestea au fost repuse, mai sus, în individualitatea lor cu pedepsele aplicate pentru infracțiunile judecate în prezenta cauză, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 10 luni închisoare, sporită cu 2 luni închisoare, în conformitate cu art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpatul având, în final, de executat pedeapsa de 3 ani inchisoare.

În

baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În

baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

S-a stabilit termen de încercare de 6 ani prev. de art. 86

2

C. pen.

În

baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București;

- să anunțe Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul București, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul București schimbarea locului de muncă;

- să comunice Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul București informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 C. pen.

S-a luat act că partea vătămată I.I. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

În

baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 1357 și urm. C. civ. a fost obligat inculpatul B.A.L.I. către partea civilă SC B.P. SA la 52.004,40 RON cu titlu de daune materiale, sumă la care s-a adăugat și dobânda legală calculată de la data de 20 iulie 2010 până la data plății efective.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt, în baza probelor adrninistrate în cursul urmăririi penale că, la data de 23 mai 2008, inculpatul B.A.L.I. s-a prezentat la sediul SC B.P. SA, Agenția

P. de unde a ridicat cardul de credit „A.G.” emis pe numele părții vătămate I.I., profitând de neglijența funcționarului bancar P.M.C., atribuindu-și calitatea de nepot al titularului cardului și semnând (prin imitație) în numele ei și procesul-verbal de predare-primire.

De asemenea, în aceeași zi, inculpatul a telefonat la Call Center-ul SC B.P. SA. de pe propriul telefon mobil, prezentându-se, prin modificarea vocii, ca fiind I.I. cu datele acesteia de identificare și a solicitat activarea cardului de credit „A.G.”.

Ulterior, B.A.L.I. a înmânat cardul de credit „A.G.”, emis pe numele persoanei vătămate I.I., către două persoane rămase neidentificate, care în perioada 23 mai 2008-9 iunie 2008, au retras 35.710 RON, sumă despre care persoana vătămată nu a avut cunoștință, ea neintrând niciodată în posesia cardului.

Partea vătămată I.I. în declarația dată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în prezența apărătorului său ales, precum și în prezența apărătorului ales al învinuitului (conform cererii de participare la orice act de urmărire penală), a menținut declarațiile inițiale și a precizat că la începutul lunii mai 2008 a luat legătura cu fiul său T., care i-a spus despre un broker de credite din zona P.M.

Astfel, inculpatul B.A.L.I. s-a prezentat la domiciliul părții vătămate I.I. din București, sector 6 și i-a expus o serie de posibilități de creditare precum și condițiile, acesta ocupându-se de mai multe persoane, fără ca acestea să se deplaseze la bănci.

La câteva zile, B.A.L.I. s-a întors la domiciliul părții vătămate, de unde a ridicat documentele justificative (copie talon pensie, copie carte de muncă), aducându-i cererea de credit ce trebuia completată pentru întocmirea dosarului de credit, ce urma a fi depus chiar de acesta la bancă.

Fiind sunată la aproximativ două săptămâni de funcționari din cadrul SC B.P. SA și anunțată că i-a fost aprobat dosarul de credit, partea vătămată l-a anunțat pe B.A.L.I., că trebuie să se prezinte la SC B.P. SA Agenția P., pentru a semna contractul și ridica banii.

A reținut instanța că declarația părții vătămate se coroborează cu cea a martorului P.M.C. cu privire la faptul că partea vătămată s-a prezentat în calitate de mătușă a învinuitului B.A.L.I., la solicitarea acestuia.

Practic, la acel moment i-a fost prezentată oferta privind cardul de credit tip A.G., de către funcționarul bancar P.M.C. și deși a ezitat, învinuitul B.A.L.I. i-a spus că dacă nu va semna cererea pentru emiterea cardului de credit, i se va respinge și creditul inițial, liniștind-o totodată că se va ocupa de anularea cardului, imediat ce va fi emis.

Din declarațiile constante ale părții vătămate, a rezultat faptul că nu și-a dat niciun acord verbal pentru ca învinuitul B.A.L.I. să poată ridica cardul de credit, însă a precizat că va fi plecată din localitate o perioadă de timp, aspect ce rezultă și din declarația martorului P.M.C.

Partea vătămată a declarat că nu a ridicat niciun card de credit emis de SC B.P. SA și nici nu a semnat niciun proces-verbal de predare primire datat 23 mai 2008.

Prin raportul de expertiză criminalistică din 14 decembrie 2012 a Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice București din cadrul I.N.M.L., s-a stabilit că înscrisul prin care se confirmă ridicarea cardului de credit A.G. de la SC B.P. SA, Agenția P. nu a fost semnat de numita I.I., semnătura contestată fiind executată de către învinuitul B.A.L.I.

S-a reținut că, din ansamblul materialului probator, rezultă fără dubiu că inculpatul B.A.L.I. este persoana care s-a prezentat la data de 23 mai 2008, în calitate de „nepot” al părții vătămate I.I. de unde a ridicat un card de credit tip „A.G.” semnând în fals, prin imitarea semnăturii acesteia, procesul-verbal de predare primire întocmit de ofițerul bancar P.M.C., acest aspect rezultând atât din declarațiile acesteia, cât și din concluziile expertizei criminalistice din 14 decembrie 2012 a Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice București din cadrul I.N.M.L. și declarațiile de recunoaștere ale învinuitului din data de 29 ianuarie 2013.

Mai mult decât atât, din coroborarea listingului convorbirilor telefonice la Call Center, din data de 23 mai 2008, depuse la dosar de către SC B.P. SA a rezultat cu certitudine că activarea cardului de credit s-a făcut de pe telefonul învinuitului B.A.L.I., aspect confirmat chiar de către inculpat prin declarațiile de recunoaștere din data de 29 ianuarie 2013.

În

lumina celor două ipoteze ce au fost confirmate prin administrarea tuturor probelor din faza de urmărire penală, a rezultat că inculpatul B.A.L.I. s-a aflat în posesia cardului de credit emis de către SC B.P. SA pe numele părții vătămate I.I. și că tot el a fost cel care a înmânat cardul de credit celor două persoane, rămase neidentificate, surprinse de camerele bancomatului, înlesnindu-le astfel operațiunea frauduloasă.

Totodată, față de împrejurarea că inculpatul B.A.L.I. a fost la domiciliul părții vătămate I.I., de două ori înainte de data de 12 mai 2008 (când s-au prezentat împreună la bancă), aspect ce rezultă din declarațiile constante ale părții vătămate, precum și față de împrejurarea că partea vătămată l-a încunoștințat pe acesta că va lipsi de la domiciliu după data de 12 mai 2008, există posibilitatea ca însuși învinuitul să fi sustras codul pin al cardului de credit din cutia poștală a acesteia, în perioada 12 mai-23 mai 2008, cod ce urma a fi expediat de bancă prin poștă la domiciliul titularului de card, fără confirmare de primire, aspect iarăși cunoscut de către inculpat.

Practic, inculpatul a pus în aplicare rezoluția infracțională de a-și însuși cardul de credit emis pe numele părții vătămate I.I., la momentul la care a insistat față de aceasta să accepte emiterea cardului de credit, sugerându-i că se va ocupa personal de anularea acestuia, încercând să profite de vârsta înaintată a acesteia, precum și de neglijența funcționarului bancar, care i-a și eliberat cardul de credit la data de 23 mai 2008.

S-a reținut că prin modul în care a acționat, inculpatul B.A.L.I. a dat dovadă de precauție în planul infracțional, evitând să facă

extrageri de pe cardul de credit de numerar, personal de la ATM-uri, iar anterior, la momentul activării cardului de credit prin apelul telefonic la Call Center-ul SC B.P. SA, modificându-și vocea, în așa fel încât funcționarul bancar din centrală să creadă că activarea este solicitată chiar de o persoană cu vârstă înaintată, de sex feminin.

La finalizarea urmăririi penale cât și în fața instanței, inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor.

Astfel, la termenul de judecată din data de 25 iunie 2013, inculpatul a solicitat să fie judecat potrivit procedurii simplificate introdusă prin Legea nr. 202/2010, declarând, înainte de citirea actului de sesizare, că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținută în rechizitoriu și că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunoaște și le însușește.

Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 320

1

C. proc. pen., în sensul că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu a solicitat administrare de probe noi, în afară de înscrisuri în circumstanțiere, astfel încât a procedat la judecata cauzei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

S-a reținut că potrivit adresei din 14 mai 2012 a Baroului București, inculpatul B.A.L.I. avea calitatea de avocat încă din 27 februarie 2007, deci inclusiv la momentul săvârșirii faptelor ce fac obiectul prezentei cauze.

În

drept, s-a apreciat că faptele inculpatului B.A.L.I., care s-a prezentat la data de 23 mai 2008, la sediul SC B.P. SA, Agenția P. de unde a ridicat cardul de credit „A.G.” emis pe numele persoanei vătămate I.I., profitând de neglijența funcționarului bancar, P.M.C., atribuindu-și calitatea de nepot al titularului cardului, semnând (prin imitație) în numele ei și procesul-verbal de predare-primire, precum și de a telefona, în cursul aceleași zile, la Call Center-ul SC B.P. SA de pe propriul telefon mobil, prezentându-se, prin modificarea vocii, ca fiind I.I. cu datele acesteia de identificare și solicitând activarea cardului de credit „A.G.”, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen.

În

ce privește fapta aceluiași inculpat de a înmâna cardul de credit „A.G.” (deja activat), emis pe numele persoanei vătămate I.I., către două persoane rămase neidentificate, care în perioada 23 mai 2008-9 iunie 2008, au retras 35.710 RON, sumă despre care persoana vătămată nu a avut cunoștință, ea neintrând niciodată în posesia cardului, aceasta a fost încadrată în drept în dispozițiile art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 republicată.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune, s-a constatat că inculpatul a premeditat și ulterior pus în executare rezoluția infracțională, prezentându-se încă de la prima întâlnire din 12 mai 2008 cu funcționarul bancar P.M.C. ca fiind nepotul părții vătămate I.I., rugând-o inclusiv pe aceasta din urmă să-i confirme calitatea de rudă, cu motivarea că așa va fi obținut mai ușor creditul bancar. Mai mult decât atât, cunoscând împrejurarea că partea vătămată I.I. nu se află în localitate,

s-a prezentat la sediul SC B.P. SA, Agenția P., la data de 23 mai 2008, de unde a ridicat cardul de credit „A.G.” emis pe numele părții vătămate I.I., profitând de neglijența funcționarului bancar, P.M.C.

S-a mai menționat că semnarea de către inculpat a procesului-verbal de predare primire a cardului de credit „A.G.” din 23 mai 2008, prin contrafacerea (imitația) semnăturii părții vătămate I.I., constituie elementul material al laturii obiective a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., această infracțiune fiind mijlocul prin care inculpatul a reușit obținerea unui card de credit la care nu ar fi avut drept (legătura mijloc-scop).

Fapta de a înmâna cardul de credit „A.G.” emis pe numele părții vătămate I.I., către două persoane rămase neidentificate, pentru ca acestea să poată extrage tot disponibilul existent pe acest card, respectiv suma de 35.710 RON, lucru care s-a materializat în perioada 23 mai 2008-9 iunie 2008, s-a apreciat că se circumscrie laturii obiective a infracțiunii de complicitate la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 republicată, actele materiale comise de inculpat fiind specifice participației penale sub forma complicității.

În

concret, s-a arătat că înlesnirea retragerii mai multor sume de bani prin folosirea unui instrument de plată electronic, prin înmânarea unui astfel de card de credit emis pe numele unei terțe persoane, obținut fraudulos de către inculpatul B.A.L.I. prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fără acordul titularului de card, constituie un act material specific complicității la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos.

În

acest sens, s-a făcut trimitere la practica judiciară care a statuat că instrumentul de plată electronică, cardul bancar, are o natură aparte ce intră sub incidența unei legi speciale, respectiv Legea nr. 365/2002 republicată, astfel că fapta de a sustrage cardul bancar al părții vătămate și de a extrage în repetate rânduri de la bancomat diferite sume de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 republicată, fiind normă specială față de art. 208-art. 209 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpatul a săvârșit cele trei infracțiuni cu intenție directă calificată prin scopul obținerii unor sume de bani din patrimoniul părții vătămate I.I., reprezentând astfel un folos material injust, termen descris de altfel și în norma de incriminare de la art. 215 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepselor principale, s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege [reduse cu o treime potrivit dispozițiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen.] și toate celelalte circumstanțe care particularizează faptele comise, precum și persoana inculpatului, respectiv criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.

La evaluarea gradului de pericol concret al activității infracționale a inculpatului, instanța a reținut faptul ca acesta a pus în aplicare rezoluția infracțională de a-și însuși cardul de credit emis pe numele părții vătămate I.I., la momentul la care a insistat față de aceasta să accepte emiterea

cardului de credit, sugerându-i că se va ocupa personal de anularea acestuia și profitând de vârsta înaintată a părții vătămate precum și de neglijența funcționarului bancar, care i-a și eliberat cardul de credit la data de 23 mai 2008.

S-a constatat că inculpatul B.A.L.I. a dat dovadă de precauție în planul infracțional, evitând să facă extrageri de pe cardul de credit de numerar, personal de la ATM-uri, iar anterior, la momentul activării cardului de credit prin apelul telefonic la Call Center-ul SC B.P. SA și-a modificat vocea, în așa fel încât funcționarul bancar din centrală să creadă că activarea este solicitată chiar de o persoană cu vârstă înaintată, de sex feminin.

În

plus, în declarațiile inițiale, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, abia la finalizarea urmăririi penale declarând că le regretă și le recunoaște parțial, însă nedorind să ajute la identificarea și tragerea la răspundere penală a celor două persoane care au extras de pe card sumele de bani, care au rămas neidentificate.

De asemenea, s-a avut în vedere și valoarea prejudiciului produs părții civile SC B.P. SA în cuantum de 52.004,40 RON.

Cu privire la persoana inculpatului, instanța a reținut gradul ridicat de dezvoltare psihică și intelectuală, determinat de vârstă (aproximativ 26 de ani la data comiterii faptelor) și educație școlară (studii superioare juridice), ce i-au permis să înțeleagă de la început caracterul antisocial și gravitatea ridicată a faptelor sale.

S-a mai reținut că lipsa antecedentelor penale ale inculpatului nu este suficientă pentru reținerea circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., aceasta fiind o condiție impusă tuturor cetățenilor și care constituie o stare de normalitate. Prin urmare, lipsei antecedentelor penale, nu i se poate acorda valențe juridice în lipsa altor elemente care să indice un comportament exemplar al inculpatului în societate.

Cu privire la înscrisurile depuse de inculpat în circumstanțiere, s-a arătat că acestea nu dovedesc existența unui comportament exemplar în societate căruia să i se poată acorda valențe de circumstanțe atenuante în condițiile în care inculpatul B.A.L.I., în ciuda studiilor superioare juridice care i-ar fi permis să conștientizeze gravitatea faptelor sale, a săvârșit o activitate infracțională semnificativă și variată.

S-a mai reținut de către instanța de fond că față de inculpatul B.A.L.I. a fost dispusă, în baza art. 11 pct. 1 lit. b) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 1.000 RON prin ordonanța din 7 iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, sub aspectul infracțiunii prev. de art. 86

1

din O.U.G. nr. 195/2002 rep., iar prin ordonanța din 21 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost dispusă aceeași soluție și s-a aplicat o amendă administrativă în cuantum de 300 RON pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Instanța nu a reținut nici circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nefiind incidență niciuna din cele trei ipoteze.

Astfel, în declarațiile inițiale inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, abia la finalizarea urmăririi penale declarând că le regretă și le recunoaște însă nedorind să ajute la identificarea și tragerea la răspundere penală a celor două persoane care au extras de pe card sumele de bani, care au rămas neidentificate. Or, o comportare

sinceră în cursul procesului penal în accepțiunea articolului menționat, presupune, între altele, căința activă a infractorului și are un conținut mai amplu decât simpla recunoaștere a faptelor, căreia i s-a dat deja eficiența prin aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În

plus, s-a subliniat că prezenta cauză a fost soluționată potrivit procedurii prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen., astfel că recunoașterea săvârșirii faptei reținute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului, nu i se poate acorda valoarea circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen.

Cu privire la înlesnirea descoperirii ori arestării participanților, instanța a constatat că inculpatul nu a avut o contribuție în acest sens, nedorind să ajute la identificarea și tragerea la răspundere penală a celor două persoane care au extras, folosind cardul, sumele de bani, persoane care au rămas neidentificate.

De asemenea, instanța nu a reținut nici circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., referitor la stăruința depusă de infractor pentru a repara paguba pricinuită, până în prezent inculpatul neacoperind nici măcar parțial paguba de 52.004,40 RON provocată de activitatea sa infracțională, părții civile SC B.P. SA.

Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului, instanța a mai constatat că acesta a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prin sentința penală nr. 175F din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, definitivă prin decizia nr. 1185 din 24 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (6) C. proc. pen. și de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (6) C. proc. pen., faptele pentru care este judecat în prezenta cauză fiind concurente cu acestea.

Având în vedere această împrejurare, precum și prevederile art. 36 C. pen. și art. 85 alin. (1) C. pen., instanța a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 175F din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, pedeapsă ce a fost descontopită în pedepsele componente de 8 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 alin. (6) C. proc. pen. și de 1 lună închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 320

1

alin. (6) C. proc. pen.

În

baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 36 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 175F din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, astfel cum acestea au fost repuse, mai sus, în individualitatea lor, cu pedepsele aplicate pentru infracțiunile judecate în prezenta cauză, aplicându-i-se inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 10 luni închisoare sporită cu 2 luni închisoare, în conformitate cu art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., acesta având, în final, de executat pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe întreaga durată a executării pedepsei.

S-a menționat că aplicarea sporului s-a datorat perseverenței infracționale de care a dat dovadă inculpatul, astfel cum aceasta a fost reținută mai sus în prezenta

hotărâre la punctul privind motivarea nereținerii circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 86

5

alin. (2) C. pen., instanța, având în vedere persoana inculpatului în vârstă de 30 de ani, cu studii superioare și fără antecedente penale, a apreciat că scopul acesteia poate fi atins chiar fără executarea ei în regim privativ de libertate, simpla condamnare reprezentând un avertisment suficient de serios privind respectarea legilor pe viitor.

Sub aspectul laturii civile, instanța a luat act că partea vătămată I.I. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză, având în vedere că a fost despăgubită de către SC B.P. SA.

Totodată, instanța a constatat: că SC B.P. SA s-a constituit parte civilă conform art. 15 C. proc. pen., prin adresa din 13 ianuarie 2010, cu suma de 52.004,40 RON plus dobânda legală, calculată de la data de 20 iulie 2012 până la data plății efective, subrogându-se în drepturile părții vătămate prin acoperirea prejudiciului.

S-a reținut că inculpatul, cu prilejul audierii în fata instanței, și-a manifestat expres voința de a achita integral prejudiciul produs părții civile SC B.P. SA.

Sub acest aspect, Curtea a arătat că acțiunea civilă, chiar promovată în procesul penal, rămâne supusă regulilor civile, fiind guvernată de principiul disponibilității, astfel încât, față de manifestarea de voință a inculpatului și față de disp. art. 16

1

alin. (2) și alin. (3) C. proc. pen., conform cărora inculpatul poate recunoaște, în tot sau în parte, pretențiile părții civile, instanța a obligat la despăgubiri în măsura recunoașterii.

Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența unui prejudiciu, a faptei ilicite constând în săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a vinovăției sub forma intenției directe, astfel încât, în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 1357 și urm. C. civ. a obligat inculpatul B.A.L.I. către partea civilă SC B.P. SA la plata sumei de 52.004,40 RON cu titlu de daune materiale, sumă la care se adaugă și dobânda legală calculată de la data de 20 iulie 2010 până la data plății efective, având în vedere că SC B.P. SA s-a subrogat în drepturile părții vătămate I.I. prin acoperirea prejudiciului.

Împotriva sentinței penale nr. 295 din 28 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul B.A.L.I., criticând-o sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată și solicitând reducerea cuantumului acesteia.

La termenul de judecată din data de 27 martie 2014, Înalta Curte, față de dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale a recalificat calea de atac promovată de inculpatul B.A.L.I. ca fiind apel.

Cu ocazia cuvântului la dezbateri, inculpatul a suplimentat motivele de apel, solicitând aplicarea legii penale mai favorabile, prin recalificarea faptelor potrivit

noilor dispoziții penale și reindividualizarea pedepselor în raport cu limitele stabilite de legea penală în vigoare.

În

ce privește tratamentul penal al concursului de infracțiuni, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. (1969), iar față de circumstanțele reale și cele personale ale inculpatului a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 alin. (1) C. pen. referitoare la amânarea aplicării pedepsei.

Examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele:

Inculpatul B.A.L.I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. și complicitate la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 republicată, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se în sarcina sa că la data de 23 mai 2008, s-a prezentat la sediul SC B.P. SA, Agenția P. de unde a ridicat un card de credit „A.G.” emis pe numele părții vătămate I.I., atribuindu-și calitatea de nepot al titularului cardului și profitând de neglijența funcționarului bancar a semnat procesul-verbal de predare-primire în numele acesteia, imitându-i semnătura.

S-a mai reținut că în aceeași zi, inculpatul a telefonat la Call Center-ul SC B.P. SA de pe propriul telefon mobil, prezentându-se, prin modificarea vocii, ca fiind I.I. cu datele acesteia de identificare și a solicitat activarea cardului de credit „A.G.”.

Ulterior, inculpatul a înmânat cardul de credit „A.G.”, emis pe numele persoanei vătămate I.I., către două persoane rămase neidentificate, care în perioada 23 mai 2008-9 iunie 2008, au retras 35.710 RON, sumă despre care persoana vătămată nu a avut cunoștință, ea neintrând niciodată în posesia cardului.

Situația de fapt a fost stabilită de instanța de fond pe baza materialului probator administrat în faza de urmărire penală, pe care inculpatul și l-a însușit, recunoscând faptele pentru care a fost trimis în judecată și solicitând judecarea sa în procedura simplificată, prevăzută art. 320

1

C. proc. pen.

La individualizarea pedepselor, instanța de fond a evaluat pericolul social deosebit al faptelor săvârșite de inculpat, împrejurările cauzei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile comise, atitudinea procesuală a inculpatului, dar și împrejurarea că acesta nu se află la primul contact cu legea penală.

În

aprecierea gradului de pericol social concret al activității infracționale, în mod justificat, instanța a avut în vedere modalitatea în care inculpatul a pus în aplicare rezoluția infracțională de a-și însuși cardul de credit emis pe numele părții vătămate, insistând față de aceasta să accepte emiterea cardului și profitând de vârsta ei înaintată, faptul că a evitat să facă personal extrageri de la ATM-uri și și-a modificat vocea cu ocazia apelului telefonic la Call Center-ul SC B.P. SA, în așa fel încât funcționarul bancar din centrală să creadă că activarea este solicitată chiar de o persoană cu vârstă înaintată, de sex feminin și de asemenea, împrejurarea că nu a manifestat disponibilitate pentru a ajuta la identificarea și tragerea la răspundere a persoanelor care au extras de pe card sumele de bani, dar și cuantumul prejudiciului cauzat părții civile în sumă de 52.004,40 RON.

Raportat la toate criteriile avute în vedere de instanța de fond la aplicarea pedepselor inculpatului, Înalta Curte constată că acestea sunt just individualizate, răspunzând scopului preventiv și educativ, prevăzut de art. 52 C. pen.

Examinând hotărârea atacată și prin prisma dispozițiilor art. 5 C. pen.,

Înalta Curte apreciază că acestea trebuie interpretate și aplicate în sensul aprecierii globale a legii penale mai favorabile, criteriile de determinare a acesteia având în vedere atât condițiile de incriminare și tragere la răspundere penală cât și condițiile de sancționare a infracțiunilor prevăzute în reglementările succesive.

Determinarea concretă a legii penale mai favorabile, astfel cum a statuat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 265/2014, vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea lege și din noua lege întrucât s-ar ajunge la o lex tertia care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție ar permite judecătorului să legifereze. Prin urmare, astfel cum dispune însăși Constituția în art. 15 alin. (2), obiectul reglementării art. 5 C. pen. are în vedere legea penală sau contravențională mai favorabilă și nu dispoziții sau norme penale mai favorabile.

Interpretarea dispozițiilor art. 5 C. pen., astfel încât să permită judecătorului, în determinarea legii penale mai favorabile, să combine dispoziții ale C. pen. din 1969 cu cele ale actualului C. pen. contravine atât dispozițiilor art. 1 alin. (4) din Constituție cu privire la separația și echilibrul puterilor în stat, cât și celor ale art. 61 care stabilesc că Parlamentul este singura autoritate legiuitoare a țării.

Transpunând aceste considerații teoretice la speța de față, Înata Curte constată că legea mai favorabilă inculpatului este C. pen. anterior care în ansamblul dispozițiilor sale, raportat la condițiile de incriminare, precum și la instituțiile incidente în cauză și care influențează răspunderea penală a inculpatului, crează acestuia o situație mai avantajoasă, în condițiile în care i-au fost aplicate pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege, astfel:

1

C. proc. pen., limitele speciale pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) C. pen. sunt cuprinse între 2 ani și 10 ani închisoare, iar în reglementarea actuală, limitele speciale sunt cuprinse între 8 luni și 3 ani și 4 luni închisoare.

Având în vedere pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, Înalta Curte constată că aceasta se află în limitele speciale prevăzute de noul C. pen.

1

C. proc. pen., limitele speciale pentru infracțiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. sunt cuprinse între 2 luni și 1

an și 4 luni închisoare, iar pentru infracțiunea prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. limitele speciale sunt cuprinse între 4 luni și 2 ani închisoare.

Având în vedere pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, Înalta Curte constată că aceasta se află în limitele speciale prevăzute de noul C. pen.

1

C. proc. pen., limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen., raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 sunt cuprinse între 8 luni și 8 ani închisoare, iar pentru infracțiunea prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 250 alin. (1) C. pen., limitele speciale se situează între 1 an și 4 luni și 4 ani și 8 luni închisoare.

Având în vedere pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea de complicitate la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, Înalta Curte constată că aceasta se află sub limitele speciale prevăzute de noul C. pen., reduse cu o treime.

Faptele pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză sunt concurente potrivit dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. și se află în concurs real și cu faptele pentru care acesta a fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 175F din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, definitivă prin decizia nr. 1185 din 24 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform art. 36 alin. (1) C. pen.

Având în vedere concursul de infracțiuni și regimul sancționator al acestuia în noua reglementare, Înalta Curte constată că dispozițiile C. pen. anterior sunt mai avantajoase inculpatului.

Astfel, potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., în caz de concurs de infracțiuni se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte, iar când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

În

ce privește modalitatea de executare a pedepsei constând în suspendarea sub supraveghere, Înalta Curte apreciază că legea veche este mai favorabilă raportat la măsurile de supraveghere stabilite în sarcina inculpatului și la efectele pe care le are împlinirea termenului de încercare, respectiv reabilitarea de drept care nu mai este prevăzută în noul C. pen.

În

ce privește măsurile de supraveghere, acestea sunt mai restrictive, astfel cum sunt prevăzute în art. 93 alin. (1) și alin. (2) C. pen., la fel și condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere conform art. 91 alin. (1) C. pen., minimul de pedeapsă fiind redus la 3 ani închisoare.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că apelul declarat de inculpatul B.A.L.I. împotriva sentinței penale nr. 295 din 28 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, este nefondat, urmând a fi respins în baza art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

În

baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.A.L.I. împotriva sentinței penale nr. 295 din 28 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 5 iunie 2014.