ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 144/2016
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 144/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 144/2016
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 215/C/2014, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele SC B. SA Brașov și SC C. SA București.
A obligat reclamantul să plătească pârâtelor SC B. SA, suma de 7.200 lei și SC C. SA, suma de 2.200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, în fapt, la 21 ianuarie 2010 reclamantul a încheiat cu pârâta SC B. S.A polița de asigurare CASCO nr. 0x pentru autoturismul D., pentru o perioadă de 1 an și că în data de 17 februarie 2010 autoturismul a fost implicat într-un eveniment rutier, dauna totală a autoturismului reținându-se prin procesul verbal de constatare a daunelor întocmit la 19 februarie 2010 de către asigurător.
Reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în baza poliției de asigurare, însă pârâta SC B. SA a emis adresa din 11 martie 2010 prin care i-a comunicat reclamantului refuzul acordării despăgubirii și rezilierea poliței cu motivarea că, în urma verificărilor s-a descoperit că la data încheierii poliței CASCO 21 ianuarie 2010 autoturismul era deja avariat, fiind declarată dauna totală la o altă societate la 30 noiembrie 2009 și că pârâta G. SA prin adresa din 29 septembrie 2010 a respins de la plată Dosarul de daună RCA/BV/x/10, pentru autoturismul D., pe considerent că în urma verificărilor efectuate accidentul nu s-a produs în condițiile relatate, raportat și la referatul întocmit de personalul de specialitate al G.
Coroborând concluziile raportului de expertiză cu întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța a reținut că autovehiculul prezentat de reclamant cu ocazia încheierii poliței de asigurare din 21 ianuarie 2010 nu este același cu cel avariat ce a fost prezentat la momentul avizării daunei, astfel că asigurătorului nu îi revenea obligația de plată a despăgubirii pentru autoturismul avariat, neputând fi angajată răspunderea contractuală în lipsa unei polițe de asigurare încheiată pentru acest autovehicul, refuzul asigurătorilor de acordare a despăgubirilor fiind justificat.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 19.1 în condițiile generale de asigurare anexa la polița CASCO în mod întemeiat pârâta SC C. SA a procedat și la rezilierea poliței de asigurare față de situația de fapt expusă.
- Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin Decizia civilă nr. 497/Ap din 7 aprilie 2015, a respins excepția lipsei calității de intimată formulată de pârâta SC C. SA.
A respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 215/C din 11 iunie 2014 a Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Curtea a respins excepția lipsei calității de intimată în apel a pârâtei SC C. SA, întrucât părți la judecata în apel sunt cele care au avut această calitate la judecata în primă instanță, indiferent dacă prin motivele de apel se critică sau nu hotărârea instanței de fond cu privire la acea parte, aceasta păstrându-și calitatea de parte în apel.
În ceea ce privește apelul formulat, s-a reținut că prima instanță a cercetat fondul în baza probelor administrate, inclusiv a expertizei tehnice unde prin cele 20 de obiective, s-a stabilit atât valoarea despăgubirilor, reperele avariate cât și cauzele și împrejurările producerii accidentului și că efectuarea contraexpertizei a făcut inutilă audierea ca martor a fostului proprietar al mașinii E.
S-a apreciat că, celelalte critici din apel sunt de fapt o reiterare a obiecțiunilor avute față de raportul de expertiză, astfel că față de înscrisurile depuse la dosarul cauzei și de concluziile lămuritoare ale raportului de expertiză prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, reținând cu certitudine că autovehiculul prezentat de reclamant cu ocazia încheierii poliței de asigurare din 21 ianuarie 2010 nu este același cu cel avariat ce a fost prezentat la momentul avizării daunei.
- împotriva Deciziei civile nr. 497/Ap din 7 aprilie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței și admiterea acțiunii sale.
Prin criticile formulate, după o prezentare amănunțită a situației de fapt recurentul reclamant a susținut că decizia instanței de apel este nelegală pentru următoarele considerente:
Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul a susținut că decizia pronunțată în apel este nelegală întrucât instanța de judecată s-a pronunțat cu privire la valabilitatea poliței de asigurare, fără a fi solicitată, cu atât mai mult cu cât nu a existat o cerere reconvențională în acest sens și nici o dovadă a rezilierii poliței, situație în raport de care a arătat că în mod greșit i-a fost respinsă acțiunea formulată.
Motivul de nelegalitate indicat de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. a fost dezvoltat, arătându-se că în motivarea deciziei instanța nu a analizat culpa persoanei care a încheiat polița de asigurare full casco și nici elementele de identificare ale autoturismului sau cele privind starea acestuia la prezentarea în vederea încheierii poliței CASCO, aceasta raportându-se numai la expertiza tehnică auto efectuată în cauză, ignorându-se lipsa dovezilor care să confirme faptul că autoturismul implicat în accidentul din 17 februarie 2010 nu era același cu cel pentru care a fost întocmită polița de asigurare CASCO.
Decizia instanței de apel este nelegală întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, în condițiile în care nu a existat o constatare a nevalabilității poliței de asigurare încheiate, nu a existat o cerere reconvențională prin care să se solicite rezilierea poliței CASCO, nu a existat un temei legal invocat în motivarea deciziei pronunțate care să justifice respingerea acțiunii sale, singurele aspecte reținute în motivare fiind cele legate de expertiza tehnică auto efectuată în cauză, aspecte pe care le enumera și care privesc situația de fapt, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimata pârâtă SC C. SA, prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 22 iulie 2015 a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru motivele redate în scris.
- Analizând recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 497/Ap din 7 aprilie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, din perspectiva criticilor formulate și temeiurilor de drept arătate, ținând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Excepția nulității recursului reclamantului, invocată de pârâta SC F. SA București, în temeiul dispozițiilor art. 302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ., va fi respinsă, instanța de recurs apreciind că dezvoltarea motivelor de recurs formulate de acesta, face posibilă încadrarea lor în categoria motivelor de nelegalitate, așa cum sunt prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Înalta Curte, constată că această critică este nefondată, întrucât contrar susținerilor recurentului, motivele invocate de parte au făcut obiectul examinării de către instanță, iar hotărârea este pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și care au format convingerea instanței, cât și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților.
De altfel, se poate observa fără dubii că instanța de apel a motivat detaliat decizia pronunțată, analizând criticile formulate în apel, argumentând motivele pentru care a fost menținută soluția de respingere a cererii reclamantului și în concordanță cu textele de lege incidente în cauză.
Este de observat că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat numai formal, deoarece nu a fost dezvoltată nicio critică de natură a se circumscrie ipotezei pe care acest motiv o reglementează, interpretarea greșită a actului juridic, criticile invocate după cum de altfel recunoaște și reclamantul privesc lipsa probatoriului din care să reiasă culpa persoanei care a încheiat polița CASCO, deci fără a face referire la izvorul raportului juridic existent între părți. Recurentul a mai susținut că nu au fost examinate nici elementele de identificare ale autoturismului sau cele privind starea acestuia din momentul încheierii poliței CASCO, că analiza instanței s-a raportat numai la expertiza tehnică auto efectuată în cauză și fără a se face dovada faptului că autoturismul implicat în accidentul din 17 februarie 2010 nu era același cu cel pentru care a fost întocmită polița de asigurare CASCO, dar se reține că acestea sunt aspecte de netemeinicie.
Argumentele aduse în sprijinul acestui motiv de recurs duc cu evidență la concluzia că se tinde la reformarea soluției, printr-o rediscutare a situației de fapt și a probelor despre care se afirmă că au fost interpretate greșit, ele demonstrând nu numai faptul că nu sunt în concordanță cu cerințele motivelor de nelegalitate invocate, ci evidențiază nemulțumirea recurentului sub aspectul în care instanța a înțeles să interpreteze materialul probator administrat în cauză, care excede competenței instanței de recurs, astfel că se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigentele impuse de art. 304 C. proc. civ., respectiv de cale extraordinară de atac, care instituie un control de legalitate a hotărârii judecătorești recurate.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În speță, se constată că în mod corect Curtea de Apel Brașov a apreciat că, criticile formulate în apel sunt de fapt o reiterare a obiecțiunilor avute față de raportul de expertiză, astfel că în virtutea rolului sau activ aceasta față de înscrisurile depuse la dosarul cauzei și de concluziile lămuritoare ale raportului de expertiză a apreciat în mod just refuzul asigurătorului de acordare a despăgubirilor.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (3) C. proc. civ., în virtutea rolului său activ, judecătorul este dator să stăruie prin toate mijloacele la aflarea adevărului pentru corecta stabilire a situației de fapt și aplicarea corectă a legii, dar această critică nu poate fi reținută întrucât procesul civil este un proces al intereselor private, iar rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil, al disponibilității și contradictorialității.
În cauză și reclamantul și pârâtele aveau posibilitatea de a propune și administra probatorii, astfel că dispozițiile art. 129 alin. (3) C. proc. civ. nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia.
Chiar în ipoteza descrisă de art. 129 alin. (5) C. proc. civ., rolul activ al judecătorului nu poate înlocui implicarea părților în exercitarea obligațiilor procesuale prevăzute de art. 129 alin. (1) din același act normativ.
În concluzie, instanța de apel a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză ținând cont de situația de fapt corect reținută, context în care nici motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi apreciat ca fondat.
Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 497/Ap din 7 aprilie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 497/Ap din 7 aprilie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2016.
Procesat de GGC - NN