ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 108/2016

Decizia nr. 108/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea dedusă prezentei judecății, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. la predarea suprafeței de 1384 ha teren cu vegetație forestieră și a suprafeței de 97,25 ha pășune, situate pe raza comunei Vaideeni, în punctele "C.", "D.", "E.", arătând că acestea au format obiectul legatului cu titlu particular instituit în favoarea sa de defuncta F., prin testamentul din 01 octombrie 1998, precum și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 2 iunie 2011, încheiat între pârâtele B. și SC G. SRL cu privire la aceleași imobile.

Prin Sentința civilă nr. 1946 din 6 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a fost admisă excepția lipsei calității procesual active a reclamantului, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., SC H. SRL și BNP I., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Reclamantul A. a formulat apel împotriva sentinței instanței de fond, precum și împotriva încheierii de ședință din data de 12 iunie 2013, prin care instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesual active a reclamantului și a dispus înaintarea dosarului către Completul de fond nr. 7 - cameră de consiliu - în vederea soluționării cererii de recuzare formulate de către acesta și a încheierii din Camera de Consiliul din data de 13 iunie 2013, prin care a fost respinsă cererea de recuzare și s-a dispus amendarea reclamantului cu suma de 100 lei și darea în debit a acestuia.

Apelantul-reclamant a solicitat admiterea cererii de apel, schimbarea în tot a celor două încheieri de ședință și a sentinței pronunțate de instanța de fond, pe cale de consecință să se dispună administrarea probei cu înscrisuri în apel, refacerea tuturor actelor și dovezilor administrate la prima instanță și admiterea cererii de chemare în judecată ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 17 decembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererea apelantului-reclamant în vederea emiterii unei adrese către BNP J. și Asociații, pentru comunicarea actelor din dosarul succesoral în care s-a emis certificatul de moștenitor suplimentar din 27 august 2002, acte pe care acesta le-a solicitat pentru verificarea calității de moștenitor a lui B. și pentru verificarea modului în care a fost acceptată succesiunea, având în vedere că Judecătoria Horezu, printr-o hotărâre irevocabilă a reținut în considerente că B. este străină de succesiune prin neacceptare.

Prin Decizia civilă nr. 573 A din data de 18 decembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant A., în contradictoriu cu intimații-pârâți B., SC H. SRL, BNP I., a fost obligat apelant-reclamant să achite intimatei suma de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a reținut, în esență următoarele:

O primă critică a apelului privește încheierea din 12 iunie 2013, respectiv refuzul primei instanțe de a încuviința, în cadrul probei cu înscrisuri, emiterea unei adrese către BNP J., în vederea comunicării actelor din dosarul notarial în care a fost eliberat certificatul de moștenitor suplimentar din 27 august 2002.

Cererea a fost formulată de reclamant pentru prima oară la termenul de judecată din 17 aprilie 2013, tribunalul apreciind că nu se impune încuviințarea cererii în cadrul dezbaterilor asupra excepției lipsei calității procesuale active. Cu prilejul reiterării cererii, în ședința publică din 12 iunie 2013, tribunalul nu a revenit asupra dispozițiilor de la termenul precedent, ci a acordat cuvântul asupra excepției.

Tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 167 C. proc. civ., întrucât înscrisurile solicitate de reclamant nu serveau dezlegării excepției a cărei soluționare se impunea cu prioritate, în raport de prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, criticile aduse de apelantul-reclamant încheierii din 12 iunie 2013 sunt nefondate.

Nefondat este și apelul îndreptat împotriva încheierii din Camera de Consiliu din 13 iunie 2013, fără a fi dezvoltate critici concrete împotriva sa, astfel că analiza s-a realizat în limitele stabilite prin art. 292 alin. (2) C. proc. civ. în acest cadru, instanța de apel a reținut că tribunalul a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor art. 27 C. proc. civ., stabilind că punerea în discuția părților a unei excepții procesuale nu poate fi încadrată în niciunul din motivele de recuzare.

Instanța de apel a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 1201 C. civ., prima instanță a făcut o corectă aplicare în cauză a principiului puterii de lucru judecat, cu referire la Sentința civilă nr. 1354 din 23 noiembrie 2007 a Judecătoriei Horezu.

Prin sentința menționată a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâții Comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar Vaideeni, Primarul comunei Vaideeni și Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vâlcea, a fost obligată Comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar Vaideeni să înainteze propunerea de validare a reclamantei B. către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vâlcea, cu privire la suprafața de 1384 ha teren cu vegetație forestieră pe vechiul amplasament, din care 650 ha în punctul "C.", 200 ha în punctul "D." și 534 ha în punctul "E." și pentru suprafața de 97,25 ha pășune, din care 65 ha în grupul "O.", 6.000 mp în punctul "L." și 31,65 ha în punctul "V." și a fost obligată Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vâlcea să o valideze pe reclamanta B. cu suprafețele menționate, în natură, pe vechiul amplasament.

Prin aceeași sentință, s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului A. cu privire la capătul de cerere prin care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate asupra cabanei din punctul "M." și a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A., cu privire la toate capetele de cerere la care nu a renunțat la judecată.

Pretențiile reclamantului A. au vizat validarea dreptului său de proprietate asupra acelorași imobile pentru care s-a dispus validarea reclamantei B., iar cauza juridică a acestor pretenții a fost reprezentată de Testamentul autentificat sub nr. 3481 din 01 octombrie 1998, întocmit în favoarea sa de defuncta F.

Judecătoria Horezu a constatat că prin Testamentul autentificat sub nr. 3481 din 01 octombrie 1998, autoarea F. a instituit în favoarea reclamantului A. un legat cu titlu universal, având ca obiect 1 ha de pădure, dobândită de testatoare în baza titlului de proprietate nr. 108/474, 25.520 mp islaz, dobândiți de testatoare în baza Ordinului nr. 178 din 29 noiembrie 1996, drepturile de devălmășie din obști și "orice alte drepturi de proprietate ce voi avea pe raza comunei Vaideeni, județul Vâlcea". Realizând interpretarea legatului drepturilor viitoare instituit prin ultima clauză descrisă anterior, Judecătoria Horezu a reținut că nu se poate aplica terenurilor în litigiu, întrucât dreptul de a solicita restituirea acestora a fost recunoscut prin Legea nr. 247/2005, lege ulterioară decesului testatoarei, astfel că "aceasta nu a mai avut în mod obiectiv posibilitatea de a mai dobândi vreun drept pe care să îl transmită ca efect al legatului sus-menționat".

Instanța de apel a considerat că argumentele reproduse anterior au caracter decizoriu pentru soluția dispusă prin Sentința civilă nr. 1354 din 23 noiembrie 2007 a Judecătoriei Horezu, de respingere ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamantul A. Este adevărat că obiectul litigiului finalizat prin Sentința civilă nr. 1354 din 23 noiembrie 2007 nu a constat în stabilirea calității reclamantului A., de moștenitor al defunctei F., întrucât această calitate a fost stabilită prin certificatul de moștenitor suplimentar din 16 februarie 2000 la certificatul de moștenitor din 11 noiembrie 1998. Ceea ce era datoare instanța să stabilească în soluționarea plângerii în temeiul Legii fondului funciar cu care fusese învestită, era dacă reclamantul A. își justifică dreptul dedus judecății, respectiv dreptul de proprietate asupra terenurilor în privința cărora solicita validarea conform Legii fondului funciar. Or, pentru a lămuri această chestiune, judecătoria a realizat interpretarea actului pe care reclamantul și-a fundamentat pretențiile, stabilind întinderea obiectului acestuia, conform celor arătate mai sus.

Prin urmare, considerentele Sentinței civile nr. 1354 din 23 noiembrie 2007 care expun motivele pentru care reclamantul A. nu a dobândit pe cale succesorală, de pe urma defunctei F., dreptul de proprietate asupra imobilelor constând în suprafața de 1384 ha teren cu vegetație forestieră și în suprafața de 97,25 ha pășune, au intrat în puterea lucrului judecat, alături de soluția de respingere a acțiunii acestuia, ca neîntemeiată.

Reținând că legitimarea sau calitatea procesuală activă corespunde calității de titular al dreptului dedus judecății și constatând că prin intermediul ambelor capete de cerere reclamantul A. a urmărit valorificarea unor atribute ale pretinselor drepturi succesorale conferite prin Testamentul autentificat sub nr. 3481 din 01 octombrie 1998, instanța de apel a apreciat că problema existenței respectivelor drepturi succesorale asupra acelorași imobile a fost dezlegată cu putere de lucru judecat prin Sentința civilă nr. 1354 din 23 noiembrie 2007 a Judecătoriei Horezu, astfel cum a reținut și Tribunalul București prin sentința apelată. O nouă interpretare a clauzei testamentare în cadrul prezentei judecăți, astfel cum pretinde apelantul-reclamant prin motivele de apel, ar înfrânge puterea de lucru judecat a hotărârii irevocabile.

În raport de această constatare, instanța de apel a apreciat că restul argumentelor pe care tribunalul și-a fundamentat soluția sunt superflue, astfel că nu se impune nici analiza criticilor ce le-au fost aduse prin motivele de apel.

În privința constatării, prin Sentința civilă nr. 1354 din 23 noiembrie 2007 a Judecătoriei Horezu, a împrejurării că reclamanta B. ar fi devenit străină de succesiunea mamei sale K., prin neacceptare, în condițiile dispozițiilor art. 700 C. civ., instanța de apel a considerat că această împrejurare nu are vreo înrâurire asupra soluției date excepției lipsei calității procesuale active care, astfel cum s-a arătat, implică cercetarea existenței calității reclamantului de titular al dreptului dedus judecății, și nu a calității pârâtului.

De altfel, Judecătoria Horezu a făcut în cuprinsul Sentinței civile nr. 1354 din 23 noiembrie 2007, distincția între neacceptarea de către reclamanta B. a succesiunii mamei sale în condițiile art. 700 C. civ. și acceptarea acestei succesiuni prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr. 177 din 28 septembrie 2005, în temeiul Legii nr. 247/2005, recunoscându-i numai drepturile succesorale conferite de acest act normativ.

Argumentele apelantului-reclamant cu privire la interpretarea dată clauzei testamentare referitoare la "orice alte drepturi de proprietate ce voi avea pe raza comunei Vaideeni, jud. Vâlcea", cu ocazia emiterii Dispoziției nr. 160 din 19 martie 2013, nu pot fi primite, întrucât interpretarea unui act juridic, realizată de o autoritate administrativă, nu poate fi opusă interpretării date printr-o hotărâre judecătorească ce se bucură de puterea lucrului judecat.

Împotriva încheierii pronunțate în ședința publică din data de 17 decembrie 2014 și a Deciziei civile nr. 573 A din data de 18 decembrie 2014, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea încheierii și a deciziei, în sensul admiterii cererii de apel și pe cale de consecință a admiterii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.

În primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentul a susținut că prin respingerea probei cu înscrisuri, Curtea de Apel București i-a încălcat în mod grav dreptul la apărare, și pe cale de consecință, a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

A susținut recurentul-reclamant că, prin respingerea de către instanța de apel a cererii privind încuviințarea emiterii unei adrese către BNP J. și Asociații, a fost pus în imposibilitatea obiectivă de a-și dovedi pretențiile deduse judecății, atitudinea instanței vădind o gravă încălcare a dreptului la apărare.

Având în vedere că Dosarul nr. x/2002 aferent certificatului de moștenitor suplimentar nr. 89 din 27 august 2002, reprezintă o probă esențială în aprecierea calității procesual active, prin refuzul nejustificat de a primi această probă, instanța de apel a pricinuit recurentului o vătămare în sensul dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., ce nu se poate înlătura decât prin anularea acestui act.

În al doilea motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul susține că decizia atacată este nelegală, întrucât se întemeiază pe motive contradictorii.

Argumentează recurentul-reclamant că, în considerentele hotărârii, instanța de apel reține că Tribunalul București a făcut o corectă aplicare a principiului puterii de lucru judecat, cu referire la Sentința civilă nr. 1354 din 23 noiembrie 2007 a Judecătoriei Horezu, statuând că reclamantul nu are calitate de moștenitor testamentar pentru bunurile solicitate, în același sens fiind și dispozitivul sentinței recurate.

În același timp, însă, în cadrul părții expozitive a hotărârii sale, Curtea de Apel București a reținut că "Judecătoria Horezu nu numai că nu i-a infirmat reclamantului A. calitatea de moștenitor testamentar al defunctei F., ci i-a recunoscut-o în mod explicit".

Față de aceste aspecte, în privința motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul solicită să se constate că soluția pronunțată de instanța de apel contravine logicii juridice, care impune lipsa oricăror contradicții între considerente, precum și între considerente și dispozitiv.

Al treilea motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul considerând că decizia atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Recurentul a susținut că instanța de apel a apreciat în mod greșit că problema existenței drepturilor succesorale a fost dezlegată prin Sentința civilă nr. 1354 din 23 noiembrie 2007.

Dispozițiile sentinței civile amintite nu pot fi reținute ca având putere de lucru judecat referitor la calitatea de moștenitor a reclamantului, întrucât limitele învestirii instanței de judecată - plângere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 18/1991 - nu permiteau stabilirea calității de moștenitor a lui A.

Față de dispozițiile acestei hotărâri, potrivit cărora "B. s-a constatat a fi străină de succesiune prin neacceptare în condițiile art. 700 C. civ.", dacă instanța de apel a conferit eficiență juridică acestei sentințe în ceea ce privește calitatea de moștenitor a reclamantului, pentru egalitate de tratament ea avea obligația de a conferi aceleași efecte juridice hotărârii judecătorești și în ceea ce privește calitatea de moștenitoare a pârâtei.

Argumentează recurentul-reclamant, că odată dovedit faptul că, în afara bunurilor cuprinse în certificatul de moștenitor, au existat în patrimoniul autoarei și terenurile în litigiu, este evident că este în drept să-l revendice, în același sens pronunțându-se în mod constant jurisprudența relevantă.

Chiar și în situația absurdă în care s-ar admite că voința testatoarei F. nu a fost exprimată în mod clar, judecătorul este ținut de obligația revelării voinței ultime și unice a defunctei, în demersul său de interpretare, acesta este obligat să caute voința testatorului în conținutul testamentului.

Față de cele învederate, este de netăgăduit că dreptul de proprietate al recurentului asupra terenurilor forestiere și a pășunii situate în comuna Vaideeni, județul Vâlcea, a fost lipsit de conținut, fiind supus unei încălcări abuzive.

În drept a invocat prevederile art. 304 pct. 5, art. 304 pct. 7, art. 304 pct. 9 C. proc. civ. din 1865.

Intimata-pârâtă B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

A arătat că soluția solicitată de către recurentul-reclamant, respectiv admiterea acțiunii pe fond este inacceptabilă pentru cadrul procesual în care se desfășoară recursul.

În ceea ce privește primul motiv de recurs, intimata-pârâtă a arătat ca acesta trebuie respins, întrucât există o incompatibilitate între soluția solicitată, respectiv modificarea hotărârii recurate, cu consecința admiterii acțiunii pe fond și conținutul art. 304 pct. 5, coroborat cu art. 312 pct. 3 teza 2, care impune casarea și trimiterea cauzei la instanțele inferioare.

A susținut, de asemenea, intimata-pârâtă B., faptul că acest motiv de recurs este inadmisibil, deoarece motivele din încheierea recurată se referă la temeinicia hotărârii, întrucât a apreciat că proba solicitată este neconcludentă, nevizând probleme de legalitate.

Privitor la al doilea motiv de recurs, intimata-pârâtă, apreciază că din analiza considerentelor hotărârii atacate, rezultă că instanța a expus în mod elaborat, convingător, prin interpretarea corectă și judicioasă a probelor care aveau realmente valoare judiciară, în mod cronologic evoluția raporturilor juridice dintre părți, neexistând nicio contradicție între soluția adoptată și considerente.

Raportat la motivul trei al recursului, intimata-pârâtă susține că recurentul-reclamant, nu invocă nicio probă sau text de lege, întreaga motivare fiind limitată la o prezentare generală, pur teoretică, datele prezentate neavând nicio semnificație juridică, raportat la speța dedusă judecății.

Arată intimata-pârâtă că Sentința civilă nr. 1354 din 23 noiembrie 2007 a devenit irevocabilă, măsurile cuprinse în aceasta intrând în puterea lucrului judecat. Indică, de asemenea, o serie de înscrisuri, care fac dovada că este titulara exclusivă a dreptului de proprietate asupra bunurilor pretinse de către recurentul-reclamant.

De asemenea, prezintă conținutul unor înscrisuri care atestă recunoașterea de către recurentul-reclamant a calității de unic proprietar al bunurilor a intimatei-pârâte B.

În acest context, prin Sentința civilă nr. 1354 din 23 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Horezu, i s-a recunoscut recurentului-reclamant A. dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1 ha, prevăzută în testamentul aparținând lui F. și în certificatul de moștenitor elaborat după decesul acesteia, și s-a constatat existența autorității de lucru judecat în favoarea intimatei-pârâte privitor la suprafețele de 1384 ha teren forestier și 97,25 ha de pădure, în calitate de unică succesoare a defunctei K.

Intimata-pârâtă SC H. SRL, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că în speța analizată, recurentul-reclamant ar putea avea calitate procesual activă numai în condițiile în care ar face dovada dreptului său de proprietate. Prin probatoriul aflat la dosarul cauzei, recurentul-reclamant nu a adus nicio dovadă cu privire la dreptul de proprietate asupra bunurilor în litigiu.

Din examinarea Sentinței civile nr. 1354 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Horezu și a Sentinței civile nr. 903/2010 aparținând aceleiași instanțe, s-a stabilit că unica proprietară a terenului în suprafață de 1354 ha pădure și 97,25 ha pășune este intimata-pârâtă B., fiind respinsă cererea de intervenție promovată de recurentul-reclamant, prin care acesta a solicitat, în esență, să se constate că ar fi titularul dreptului de proprietate asupra acelorași bunuri.

Arată, de asemenea, că o deosebită importanță pe plan juridic o reprezintă conduita adoptată de recurentul-reclamant, manifestată prin elaborarea unor înscrisuri oficiale publice după pronunțarea Sentinței civile nr. 1354 din 23 noiembrie 2007 de către Judecătoria Horezu și prezintă conținutul acestor înscrisuri care atestă recunoașterea recurentului-reclamant că unica proprietară a bunurilor ce fac obiectul litigiului este intimata-pârâtă B.

Intimatul-pârât BNP I. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesul-pasive a sa, având în vedere că nu este parte a contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se cere, neexistând identitate între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.

Chiar în cazul în care ar fi admisă acțiunea astfel cum a fost formulată și completată, prin hotărârea respectivă nu s-ar naște nicio obligație în sarcina biroului notarial.

Pe fond, a solicitat respingerea primului motiv de recurs ca inadmisibil, deoarece analizând dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se poate observa că argumentele recurentului-pârât vizează aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate. Respingerea cererii în probațiune nu intră în sfera actelor îndeplinite cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității.

În privința ultimelor motive de recurs, solicită respingerea acestora ca nefondate, deoarece recurentul-reclamant analizează în mod trunchiat motivele care au stat la baza pronunțării Sentinței civile nr. 1354 din 23 noiembrie 2007 de către Judecătoria Horezu.

Consideră că hotărârea instanței de apel este legală, având în vedere că, așa cum rezultă din motivarea bazată pe actele și lucrările dosarului, reclamantul nu are interes în promovarea acțiunii, atâta vreme cât nu are calitatea de moștenitor legal și nici testament al defunctei K., ci doar pe cea de moștenitor testamentar al fiicei acesteia F.

Drepturile pe care le invocă recurentul-reclamant trebuia să existe la masa succesorală la momentul decesului testatoarei F. în condițiile în care testamentul a fost încheiat la data de 1 octombrie 1998, iar dreptul de a solicita restituirea bunurilor s-a născut ulterior decesului, în baza Legii nr. 247/2005, aceasta nu a mai avut în mod obiectiv posibilitatea de a mai dobândi vreun drept pe care să îl transmită ca efect al legatului menționat.

Consideră, de asemenea, intimatul-pârât că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a puterii de lucru judecat a Sentinței civile nr. 1354 din 23 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Horezu, recurentul-reclamant neavând calitate procesuală activă în cauză.

Analizând motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu privire la excepția lipsei calității procesul-pasive invocată de către intimatul-pârât BNP I., Înalta Curte o va respinge ca nefondată.

Conform prevederilor art. 136 C. proc. civ., "Excepțiile de procedură care nu au fost propuse în condițiile art. 115 și art. 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul judecății, afară de cele de ordine publică, care pot fi invocate în cursul procesului, în cazurile și condițiile legii".

Instanța reține că excepția calității procesul-pasive nu a fost invocată de către intimatul-pârât BNP I. prin întâmpinarea depusă în fața instanței de fond (Dosarul nr. x/2011 al Judecătoriei Sector 1 București), fiind invocată pentru prima dată în recurs.

Raportat la aceste aspecte, având în vedere dispozițiile art. 316, coroborat cu art. 294 din vechiul C. proc. civ., în faza recursului nu se poate produce o schimbare a calității părților, excepția urmând a fi respinsă ca nefondată.

În ceea ce privește primul motiv de recurs, Înalta Curte observă că acesta vizează respingerea de către instanța de apel a cererii privind încuviințarea emiterii unei adrese către BNP J. și Asociații.

Se constată că prin criticile invocate, recurentul-reclamant antamează aspecte vizând fondul litigiului, tinzând în realitate la o rejudecare a pricinii, la o schimbare a situației de fapt, ceea ce excede controlului de legalitate al instanței de recurs, motiv pentru care se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie care nu satisfac exigențele art. 304 pct. 5 C. proc. civ. de care se prevalează acesta.

Nici cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., prin care recurentul susține că decizia atacată este nelegală, întrucât se întemeiază pe motive contradictorii, nu poate fi reținut.

Înalta Curte observă că instanța de apel a făcut o amplă și corectă apreciere a istoricului relațiilor juridice dintre părți.

În mod corect instanța de apel a apreciat că reclamantul nu are calitatea de moștenitor testamentar al bunurilor solicitate, neexistând nicio contradicție în faptul că instanța a reținut totuși calitatea acestuia de moștenitor testamentar al defunctei F.

Testamentul din 01 octombrie 1998 are ca obiect: 1 ha de pădure, dobândită de testatoare în baza titlului de proprietate nr. 108/474, 25.520 mp islaz, dobândiți în baza Ordinului nr. 178 din 29 noiembrie 1996, drepturile de devălmășie din obști înscrise la poziția nr. 157 B. și nr. 148 Z. și orice alte drepturi de proprietate pe care le va avea testatoarea pe raza comunei Vaideeni, județul Vâlcea.

Calitatea recurentului-reclamant A. de moștenitor testamentar al defunctei F. nu poate fi infirmată, ea fiind de altfel stabilită prin Certificatul de moștenitor nr. 196 din 11 noiembrie 1998 și respectiv Certificatul de moștenitor suplimentar nr. 13 din 16 februarie 2000.

Din interpretarea legatului drepturilor viitoare instituit prin clauza inclusă la pct. 3 din Testamentul autentificat sub nr. 3481 din 01 octombrie 1998, aceasta nu se poate aplica terenurilor în litigiu, întrucât dreptul de a solicita restituirea acestora a fost recunoscut prin Legea nr. 247/2005, lege ulterioară decesului testatoarei.

În concluzie, patrimoniul defunctului se transmite moștenitorilor în situația juridică în care se află la decesul lui, motiv pentru care nu poate fi reținută calitatea de recurentului-reclamant A. cu privire la bunurile ce fac obiectul litigiului dedus judecății.

Al treilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motivat de faptul că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, este de asemenea, nefondat.

Prin cererea dedusă prezentei judecății, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. la predarea suprafeței de 1384 ha teren cu vegetație forestieră și a suprafeței de 97,25 ha pășune, arătând că acestea au format obiectul legatului instituit în favoarea sa de defuncta F., prin Testamentul din 01 octombrie 1998, precum și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 2 iunie 2011, încheiat între pârâtele B. și SC H. SRL cu privire la aceleași imobile.

Raportat la obiectul dosarului, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a puterii de lucru judecat a Sentinței civile nr. 1354 din 23noiembrie 2007

A reținut, astfel, instanța, că obiectul litigiului finalizat prin Sentința civilă nr. 1354 din 23 noiembrie 2007 nu a constat în stabilirea calității reclamantului A., de moștenitor al defunctei F., întrucât această calitate a fost stabilită prin certificatul de moștenitor suplimentar din 16 februarie 2000 la certificatul de moștenitor din 11 noiembrie 1998, ci dacă, în temeiul plângerii întemeiate pe dispozițiile Legii fondului funciar cu care fusese învestită, reclamantul A. își justifică dreptul dedus judecății, respectiv dreptul de proprietate asupra terenurilor în privința cărora solicita validarea conform Legii fondului funciar.

Prin sentința menționată a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta B., fiind obligată Comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar Vaideeni să înainteze propunerea de validare a reclamantei B. către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vâlcea, cu privire la suprafața de 1384 ha teren cu vegetație forestieră pe vechiul amplasament și pentru suprafața de 97,25 ha pășune, și a fost obligată Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vâlcea să o valideze pe reclamanta B. cu suprafețele menționate, în natură, pe vechiul amplasament.

Pretențiile reclamantului A. au vizat validarea dreptului său de proprietate asupra acelorași imobile pentru care s-a dispus validarea reclamantei B., acțiunea formulată de reclamantul A., fiind respinsă ca neîntemeiată.

În esență, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.

Autoritatea de lucru judecat și puterea de lucru judecat nu sunt sinonime. Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat. Existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii, sau cu putere de lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleași părți, să se discute același obiect și aceeași cauză.

Pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea unei probleme juridice nu este necesară existența triplei identități de părți, cauză și obiect, ci este necesară doar probarea identității între problema soluționată irevocabil și problema dedusă judecății, instanța de judecată fiind ținută să pronunțe aceeași soluție.

Principiul puterii de lucru judecat împiedică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată în alt proces.

Noțiunea de proces echitabil presupune că dezlegările irevocabile date problemelor de drept în litigii anterioare, dar identice sub aspectul problemelor de drept soluționate, au caracter obligatoriu în litigiile ulterioare, deoarece s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice, cu consecința generării incertitudinii jurisprudențiale.

Raportat la aceste considerente, Curtea de Apel a făcut o corectă aplicare a principiului puterii de lucru judecat, cu referire la Sentința civilă nr. 1354 din 23 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Horezu.

Argumentul recurentului-reclamant A. în sensul ca instanța de apel, conferind eficiență juridică Sentinței civile nr. 1354 din 23 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Horezu, în ceea ce privește calitatea de moștenitor a recurentului-reclamant, avea obligația de a conferi, pentru egalitate de tratament, aceleași efecte juridice și constatării că intimata-pârâtă B. este străină de succesiunea mamei sale K., prin neacceptare în condițiile art. 700 C. civ., nu poate fi reținut.

Privitor la acest aspect, în mod corect Curtea de Apel București, a reținut că această împrejurare nu are vreo înrâurire asupra soluției date lipsei calității procesual pasive, care implică cercetarea calității reclamantului de titular al dreptului dedus judecății.

De altfel, în cuprinsul Sentinței civile nr. 1354 din 23 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Horezu, se constată că, deși intimata-pârâtă B. este străină de succesiunea mamei sale, în condițiile art. 700 C. civ., ca urmare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate din 28 septembrie 2009, i-au fost recunoscute drepturile succesorale conferite de acest act normativ.

Raportat la aceste considerente, celelalte aspecte invocate de către recurentul-reclamant în motivele de recurs, fiind simple teoretizări cu privire la interpretarea testamentului, nu vor mai fi analizate de către instanță.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte va respinge excepția lipsei calității procesual pasive a intimatului-pârât BNP I., ca nefondată, iar în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 573 A din 18 decembrie 2014 și a încheierii din 17 decembrie 2014, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondat.

În temeiul art. 274 C. proc. civ. va obliga recurentul-reclamant la plata cheltuielilor de judecată către intimata-pârâtă B., reprezentând contravaloare onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a intimatului-pârât BNP I., ca nefondată.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 573 A din 18 decembrie 2014 și a încheierii din 17 decembrie 2014, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie ca nefondat.

Obligă recurentul-reclamant A. la plata sumei de 5.000 lei către intimata-pârâtă B., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2016.

Procesat de GGC - NN