ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3240/2015

Decizia nr. 3240/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentința civilă nr. 36 din 28 ianuarie 2014 a Curții de Apel Galați a fost respinsă ca nefondată cererea reclamantei SC A. SRL Galați prin administrator judiciar B. SPRL în contradictoriu cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit București și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit-Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 2 S-E Constanța.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta SC A. SRL Galați prin administrator judiciar B. SPRL, criticând ca nelegală și netemeinică hotărârea atacată.

Recurenta a arătat situația de fapt a cauzei și a susținut că prevederile art. 11 alin. (3) din Anexe Cl.l la contractul de finanțare au semnificația unui pact comisoriu de gradul II, conform căruia rezoluțiunea contractului va opera pe baza declarației unilaterale de rezoluțiune a părții îndreptățite, declarație ce trebuie notificată celeilalte părți.

Recurenta a susținut că nu există o asemenea declarație din partea autorității contractante, motiv pentru care nu se poate aprecia că a intervenit rezoluțiunea contractului de finanțare.

S-a susținut că obligația de restituire integrală a sumelor primite ca finanțare nerambursabilă intervine numai în cazul rezoluțiunii contractului de finanțare.

Prin întâmpinarea formulată de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.

S-a susținut faptul că starea de insolvență în care beneficiarul A. SRL se află în prezent, contravine condițiilor care au stat la baza finanțării, iar criteriile de eligibilitate prevăzute în contractul dintre părți nu mai sunt îndeplinite, fiind astfel încălcate prevederile contractului de finanțare.

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 februarie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 13 mai 2015 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2 Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Criticile formulate de recurentă, care susține că obligația de restituire integrală a sumelor primite ca finanțare nerambursabilă intervine numai în cazul rezoluțiunii contractului de finanțare, iar această rezoluțiune nu a operat, nu pot fi primite de instanța de control judiciar, care va menține în totalitate hotărârea instanței de fond ca temeinică și legală.

Înalta Curte reține, în acord cu considerentele Deciziei nr. 342 din 24 septembrie 2013 a Curții Constituționale, faptul că O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora a fost adoptată ca urmare a necesității reglementării, în mod complet, a cerințelor cuprinse în reglementările Uniunii Europene aplicabile fondurilor europene post-aderare referitoare la modul de constatare a neregulilor și de recuperare a creanțelor bugetare provenite din nereguli.

Astfel, analizând prevederile O.U.G. nr. 66/2011 se constată că prima obligație a autorităților competente în gestionarea fondurilor europene este aceea de a începe activitatea de constatare a eventualelor nereguli apărute în derularea contractului, fără a prezuma că intrarea în insolvență reprezintă de plano o neregulă care a prejudiciat bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora. A doua obligație a autorităților competente în gestionarea fondurilor europene este aceea de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din neregulile constatate, fiind, deci, o activitate subsecventă constatării unor nereguli, și fiind evident că nu pot fi imputate sumele acordate în cadrul contractului fără ca beneficiarul să nu aibă nicio culpă la intrarea în insolvență.

Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, obiect al acțiunii judiciare de față, identifică neregulile raportat la clauzele contractului de finanțare, fără a se rezuma la constatarea stării de insolvență a reclamantei, stare care să fie tratată automat ca neregulă. Astfel, prin procesul-verbal în discuție echipa de control a CRPDRP 2 Sud Est Constanța consideră că beneficiarul a încălcat prevederile contractului de finanțare încheiat pentru investiția „înființare laborator producție cofetărie, patiserie și depozit produse finite prin schema de ajutor de stat XS13/123A/2008" prin nerespectarea art. 1 din contractul de finanțare și a art. 1,3,11 și 13 din Anexa I- Prevederi Generale la contractul de finanțare. Totodată, urmare a verificărilor efectuate s-a constatat că investiția realizată de beneficiarul SC A. SRL a devenit neeligibilă ca urmare a prevederilor legale și contractuale încălcate prezentate la capitolul 7.

Din aceste considerente, critica recurentei nu poate fi reținută având în vedere faptul că, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, constatarea neregulilor atrage stabilirea creanței bugetare, fiind o procedură legală care nu poate fi îngrădită de interpretarea dată de recurent a clauzei contractuale din contractul de finanțare, conform căreia între cele două activități s-ar interpune notificarea asupra încetării valabilității contractului, pe care trebuie să o adreseze autorității contractante.

4.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 C. proc. civ., republicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL prin administrator judiciar B. SPRL împotriva sentinței civile nr. 36/F din 28 ianuarie 2014 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.