ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2435/2015

Decizia nr. 2435/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11 iulie 2013 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (reorganizată la data pronunțării prezentei decizii, în baza O.U.G. nr. 41/2014, prin înființarea Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale), a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare emis de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și înregistrat în 05 iunie 2013, prin care s-a stabilit în sarcina societății obligația de plată a unei creanțe bugetare în cuantum de 552.878,31 RON, ca urmare a retragerii ajutorului financiar nerambursabil acordat în baza contractului de finanțare din 06 aprilie 2011.

Prin sentința civilă nr. 3392 din 05 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și a dispus suspendarea executării procesului-verbal până la pronunțarea instanței de fond.

II. Motivele de casare invocate

Împotriva sentinței civile nr. 3392 din 05 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta A.F.I.R., în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. din 2010.

În esență, recurenta-pârâtă critică soluția primei instanțe, susținând că în mod netemeinic și nelegal s-a reținut îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) cu referire la art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004.

III. Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și analiza motivelor de casare

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 din C. proc. civ. din 2010, iar, prin încheierea din 26 februarie 2015, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la data de 11 iunie 2015.

Analizând criticile formulate de recurenta-reclamantă în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele arătate în continuare.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 prin care a solicitat suspendarea executării procesului-verbal.

Conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate”.

Înainte de a proceda la expunerea și analiza în concret atât a criticilor formulate de recurent, cât și a legalității și temeiniciei pronunțate de prima instanță, Înalta Curte constată că, prin sentința civilă nr. 3057 din 12 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2013 (depusă în copie de către recurentă la dosarul de recurs, termenul de judecată de astăzi), Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.F.I.R., având ca obiect anularea p

rocesului-verbal.

În prezenta cauză, învestită fiind cu soluționarea unei cereri de suspendare a executării formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, prima instanță, prin hotărârea atacată, a dispus

,

conform dispozițiilor alin. (1) al articolului respectiv,

suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond

.

Or, în sensul celor expuse anterior, instanța de fond a respins acțiunea în anularea actului ce formează obiectul prezentei cereri de suspendare a executării formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel că, potrivit alin. (1) al aceluiași articol, soluția de suspendare a executării dispusă a încetat de drept să mai producă efecte juridice prin împlinirea termenului până la care instanța a dispus suspendarea executării actului, respectiv „pronunțarea instanței de fond”.

În atare condiții, recursul declarat în cauză, vizând finalmente modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de suspendare a executării este lipsit de obiect atâta vreme cât măsura de suspendare a executării actului administrativ a încetat ope legis la data pronunțării instanței învestite cu acțiunea în anularea actului.

Ca urmare a constatării faptului că recursul declarat de recurenta-pârâtă a rămas fără obiect, este de prisos a fi expuse și analizate în concret, prin prisma dispozițiilor

art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. din 2010, criticile din recurs referitoare la cerințele necesar a fi îndeplinite, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se aprecia cu privire la legalitatea și temeinicia hotărârii recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca rămas fără obiect, recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 3392 din 05 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2015.