ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2406/2015

Decizia nr. 2406/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1709 din 15 noiembrie 2012, Tribunalul Vâlcea a admis cererea principală, completată și precizată, formulată de reclamanta-expropriatoare com. Rast prin primar A. și cererea reconvențională formulată de pârâți, dispunând exproprierea pentru cauză de utilitate publică a terenurilor ce aparțin acestora, situate pe raza com. Rast, județul Dolj, astfel cum au fost identificate de expertul tehnic B. prin raportul de expertiză de la filele 263-272, completat ulterior, pe baza titlurilor de proprietate, respectiv: C. - tarla 15, parcela 44/1, suprafața intravilan 1.00; D. - tarla 15, parcela 19, suprafața intravilan 1.97; E. - tarla 16, parcela 16, suprafața intravilan 0.07; F. - tarla 15, parcela 18, suprafața intravilan 1.08; G. - tarla 23, parcela 34, suprafața intravilan 1.25; H. (moștenitorii defunctului I.) - tarla 16, parcela 89, suprafața intravilan 0.09, suprafața extravilan 0.58; tarla 16, parcela 115, suprafața intravilan 1,32; J. - tarla 23, parcela 28, suprafața intravilan 1.45; K. - tarla 15, parcela 27, suprafața intravilan 1.22; L. - tarla 15, parcela 20, suprafața intravilan 0.38; M. + N. - tarla 23, parcela 36, suprafața intravilan 0.95; O. 23, parcela 52, suprafața intravilan 0.99; P. - tarla 23, parcela 53, suprafața intravilan 1.22; R. și S. - tarla 6, parcela 87, suprafața intravilan 0.33, suprafața extravilan 0.48; tarla 16, parcela 117, suprafața intravilan 0,76: ; tarla 15, parcela 44/15, suprafața intravilan 1.00; T. - tarla 23, parcela 61, suprafața intravilan 1.18; U. (moștenitoarea autorului V.) - tarla 27, parcela 26, suprafața intravilan 0-23, suprafața extravilan 0.36; X. - tarla 1.5, parcela 17, suprafața intravilan 2.37; Z. - tarla 16, parcela 124, suprafața intravilan 0.76, suprafața extravilan 0.24; tarla 16, parcela 81, suprafața intravilan 1.21; Y. - tarla 23, parcela 37, suprafața intravilan 1.46; A.A. și B.B. - tarla 12, parcela 33, suprafața intravilan 0,63, suprafața extravilan 0.15; C.C. - tarla 15, parcela 38, suprafața intravilan 1.09; D.D. - tarla 23, parcela 30, suprafața intravilan 1.53.

A fost obligata reclamanta să plătească pârâților următoarele sume cu titlu de despăgubiri: 91.700 Iei valoare teren și 2.280 lei valoare lipsă de folosință către pârâta C., 217.329 lei valoare teren și 5,760 lei valoare lipsă de folosință către pârâta X., 180,649 lei valoare teren și 4.785 lei valoare lipsă de folosință către pârâtul D., 6.419 Iei valoare teren și 170 lei valoare lipsă de folosință către pârâtul E., 99.036 iei valoare teren și 2.625 Iei valoare lipsa de folosință către pârâta F., 114.625 lei valoare teren și 2.550 lei valoare lipsă de folosință către pârâtul G., 132.965 Iei valoare teren și 2.960 lei valoare lipsă de folosință către pârâtul J., 34.846 lei valoare teren și 925 lei valoare lipsă de folosință către pârâta L., 87.115 lei valoare teren și 2.310 Iei valoare lipsa de folosință către pârâții M. și N., 90.783 lei valoare teren și 2.020 Ie: valoare lipsă de folosință către pârâta O., 111.874 lei valoare teren și 2.490 lei valoare lipsă de folosință către pârâtul P., 193.093 lei valoare teren și 5.940 lei valoare lipsă de folosință către pârâții R. și S., 108.206 lei valoare teren și 2.625 lei valoare lipsă de folosință către pârâta T., 70.412 lei valoare teren și 5.370 lei valoare lipsă de folosință către pârâtul Z., 133.882 lei valoare teren și 2.980 lei valoare lipsă de folosință către pârâtul Y., 58.221 lei valoare teren și 1.920 lei valoare lipsă de folosință către pârâții A.A. și B.B., 99.953 Iei valoare teren și 2.650 Iei valoare lipsă de folosință către pârâta C.C., 131.037 Iei valoare teren și 3.885 lei valoare lipsă de folosință către pârâtul H., 24.832 lei valoare teren și 1.315 lei valoare lipsă de folosință către pârâta U., 140.301 lei valoare teren și 3.121 lei valoare lipsă de folosință către pârâta D.D. și 111.874 lei valoare teren și 2.965 Iei valoare lipsă de folosință către pârâta K.

Reclamantă a mai fost obligată să plătească pârâților sumele datorate cu titlu de cheltuieli de judecată, astfel: C.C. - 700 lei, D. și L. - 250 lei, A.A. și B.B. - 700 lei, Y. - 700 lei, Z. - 1150 lei, X. - 1.500 lei, U. - 700 lei, T. - 1.000 lei, R. - 1.150 lei, O. - 650 lei, P. - 700 lei, J.- 1.000 lei, H. - 850 lei, G. - 700 lei, F. - 700 lei, C. - 700 lei și K. - 6.000 (șase mii) lei, rezultat din reducerea onorariului de avocat solicitat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele;

Prin cererea dedusă judecății, reclamanta com. Rast prin primar a solicitat sa se dispună exproprierea terenurilor aparținând pârâților menționați în acțiune și stabilirea despăgubirilor care se cuvin fiecăruia dintre aceștia.

Prin Hotărârea nr. 10 din 1 mai 2006 a Consiliului Local Rast s-a aprobat strămutarea com. Rast în tarlalele „E.E." și „F.F.", iar prin Hotărârea nr. 17 din 28 iunie 2006 a fost aprobat Planul Urbanistic General al localității Rast, pe noua vatră de sat.

La data de 8 august 2006, reclamanta a solicitat Consiliului Județean Dolj să declare ca fiind de utilitate publică lucrările necesare stabilirii noului amplasament al com. Rast, față de Hotărârea nr. 10/2006 și de faptul că proprietarii terenurilor din cele două tarlale nu mai sunt de acord cu înstrăinarea acestora.

Prin Hotărârea nr. 142 din 14 august 2006, Consiliul Județean Dolj a declarat utilitatea publică de interes local a lucrării de strămutare a com. Rast, calitatea de expropriator revenind com. Rast prin Consiliul Local.

Aspectele referitoare ia identificarea terenurilor și la stabilirea despăgubirilor ce se cuvin fiecărui pârât în raport de criteriile prevăzute expres de arî.26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 au format obiectul unor expertize tehnice.

Împrejurarea că anumite construcții sau utilități au fost edificate de către reclamantă pe terenurile supuse exproprierii, determinând astfel schimbarea naturii terenurilor în raport de cea înscrisă în titlurile de proprietate nu este de natură să atragă altă concluzie decât cea reținută anterior, întrucât legea stabilește exact momentul la care trebuie determinată valoarea de vânzare a terenurilor.

Față de împrejurarea că până la finalul prezentei judecăți toți pârâții au fost de acord cu exproprierea, instanța, în temeiul art. 4 și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, a dispus exproprierea terenurilor.

Cu privire la despăgubiri, tribunalul a reținut că valorile terenurilor înscrise în tabelul din raportul de expertiză depus în final de către expertul G.G. corespund valorilor terenurilor determinate potrivit art. 26 alin. (2) din lege și că alături de acestea, reclamanta datorează și lipsa de folosință a acestor terenuri.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., reclamanta a fost obligată ia piața cheltuielilor de judecată către fiecare pârât, constând în onorariu de avocat, potrivit chitanțelor de Ia dosar.

Prin încheierea pronunțată Ia data de 23 ianuarie 2013, Tribunalul Vâlcea a admis cererile formulate de petenții J., Y., Z. și a dispus îndreptarea erorii materiale de calcul din sentința civilă nr. 1709 din 15 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. x/90/2011, cu privire la despăgubirile datorate petentului Z., în sensul că în loc de 70.412 lei se va trece suma totală de 181369 lei, compusă din: 180.649 lei (1,97 ha x 9,17 lei/mp.) și 720 lei.

S-a dispus îndreptarea erorilor materiale din încheierile premergătoare din Dosarul nr. x/90/2011 și din sentința nr. 1709 din 15 noiembrie 2012 cu privire ia ceilalți doi petenți, în sensul că se vor trece corect numele acestora, respectiv „J.", în loc de „J." și „Y.", în loc de „Y.", potrivit actelor de stare civilă de la fila 145 și 182 din dosarul instanței.

Împotriva acestei sentințe în termen legai au formulat apel reclamanta com. Rast și pârâții C., X., D., E., F., G., J., L., M. și N., O., P., R., T., Z., Y., A.A., B.B., C.C., H. și U.

Prin Decizia civilă nr. 93 din 29 mai 2015, Curtea de Apel Pitești, secția I-a civilă, a respins apelurile formulate, reținând următoarele:

Apelul formulat de reclamantă vizează în principal nelegaîitatea și netemeinicia sentinței sub aspectul stabilirii unor despăgubiri în favoarea expropriaților, exagerate în raport cu oferta unității administrațiv-teritoriale, cu încălcarea dispozițiilor art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994.

Susținerile apelantei în sensul că nu au fost aplicate în speță în mod corect dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 întrucât instanța a dat eficiență doar raportului de expertiză întocmit și completat ulterior de expertul G.G., sunt nejustifieale în raport de considerentele sentinței apelate.

Rezultă că instanța de fond a analizat toate probele administrate în cauză, acte, expertiză tehnică-topometri că și expertiză evaluatoare și a dispus exproprierea terenurilor, proprietatea pârâților, și plata despăgubirilor cuvenite fiecărui proprietar, compusă din valoarea terenurilor și valoarea lipsei de folosință a acestora, în mod corect, în conformitate cu această expertiză, având în vedere prețul cu care se vând în mod obișnuit terenurile de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii lucrării.

Față de dispozițiile art 26 din Legea nr. 33/1994 și de probatoriul administrat în cauză, s-a constatat că instanța a apreciat în mod corect cuantumul despăgubirilor ce se cuvin pârâților, conform tabelului din raportul de expertiză depus în fmal de către expertul G.G., numai aceste valori respectând principiul unei drepte despăgubiri consacrat de Legea nr. 33/1994.

Susținerile apelantei în sensul că instanța de fond a permis celor trei experți numiți în cauză să nu lucreze în comisie și că în acest mod s-ar fi încălcat dispozițiile art. 25 din legea sus-menționată sunt nejustificate în raport de situația concretă rezultată din actele dosarului.

S-a constatat că au fost respectate dispozițiile art. 25 din lege, în sensul că prin încheierea dîn 18 februarie 2011, Tribunalul Dolj a dispus efectuarea unei expertize de către comisia de experți stabilită potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994, iar ca efect al strămutării cauzei la Tribunalul Vâlcea, a fost păstrată dispoziția instanței de refacere a expertizei de către comisia de experți.

Întrucât între concluziile experților desemnați pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite pârâților au existat unele divergențe referitoare la metoda folosită pentru evaluarea terenurilor, prima instanță a dispus convocarea celor trei experți, iar potrivit procesului, verbal încheiat de către aceștia, s-a convenit cu privire la unul dintre criterii, urmând ca refacerea raportului să se realizeze după depunerea expertizei topografice de către expertul B., care a avut ca obiect identificarea terenurilor aparținând pârâților, supuse exproprierii (filele 251 și 263).

Faptul că cei trei experți au depus ulterior punctele de vedere cu privire la aspectele rămase în divergență, separat, nu duce la concluzia că aceștia nu au lucrat în comisie, ci se datorează faptului că aceștia nu au putut să se sincronizeze din cauza locației din care proveneau, fiind din județe diferite,

Susținerile apelantei a faptului că la momentul pronunțării sentinței terenurile dîn litigiu ar fi avut categoria de folosință extravilan, conform actelor de proprietate ale părților, sunt nefondate și urmează a fi respinse, având In vedere că prima instanță a aplicat prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 în raport nu numai de actele de proprietate ale părților, dar și de concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, în special raportul de expertiză întocmit de expert B., expert care a identificat terenurile supuse exproprierii și a concluzionat că acestea sunt situate în intravilan, așa cum rezultă prin aplicarea Planului Urbanistic General aprobat în anul 2006 (filele 263-272, 354-356 și 386-388 dosar fond).

Este adevărat că la data când s~a hotărât strămutarea com. Rast și exproprierea terenurilor deținute de pârâți, categoria de folosință a acestora, conform titlurilor de proprietate, era aceea de extravilan, însă la momentul efectuării expertizei și al pronunțării sentinței, categoria de folosință a acestor terenuri este intravilan.

S-a stabilit cu Planul Urbanistic General, înregistrat în format digital la H.H. Dolj și introdus în baza de date grafice și transmis Consiliului Județean Dolj la 23 februarie 2012, care este linia ce separă zona de intravilan de cea de extravilan, așa cum a constatat expertul B. și s-a avut în vedere că această expertiză nu a fost contestată de către apelanta-reclamantă.

De asemenea, instanța de fond, în mod corect, a avut în vedere și susținerea reprezentantului com. Rast, consemnată în ședința publică din 13 septembrie 2010, care a declarat că „în prezent terenurile sunt intravilane".

Prin urmare, instanța de fond a stabilit corect și legal categoria de folosință a terenurilor ca fiind intravilane la momentul exproprierii în raport de toate probele administrate cauzei și în funcție de starea actuală a acestora, așa cum prevăd dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, și nu în raport de situația terenurilor la nivelul anului 2006, anterior deciziei de strămutare a com. Rast.

De precizat este faptul că transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a avut loc în ceea ce privește proprietățile pârâților, acest lucru urmând a se realiza numai după ce instanța dispune exproprierea.

În mod corect instanța de fond în soluționarea cauzei a omologat raportul de expertiză efectuat de expert G.G., însușit de expertul desemnat de părți I.I. și în parte de expertul propus de reclamanta-apelantă, J.J.

Faptul că expertul desemnat de către reclamantă nu a fost de acord cu valoarea pe metru pătrat a terenurilor calculate de ceilalți, doi experți, nu înseamnă că expertiza însușită de instanță s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, cei trei experți efectuând lucrările cu respectarea acestor dispoziții.

S-a constatat că expertiza omologată de către Instanță respectă atât cerințele prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, pentru că s~a ținut cont atât de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, de starea actuală a terenurilor și daunele aduse proprietarilor, cât și cerințele art. 27 din aceeași lege, stabilind un cuantum al despăgubirilor care nu este nici mai mic decât cei propus de expropriator și nici mai mare decât cel stabilit de expertul desemnat de instanță.

De asemenea, s-a constatat că prima instanță nu a acordat o poziție superioară în ierarhia mijloacelor de probă administrate în cauză, expertizei evaluatoare, cum susține apelanta, ci a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 1 și 26 din Legea nr. 33/1994.

Referitor la lipsa de folosință a terenurilor supuse exproprierii, se constată că și aceasta a fost corect evaluată de către expert, nefiind justificate susținerile apelantei în sensul că sub acest aspect pârâții nu ar fi făcut nici o probă.

Din expertiza lopometricâ rezultă cu certitudine că pe terenurile supuse exproprierii se află case de locuit ocupate de persoanele afectate de calamități, cu toate dotările socio-urbane, pentru acestea apelanta-reclamantă emițând titluri de proprietate beneficiarilor, aceștia din urmă fiind obligați să-șî înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate asupra locuinței cu titlu provizoriu.

În această situație, întimații-pârâți au fost în imposibilitate să mai folosească terenurile supuse exproprierii, astfel că în mod corect au fost acordate și despăgubiri privind lipsa de folosință a terenurilor în litigiu, cum au fost calculate de expert.

Susținerile apelantei în sensul că în mod greșit a fost admisă cererea reconvențională a pârâților a fost. respinsă, întrucât s-a apreciat că nu se poate susține că cererea pârâtei K. a avut același obiect din moment ce a existat acord de voință al părților numai în ceea ce privește modalitatea de transfer al dreptului de proprietate, nu și cu privire la cuantumu! despăgubirii, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Și ultima critică formulată de către apelanta-reclamantă în sensul că în mod greșit a fost admisă cererea pârâților privind acordarea cheltuielilor de judecată, constând în onorariul de avocat, urmare a lipsei culpei procesuale a reclamantei, a fost respinsă, întrucât potrivit dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 33/1994, toate cheltuielile efectuate pentru realizarea procedurilor de expropriere și retrocedare, inclusiv înaintea instanțelor judecătorești, se suportă de expropriator.

Prima instanță a diminuai onorariul de apărător solicitat de intimata K. de la 12.000 lei la 6000 lei și In raport de complexitatea cauzei și munca depusă de apărător, dar și de multiplele deplasări la cele două tribunale, se constată că nu se impune o altă reducere de onorariu de avocat.

În raport de considerentele expuse anterior, s-a constatat că instanța de fond a stabilit corect în cauză situația de fapt, conform materialului probator administrat în cauză, situație căreia i s-au aplicat corespunzător dispozițiile cap. IV din Legea nr. 33/1994, fiind neîntemeiate susținerile apelantei-reclamante.

Referitor la apelul formulat de pârâții C., X., D., E., F., G., J., L., M. și N., O., P., R., T., Z., Y., A.A., B.B., C.C., H. și U., s-a constatat că acesta practic nu cuprinde motive de netemeinicia și neiegalitate a sentinței, ci se pretinde obligarea reclamantei, în calitate de expropriator, să ie plătească despăgubirile stabilite în termen de 30 de zile de fa rămânerea definitivă a hotărârii.

Instanța de apel a constatat că acest termen este prevăzut de Legea nr. 33/1994 în dispozițiile art. 30 și neprecizarea acestuia în sentința apelată nu împiedică punerea în executare a hotărârii, astfel că nu se impune schimbarea soluției.

Și apelul formulat de apelantul-pârât R., prin care a solicitat în afara cerinței formulată în comun cu ceilalți pârâți, modificarea sentinței în sensul ca fratele său G. să fie scos din cauză, este nefondat și urmează a fi respins.

Faptul că între apelant și fratele său G. a intervenit în anul 2007 un partaj prin care i-a fost atribuit numai acestuia terenul expropriat, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 737 din 25 iunie 2007, nu a condus Ia schimbarea soluției instanței de fond, având în vedere că acțiunea principală, completată și precizată, a fost admisă numai în contradictoriu cu R., așa cum rezultă din dispozitivul sentinței apelate.

Din tabelul cuprins în raportul de expertiză omologat, valoarea terenurilor și valoarea lipsei de folosință a acestora, rezultă de asemenea că acestea au fost atribuite numai iui R., astfel că nu se poate susține că acesta nu poate pune în executare hotărârea.

În ceea ee privește apelul separat formulat de pârâtul Z., s~a constatat că prin încheierea din 3 aprilie 2013 s-a luat act de renunțarea la apelul formulat, având în vedere dispozițiile art. 246 C. proc. civ.

În ceea ce privește apelul formulat de pârâții A.A. și B.B. împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, Curtea a constatat de asemenea că nu sunt critici cu privire la aceasta, ci se pretinde că au fost expropriați pentru suprafețele de teren situate în T12 și P33, de 0,63 ha. intravilan și 0,15 ha. extravilan, deci pentru 0,78 ha. în total, deși din copia titlului de proprietate rezultă că parcela este în suprafață de 0,79 ha.

În această situație, apelanții au solicitat a se dispune exproprierea pentru întreaga suprafață de teren de 0,79 ha., adică și pentru cei 100 mp.

Într-adevăr, din dispozitivul sentinței apelate rezultă că de ia cei doi apelanți s-a dispus exproprierea pentru cauză de utilitate publică a tarlalei 12, parcela 33, ce cuprinde suprafață intravilan 0,63 ha. și suprafață extravilan 0,15 ha, terenuri astfel cum au fost identificate de expertul tehnic B. prin raportul de expertiză de la filele 263-272 completat ulterior.

Acest expert a identificat terenul pe baza titlului de proprietate în raport de suprafață și vecinătăți și la măsurătoare atât s-a găsit în teren, deși titlul prevede 0,79 ha.

Această situație rezultată din raportul de expertiză nu a fost contestată de către cei doi apelanți cu ocazia punerii în discuție a lucrării, neavând obiecțiuni și nici nu s-a formulat o astfel de cerere la instanța de fond, în sensul de a se dispune exproprierea și a diferenței de 100 mp, cerere care nu poate fi formulată pentru prima dată în apel (filele 272 și 381).

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta com. Rast, reprezentată prin primar, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei reeurate, iar pe fond, admiterea cererii principale, astfel cum a fost completată și precizată și respingerea cererii reconvenționale.

Prin Decizia nr. 585 din 19 februarie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza, spre rejudecare, Curții de Apel Pitești, reținând următoarele:

Așa cum rezultă din titlurile de proprietate aflate la filele 236-256 din vol. 2 al Dosarului nr. x/63/2009 al Tribunalului Dolj, terenurile a căror expropriere s-a solicitat erau, la data declanșării procedurii de expropriere, terenuri agricole situate în extravilan.

În condițiile particulare ale speței, reprezentate de împrejurarea că edificarea unor construcții eu destinația de locuințe dar și pentru funcționarea unor instituții precum școală, biserică etc. s-a făcut, în considerarea caracterului urgent determinat de distrugerile provocate de inundații și de necesitatea preîntâmpinării unor evenimente similare, înainte de finalizarea procedurii de expropriere, instanța de apel a apreciat ca fiind corectă reținerea de către experți a categoriei de folosință a terenurilor prin raportare la situația existentă in fapt la momentul întocmirii raportului de expertiză.

Astfel, expertul judiciar B. a procedat la aplicarea în teren a planului urbanistic general aprobat de reclamantă în anul 2006 și a avut în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor, că terenurile supuse exproprierii sunt situate în intravilan.

Înalta Curte a apreciat că o asemenea concluzie contravine dispozițiilor art. 1 și 26 din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Astfel, conform dispozițiilor art. 1 și 26 alin. (1) din acest act normativ, exproprierea imobilelor se poate dispune numai cu o dreaptă și prealabilă despăgubire, despăgubire care se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

Alin. (2) al art. 26 din Legea nr. 33/1994, stipulează că: „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul eu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la daia întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia".

Sub un prim aspect, instanța a reținut că intenția legiuitorului a fost aceea de a asigura înlocuirea în patrimoniul persoanei expropriate a valorii bunului de a cărui proprietate a fost lipsit.

Noțiunile de „dreaptă despăgubire" și „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză", nu pot fi interpretate decât în sensul că intimații din cauză sunt îndreptățiți la obținerea valorii de înlocuire a terenurilor de care au fost efecliv lipsiți, respectiv terenuri agricole situate în extravilan.

Desigur că valoarea acestora trebuie să se determine prin raportare la prețuri cu care se vând, în mod obișnuit, terenuri agricole situate în extravilan, în aceeași unitate-administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiza.

Din perspectiva dispozițiilor legale sus-rnenț sonate împrejurarea că, în fapt, terenurile deținute de intimați au fost ocupate de construcții, chiar intabulate cu titlu provizoriu, nu poate conduce ia acordarea unor despăgubiri echivalente prețului cu care s-ar putea vinde în prezent terenurile supuse exproprierii, întrucât lucrările edificate pe acestea simt în exclusivitate consecințele demarării procedurii de expropriere, neputând profita intimaților-pârâți

Sub un alt aspect, instanța a reținut că intimaților li s-au acordat despăgubiri și pentru lipsa de folosință a terenurilor, constând în contravaloarea culturilor agricole de care au fost lipsiți în perioada 2006-2011 (din înscrisul aflat la fila 150 din dosarul Tribunalului Vâlcea, rezultând că terenurile ce fac obiectul cererii de expropriere erau cultivate în anul 2006 cu grâu, orz, floarea soarelui și porumb).

În condițiile în care intimaților-pârâți li s-au acordat, pe de o parte, despăgubiri constând în prețul cu care se vând terenuri intravilane (categorie de folosință pe care terenurile în litigiu nu o aveau la momentul exproprierii în fapt), iar pe de altă parte, despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenurilor agricole extravilane, au fost încălcate dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 și aceasta deoarece nu pot fi acordate concomitent atât despăgubiri care includ schimbarea categoriei de folosință a terenurilor și cât șî despăgubiri pentru nerealizarea beneficiilor care ar fi rezultat din utilizarea acelorași terenuri potrivit destinației anterioare.

În consecință, Înalta Curte a reținut că, în speță, schimbarea categoriei de folosință a terenurilor nu este rezultatul demersurilor intimați lor-pârâți ci un efect decurgând în mod necesar din procedura exproprierii terenurilor pentru strămutarea unei localități, astfel că stabilirea categoriei de folosință actuale a terenurilor nu reprezintă un criteriu de evaluare a terenurilor, justa despăgubire urmând să se determine, în condițiile reglementate de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, cu mențiunea că prin sintagma "imobile de același fel" instanța de rejudecare va avea în vedere, cu prilejul administrării probei cu expertiză judiciară, așa cum s-a arătat deja, terenuri agricole situate în extravilan, în aceeași unitate-administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

Pe cale de consecință, nu se mai impune examinarea criticilor privind stabilirea regimului juridic ai terenurilor supuse exproprierii cu referire ia categoria de folosință actuală a acestora.

Înalta Curte a mai subliniat că în speță se constată că terenurile supuse procedurii de expropriere au fost în fapt indisponibilitate de expropriator înainte ca instanța de judecată să dispună exproprierea și fără a se proceda, în condițiile art. 32 din Legea nr. 33/1994, la punerea de îndată în posesie a acestuia.

Dar, în drept, consecința acestei stări de fapt nu constă în acordarea de despăgubiri la valori superioare celor la care intimații sunt îndreptățiți conform legii, ci în compensarea prejudiciului suferit prin lipsirea acestora de atributul folosinței, respectiv în indemnizarea acestora cu contravaloarea lipsei de folosință de la data ocupării terenurilor, până la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus exproprierea; această dezlegare privește în egală măsura și cererea reconvențională.

Cu referire la forța probatorie a probei constând în expertiză judiciară, Înalta Curte a constatat că potrivit art. 25 și art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, administrarea probei cu expertiză judiciară este obligatorie în această procedură, tară a se consacra, asttel o forță juridică superioară acestei probe.

Astfel, art. 27 alin. (1) din actul normativ menționat prevede că instanța va compara raportul de expertiză întocmit de comisia constituită conform dispozițiilor art. 25, cu oferta și cu pretențiile formulate de părți.

În consecință, Legea nr. 33/1994, care instituie obligativitatea administrării probei cu expertiză judiciară, nu înlătură dreptul de apreciere al instanței în materia interpretării probelor și nu exclude administrarea altor probe (în special probe cu înscrisuri).

În ceea ce privește metodele care pot fi utilizate de experții desemnați, Înalta Curte constată că art. 26 din Legea nr. 33/1994 conține dispoziții imperative referitoare la elementele de determinare în concret a despăgubirilor, iar nu la metodele ce vor fi utilizate de experți.

Din economia acestui text de lege rezultă că experții trebuie să se raporteze la prețuri de tranzacționare la data întocmirii raportului de expertiză, pentru imobile de același fel (în speță terenuri agricole extravilane), situate în aceeași unitate administrative-teritorială.

Față de soluția de admitere a recursului, cu consecința casării deciziei șl trimiterii spre rejudecare, Înalta Curte a apreciat că se nu se mai impune examinarea celorlalte critici de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Procedând la rejudccarea cauzei după casare, curtea de apel, în ședința din 25 septembrie 2014, a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, a dispus numirea unei comisii de experți formată din experții K.K., L.L. și M.M. și a stabilit obiectivele pentru raportul de expertiză raportat Ia îndrumările obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 315 C. proc. civ., după cum urmează: stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite fiecărui intimat-pârât pentru terenurile agricole expropriate, situate în extravilan, așa cum s-a statuat prin decizia de casare, cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Valoarea acestora urmând a fi determinată prin raportare la prețuri cu care se vând, în mod obișnuit, terenuri agricole situate în extravilan, în aceeași unitate administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză; stabilirea contravalorii lipsei de folosință a terenurilor, în perioada 2006-2014, defalcat pentru fiecare din persoanele fizice, urmând a avea în vedere și înscrisurile depuse la dosar de intimata K., respectiv datele publicate de Ministerul Agriculturii; precum și înscrisurile depuse la dosar de apelanta-reclamantă; la stabilirea contravalorii lipsei de folosință a terenului, pe perioada 2006-2014, expertul să includă și contravaloarea subvențiilor alocate de stat pentru agricultură pentru perioada 2006-2014.

La termenul din data de 18 decembrie 2014, Curtea a constatat întemeiate toate cefe trei obîecțiuni formulate de apelanta-reclamantă com. Rast la raportul de expertiză, urmând ca experții să se conformeze în mod clar șî explicit încheierii din data de 25 septembrie 2014 și cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirilor, cu mențiunea că instanța de apei nu a făcut decât să preia în integralitate considerentele pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care sunt absolut obligatorii, în baza dispozițiilor art. 315 C. proc. civ.

Astfel, nu s-a respectat nici cuantumul despăgubirilor cuvenite fiecărui intimat-pârât, prin respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, care ne spun clar care este momentul la care se stabilesc aceste despăgubiri. De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a făcut referiri și orientări pentru cei trei experți, privind modalitatea de calcul expresă. Cu privire la stabilirea contravalorii lipsei de folosință a terenurilor, instanța nu a stabilit reactualizarea cu indicele de inflație, întrucât ne aflăm în baza unei legi speciale, Legea nr. 33/1994, care derogă de la dreptul comun, iar lipsa de folosință este pe perioada 2006-2014.

În ceea ce privește ultima obiecțiune, privind subvenția N.N., instanța a stabilit un obiectiv cu privire la aceste subvenții, iar experții urmează să răspundă și să precizeze dacă, pentru fiecare pârât, beneficiază sau nu de aceste subvenții, în limitele prevăzute de lege.

Curtea a respins obiecțiunea formulată de apărătorul apelanților-pârâți și a dispus emiterea adreselor către cei trei experți, pentru a reface raportul de expertiză, și a se conforma întocmai încheierii de ședință din 25 septembrie 2014.

În ședința din 5 februarie 2015, Curtea a admis cererea de înlocuire a expertului M.M., pentru motivele obiective.

În ședința din 16 aprilie 2015, Curtea a admis obiecțiunile formulate de către apelanta-reclamantă com. Rast prin primar, precizându-se că experții trebuie să se conformeze în mod explicit și clar încheierilor de ședință din 25 septembrie 2014, prin care s~au stabilit obiectivele de către instanța de judecată, precum și raportat la admiterea obiecțiunilor inițiale la același raport în ședința din 11 decembrie 2014, în sensul stabilirii contravalorii lipsei de folosință a terenurilor în perioada 2006-2014, defalcat pentru fiecare dintre persoanele fizice, tară ca aceste sume să fie actualizate, respectiv tară a se aplica indicele de inflație, raportat la faptul că în speța dedusă judecății este vorba de Legea nr. 33/1994, care derogă de la dreptul comun.

Au fost respinse prin aceeași încheiere obiecțiunife celorlalte părți și s-a dispus refacerea raportului de expertiză, care s-a depus la filele 81-164 din voi.11 al instanței de apel.

Prin Decizia civilă nr. 1050 din data de 4 iunie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, s-a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă com. Rast prin primar, intimate fiind pârâtele-expropriate K. și D.D. A fost schimbată în parte sentința, în sensul obligării apelantei-reclamante să plătească apelanților-pârâți, cu titlu de contravaloare teren expropriat și contravaloare lipsă de folosință teren, următoarele despăgubiri: 9.285 lei valoare teren și 5.846 lei valoare lipsă de folosință către pârâta C. - moștenitor O.O., 18.292 lei valoare teren și 11.517 lei valoare lipsă de folosință către pârâtul D., 424 lei valoare teren și 409 lei valoare lipsă de folosință către pârâtul E., 10.028 lei valoare teren și 6.314 lei valoare lipsă de folosință către pârâta F., 11.607 lei valoare teren și 7.308 lei valoare lipsă de folosință către pârâtul G., 13.464 lei valoare teren și 8.477 lei valoare lipsă de folosință către pârâtul J., 2.302 lei valoare teren și 2,221 lei valoare lipsă de folosință către pârâta L., 8.821 lei valoare teren și 5.554 lei valoare lipsă de folosință către pârâții M. și N., 9.193 lei valoare teren și 5.788 lei valoare lipsă de folosință către pârâta O., 1.328 lei valoare teren și 7.132 lei valoare lipsă de folosință către pârâtul P., 23.863 iei valoare teren și 15.024 lei valoare lipsă de folosință către pârâtul R., 10.957 lei valoare teren și 6.898 lei valoare lipsă de folosință către pârâta T., 22.006 lei valoare teren și 13,855 lei valoare lipsă de folosință către pârâta X., 20.521 lei valoare teren și 12.920 lei valoare lipsă de folosință către pârâtul Z., 13.557 lei valoare teren și 8.535 iei valoare lipsă de folosință către pârâtul Y., 10.121 lei valoare teren și 6.372 leî valoare lipsă de folosință către pârâta C.C., 18.478 lei valoare teren și 11.634 lei valoare lipsă de folosință către pârâtul H., 5.478 lei valoare teren și 3.449 lei valoare lipsă de folosință către pârâta U., 7.243 lei valoare teren și 4.560 lei valoare lipsă de folosință către pârâții B.B., P.P. (moștenitor A.A., R.R., S.S. (moștenitor A.A.), 14.207 lei valoare teren și 8.944 lei valoare lipsă de folosință către pârâta D.D. și 11.328 Iei valoare teren și 7.132 lei valoare lipsă de folosință către pârâta K.

S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanții-pârâți O.O. - moștenitor al pârâtei C., X., D., E., F., G., J., L., M., N., O., P., R., T., Z., Y., H., U., B.B., C.C. și A.A., decedat, și continuat de moștenitorii acestuia P.P., R.R. și S.S. A fost menținută, în rest, sentința apelată și a fost obligată apelanta-reciamantă să plătească intirnatei-pârâte K. suma de 3.000 lei cheltuieli de judecată, după diminuarea onorariului de avocat de către instanța de judecată.

În considerentele acestei decizii s-au reținut următoarele:

În rejudecare, instanța de apel a dispus întocmirea unui nou raport de expertiză, în raport de îndrumările date de instanța de control judiciar cu privire Ia cele trei obiective, și anume stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite fiecărui apelant-pârât pentru terenurile agricole expropriate, situate în extravilan, deoarece Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit categoria de folosință a terenurilor din intravilan în extravilan, situație cu privire la care părțile nu mai pot să invoce obiecțiuni în rejudecare, cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, și anume valoarea acestora urmând a fi determinată prin raportare la prețul cu care se vând în mod obișnuit terenurile în aceeași unitate administrativ-teritonală.

Sub acest aspect, după admiterea obiecțiunilor de către instanța de apel, raportat la faptul că inițial în primul raport de expertiză, experții nu s-au conformat obiectivelor stabilite, cei doi experți a căror părere a fost împărtășită de către Curte, respectiv T.T. și L.L. au respectat întrutotul acest obiectiv luând în considerare atât înscrisurile depuse Ia dosar de către apeianta-reclamantă, cât și cele ale apelanților-pârâți, având ca punct de reper adresa Camerei Notarilor Publici, precum și oferte și tranzacții cu terenuri de același tip, însă luând în considerare și situația obiectivă în sensul că din cauza unor fenomene naturale de inundații s-a procedat la strămutarea localității într-o localitate limitrofă, sens în care ofertele din zonele limitrofe se încadrează la același interval de valori cu cele de pe raza com. Rast.

Experții au analizat toate ofertele și s-au conformat dispozițiilor imperative prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, situație față de care instanța de apel a îmbrățișat acest punct de vedere și nu opinia separată formulată de expertul K.K., care practic nu face decât să reia înscrisurile șl discuțiile din opinia majoritară, însă stabilește valori sensibil mai mici decât cele din opinia majoritară, însă foarte apropiate, situație față de care, cu ocazia concluziilor pe fond al apărătorului apelantei-reclamante acesta a achiesat la opinia majoritară, cu privire la primul obiectiv al raportului de expertiză.

Concluzionând, în lucrarea efectuată, experții au avut în vedere valoarea reală a terenurilor care este dată de valoarea de piață calculată conform standardelor internaționale de valoare, având în vedere toate tranzacțiile, cât și ofertele pentru terenuri similare la data efectuării expertizei în raport de caracteristicile terenului supus evaluării.

Numai în acest fel, experții au stabilit în mod real valoarea adevărată a terenurilor expropriate, atâta vreme cât potrivit art. 1 din Legea nr. 33/3994 nicio expropriere nu poate fi făcută decât în schimbul unei despăgubiri care trebuie să fie dreaptă, adică să reprezinte valoarea adevărată a bunului expropriat ceea ce este în perfectă concordanță cu art. 1 din Protocolul nr. 1 a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul că o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just, între exigențele interesului genera! al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.

În ceea ce privește cel de-al doilea obiectiv stabilit de către instanța de control judiciar prin decizia de casare și anume stabilirea contravalorii lipsei de folosință a terenurilor în perioada 2006-2014, defalcat pentru fiecare dintre persoanele fizice, experții s-au conformat și acestui obiectiv, însă după admiterea obiecțiunilor formulate de către apelanta-reclamantă și anume instanța de apel a încuviințat obiecțiunea care viza faptul că la stabilirea contravalorii lipsei de folosință a terenurilor să nu se adauge și coeficientul de inflație, raportat la faptul că, în speța dedusă judecății este vorba de interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 33/1994, care derogă de la dreptul comun.

În acest sens, experții au avut în vedere mai multe documente, ce vizează atât producția agricoiă realizată Ia hectar, cât și prețurile de comercializare a produselor agricole, date prezentate de către Direcția Agricolă pentru localitatea Rast, și de asemenea, s-au utilizat și date având ca sursă U.U.

Pe de altă parte, aceeași apelanta-reclamantă a formulat o altă obiecțiune la raportul de expertiză ce vizează acest obiectiv și anume aceea că experții nu trebuiau să aplice principiul rotației culturilor, Curtea a respins această obiecțiune, întrucât în mod legal s-a rectificat și completat expertiza atâta vreme cât așa cum rezultă din anexele la raportul de expertiză, experții au determinat veniturile nete pentru fiecare an și flecare producție a culturilor de grâu, porumb, floarea soarelui și orz pentru perioada avută în vedere și dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În ceea ce privește al treilea obiectiv ai raportului de expertiză și anume prin solicitarea expresă făcută de către apelanții-pârâți atunci când dosarul a venit spre rejudecare și anume să se includă și contravaloarea subvențiilor alocate de stat pentru perioada 2006-2014, cu verificarea pentru fiecare dintre persoanele fizice dacă sunt îndreptățiți ia acordarea acestor subvenții sau nu, apelanta-reclamantă a invocat faptul că, în fața instanței de fond apelanții-pârâți nu au solicitat acordarea subvențiilor în favoarea lor, situație față de care o cerere nouă formulată în apel este inadmisibilă.

Sub acest aspect, atunci când s-a acordat părților cuvântul pe fond, apelanții-pârâți au arătat făptui că ia data judecării în primă instanță a acțiunii era o altă situație juridică a terenurilor și anume instanțele stabiliseră categoria de intravilan, însă după casarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție s-a stabilit categoria terenurilor de extravilan și în această situație cererea respectivă nu reprezintă o cerere nouă inadmisibilă în apel, ci ea poate fi inclusă în categoria despăgubirilor în mod general ce se datorează părțiior în temeiul Legii exproprierii.

Instanța de apei a constatat că, într-adevăr, prin sintagma legiuitorului „evaluarea și calcularea despăgubirilor la standardele internaționale de evaluare", intră și acordarea acestor subvenții, motiv pentru care a și stabilit ca obiect al expertizei acordarea sau nu a subvențiilor, aceasta și în considerarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în înțelesul noțiunii de „daune" adusă proprietarului.

Pe fondul cererii, instanța de apel a constatat că acordarea subvenției nu se face către orice persoană care ar avea vocație la aceasta, doar pentru că este prevăzută și reglementată ca atare, ci accesul la astfel de subvenții se realizează potrivit unor reglementări stricte, ce o asimilează pe cea europeană în privința acordării fondurilor N.N., cu anumite scheme de plăți, pe baza unor cereri formulate în anumite termene.

Totodată, condiție sine qva non pentru acordarea acestor subvenții de către instanța de judecată este aceea ca persoanele beneficiare să utilizeze terenurile agricole și să depună cerere unică de plată conform art. 2 din Regulamentul C.E. nr. 1122/2009.

Or, în speța dedusă judecății este evident că apelanții-pârâți fiind strămutați în altă localitate nu au folosit terenurile agricole și ca atare nu pot fi beneficiarii unor astfel de subvenții.

În ceea ce privește apelul declarat de către apelanții-pârâți, instant de apel a constatat că, după pronunțarea Deciziei civile nr. 93 din 29 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, prin care le-au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către pârâți, împotriva sentinței instanței de fond, pârâții nu au înțeles să declare recurs, fiind mulțumiți de către soluția instanței de apel și implicit de sentința instanței de fond, singura care a declarat recurs, ce a fost admis prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind apelanta-reclamantă.

Astfel, Înalta Curte a fost învestită numai cu acest recurs, pe care de altfel l-a și admis și a dat îndrumări obligatorii instanței inferioare numai raportat ia criticîle acestei părți, și în baza dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., așa după cum rezultă de altfel pe larg din considerentele deciziei pronunțate de către instanța de control judiciar.

Ca atare, în rejudecare, este adevărat că s-a casat în totalitate decizia pronunțată de instanța de apel, însă pârâții nu mai pot reitera criticile împotriva sentinței instanței de fond, așa cum de altfel au și precizat aceștia atunci când au pus concluzii pe fond, arătând că ei consideră că au calitatea de intimați-pârâți și că majoritatea criticilor erau formale și au fost soluționate prin sentința de completare dispozitiv care nu a fost atacată, șî în subsidiar în condițiile în care se apreciază că instanța ar fi învestită cu apelurile pârâților, singurul apel de admis ar fi a numitului A.A.

Cu privire la acest apel, instanța de apel a constatat că inițial împotriva sentinței instanței de fond, această parte a declarat apel și a solicitat exproprierea și a diferenței de 100 mp, și nimic nu ar fi împiedicat pe acest apelant sa critice decizia instanței de apel sub acest aspect, declarând recurs, critică pe care însă nu a înțeles să o formuleze în termenul prevăzut de lege, însă sub acest aspect, se constată, conform principiului disponibilității, că nu a învestit instanța de fond cu exproprierea și a suprafeței de 100 mp, și nici nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.

Mai mult decât atât, deși dosarul de față a durat foarte mult și s-au admis numeroase obiecțiuni împotriva raportului de expertiză și, de asemenea, Curtea a dat posibilitatea ca toate părțile să formuleze obiective la raportul de expertiză, apărătorul acestei părți nu a învederat instanței acest aspect, ca atare, urmează a fi respins apelul acestei părți, iar cu privire la ceilalți pârâți, așa după cum s~a învederat de către apărătorul acestora, practic crîticile au rămas lipsite de interes.

În ceea ce privește acordarea onorariului de avocat solicitat de către intimata-pârâtă K., în cuantum de 5.000 lei, s-a solicitat de către apelanta-recl amanta diminuarea cuantumului acestui onorariu, precizându-se că este nepotrivit de mare față de muncă depusă de către apărător, situație față de care instanța, făcând aplicația dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., a procedat la reducerea onorariului de avocat de la 5.000 lei Ia 3.000 lei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta com. Rast prin primar, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate și pe cale de consecință stabilirea cuantumului legal al despăgubirilor cuvenite fiecărui intimat-pârât în parte, pentru terenul vizat de expropriere ce îî aparține, conform categoriei de folosință existentă la momentul exproprierii (teren agricol extravilan).

Susține că este incident motivul de neiegalttate prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., întrucât despăgubirea acordată intimațtlor-pârâți pentru expropriere nu a fost calculată de instanța de judecată în conformitate cu dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea acordată de către instanță de judecată fiind mai mare decât cea solicitată de expropriați cu prilejul formulării contestațiilor împotriva hotărârii comisiei constituite potrivit art. 15 din Legea nr. 33/1994.

Consideră că se impune exproprierea intimați lor-pârâți cu suprafața reală de teren propusă spre expropriere, ce aparține fiecărui intimat-pârât în proprietate privată, în vederea realizării lucrării de utilitate publică locală - "Strămutarea localității Rast, cu plata de despăgubiri conform prevederilor art. 44 alin. (3) din Constituția României, art. 1 din Legea nr. 33/1994 - republicată și, nu în ultimul rând, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, stabilind o dreaptă despăgubire, avându-se în vedere categoria de folosință a terenurilor expropriate aceea de teren agricol extravilan, la valoarea de 7.4387 lei/mp (7.4387 lei/ha respectiv să fie acordată o despăgubire pentru lipsa de folosință plecând de la recoltele distruse de recurenta-reciamantă, cu .„.ocazia stabilirii amplasamentului de lucrări, nicidecum a profitului rezultat dintr-o rotație de culturii, avându-se cu dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 33//1994 -republicată, adică la valoarea rezultată din compararea valorii de despăgubire propusă de raportul de expertiză tehnică judiciară dedus cauzei pentru terenuri agricole extravilane, cu oferta expropriatorului-reclamant și cu pretențiile formulate de intimați-pârâți și să hotărâți în baza legii, astfel încât despăgubirea acordată de către instanță de judecată să nu fie mai mică decât cea oferită de recurenta-reciamantă și nici mai mare decât cea solicitată de intimați - pârâți cu prilejul formulării contestațiilor împotriva hotărârii comisiei constituite potrivit art. 15 din Legea nr. 33/1994-republicată.

Mai arată că este incident și motivul de nelegaiitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât instanța de apel a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, conferind expertizei o forță probantă superioară celorlalte înscrisuri. Instanța avea obligația legală să compare despăgubirea propusă de comisia de experți tehnici judiciari cu oferta expropriatorului com. Rast și cu cererile de despăgubire formulate de intimații-pârâți, fiind suverană în stabilirea valorii despăgubirii.

Mai arată că decizia recurată este una nelegală, întrucât aprecierea instanței de apel cu privire la prețul final 1.380 euro/ha pentru parcelele sub 0,5 ha și de 2.100 euro/ha pentru parcelele peste 0,5 ha, dat de tranzacțiile aferente anului 2013, este una lipsită de temei legal, nefiind stabilit în concordanță cu criteriile prevăzute de dispozițiile art. 26 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 33/1994, constituind o problemă de temeinicie a sentinței instanței de fond și a deciziei instanței de apel, aspect reliefat și de sentințe civile privitoare la constatarea valabilității convențiilor de vânzare-cumpârare, de teren agricol extravilan, din aceleași tarlale ca cele vizate de expropriere, în care unii dintre vânzători sunt chiar intimați-pârâți din prezenta cauză.

Mai mult, argumentația instanței de apel potrivit căreia s-a avu