ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1045/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1045/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cauzei de

față, deliberând, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

133 din 10 aprilie

2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a

respins

acțiunea având ca obiect constatarea exproprierii și stabilirea

despăgubirilor cuvenite, formulată de reclamanta com. Rast-prin primar în

contradictoriu cu pârâții E.A., M.I., D.G., M.I., C.N.Ș., R.N.M.

Anterior

pronunțării acestei hotărâri, prin încheierea din 13 martie 2009,

instanța a disjuns cererile reconvenționale formulate de pârâți prin care

s-a contestat legalitatea actelor premergătoare exproprierii, dispunând înaintarea

acestora spre soluționare instanței de contencios administrativ.

În considerentele

sentinței s-a reținut că reclamanta a solicitat să se constate

exproprierea, invocând cauza de utilitate publică, constând în necesitatea

înlăturării efectelor distructive ale inundațiilor produse în primăvara anului

2006, dar față de împrejurarea că nu s-a finalizat procedura premergătoare

(respectiv, verificarea legalității actelor întocmite de expropriator), s-a apreciat

că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 21 și următoarele din Legea

nr. 33/1994, pentru a se pronunța cu privire la expropriere și cuantumul despăgubirilor

cuvenite persoanelor expropriate.

Împotriva

sentinței a formulat apel

reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Prin Decizia civilă nr.

45/2011 a Curții de Apel Craiova a fost admis apelul, desființată sentința

și trimisă cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a reținut că soluționarea cauzei de către tribunal

a fost nelegală, întrucât s-a avut în vedere doar faptul că părțile au

contestat pe calea contenciosului administrativ actele premergătoare efectuării

exproprierii fără a fi antamat fondul cauzei, devenind astfel incidente dispoz.

art. 297 alin. (1) C. proc. civ.; în plus, soluționarea cauzei s-a făcut

în absența participării procurorului, obligatorie în astfel de cauze.

La reluarea

judecății, a fost administrată proba cu înscrisuri și cea cu expertiza

tehnică, fiind atașat raportul întocmit de o comisie formată din 3 experți în

sensul art. 25 din Legea nr. 33/1994.

Prin sentința nr. 96

din 24 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă, s-a admis în

parte cererea formulată de reclamanta com. Rast prin primar, în contradictoriu

cu pârâții E.A., M.I., M.I., D.G. și C.G.

S-a dispus

exproprierea pentru cauză de utilitate publică a următoarelor terenuri,

aparținând pârâților, situate pe raza comunei Rast, județ Dolj, astfel cum

au fost individualizate în raportul de expertiză întocmit în cauză:- 5.173 mp

situat în T/27/P/24 proprietatea pârâtei E.A.; -7.600 mp situat în T/16/P/120

proprietatea pârâtei M.I.; - 7.400 mp situat în T/16/P/84 proprietatea pârâtei M.I.;

-11.500 mp situat în T/15/P/37 proprietatea pârâtei D.G.; - 14.500 mp situat în

T/15/P/14 proprietatea pârâtului C.G.; - 9.100 mp situat în T/16/P/106

proprietatea pârâtului C.G.; - 500 mp situat în T/16/P/20 proprietatea

pârâtului C.G.; - 18.000 mp situat în T 27 P 1 proprietatea pârâtei M.I.; - 17.103

mp situat în T26/P/34/1 proprietatea pârâtei M.I.

A fost obligată

reclamanta să plătească pârâților următoarele sume cu titlu de despăgubiri: -

3626 lei din care 1.612 lei reprezintă valoare teren, iar 2.014 lei despăgubiri

pentru terenul în suprafață de 0,52 ha proprietatea pârâtei E.A.;- 5.090 lei

din care 2.263 lei reprezintă valoare teren, iar 2.827 lei despăgubiri pentru

terenul în suprafață de 0,73 ha proprietatea pârâtei M.I.; - 5.160 lei din care

2.294 lei reprezintă valoare teren, iar 2.866 lei despăgubiri pentru terenul în

suprafață de 0,74 ha proprietatea pârâtei M.I.; - 8.019 lei din care 3.565 lei

reprezintă valoare teren, iar 4.454 lei despăgubiri pentru terenul în suprafață

de 1,15 ha proprietatea pârâtei D.G.; - 10.111 lei din care 4.495 lei

reprezintă valoare teren, iar 5.616 lei despăgubiri pentru terenul în suprafață

de 1,45 ha proprietatea pârâtului C.G.; - 6.345 lei din care 2.821 lei

reprezintă valoare teren, iar 3.524 lei despăgubiri pentru terenul în suprafață

de 0,91 ha proprietatea pârâtului C.G.; -349 lei din care 155 lei reprezintă

valoare teren, iar 194 lei despăgubiri pentru terenul în suprafață de 0,05 ha

proprietatea pârâtului C.G.; - 12.551,4 lei din care 5.580 lei reprezintă

valoare teren, iar 6.971,4 lei despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1,80

ha proprietatea pârâtei M.I.; - 12.272 lei din care 5.456 lei reprezintă

valoare teren, iar 6816 lei despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1,76 ha

proprietatea pârâtei.

S-a respins cererea

pârâtei M.I. de expropriere totală a suprafeței de 2 ha situată în T/27/P/1

și cea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a reținut, pe aspectul situației de fapt, că

prin Hotărârea nr. 10

din 01 mai 2006 a Consiliului Local Rast s-a aprobat strămutarea com. Rast în

tarlalele „V.B.” și „C.P.”, iar prin Hotărârea nr. 17 din 28 iunie 2006 a fost

aprobat P.U.G. al localității Rast, pe noua vatră de sat.

Potrivit

dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 33/1994, prin Hotărîrea nr. 142/2006,

Consiliul Județean Dolj, la solicitarea reclamantei, a declarat utilitatea

publică de interes local a lucrării de strămutare a comunei Rast, în urma

efectuării cercetării prealabile prev. de art. 8 din același act normativ.

În speță, calitatea

de expropriator a revenit com. Rast (conform mențiunilor din H.C.J. nr. 142/2006

art. 2), iar pârâții au făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor

imobile supuse exproprierii, conform titlurilor depuse la dosar.

În ce privește identificarea

terenurilor și stabilirea despăgubirilor în conformitate cu dispoz. art. 26 din

Legea nr. 33/1994, acestea s-au realizat în cuprinsul raportului de expertiză

întocmit în cauză.

Referitor la cererea

pârâtei M.I., de expropriere totală a suprafeței de 2 ha situată în T/27/P/1,

tribunalul a apreciat că aceasta este neîntemeiată, întrucât exproprierea a

1,80 ha din totalul de 2 ha situate în T/27/P/1 nu determină o fărâmițare

excesivă a proprietății pârâtei, iar parcela de 0,20 ha, care nu a fost supusă

exproprierii, poate fi exploatată conform destinației (categoriei de folosință)

și anume ca teren arabil, pârâta nesuferind un prejudiciu constând în scăderea

valorii terenului rămas în proprietate.

Asupra cuantumului despăgubirilor

cuvenite expropriaților, tribunalul a reținut că acestea se compun, potrivit art.

26 din Legea nr. 33/1994, din valoarea reală a imobilului expropriat, cât și

din prejudiciul cauzat prin măsura exproprierii

.

S-a

reținut totodată, că la stabilirea cuantumului despăgubirii trebuie să se

țină seama de criteriul legal al „prețului cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele”, iar această sintagmă are semnificația de preț plătit efectiv,

respectiv prețul de tranzacționare a bunului, consemnat ca atare în contracte

de vânzare-cumpărare, el neputând fi raportat la ofertele de preț ale

agențiilor imobiliare sau ale rubricilor de vânzări din anunțurile de mică

publicitate sau de pe internet.

Aplicând

aceste considerațiuni de ordin teoretic speței deduse judecății, tribunalul

a constatat că cei trei experți au consemnat, în cuprinsul raportului de

expertiză întocmit, că piața imobiliară a terenurilor extravilane este extrem

de redusă, astfel încât au apelat la oferte culese de pe internet.

S-a

ținut seama de valoarea actuală a terenului, raportată însă la categoria

de folosință de la data exproprierii, înscrisă în titlurile de proprietate

exhibate de pârâți, respectiv aceea de teren extravilan arabil, precum și

de contravaloarea lipsei de folosință pentru terenurile extravilane agricole.

Împotriva sentinței au

declarat recurs pârâții M.I., M.I., D.G., E.A. și C.G., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeienicie.

La termenul din data

de 14 noiembrie 2013, instanța a pus în discuția părților și a recalificat

calea de atac formulată în cauză ca fiind apel, față de dispoz. art. 23 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994 și de împrejurarea că prin Legea nr. 202/2010 nu

au fost aduse modificări în regimul căilor de atac din această materie.

Prin Decizia nr. 399

din 21 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă,

s-au admis apelurile și s-a dispus anularea sentinței atacate, reținându-se

procesul spre judecare în fond.

Pentru a decide

astfel, instanța a constatat, pe aspectul cuantumului despăgubirilor stabilite

în cauză, că în timp ce evaluarea terenului s-a realizat corect, avându-se în

vedere valoarea cu care se vând imobilele de același fel, categoria de

folosință extravilan, în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii

raportului de expertiză, în ceea ce privește a doua componentă a despăgubirii,

formată din daunele aduse proprietarului, prima instanța s-a pronunțat, fără a

motiva în fapt și în drept soluția, confirmând formal raportul de expertiză. De

altfel, nici nu a analizat temeinicia obiecțiunilor aduse de pârâți cu

privire la conținutul raportului de expertiză, apreciind în mod

greșit că ar fi vorba doar de un calcul matematic.

În aceste

condiții, s-a apreciat că hotărârea de primă instanță este lovită de

viciul nemotivării, iar neregularitatea săvârșită nu poate fi înlăturată decât

prin anularea actului și reluarea procesului de la actul de procedură anulat.

A fost apreciat ca

fiind incident cazul de anulare a hotărârii prev. de art. 297 alin. (2) teza a II-a

C. proc. civ., potrivit căruia atunci când există un motiv de nulitate, iar

prima instanță a judecat în fond, instanța de apel, anulând în tot sau în parte

procedura urmată și hotărârea pronunțată, va reține procesul spre judecare.

În rejudecare, s-a

administrat proba cu înscrisuri și s-a dispus efectuarea unui supliment la

expertiză.

Reevaluând materialul

probator, Curtea de Apel Craiova a pronunțat Decizia civilă nr. 3377 din 18

septembrie 2014, prin care a admis în parte acțiunea și a dispus

exproprierea pentru cauză de utilitate publică a următoarelor terenuri,

aparținând pârâților, situate pe raza com. Rast, județ Dolj, astfel cum au

fost individualizate în raportul de expertiză întocmit, respectiv: - 5.173 mp

situat în T/27/P/24, proprietatea pârâtei E.A.; -7.600 mp situat în T/16/P/120,

proprietatea pârâtei M.I.; - 7.400 mp situat în T/16/P/84, proprietatea pârâtei

M.I.; -11.500 mp situat în T/15/P/37, proprietatea pârâtei D.G.; - 14.500 mp

situat în T/15/P/14, proprietatea pârâtului C.G.; - 9.100 mp situat în T/16/P/106,

proprietatea pârâtului C.G.; - 500 mp situat în T/16/P/20, proprietatea

pârâtului C.G.; - 18.000 mp situat în T/27/P/1, proprietatea pârâtei M.I.; - 17.600

mp situat în T/26/P/34/1, proprietatea pârâtei M.I.

A fost obligată reclamanta

să plătească pârâților următoarele sume cu titlu de despăgubiri: - 8.279,62 lei

din care 4.680 lei reprezintă valoare teren, iar 3.599,62 lei despăgubiri

pentru terenul în suprafață de 0,52 ha proprietatea pârâtei E.A.;

- 11.944,89 lei din care

6.840 lei reprezintă valoare teren, iar 5.104,89 lei despăgubiri pentru terenul

în suprafață de 0,73 ha proprietatea pârâtei M.I.,

- 11.630,55 lei din

care 6.660 lei reprezintă valoare teren, iar 4.970,55 lei despăgubiri pentru

terenul în suprafață de 0,74 ha proprietatea pârâtei M.I.,

- 18.074,50 lei din

care 10.350 lei reprezintă valoare teren, iar 7.724,50 lei despăgubiri pentru

terenul în suprafață de 1,15 ha proprietatea pârâtei D.G.,

- 22.789,59 lei din

care 13.050 lei reprezintă valoare teren, iar 9.739,59 lei despăgubiri pentru

terenul în suprafață de 1,45 ha proprietatea pârâtului C.G.,

- 14.302,43 lei din

care 8.190 lei reprezintă valoare teren, iar 6.112,43 lei despăgubiri pentru

terenul în suprafață de 0,91 ha proprietatea pârâtului C.G.,

- 785,85 lei din care

450 lei reprezintă valoare teren, iar 336,85 lei despăgubiri pentru terenul în

suprafață de 0,05 ha proprietatea pârâtului C.G.,

- 28.290,54 lei din

care 16.200 lei reprezintă valoare teren, iar 12.090,54 lei despăgubiri pentru

terenul în suprafață de 1,80 ha proprietatea pârâtei M.I.,

- 27.661,85 lei din

care 15.840 lei reprezintă valoare teren, iar 11.821,85 lei despăgubiri pentru

terenul în suprafață de 1,76 ha proprietatea pârâtei M.I.

A fost respinsă

cererea pârâtei M.I. de expropriere a suprafeței de 0,20 ha situată în T/27/P/1.

Pentru a se

pronunța astfel, instanța a reținut că prin sentința civilă nr.

428 din 24 februarie 2011, irevocabilă prin Decizia nr. 3032/2011 a Curții de

Apel Craiova, s-a respins excepția de nelegalitate invocată de către reclamanții

în acea cauză, M.I., M.I., D.G., E.A. și C.G. cu privire la actele emise de

Consiliul Local Rast și Consiliul Județean Dolj, respectiv Dispozițiile

nr. 424 din 09 august 2006 și nr. 510 din 18 septembrie 2006.

S-a constatat că prin

hotărârea nr. 10/01 mai 2006, Consiliul local Rast a aprobat strămutarea

comunei Rast în tarlalele „V.B.” și „C.P.”, iar prin Hotărârea 17 din 28 iunie 2006

a fost aprobat P.U.G. al localității Rast, pe noua vatră de sat și în conformitate

cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 33/1994, prin Hotărîrea nr. 142/2006,

Consiliul Județean Dolj, la solicitarea reclamantei, com. Rast, prin primar, a

declarat utilitatea publică de interes local a lucrării de strămutare a comunei

Rast, în urma efectuării cercetării prealabile prev de art. 8 din același act

normativ.

Această măsură a fost

dispusă pentru înlăturarea efectelor distructive ale inundațiilor produse în

primăvara anului 2006 și pentru prevenirea unor asemenea distrugeri în viitor.

Terenurile, a căror

expropriere s-a solicitat, la momentul declanșării procedurii de expropriere

erau terenuri agricole situate în extravilan, ceea ce prezintă relevanță sub

aspectul stabilirii despăgubirilor.

De aceea, s-a

apreciat că pârâții sunt îndreptățiți la obținerea valorii de înlocuire a

terenurilor de care au fost în mod efectiv lipsiți și anume terenuri agricole

situate în extravilan.

Aceasta, întrucât

și în ipoteza în care, urmare a derulării procedurii de expropriere, se

schimbă categoria de folosință a terenului, aspectul nu prezintă relevanță, în

sensul obținerii de către pârâți a unor despăgubiri pentru această nouă

categorie de folosință a terenurilor, întrucât nu și-au adus nicio

contribuție în acest sens, fiind vorba exclusiv de rezultatul demarării

procedurii de expropriere.

Referitor la valoarea

de piață a imobilului expropriat, s-a constatat că aceasta trebuie determinată

în raport de toate caracteristicile bunului, în funcție de amplasamentul

acestuia, destinația terenului la momentul evaluării, precum și în funcție

de criteriul cerere-ofertă la momentul expertizării.

Pe acest aspect, instanța

a avut în vedere raportul de expertiză tehnică, evaluarea terenului făcându-se

prin metoda comparației directe, experții culegând date și stabilind limitele

valorii de piață prin examinarea prețurilor de piață plătite pentru

proprietățile concurente cu proprietățile de evaluat.

A apreciat

instanța că despăgubirile calculate, incluzând valoarea terenurilor,

profitul net și lipsa de folosință, au fost în mod judicios stabilite pe bază

de documente justificative ce au stat la baza efectuării expertizei, conform

argumentelor tehnice aduse de către experți.

În privința

contractelor de vânzare-cumpărare depuse de către reclamanți, s-a considerat că

nu au relevanță, fiind încheiate în data de 20 noiembrie 2006, mult anterior

momentului expertizării (20 iunie 2014).

Similară a fost

considerată situația hotărârilor judecătorești depuse la dosar în rejudecare,

având ca obiect acțiuni în constatare întemeiate pe încheierea unor antecontracte,

vizând valoarea unor terenuri achiziționate la nivelul anilor 2012, 2013.

Referitor la cererea

pârâtei M.I. de expropriere totală a suprafeței de 2 ha situată în T/27/P1, s-a

reținut că împrejurarea neexproprierii întregii suprafețe de 2 ha teren arabil, ci doar a parcelei de 1,80 ha din aceasta, nu reprezintă o fărâmițare excesivă a

proprietății pârâtei.

Totodată, suprafața

rămasă neexpropriată, de 0,20 ha, poate fi exploatată conform destinației, ca teren

agricol.

Prin urmare, la

calculul despăgubirilor cuvenite pârâtei M.I., s-a ținut seama de suprafața

de 1,80 ha, iar nu de cea de 2 ha.

Împotriva deciziei au

declarat recurs reclamanta com. Rast, pârâta M.I. și pârâții C.G., M.I., D.G.

a susținut, într-o manieră nesistematizată, prin intermediul unui memoriu

conținând situații de fapt, „considerații legale și erori comise de instanța de

apel”, că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, s-a

acordat mai mult decât s-a cerut, hotărârea sa fost dată cu aplicarea greșită a

legii.

Identificând, în

condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., criticile care fundamentează

demersul recurentei, Înalta Curte constată că acestea vizează, în esență,

următoarele aspecte:

- Greșita alcătuire a

instanței, care a procedat în mod eronat la calificarea căii de atac și

judecata acesteia ca fiind apel, soluționând-o ca atare, în complet format din

doi judecători, ceea ce ar atrage incidența art. 304 pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, sentința nr.

96 din 24 mai 2013 a Tribunalului Dolj a fost dată cu drept de recurs, față de

obiectul patrimonial al pricinii stabilit conform acestei hotărâri la suma

totală de 63.523,40 lei, reprezentând valoarea de despăgubire teren și lipsă de

folosință. Ca atare, Curtea de apel trebuia să procedeze la soluționarea acestei

căi de atac și nu la recalificarea ei.

- Despăgubirea

acordată de instanță pentru expropriere nu a fost calculată în conformitate cu

dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994. Suma stabilită de instanță este

excesiv de mare în raport cu cea solicitată de expropriați cu prilejul

formulării contestațiilor împotriva hotărârii comisiei constituite potrivit art.

15 din Legea nr. 33/1994.

- Instanța a acordat

o despăgubire nelegală intimaților-pârâți pentru terenuri de o altă categorie

decât cea pentru care au fost expropriați (respectiv terenuri agricole situate

în extravilan).

- În pronunțarea

deciziei, instanța de apel era ținută de respectarea dispozițiilor art. 26 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 33/1994. Aprecierea instanței cu privire la prețul

final de 9 lei/mp pentru categoria de teren vizată de expropriere este una

excesiv de nereală, nefiind stabilită în concordanță cu criteriile prevăzute de

dispozițiile menționate, constituind o problemă de temeinicie a deciziei de

apel.

- Soluția este

nelegală și pentru că a menținut valoarea despăgubirii din raportul de

expertiză, valoare care nu era, prin ea însăși, obligatorie pentru instanță,

aceasta având obligația să compare despăgubirea propusă de comisia de experți

cu oferta expropriatorului și cu cererile de despăgubire formulate de

intimații-pârâți cu ocazia contestațiilor împotriva hotărârii comisiei

constituite potrivit art. 15 din Legea nr. 33/1994.

- Folosirea de către

experții judiciari a unor metode care nu se regăsesc printre criteriile

prevăzute expres de lege, respectiv de neluare în calcul a înscrisurilor

prezentate de reclamantă, face ca hotărârea recurată să fie netemeinică

menținând concluziile raportului de expertiză pe aspectul despăgubirilor

constând în contravaloarea terenurilor vizate de expropriere.

- În ce privește

acordarea de despăgubiri constând în lipsa de folosință pentru perioada 2007-2014,

pornind de la profitul nerealizat dacă terenul nu se expropria de facto în anul

2006 și implicit de la subvenția acordată fermierilor de către A.P.I.A.,

aceasta este eronată întrucât o asemenea despăgubire nu se încadrează în

noțiunea de prejudiciu reglementată de art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Astfel, deși

ajutoarele financiare acordate de A.P.I.A. pot genera anumite avantaje, cheltuielile

pentru înființarea culturilor depind de alți factori, nefiind definitoriu dacă

intimații-pârâți puteau sau nu beneficia de aceste subvenții, corect fiind ca

despăgubirea să fie compusă doar din valoarea terenului și lipsa de folosință.

2) Recurenta-pârâtă

M.I. a susținut

incidența în cauză a motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

(hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină) și art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii),

dezvoltând, în esență, următoarele argumente:

- Deși nu a contestat

legalitatea actelor premergătoare exproprierii, pârâta a solicitat să fie

despăgubită la valoarea de piață a imobilului, stabilită conform standardelor

internaționale.

Or, în speță, instanța

nu a ținut seama de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 și nu a stabilit

valoarea imobilului la data întocmirii raportului de expertiză, moment la care

pe terenul extravilan expropriat se află construcții și utilități. Regimul

juridic al terenului nu s-a schimbat, doar s-a construit pe acesta.

- Instanța nu a

motivat, în drept și în fapt, conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.,

soluția privind respingerea cererii de expropriere a întregii suprafețe de 2 ha,

în condițiile în care pârâta a arătat că cei 0,20 ha nu mai pot fi exploatați

agricol, fiind situați între două construcții, fără posibilitatea de acces cu o

mașină agricolă, iar singurul argument din conținutul deciziei a fost că

nu a avut loc o fărâmițare excesivă a proprietății.

Or, reclamanta a fost

de acord cu exproprierea totală, experții înșiși au propus o asemenea măsură,

atunci când deplasându-se la fața locului au constatat că diferența de teren nu

poate fi utilizată în scop agricol.

- Hotărârea este

nelegală și din perspectiva dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ.,

referitoare la întocmirea actelor procedurale cu neobservarea formelor legale,

având în vedere că potrivit art. 261 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., hotărârea

trebuie să cuprindă calea de atac și termenul în care se exercită, mențiuni pe

care decizia recurată nu le conține.

C.G., M.I. și D.G. au invocat ca temei al recursului dispozițiile art. 304 pct.

5, 7 și 9 C. proc. civ.

Criticile,

nesistematizate și neîncadrate în fiecare motiv de recurs indicat, au vizat, în

esență, următoarele aspecte, (susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304

pct. 5 și 9 C. proc. civ., rămânând în afara oricăror argumente ale părților

cel întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ.):

- Instanța nu a ținut

seama, la stabilirea valorii terenurilor, de faptul că aceasta trebuie să

corespundă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994,

momentului întocmirii raportului de expertiză, când terenurile erau intravilane

și nu agricole extravilane.

Astfel, raportul de

expertiză menționează clar că terenurile supuse exproprierii sunt intravilane,

pe acestea fiind situate construcții și utilități.

De aceea, stabilirea

valorii terenului cu luarea în considerare a categoriei de folosință de la

nivelul anului 2006, aceea de teren agricol extravilan, este eronată.

- Hotărârea este

nelegală deoarece nu cuprinde calea de atac și termenul înlăuntrul căruia

trebuia exercitată aceasta, ceea ce înseamnă o nesocotire a dispozițiilor art. 105

alin. (2) teza I C. proc. civ. și art. 261 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

De asemenea, potrivit

art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele

de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru

care s-au înlăturat cererile părților.

Analizând recursurile

deduse judecății, Înalta Curte constată următoarele:

reclamantei

com.

Rast deduce judecății, în principal, critici nefondate.

Astfel, susținerea

unei greșite alcătuiri a instanței, decurgând din modalitatea în care a fost

recalificată calea de atac, procedându-se la judecata unui apel, deși potrivit

sentinței nr. 96 din 24 mai 2013 a Tribunalului Dolj, ce făcea obiect al

cenzurii, valoarea despăgubirilor și deci, valoarea patrimonială a litigiului,

fusese stabilită la suma de 63.523 lei, nu poate fi primită.

Aceasta, întrucât

(separat de faptul că sentința la care se raportează recurenta fusese anulată

prin Decizia nr. 399 din 21 noiembrie 2013 a Curții de Apel Craiova), ceea ce

interesează în stabilirea regimului căilor de atac este obiectul litigiului și

nu modalitatea în care instanța a admis, în tot sau în parte, pretențiile

formulate.

Or, în speță, prima

instanță a fost învestită cu cererea expropriatorului de a se pronunța, în

principal, asupra măsurii exproprierii, având caracter accesoriu cererea vizând

stabilirea cuantumului despăgubirilor.

De aceea, în

determinarea căilor de atac nu primează criteriul patrimonial și dispozițiile art.

282

1

C. proc. civ., ci pretenția principală dedusă judecății cu

privire la verificarea condițiilor pentru dispunerea exproprierii, față de care

devine incident art. 23 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 („hotărârea este supusă

căilor de atac prevăzute de lege”).

Cum în materie nu

există o reglementare specială care să suprime exercițiul căii ordinare de atac

a apelului, aceasta înseamnă posibilitatea părților de a beneficia de dublul

grad de jurisdicție (respectiv o dublă judecată de fond, în primă instanță și

apel) și în mod corespunzător, de controlul de legalitate în recurs.

De aceea, judecata în

complet alcătuit din doi judecători s-a realizat în mod corespunzător etapei

procesuale a apelului, fiind neîntemeiată critica bazată pe art. 304 pct. 1 C.

proc. civ.

- Este, de asemenea,

lipsită de fundament, critica reclamantei referitoare la calcularea despăgubirilor

cu încălcarea art. 27 din Legea nr. 33/1994, constând în aceea că ar fi

„excesiv de mare” în raport cu cea solicitată de expropriați cu prilejul

formulării contestațiilor împotriva hotărârii comisiei constituie potrivit art.

15 din Legea nr. 33/1994.

Promovând o asemenea

critică, reclamanta este în eroare asupra demersurilor intimaților-pârâți în

legătură cu procedura exproprierii.

Astfel, aceștia nu au

formulat contestații vizând cuantumul despăgubirilor, ci întâmpinări cu privire

la propunerile de expropriere (conform art. 14 din Legea nr. 33/1994),

solicitând ulterior, în instanța de contencios administrativ, anularea actelor

premergătoare exproprierii.

Ceea ce a făcut

obiectul învestirii instanței civile în prezenta cauză este chiar cererea

exproprietarului de a se dispune exproprierea și a se stabili cuantumul

despăgubirilor.

În speță, singurele

valori indicate de către expropriați cu titlu de pretenții constând în

despăgubiri din expropriere sunt cele din întâmpinările formulate în procedura

prealabilă exproprierii și care nu pot fi luate în considerare ca termen la

care să se raporteze instanța în aplicarea dispozițiilor art. 27 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994 („despăgubirea acordată de instanță nu poate fi mai mică

decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de

expropriator sau de altă persoană interesată”).

Aceasta întrucât,

trecându-se la procedura judiciară a exproprierii, în cadrul acesteia se

întocmește, pentru determinarea cuantumului despăgubirilor, un raport de

expertiză care trebuie să stabilească prețul cu care se vând imobilele de

același fel cu cel expropriat la data întocmirii raportului (art. 26 alin. (2)

din Legea nr. 33/1994).

Rezultă, din coroborarea

dispozițiilor menționate, ale art. 27 alin. (2) și art. 26 alin. (2) din Legea nr.

33/1994, că, atunci când a stabilit ca limită maximă a despăgubirilor ce nu

poate fi depășită de instanță, valoarea solicitată de către expropriat, legiuitorul

nu a avut în vedere pretențiile formulate de acesta în procedura prealabilă, ci

cu ocazia declanșării procedurii judiciare.

Așa cum s-a menționat

însă, în speță, învestirea instanței nu a fost făcută de către expropriați, ci

de către expropriator fiind deci, lipsită de orice temei critica referitoare la

nesocotirea dispozițiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 pe motiv că

instanța ar fi acordat mai mult decât „au cerut expropriații cu ocazia

formulării contestațiilor împotriva hotărârii comisiei constituie potrivit art.

15 din lege”.

- În același sens,

lipsită de pertinență față de soluția instanței de apel, este critica potrivit

căreia despăgubirea ar fi fost stabilită prin luarea în considerare a unei alte

categorii de folosință a terenului (respectiv, intravilan) decât cea pentru

care s-a dispus exproprierea (terenuri agricole situate în extravilan).

În realitate, decizia

recurată a validat acea variantă a raportului de expertiză care a calculat

valoarea terenului ținând seama de categoria de folosință a acestuia la

data exproprierii (aceea de teren agricol situat în extravilan) și justificând

soluția prin aceea că expropriații sunt îndreptățiți la valoarea de înlocuire a

bunului de care au fost lipsiți prin măsura exproprierii.

În acest context,

critica reclamantei recurente în sensul că, în mod nejustificat, instanța

anterioară s-ar fi raportat la un alt regim juridic al imobilului se situează

în afara cadrului judecății, negăsindu-și corespondent în soluția adoptată și

considerentele justificative ale acesteia.

- În ce privește

susținerea conform căreia prețul final al terenului pentru categoria vizată de

expropriere este „excesiv și nereal”, aceasta nu se constituie, prin

modalitatea de formulare, într-o critică de nelegalitate susceptibilă de control

în recurs.

Așa cum recurenta

însăși menționează, aspectul învederat constituie „o problemă de temeinicie a

deciziei de apel”.

Astfel fiind, partea

trebuia să aibă cunoștință că nu putea învesti instanța de recurs cu

verificarea aspectelor de temeinicie a hotărârii, pe elementele de fapt și pe

aspectele probatorii ale cauzei pronunțându-se instanțele de fond în etapele

procesuale anterioare.

Câtă vreme recurenta

nu indică ce criterii legale ar fi fost nesocotite cu ocazia determinării

prețului imobilului, susținerea că aprecierea instanței este una „excesivă și

nereală” vizează doar chestiuni de probatoriu și nu de nelegalitate.

În același sens,

vizând netemeinicia hotărârii sunt aspectele referitoare la neluarea în

considerare a înscrisurilor prezentate de către reclamantă ceea ce, potrivit

acesteia, face ca „hotărârea să fie netemeinică, menținând concluziile

raportului de expertiză”.

Totodată, pretinzând

că decizia este nelegală și pentru că „valoarea din raportul de expertiză nu

era obligatorie pentru instanță, care trebuia să compare rezultatul cu

despăgubirea propusă de expropriator și cu pretențiile formulate de expropriați

cu ocazia contestării hotărârii Comisiei constituite conform art. 15 din Legea nr.

33/1994”, recurenta-reclamantă ignoră, așa cum s-a menționat anterior, faptul

că se află în procedura judiciară, că demersul judiciar a fost declanșat de

expropriator (și, ca atare, termenul de comparație pentru stabilirea întinderii

despăgubirilor nu-l reprezintă ofertele din procedura prealabilă și nici

eventualele pretenții ale expropriaților cu ocazia contestațiilor împotriva

hotărârii comisiei, inexistente în speță).

- Are însă caracter

fondat critica reclamantei referitoare la modalitatea de determinare a

prejudiciului încercat de expropriați prin includerea în profitul nerealizat a

subvenției acordate fermierilor de către A.P.I.A., deși aceasta nu se

circumscrie noțiunii de prejudiciu reglementate de art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Într-adevăr, potrivit

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la stabilirea cuantumului

despăgubirilor, trebuie ținut cont de valoarea cu care se vând imobilele de

același fel în unitatea administrativ-teritorială, precum și de daunele aduse

proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite.

În ce privește noțiunea

de daune, pentru a fi susceptibilă de reparație, aceasta trebuie să corespundă

unui prejudiciu sigur, cert, căruia nu i se asimilează însă cel eventual -

adică, o posibilă pagubă ce s-ar fi putut produce (vizând, mai degrabă,

nevalorificarea unei șanse care ar fi putut aduce avantaje).

În speță, ajutoarele

financiare de care ar fi putut beneficia pârâții, dacă nu s-ar fi dispus

exproprierea, nu corespund unui prejudiciu cert, fiind incorectă constatarea

expertului (preluată necritic de către instanță când reține ca atare cuantumul

despăgubirilor), conform căreia „subvenția A.P.I.A. este un drept legal

prevăzut de norma U.E. și neacordarea ei constituie prejudiciu”.

În realitate,

acordarea respectivei subvenții nu se face către orice persoană care ar avea vocație

la aceasta, doar pentru că este prevăzută și reglementată ca atare.

Accesul la astfel de subvenții se realizează potrivit unei reglementări stricte,

ce o asimilează pe cea europeană, în privința acordării fondurilor A.P.I.A.,

cu anumite scheme de plăți, pe baza unor cereri formulate în anumite termene. Totodată,

persoanele beneficiare trebuie să utilizeze terenurile agricole și să depună cererea

unică de plată conform art. 11 din Regulamentul C.E. nr. 1122/2009.

Or, în absența

verificării și constatării îndeplinirii cerințelor reglementărilor speciale în

materie, nu se putea stabili că pârâții erau beneficiarii unor asemenea

subvenții de care să fi fost lipsiți prin măsura exproprierii și astfel, în

patrimoniul lor să se fi localizat un prejudiciu cert, susceptibil de reparație

prin includerea lui în despăgubirile datorate în prezentul cadru procesual.

De aceea, soluția

instanței de apel care a preluat din conținutul raportului expertiză

contravaloarea ajutorului financiar A.P.I.A. (pe care expertul a identificat-o,

o dată în plus, în mod eronat, ca fiind lipsă de folosință pentru perioada

2007-2013) este eronată întrucât recunoaște drept la reparație pentru situația

unui prejudiciu lipsit de caracter cert.

Aceasta face ca

hotărârea să fie dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv, a dispozițiilor art.

26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 referitoare la daunele ce pot fi solicitate

de către persoanele expropriate, atrăgând incidența motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În consecință,

admițându-se pe acest aspect recursul reclamantei, soluția va fi modificată în

parte, deducându-se din cuantumul despăgubirilor valoarea ajutorului financiar A.P.I.A.

(așa cum a fost determinată de expert pentru fiecare pârât în parte și

corespunzător fiecărei suprafețe de teren expropriate).

Astfel fiind,

cuantumul despăgubirilor datorat intimaților-pârâți va fi determinat prin

includerea valorii terenului, iar cu titlu de pagubă încercată, a lipsei de

folosință a terenului, constând în contravaloarea producției respectiv,

profitul net, ce ar fi fost obținut (ca medie a culturilor calculate de expert

în funcție de întinderea suprafețelor de teren preluate) pe perioada 2007-2013,

potrivit raportului der expertiză.

conține critici nefondate în legătură cu modalitatea în care instanța a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, față de pretenția

acesteia de a fi avută în vedere situația terenului la data întocmirii

raportului de expertiză, când pe acesta se aflau edificate construcții și

utilități.

În realitate,

exproprierea, fiind o vânzare forțată determinată de motive de utilitate

publică, presupune ca persoana deposedată să primească valoarea de înlocuire a

bunului de care a fost lipsită.

Dreapta și prealabila

despăgubire de care trebuie să beneficieze proprietarul în situația

exproprierii (art. 44 alin. (6) din Constituție, art. 1 din Legea nr. 33/1994)

este cea menită să asigure părții păstrarea aceleiași valori a activului

patrimonial, prin înlocuirea dreptului real pierdut cu o valoare egală.

Aceasta înseamnă că

în stabilirea despăgubirii trebuie ținut cont de caracteristicile imobilului de

la momentul exproprierii și nu de cele care ar fi dobândite ulterior, prin

activități și operațiuni independente de voința sau implicarea persoanelor

expropriate.

De aceea,

împrejurarea că, ulterior exproprierii, terenul a devenit din agricol

extravilan, teren intravilan construit nu o îndreptățește pe recurenta-reclamantă

să pretindă ca valoarea despăgubirilor să fie stabilită în funcție de acest nou

regim juridic dobândit de imobil fără nicio contribuție din partea sa.

Este eronată

susținerea recurentei conform căreia regimul juridic al terenului nu s-ar fi

modificat, ci doar s-a construit pe acesta (rămânând, în aprecierea acesteia,

terenuri agricole extravilane, dar construite).

Schimbarea regimului

juridic a intervenit ca efect al exproprierii care a însemnat schimbarea

amplasamentului localității Rast pe un alt aliniament, emițându-se un plan

urbanistic al noii localități, așa încât terenurile afectate de măsura

exproprierii, aferente localității rurale și pe care se găsesc amplasate

construcțiile, au regim juridic de terenuri intravilane.

Cum pentru o asemenea

modificare și creșterea corespunzătoare a valorii imobilelor, adecvată noului

regim juridic, reclamanta nu a avut nicio contribuție - materială sau de altă

natură - care să se reflecte în valoarea despăgubirilor, rezultă lipsa de

fundament a pretenției acesteia ca la stabilirea prețului exproprierii să se

aibă în vedere o altă situație juridică a terenului (decât aceea de agricol

extravilan existentă la momentul exproprierii).

- Are însă caracter

fondat critica referitoare la modalitatea în care instanța a dat dezlegare

solicitării pârâtei de a-i fi expropriată întreaga suprafață de 2 ha, întrucât

rămânerea în proprietatea sa a unei parcele de 0,20 ha, din terenul menționat,

o pune practic în imposibilitate de a o exploata agricol (dat fiind faptul că

porțiunea rămasă este situată între două construcții, nu poate folosi utilaje

agricole).

Într-adevăr, singurul

argument utilizat de instanță, în sensul că „nu ar fi vorba de o fărâmițare

excesivă a terenului”, este nerezonabil raportat la întreaga suprafață de teren

deținută în proprietate anterior (20.000 mp) și cea care i-a rămas (200 mp) în

urma exproprierii, precum și la amplasamentul acesteia.

Totodată, instanța a

ignorat, prin soluția pronunțată, dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 33/1994

(conform cărora „instanța va aprecia, în raport cu situația reală, dacă

exproprierea în parte este posibilă. În caz contrar, va dispune exproprierea

totală”) precum și acordul expropriatorului (exprimat, prin reprezentantul său,

în fazele procesuale anterioare, inclusiv în recurs) în sensul exproprierii

întregii suprafețe de teren.

În consecință, se va

constata pe de o parte, o nemotivare convingătoare a soluției adoptate iar pe

de altă parte, o aplicare greșită a dispozițiilor art. 24 alin. (4) din Legea nr.

33/1994, ceea ce atrage incidența motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct.

7 și 9 C. proc. civ. și ca atare, modificarea pe acest aspect a deciziei

atacate.

Ca atare, se va

dispune exproprierea suprafeței de 2 ha (în loc de 1,8 ha) proprietatea pârâtei

M.I., cu stabilirea despăgubirilor aferente rezultate din varianta

corespunzătoare a raportului de expertiză ( respectiv, de 18.000 lei, în loc de

16.200 lei).

- Susținerea

recurentei-reclamante, în sensul că hotărârea este afectată de nulitate conform

art. 105 alin. (2) C. proc. civ., deoarece nu are indicate calea de atac și

termenul în care se poate exercita, nu poate fi primită.

Astfel, nulitatea

actelor procedurale, la care face referire textul menționat, este condiționată

de producerea unei vătămări care nu ar putea fi înlăturată altfel decât prin

refacerea actului.

În speță, recurenta

nu a arătat și nu a demonstrat în ce ar consta vătămarea produsă prin

neindicarea termenului exercitării căii de atac (contrar susținerii acesteia,

dispozitivul hotărârii conține mențiunea că este supusă recursului).

Pe de o parte,

regimul căilor de atac fiind unul legal, el există și trebuie respectat ca

atare indiferent de mențiunile din conținutul hotărârii.

Pe de altă parte,

exercitarea, în speță, a recursului de către reclamantă s-a făcut în termen,

așa încât nu se poate pretinde că lipsa indicării termenului înăuntrul căruia

putea promova calea de atac, ar fi prejudiciat-o în vreun fel pe reclamantă.

3). Recursul pârâților

C.G., M.I. și D.G. are caracter nefondat.

Aceștia contestă

modalitatea de evaluare a imobilului pretinzând, în mod eronat, că ar fi fost

nesocotite dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, întrucât nu

s-a ținut seama de categoria de folosință a imobilului existentă la data

întocmirii raportului de expertiză (teren intravilan), diferită de cea de la

data preluării (teren agricol extravilan).

Susținerea este

nefondată, astfel cum s-a arătat cu ocazia analizării recursului celeilalte

pârâte, întrucât ceea ce interesează în stabilirea despăgubirilor este valoarea

de înlocuire a bunului preluat și nu valoarea dobândită de bun în urma

procedurilor de expropriere, care au determinat schimbarea destinației bunului.

De aceea, valoarea se

determină la data întocmirii raportului de expertiză, cum impun dispozițiile art.

26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, dar cu luarea în considerare, ca element de

referință, a imobilelor de același fel cu cel preluat prin expropriere.

- Critica referitoare

la viciul nulității care ar afecta hotărârea pentru pretinsa neindicare a căii

de atac și a termenului de exercitare a acesteia este nefondată pentru

argumentele arătate cu ocazia analizei celuilalt recurs, legate de lipsa unei

vătămări procesuale care să justifice sancțiunea pretinsă de parte.

În consecință,

potrivit considerentelor prezentate anterior, vor fi admise recursurile

declarate de reclamantă și de pârâta M.I. pe aspectele punctuale menționate,

legate de includerea în cuantumul despăgubirilor a ajutorului financiar A.P.I.A.

și de dispunerea exproprierii pentru întreaga suprafață de 2 ha aparținând

recurentei-pârâte, sub care va fi modificată decizia atacată.

În temeiul art. 274 alin.

(1), art. 276 C. proc. civ., recurenta-reclamantă va fi obligată la plata sumei

de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (parte din onorariul de avocat de

1.500 lei pretins) corespunzător admiterii doar a unei critici din cele deduse

judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de reclamanta com. Rast și de pârâta M.I. împotriva Deciziei nr. 3377

din 18 septembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Modifică în parte

decizia recurată, în sensul că dispune exproprierea suprafeței de 2 ha

proprietatea pârâtei M.I. situată în T/27/P/1 în loc de 1,80 ha și înlătură din

valoarea despăgubirilor datorate pârâților sprijinul financiar A.P.I.A.,

respectiv:

- suma de 1.961,3 lei

pentru pârâta E.A. corespunzătoare terenului în suprafață de 0,52 ha;

- suma de 2.867 lei

pentru pârâta M.I. corespunzătoare suprafeței de 0,76 ha;

- suma de 2.791 lei

pentru pârâta M.I. corespunzătoare suprafeței de 0,74 ha;

- suma de 4.338 lei

pentru pârâta D.G. corespunzătoare suprafeței de 1,15 ha;

- suma de 5.469 lei

pentru pârâtul C.G. corespunzătoare suprafeței de 1,45 ha;

- suma de 3.432 lei

pentru pârâtul C.G. corespunzătoare suprafeței de 0,91 ha;

- suma de 189 lei

pentru pârâtul C.G. corespunzătoare suprafeței de 0,05 ha;

- suma de 7.544 lei

pentru pârâta M.I. corespunzătoare suprafeței de 2 ha;

- suma de 7.638 lei

pentru pârâta M.I. corespunzătoare suprafeței de 1,66 ha.

Obligă pe reclamanta

com. Rast să plătească pârâtei M.I. suma de 18.000 lei în loc de 16.200 lei

reprezentând contravaloarea terenului în suprafață de 2 ha, expropriat.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâții C.G., D.G., M.I. împotriva aceleiași

decizii.

Obligă pe

recurenta-reclamantă com. Rast să plătească recurentei-pârâte M.I. suma de 500

lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 aprilie 2015.