ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 470/2015

Decizie nr. 470/2015

Asupra apelurilor de fadă;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 159/PI din 4 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au hotărât următoarele:

I. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. b), j) și k) din Legea nr. 407/2006, cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 5 C. pen., la o pedeapsă de un an 6 luni închisoare.

II. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. b), j) și k) din Legea nr. 407/2006, cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 5 C. pen., la o pedeapsă de un an închisoare.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de transportare al vânatului braconat prevăzută de art. 44 lit. b) din Legea nr. 407/2006, cu aplicarea art. 4 C. pen.

III. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul C., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. b), j) și k) din Legea nr. 407/2006, cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 5 C. pen., la o pedeapsă de un an închisoare.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 342 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 57 alin. (7) din Legea nr. 295/2004 și art. 5 C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus și a fost aplicată pedeapsa de un an închisoare, care a fost sporită cu 4 luni închisoare, în final inculpatul având de executat 1 an 4 luni închisoare.

IV. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul D., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. b), j) și k) din Legea nr. 407/2006, cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 5 C. pen., la o pedeapsă de un an închisoare.

V. În baza art. 83 C. pen. s-a dispus amânarea executării pedepsei cu termen de supraveghere de câte 2 ani pentru fiecare inculpat, calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, prevăzută de art. 84 alin. (1) C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere inculpații au fost obliga ui să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a)să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c)să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d)să comunice schimbarea locului de muncă; f) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-au pus în vedere inculpaților consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, precum și a neîndeplinirii integrale ale obligațiilor civile stabilite prin hotărâre, cu cel puțin 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

VI. În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul E., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizareafăptuitorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen., la o pedeapsă de un an închisoare.

În baza art. 81 C. pen.(1969) s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata prevăzută de art. 82 C. pen. (1969), stabilind 3 ani termen de încercare, iar, în baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-au învederat inculpatului consecințele dispozițiilor art. 83 C. pen. (1969) pe durata executării pedepsei.

În baza art. 71 C. pen.(1969), au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.(1969), iar, în baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii le-a suspendat și pe acestea.

VII. S-a constatat că inculpații A., C. și E. au fost reținuți pe o durată 24 de ore, respectiv inculpatul A. începând din 19 iulie 2012 ora 09,30 și inculpații C. și E. începând din 06 martie  2012, ora 11,00.

VIII. În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 46 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, s-a dispus confiscarea autoturismului, precum și a carabimei cu lunetă cu dispozitiv optic cu recul.

IX. În baza art. 25 alin. (1) C. proc. pen. a fost admisă acțiunea civilă și au fost obliga și inculpații în solidar să plătească părții civile F. din Oradea suma de 12.000 euro în echivalent lei la cursul Băncii Naționale a României la momentul plății efective.

X. În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 3.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

XI. În baza art. 276 C. proc. pen. au fost obligați inculpații să plătească părții civile F. din Oradea suma de câte 883,8 lei fiecare reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a refiinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea din data de 12 februarie 2013, emis în Dosar nr. x/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru comiterea infracțiunii de braconaj cinegetic calificat, prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. a)

1

, i), j) din Legea nr. 407/2006 raportat la art. 42 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, a inculpatului B., pentru comiterea infracțiunii de braconaj cinegetic calificat și transportul vânatului braconat prevăzute de art. 42 alin. (1) lit. a)

1

, i), j) din Legea nr. 407/2006 raportat, la art. 42 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, art. 44 lit. b) din Legea nr. 407/2006, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 C. pen., a inculpatului C., pentru comiterea infracțiunii de braconaj cinegetic calificat și operațiuni nelegale cu arme neletale prevăzute de art. 42 alin. (1) lit. a), i), j) din Legea nr. 407/2006 raportat la art. 42 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, art. 279 C. pen. comisă în condițiile art. 57 alin. (7) și art. 141 din Legea nr. 295/2004, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 C. pen., a inculpatului D., pentru comiterea infracțiunii de braconaj cinegetic calificat, prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. a), i), j) din Legea nr. 407/2006 raporta la art. 42 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006 și a inculpatului E., pentru comiterea infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului E. pentru comiterea infracțiunii de braconaj cinegetic calificat prevăzută de art. 42 alin. (1) lit. a)

1

, i), j) din Legea nr. 407/2006 raportat la art. 42 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006 și disjungerea cauzei față de G. și H. sub aspectul comiterii infracțiunilor de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen., cauză care a fost trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta.

În fapt, s-a reținut că, în data de 5 februarie 2012, în intervalul de timp 15.00 și până la ora 16.47, inculpatul A., având calitatea de comisar șef de poliție, aflat în afara exercițiului funcțiunii, împreună cu inculpatul B. (posesor al autoturismului) și cu inculpații C. și D., au intrat în fondul de vânătoare I. dinspre fondul de vânătoare J., prin zona limitrofă numită „K." - „I.", parcela I., având, în platforma mașinii cinci câini, ținuți în saci de rafie de culoare deschisă.

Aceștia au parcurs o traiectorie sinuoasă pe marginea parcelei și la limită cu parcela, apoi au traversat parcela în diagonală și au intrat în drumul forestier, ce leagă cantonul silvic I. Mare de localitatea Miersig, ceea ce arată că inculpații au căutat, stârnit, hăituit vânat în această pădure.

Pătrunderea inculpații pe acest drum forestier dinspre fondul de vânătoare J., s-a realizat pe timp de zi, pe un covor omogen de zăpadă afânată, care a înlesnit observarea, fixarea și interpretarea urmelor din teren.

Autoturismul folosit de inculpați a fost condus de către învinuitul B., locul de pasager din dreapta sa, era ocupat de către învinuitul A. și locurile din spate erau ocupate de D. și C.

Ajunși în parcela, a fondului de vânătoare I., inculpatul A., din autoturismul de teren, orientat cu fața spre direcția Mierlău, oprit din mișcare, folosind carabina cu dispozitiv de ochire cu reticul, a executat două focuri de armă la intervale scurte, înspre dreapta sensului de mers în parcelă asupra unui cerb aflat la o distanță de 65 metri.

Inculpatul A. a reușit să rănească letal cerbul în vârstă de cel puțin 2 ani și 6 luni, al cărui corp a fost străpuns de un singur glonț care a penetrat corpul animalului prin zona costală stângă, a zdrobit organele interne moi și a părăsit corpul lui prin flancul stâng.

Inculpații au urmărit animalul care agoniza și l-au extras din pădure, pentru aceasta fiind nevoiți să întoarcă mașina, schimbând sensul deplasării spre cantonul I. Mare.

Executarea celor două focuri de armă au fost auzite și sesizate de către martorii L., M., N. și O., care se aflau la cantonul silvic I. Mare, la o distanță de aproximativ 1.000 metri, de locul în care învinuiții au comis infracțiunea de braconaj.

Martorii L., M. și N. au alcătuit personalul de specialitate care gestionează fondul silvic și cinegetic, pentru care, fiind în cunoștință de cauză, asupra perioadei legale de vânătoare și pentru că în pădurea ce o gestionează, tară aprobarea și cunoștința lor, nu se pot organiza licit activități de vânătoare, prin excludere, au concluzionat concomitent cu perceperea auditivă a celor doua focuri, că în raza lor de competență se comite infracțiunea de braconaj.

Deoarece martorii aveau în atribuții activități specifice prevenției și combaterii braconajului, au pornit de la cantonul silvic I. Mare înspre locul din care au auzit focurile de armă, cu un autoturism de teren, condus de martorul O., pe drumul forestier înspre localitatea.

Pe acest traseu martorul L. (inginer silvic și specialist în gestiune și exploatare cinegetică) a observat și interpretat urmele lăsate de pneurile vehiculului folosit de braconieri, care veneau dinspre fondul de vânătoare J. și intrau, prin parcelele 30-31, în drumul forestier ce asigură accesul spre localitatea Mierlău, fiind singurele urme lăsate pe drumul forestier acoperit de zăpadă proaspătă afânată.

Din acest loc (curba din parcelă) la o distanță de aproximativ 200 metri, pe un drum forestier în aliniament, martorii au observat un autoturism de teren cu semi-platformă deschisă, de culoare neagră, situat de-a curmezișul peste drumul forestier și în spatele căruia se aflau mai multe persoane ce desfășurau activități de încărcare a vânatului ni care, imediat ce au realizat contactul vizual cu martorii, au întors mașina și au demarat spre localitatea Mierlău.

În zadar martorii au încercat să ajungă din urmă braconierii, că aceștia au recurs la o deplasare riscantă, în mare viteză, pe drum forestier denivelat, prin zăpada afânată, exploatând la maxim performanțele mașinii de teren, situație, în care paznicii de vânătoare au urmărit mașina, păstrând contactului vizual cu aceștia, timp în care au sesizat telefonic lucrătorii de specialitate din cadrul Serviciului Arme Explozivi și Substanțe Periculoase al Inspectoratului Județean de Poliție Bihor, transmițând marca și numărul corect de înmatriculare al autoturismului.

Datorită faptului că vitezele de deplasare ale autoturismelor erau diferite, cât și traiectoriei sinuoase a drumului, la traversarea satului Mierlău, contactul vizual s-a întrerupt, situație în care, paznicii de vânătoare au cerut ajutorul unor persoane care văzuseră mașina urmărită și au obținut indicii că s-ar fi îndreptat pe drumul ce duce spre localitățile Hidișelu de Jos-Calea Mare.

Inculpații au profitat de distanța fizică și temporară creată și prevăzând iminenta surprindere flagrantă, cauzată de defectarea ambreiajului mașinii, au oprit pe marginea drumului și au ascuns cadavrul cerbului, sub saci de rafie acoperiți cu zăpadă afânată, apoi au mai mers 100-150 metri, după care mașina lor s-a oprit, devenind complet nefuncțională.

La ieșirea din satul Mierlău, înspre drumul județean ce leagă localitățile Hidișelu de Jos-Calea Mare, la o distanță de aproximativ 1.000-1.500 m, paznicii de vânătoare au reluat contactul vizual cu vehiculul braconierilor ce se afla oprit pe marginea drumului.

Martorii, declinându-și atribuțiile de paznici, au procedat la legitimarea persoanelor ce au desfășurat activități nelegale de vânătoare în fondul lor arătând că au cunoștințe despre braconajul comis, pentru că au auzit focurile de armă și au văzut încărcarea vânatului. Mai mult, în mașina învinuiților, în platforma semi-deschisă, era sânge din abundență și învinuiții aveau arme asupra lor, indicii suficiente pentru a socoti infracțiunea flagrantă, pentru care legitimarea făptuitorilor se impunea.

Inculpații B., șoferul autovehiculului de teren și A. au ripostat violent cu injurii și amenințări, limitate în plan verbal la adresa martorului L., care a relatat surprinderea activităților ilicite comise de către ei și a cerut justificarea documentară a prezenței și declinarea identității acestora, care și-au luat armele, au eliberat câinii din platforma mașinii, apoi, au încuiat mașina și au părăsit locul în care au fost depistați, momente surprinse de către martorul M. care a pozat și a filmat cu telefonul său mobil manifestarea învinuiților pentru a crea probe certe despre faptele, urmele, reacțiile și identitatea persoanelor surprinse la braconaj.

Prejudiciul cauzat părții civile - F. - (filele 229-234 vol. I d.u.p.) a fost stabilit la 12.000 euro, în conformitate cu Anexa 1 lit. a) pct. 4 din Legea nr. 407/2006.

Examinând probatoriul administrat în cauză, prima instanUă instanța a reținut că, în fapt, la data de 05 februarie 2012, în intervalul 10-16, inculpatul A. împreună cu inculpații B., C. și D., precum și martorul P. s-au deplasat din Salonta cu două mașini de teren pentru a participa la o partidă legală de vânătoare de fazani, mistreț și vulpe pe fondul de vânătoare J. (gestionat de R. Salonta), în urma căreia au fost împușcați doi fazani. Ulterior, inculpatul B. deținând autorizație de vânare a ciutelor pe același fond de vânătoare, însoțit de ceilalți inculpați, a intrat cu mașina pe fondul de vânătoare I. prin zona limitrofă „K.’’, având în platforma mașinii 5 câini de rasă, a traversat mai multe parcele și în final a executat 2 focuri de armă cu carabina cu dispozitiv optic cu recul, împușcând letal un cerb în vârstă de peste 2 ani care a fost urcat în autoturism ulterior.

Executarea celor două focuri de armă au fost auzite de către martorii L., M., N. și O., care se aflau la cantonul silvic I. Mare, la o distanță de aproximativ 1.000 metri, de locul în care inculpații au comis infracțiunea de braconaj, martori care se ocupă cu gestionarea fondului silvic și cinegetic și aceștia știind că nu se pot organiza licit activități de vânătoare în acea perioadă, au pornit cu un autoturism de teren pe drumul forestier înspre locul din care au auzit focurile de armă.

La un moment dat aceștia au observat anumite urme de mașină care veneau dinspre fondul de vânătoare J., precum și un autoturism de teren cu semi-platforma deschisă, de culoare neagră unde mai multe persoane desfășurau activități de încărcare a vânatului care fiind surprinși au întors mașina și au demarat în viteză spre localitatea Mierlău. Cele două autoturisme aflate unul în urmărirea celuilalt au stabilit distanțe tot mai mari între ele după care contactul vizual s-a întrerup, interval de timp în care martorii au anunțat telefonic despre această situație Inspectoratul de Poliție a Județului Bihor-Serviciul Arme Explozivi și Substanțe Periculoase.

La ieșirea din satul Mierlău, înspre drumul județean ce leagă localitățile Hidișelu de Jos-Calea Mare, la o distanță de 1.000-1.500 m paznicii de vânătoare au reluat contactul vizual cu vehiculul braconierilor care se afla oprit pe marginea drumului, după care au procedat la identificarea pasagerilor acestuia dintre care doi au ripostat violent cu injurii și amenințări și mai apoi aceștia au părăsit locul, acțiune care a fost fotografiată și filmată cu ajutorul telefonului mobil de către martorul M.

Pentru a nu se aprecia că s-a încălcat art. 6 din Curtea Eurpeană a Drepturilor Omului, prima instanDă nu a reninut, cu putere probatorie importantă, listingurile telefonice privind conversațiile telefonice ale inculpatului E. și ale celorlalți inculpați, care nu au avut la bază o autorizație emisă de un magistrat și care ar fi dovedi că în data de 05 februarie 2012 acesta nu s-a aflat la partida de vânătoare organizată de martorul P., ci, dimpotrivă s-ar fi aflat în extremitatea sudică al județului Bihor, dincolo de orașul Salonta. În același sens, declarațiile martorilor S. și T. (persoane care au efectuat acte de cercetare penală) nu au fost valorificate, fiind avute în vedere doar actele de urmărire penală efectuate de către aceștia.

Prima instanță a observat că poziția profesională al inculpatului A. (șef al Poliției Orașului Salonta), cu toate implicațiile juridice ale unei acțiuni ilicite de braconaj, a determinat pe inculpați și pe martorul P. să adopte o strategie de împiedicare a înfăptuirii unei justiții corecte prin înlocuirea acestuia de pe scena infracțională cu inculpatul E., care a acceptat să își asume toate implicațiile privind participarea sa la o infracțiune de braconaj comisă de alte persoane.

De asemenea, prima instanță a constatat că, în mod corect, procurorul a arătat că, această acțiune de inducere în eroare a justiției în general și de alcătuire al unui cerc greșit de suspecți a debutat cu audierea inculpatului E. (în faza de urmărire penală), când acesta a fost reprezentat de către avocat U., care a prezentat o delegație de reprezentare al învinuiților B., C., D. și E., sugerând ideea că inculpatul A. nu ar avea nicio legătură cu prezenta cauză, aspect care a fost confirmat și de către martorul P. care, la data de 07 februarie 2012, a arătat că, la vânătoare au participat B., A., C., D. și E., însă în realitate ultimul nu a fost prezent niciun moment la locul faptei și că inculpatul A. purta pe cap o pălărie.

Deși inculpatul E. a declarat că, este posibilă falsificarea prin intervenirea cu tehnica de calcul asupra pozei digitale și înlocuirea fizionomiei sale cu cea a lui A., dar și că omul de afaceri Ungur Dore ar fi recurs la falsificarea pozelor, prima instan ii ă a reținut că problema a fost tranșată prin raportul de expertiză criminalistică efectuat de Laboratorul Interjudețean Timișoara, care a stabilit că, persoana cu fes pe cap de culoare neagră pe care se observă imprimat un semn circular, este probabil numitul A., aspect confirmat parțial prin raportul de expertiză criminalistică efectuat de Institutul Național de Expertize Criminalistice București, care a concluzionat că, persoana respectivă poate să fie sau nu inculpatul A., însă în mod cert nu este inculpatul E.

Prima instanță a mai reținut că martorii M. și N. l-au recunoscut pe inculpatul A., cu ocazia efectuării procedurii recunoașterii de grup, ca fiind persoana care a fost prezentă la braconaj, împrejurare care se coroborează cu planșa foto care atestă și confirmă prezența inculpatului în cauză. Astfel, prima instanță a apreciat că nu are relevanță deosebită faptul că nu a putut fi depus spre expertizare echipamentul tehnic utilizat la realizarea fotografiilor în litigiu, atât timp cât pe baza probelor arătate mai sus s-a putut concluziona în mod cert că, inculpatul A. a încercat să se sustragă de la răspundere penală privind infracțiunea de braconaj.

Totodată, prima instanță a mai reținut că din declarația martorului L. (inginer silvic și director al F. și care are în gestiune fondul cinegetic I.) a rezultat că, în data de 05 februarie 2012 în jurul orelor 15,00 în timp ce se afla la cantonul I. împreună cu martorii M., N. și O., a auzit dinspre parcela două focuri de armă executate la un interval de circa un minut, fapt care i-a determinat să se deplaseze cu mașina spre zona respectivă, că, pe drumul forestier erau urme care veneau de la fondul J. cu semne vădite de coborâre de pe drumul forestier în pădure specifice căutării vânatului, după care la o distanță de 200 metri, s-a observat un autoturism de teren lângă care se aflau niște oameni care s-au urcat în grabă în mașină și au demarat spre Mierlău, fără să reușească inițial să îi ajungă din spate. Ulterior, după îndrumările date de către de către doi pădurari, la o distanță de 1.000-1.500 metri, direcția Hidișelu de Sus-Calea Mare, acesta a văzut că mașina urmărită era oprită, după care s-a legitimat, fapt pentru care pasagerii pe care nu i-a cunoscut, au reacționat dur la adresa sa, apoi au eliberat câinii aflați pe platforma mașinii și au părăsit zona, mai întâi suspectul cu haine de camuflaj și căciulă neagră, despre care a aflat că era inculpatul A. iar, ulterior, și ceilalți inculpați, acțiune pozată și filmată de către martorul M. cu precizarea că inculpații B. și A. s-au ferit să fie filmați.

S-a reținut că martorul a mai declarat că, în zonă, a mai fost o altă mașină condusă de către V. care a venit de la Sumugiu spre Oradea, aflată la o distanță de 3 km. de parcela, fiind astfel exclusă varianta împușcării cerbului de către acesta că, fondul de vânătoare nu a emis autorizație de vânătoare pentru cerbi și că probabil animalul a fost împușcat din autoturism.

Acesta a mai arătat că, a doua zi, a participat la cercetarea la fața locului unde s-a reconstituit traseul efectuat de către autoturismul, cu ajutorul urmelor de zăpadă care au fost lăsate doar de către mașina respectivă și s-a stabilit că cerbul a fost împușcat în mijlocul parcelei, după care a parcurs o distanță nesemnificativă de la locul împușcării. Totodată, acesta a stabilit vârsta cerbului ca fiind de 2 ani 8 luni în funcție de dinți, coarne, culoarea pielii, declarând că orice vânător experimentat face diferența între un cerb și o ciută care nu are coarne și că nu are nici un dubiu că inculpatul A. a fost în grupul celor care au participat la braconaj.

Prima instanță a apreciat că martorul M. confirmă susținerile martorului L. care a arătat că, în momentul în care a început să filmeze pe suspecți, aceștia și-au împachetat lucrurile și au părăsit zona, iar apoi, la o distanță de 150 metri în spatele mașinii, a văzut un morman de zăpadă unde a fost ascuns cadavrul unui cerb, că, a doua zi a participat la efectuarea cercetării la fața locului unde, examinând urmele, s-a stabilit că locul de împușcare al cerbului se afla pe parcela I. și că animalul a fost predat pădurarului X. pentru al păstra în vederea efectuării necropsiei, dar ni că inculpatul A., prezent în sala de judecată, a fost în grupul celor care au participat la braconaj.

De asemenea, prima instanță a mai apreciat că și martorul N. confirmă susținerile celorlalți doi martori, arătând că una dintre persoane se eschiva să nu-i fie văzută fizionomia, că, ulterior, a aflat din ziare că era vorba despre inculpatul A. care era polițist și că a fost identificat locul din pădure unde s-a târât cadavrul cerbului, precum și cel de unde s-a tras, respectiv de pe drumul forestier.

S-a mai reținut că martorul O. a declarat că a condus mașina de serviciu în care se afla martorul L. și ceilalți și că, după auzirea celor două focuri de armă în jurul orelor 14-15, au pornit în urmărirea suspecților care se aflau într-un jeep negru, fără să cunoască ori să fie atent la alte detalii.

Totodată, prima instanță a reținut că din declarația martorului Z. a rezultat că, în data de 05 februarie 2012, s-a deplasat pe drumul comunal ce leagă localitățile Hidișelu de Sus de Mierlău, la solicitarea martorului L., care i-a comunicat că a existat un caz de braconaj pe fondul de vânătoare I., că, ajuns la fața locului, s-a întâlnit cu acesta, M., N. și agenții de poliție, unde a observat că mașina prezenta în benă urme de sânge și păr de cerb sau de ciută. Acesta a mai arătat că, toți au pornit pe urmele mașini parcurgând circa 5-6 km fără să găsească ceva anume, că, ulterior, au revenit la locul unde staționa mașina, că, la o distanță de aproximativ 100 metri, au văzut o grămadă de zăpadă sub care era ascuns un cerb cu o vârstă de circa 3 ani, că au decis să îl transporte la X. din localitatea Mierlău (persoana care era cea mai apropiată de locul incidentului), depozitând animalul într-o magazie asigurată cu lacăt, că, a doua zi, a participat la efectuarea autopsiei animalului care prezenta urme de împușcare, precum și la reconstituire, unde s-a constatat că animalul a fost târât aproximativ 100 metri de la locul împușcării până la drumul forestier și urcat într-o mașină.

Prima instanță a reținut că inculpatul B. a declarat că, în data de 05 februarie 2012, împreună cu numitul P., E., D. și C. au participat la o vânătoare de ciută pentru care avea autorizație de vânătoare în locul numit K. care aparținea fondului de vânătoare J., după ce anterior împreună și cu inculpatul A. care purta pe cap pălărie, având barbă și tenul iritat, au participat la o vânătoare legală de fazani, persoană care, ulterior, a părăsit zona cu autoturismul condusă de către numitul G. Acesta a mai arătat că a oprit mașina pe drumul ce separă fondurile de vânătoare I. și J. și a mers aproximativ un minut pe jos având asupra sa o armă cu glonț care era dotată cu lunetă și, după ce a observat o turmă de cerbi comuni, atât masculi cât și femele, a executat două focuri de armă asupra unui exemplar indicat de către martorul P. întrucât nu a fost găsit niciun cadavrul de animal împușcat, s-a despărțit de martorul P. și s-a deplasat cu mașina spre casă, observând la un moment dat, pe marginea drumului un cerb comun mort care avea coarne fără ramificații, întins pe jos la o distanță de 10-15 metri de drum, însă, întrucât martorul P. nu i-a răspuns la telefon, a decis să transporte animalul, iar la ieșirea din localitatea Mierlău, împreună cu însoțitorii săi, au ascuns cerbul în zăpadă pentru a putea fi ulterior crotalizat fără dificultăți, însă după parcurgerea a 200-300 metri, mașina a devenit nefuncțională.

Acesta a mai declarat că după circa 20-30 de minute a apărut un autoturism de teren de culoare verde din care au coborât patru persoane, iar una dintre acestea afirmând că, este gestionarul de vânătoare, l-a amenințat cu poliția, apoi au eliberat câinii și s-au deplasat spre localitatea Calea Mare fără să fie urmăriți.Inculpatul a mai declarat că, era posibil ca acest cerb să fi fost nimerit când a executat cele 2 focuri de armă sau să fi fost împușcat de o altă persoană, cu precizarea că nu a mai auzit în zonă alte focuri de armă și că cerbul din planșele foto 27/28 semăna cu cel transportat în data de 05 februarie 2012.

Inculpatul C. a declarat că, împreună cu inculpatul D. l-a însoțit pe inculpatul B., la cererea sa, pentru a-l ajuta în eventualitatea în care autoturismul se împotmolea pe terenul accidentat și că, în toată perioada în care inculpații B. și A., precum și martorul P. se aflau la vânătoare, au rămas în autoturismul stauionat pe un drum de piatră pe raza localității Șepiu, unde au consumat băuturi alcoolice, ulterior, observând că inculpatul A. a părăsit zona cu o mașină condusă de o altă persoană, iar apoi restul persoanelor s-au deplasat în pădure cu autoturismele, unde inculpatul B. și martorul P. au coborât pentru a participa la o vânătoare de ciute. S-a mai arătat că, împreună cu inculpații D. și E. au rămas în continuare în mașină, unde au consumat băuturi alcoolice, fără să audă vreun foc de armă, apoi s-a despărțit de martorul P. care a plecat acasă, iar aceștia s-au deplasat pe o altă rută ocolitoare datorită solului accidentat, care era bătătorită de alte urme de mașini, fiind nevoiți la un moment dat să împingă mașina pentru a ieși din locul în care s-au împotmolit.

Inculpatul a mai arătat că, la marginea drumului au găsit o căprioară împușcată pe care au urcat-o în bena mașinii, apoi, după ce au parcurs cu mașina aproximativ 15 minute, au pus cerbul sub zăpadă, pentru a fi ridicat de către martorul P., că autoturismul s-a defectat și a apărut în zonă o mașină de teren din care au coborât 4 persoane care i-au amenințat cu armele, după care s-au deplasat pe jos până au fost preluați de o altă mașină.

Inculpatul E. a declarat că, împreună cu inculpații D. și C. au rămas în autoturismul de teren al inculpatului B. care staționa lângă localitatea Șepiu unde au consumat băuturi alcoolice, în timp ce inculpații B. și A., precum și martorul P. au participat la o vânătoare pe fondul de vânătoare al acestuia, în urma căreia au fost împușcați doi fazani masculi, că, ulterior, după ce inculpatul A. a părăsit zona cu o mașină de culoare roșie, B. și P. au mers la o altă partidă de vânătoare de ciute, în timp ce restul au rămas în mașină, că a auzit două focuri de armă, după care au apărut B. și P. care s-au contrazis pe tema țintirii unui cerb de către primul, iar apoi al doilea a plecat spre casă, în timp ce ei au ales o rută ocolitoare, însă mai puțin dificilă.

Inculpatul a mai arătat că, la marginea drumului, au găsit o căprioară împușcată pe care au urcat-o în bena mașinii, că, după ce au ieșit dintr-un sat, au pus cerbul sub zăpadă, perioadă în care martorul P. a fost sunat fără a răspunde, că, autoturismul s-a defectat, iar, după circa 15 minute a apărut în zonă o mașină de teren din care au coborât 4 persoane care i-a cerut lui B. să se legitimeze, după care aceștia s-au deplasat pe jos până au fost preluați de o altă mașină.

Inculpatul D. a declarat că, împreună cu inculpații E. și C. au rămas în autoturismul de teren al inculpatului B. care staționa pe raza localității Șepiu unde au consumat băuturi alcoolice, în timp ce inculpații B. și A., precum și martorul P. au participat la o vânătoare, în urma căreia au fost împușcați doi fazani, că, după ce inculpatul A. a părăsit zona cu o mașină de culoare roșie, B. și P. au mers la o altă partidă de vânătoare de ciute, în timp ce restul au rămas în mașină unde au continuat să consume băuturi alcoolice, că, la un moment dat a auzit două focuri de armă, după care au apărut B. și P. care au spus că au împușcat un vițel care nu a căzut, apoi al doilea a plecat spre casă, în timp ce ei au ales o rută mai puțin dificilă însă circulată, după ce anterior s-au împotmolit în zăpadă.

Inculpatul a mai arătat că, la marginea drumului au găsit un țap decedat despre care B. a afirmat că este animalul pe care l-a împușcat anterior și observând că se află pe fondul de vânătoare al lui P. au urcat-o în bena mașinii, că, după ce au ieșit din satul Mierlău, au pus cerbul sub zăpadă pentru ca martorul P. să vină și să aplice crotalul pe animal, perioadă în care martorul a fost sunat fără a răspunde. Acesta a mai declarat că, autoturismul s-a defectat după parcurgerea a 200 metri și ulterior a apărut în zonă o mașină de teren din care au coborât 4 persoane care au avut o discuție contradictorie cu B., după care aceștia s-au deplasat pe jos.

Martorul P. care deține funcția de secretar și de inginer la R. Salonta a declarat că, în data de 05 februarie 2012 a organizat o vânătoare colectivă autorizată la specia mistreț, vulpe și fazan în zona Bicaciu-Șepiu la care au participat inculpații A. și B. care a ținut până în jurul orelor 12,00, fiind împușcați de către cei doi câte un fazan, apoi inculpatul A., care purta o pălărie, a părăsit zona cu o mașină de culoare roșie condusă de către G., că, între orele 13-15 a participat împreună cu B. care avea două arme, respectiv o carabină cu glonț și o armă lisă, la o vânătoare legală de cerbi specia femelă în zona K. care se află la periferia fondului de vânătoare J. învecinat cu fondurile de vânătoare I. și J., unde, la un moment dat, au identificat un cârd de animale, însă B. nu a reușit să împuște exemplarul indicat de el, după care a plecat acasă pe ruta Leș-Șepiu-Salonta, în timp ce restul au ales o rută spre localitatea Sititelec. Acesta a mai arătat că la ambele partide de vânătoare au mai fost prezenți doar în jurul mașinii numiții E., C. și D.

Martorul G. a declarat că, în data de 05 februarie 2012 nu a participat la nicio vânătoare, ci s-a deplasat cu mașina de culoare roșie la fabrica de lapte Sanolact pentru a-l duce acasă pe inculpatul A., unde a ajuns în jurul orelor 12,00 și, după ce a făcut mai multe poze cu acesta care purta o pălărie, s-au deplasat spre casă, ajungând la Salonta în jurul orelor 14,00. Acesta a mai declarat că s-a deplasat către o mașină unde a văzut 3 persoane dintre care unul era E. și ulterior au venit dinspre pădure inculpații A., B. și numitul P.

Inculpatul A. a declarat că, în data de 05 februarie 2012, a participat împreună cu inculpatul B. și martorul P., la o partidă de vânătoare în apropierea fabricii de lapte, fiind autorizat să împuște 3 mistreți, 10 fazani și 2 vulpi, reușind în final să împuște fiecare inculpat câte un fazan, că C., D. și E. nu s-au deplasat pe teren, ci au rămas în mașină unde au consumat băuturi alcoolice întrucât condițiile erau improprii pentru vânătoare de mistreți, iar ambreiajul mașinii lui B. prezenta defecțiuni. Acesta a mai declarat că, ulterior, a apărut cu o mașină numitul G. care l-a dus la Salonta unde a ajuns în jurul orelor 13,00, iar apoi, împreună cu martora Y., s-au deplasat spre Arieșeni prin orașul Oradea, însă, întrucât în stațiunea Băile Felix a derapat de 2 ori s-au întors la domiciliul martorei.

Martora Y. a confirmat prezența inculpatului A. în compania sa după orele 14,00 într-o zi de duminică de la începutul lunii februarie 2012, când au pornit cu mașina spre Arieșeni prin Oradea, însă întrucât lângă Spitalul de Recuperare din Băile Felix autoturismul a derapat, s-au reîntors acasă, unde au stat împreună până în jurul orelor 18,00, când inculpatul a plecat.

Astfel, prima instanță a reuinut că, din probele administrate rezultă că, în data de 05 februarie 2012, în parcela I., în jurul orelor 15,00, după ce s-au executat 2 focuri de armă, a fost rănit letal un cerb mascul din specia „cervus elaphus,, în vârstă de aproximativ 2 ani 6 luni, pentru care perioada de vânare încetează la 31 decembrie a fiecărui an și care se pare că a fost împușcat cu o carabină cu lunetă de către inculpatul B. care se afla împreună cu inculpații A., B., C. și D. Prima instanță a apreciat că nu poate achiesa la concluziile procurorului potrivit cărora animalul ar fi fost împușcat de către inculpatul A. întrucât supoziția se bazează pe anumite elemente raționale fără suport probator. întrucât la fața locului nu au fost găsite cartușele, prima instanuă a evitat să arate cu certitudine locul de unde ar fi fost executate focurile de armă, respectiv din mașină partea dreaptă (cum a arătat procurorul) ori de lângă aceasta sau chiar din pădure, important fiind că asupra animalului s-au tras două focuri de armă pe un alt fond vânătoare decât pentru care exista o autorizație de vânare, de la o distanță mai mică de 100 de metri de locul în care a fost găsit împușcat, după care cerbul a fost tras și urcat pe platforma autoturismului.

Totodată, prima instanță a apreciat că este exclusă varianta inculpaților, în sensul că animalul ar fi fost împușcat pe fondul de vânătoare J., după care ar fi ajuns pe fondul de vânătoare I., întrucât urmele lăsate pe zăpadă indică faptul că, animalul rănit ar fi parcurs o distanță mică, după care ar fi decedat, ambele urme aflându-se pe fondul de vânătoare I.

Prima instanță a apreciat că toți inculpații au participat la partida de vânătoare, fiind greu de crezut că unii au stat în mașină și că au venit doar pentru a participa la vânătoarea de mistreți ori pentru a ajuta pe vânători să împingă mașina în cazul în care s-ar fi împotmolit și în plus toți au contribuit la tragerea și urcarea animalului împușcat pe platforma mașinii.

Mai mult, chiar inculpatul B. a recunoscut că a efectuat activități specifice de pândă și că de la încheierea partidei de vânătoare pentru fazani și până la efectuarea celor 2 focuri de armă a trecut o perioadă de câteva ore, timp în care în care s-au realizat acte premergătoare împușcării unui animal.

Deși toți inculpații au negat faptul că ar fi fost surprinși la fața locului și că ar fi fugit cu mașina pentru a nu fi prinși de către urmăritori, prima instanță a apreciat că argumentele privind ascunderea presupusului animal împușcat găsit la marginea drumului nu pot fi reținute întrucât inculpații cu siguranță, odată văzuți de alte persoane imediat după tragerea focurilor de armă au încercat să fugă de la locul faptei, însă, constatând că mașina prezenta anumite defecțiuni, au încercat să ascundă animalul în zăpadă pentru a nu fi observat de urmăritori.

Prima instanță a reținut că din planșele foto și procesul verbal de cercetare la fața locului a rezultat că, pe drumul forestier care străbate bazinul forestier I., s-a descoperit o urmă dinamică adâncă în zăpadă creată prin tragere care are o lățime de un metru și o lățime de 65 metri spre interiorul pădurii, însoțită de pete de substanță brun-roșcate cu aspecte de sânge și fire de păr de culoare brun cenușie, urme care se regăseau mai pronunțat în interiorul pădurii unde se afla o zonă bătătorită în formă circulară de 1,5 metri și la o distanță de 13,5 metri față de aceasta a fost descoperit un arbust care prezenta urme de substanță brun-roșcate.

De asemenea, s-a reținut că în actul de necropsie din 07 februarie 2012 efectuat de către medicul veterinar A.A. (șef al B.B. din cadrul C.C. Bihor) s-a concluzionat că cerbul carpatin, rasa comună avea o vârstă de 2 ani 5 luni, culoare cafenie, și prezenta ruptură de lob pulmonar drept, ruptură de splină, ruptură masivă ruminală cu hemoragie internă masivă, fiind vorba despre un șoc traumatic suferit în urma penetrării corpului animalului de glonțul unei arme de foc. Faptul că animalul decedat nu ar fi fost conservat și depozitat în alte condiții a fost apreciat de prima instanță ca neavând relevanță deosebită întrucât afară erau condiții de iarnă cu temperaturi negative, iar prin necropsie trebuia să se stabilească doar vârsta și cauza decesului animalului care în mod cert nu putea să depindă de modul de depozitare sau de conservare al cerbului decedat.

Prima instanță a reținut că potrivit Anexei 1 lit. a) pct. 4 din Legea nr. 407/2006 coroborat cu art. 8 din Ordinul nr. 1384/2011, perioada legală de vânare al cerbului comun este între 1 septembrie și cel mult 31 decembrie și că valoarea unui exemplar de mascul în perioada autorizabilă este de 6.000 euro, iar în perioada interzisă 12.000 euro, aspecte reluate de către D.D. Bihor în adresa din 26 martie 2012.

Totodată, prima instanță a mai reținut că din procesul verbal de examinare criminalistică și plan tele foto a rezultat că, în platforma, s-au evidențiat urme de zăpadă care conțineau un lichid brun-roșcat cu aspecte de sânge și fire de păr de origine animală și că, la o distanță de 100-150 metri în spatele mașinii, s-a descoperit, sub zăpadă, cadavrul unui cerb comun acoperit cu saci de rafie.

S-a reținut că, începând cu 01 februarie 2014 au intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 și Legea nr. 135/2010, motiv pentru care, în cauză, a trebuit să se facă aplicarea prevederilor penale mai favorabile din legile succesive cu respectarea Deciziei nr. 265 din 06 mai 2014 a Curții Constituționale privind aplicarea legii penale mai favorabilă în ansamblu, motiv pentru care nu s-a procedat la schimbarea încadrării juridică a infracțiunilor reținute prin rechizitoriu, ci s-a făcut o apreciere de ansamblu asupra dispozițiilor penale succesive, fiind reținute cele care erau mai favorabile inculpaților.

Astfel, prima instanLlă a arătat că prin dispozițiile art. 188 din Legea nr. 187/2012 s-au redus limitele de pedeapsă pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj prevăzută de art. 42 din Legea nr. 407/2006, după care s-a dat o nouă renumerotare a formelor în care această infracțiune poate fi comisă, fiind dezincriminate forma agravantă a participației și actele de complicitate, ni abrogate dispozițiile art. 46 care prevedeau existența gradului de pericol social al unei infracțiuni faptelor prevăzute la art. 42-45.

Totodată, s-a constatat că s-a dat un alt conținut infracțiunii prevăzută de art. 44 lit. b) din Legea nr. 407/2006 care nu mai atrăgea reținerea, în concursul de infracțiuni, a faptei ce presupunea transportul vânatului împușcat de către autorul infracțiunii de braconaj, sens în care, s-a apreciat că interveniția legiuitorului se impunea întrucât, de regulă, braconajul sau împușcarea animalui sălbatic se realizează nu numai din pasiune ca o varietate sportivă, ci și pentru obținerea unei cantități de carne, etc, ceea ce presupune implicit un act de imposedare, respectiv transportarea animalului împușcat, cu unele excepții cum ar fi abandonarea sau consumarea acestuia ca aliment la fața locului.

Astfel, prima instanță a apreciat că soluția ce urmează să o dea este parțial în acord cu argumentația organului de urmărire penală care a decis să nu mai trimită în judecată ceilalți inculpați pentru săvârșirea de acte de complicitate la transportul animalului împușcat, ce nu putea fi urcat, în mod cert, în platforma autovehiculului fără ajutorul lor.

Drept urmare, prima instanță a apreciat că se impune achitarea inculpatului B., în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de transportare al vânatului braconat prevăzută de art. 44 lit. b) din Legea nr. 407/2006 cu aplicarea art. 4 C. pen.

Prima instanță a constatat că, pentru inculpații A., B., C. și D., sunt mai favorabile noile dispoziții penale intrate în vigoare la data de 01 februarie 2014, iar pentru inculpatul E., acuzat de săvârșirea infracțiunii de favorizare al infractorului, este mai favorabilă codificarea anterioară, care permitea suspendarea executării pedepsei aplicate, spre deosebire de noile reglementări care nu mai permit amânarea executării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, ci întotdeauna pedeapsa stabilită pentru săvârșirea infracțiunilor contra înfăptuirii justiției atrage executarea acesteia în regim de detenție. Astfel, s-a arătat că de ni stabilirea de pedepse alternative și limitele de pedeapsă sunt mai favorabile potrivit actualei reglementări, prima instanță, ținând seamă de natura și de cuantumul pedepsei individualizate, de principiile proporționalității și al tratamentului egal pentru situații similare și văzând legătura existentă între regimul juridic al autorului și al favorizatorului prevăzută de art. 264 alin. (2) C. pen. (1969) a apreciat că se impune suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile în care autorul faptei a primit o pedeapsă în regim neprivativ de libertate.

Totodată, s-a apreciat că se impune reținerea circumstanțelor privind vânătoarea fără autorizație de vânătoare legală pentru specia împușcată, pe un alt fond de vânătoare (I.) decât cel pentru care exista autorizație să vâneze (J.), precum și în afara perioadei legale de vânătoare la specia respectivă.

La individualizarea judiciară a pedepsei pentru inculpatul A., prima instanță a avut în vedere funcția publică deținută de acesta, lipsa antecedentelor penale, conduita sa nesinceră, modul de comitere a faptei, respectiv efectuarea de acte de complicitate care sunt asimilate autoratului-vânătoarea care presupune în afară de împușcare, efectuarea de acte de căutare, pândă, hăituire ori prindere al animalului, timpul în care s-a comis fapta, respectiv ziua într-o zonă învecinată cu un fond de vânătoare unde exista autorizație pentru ciute, mistreț, fazan și vulpe, participația, jurisprudența în materie, fapt pentru care l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea orientată spre limita medie, respectiv 1 an și 6 luni.

La individualizarea judiciară a pedepselor pentru inculpații B., C. și D., prima instanță a avut în vedere, lipsa de antecedente penale, conduita lor nesinceră, modul de comitere a faptei, respectiv efectuarea de acte de autorat și de complicitate care sunt asimilate autoratului-vânătoarea care presupune în afară de împușcare, efectuarea de acte de căutare, pândă, hăituire ori prindere al animalului, timpul în care s-a comis fapta, respectiv ziua într-o zonă învecinată cu un fond de vânătoare unde exista autorizație pentru ciute, mistreț, fazan și vulpe, participația, jurisprudența în materie, fapt pentru care i-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea orientată spre limita minimă, respectiv de câte 1 an închisoare.

În plus, pentru inculpatul C. s-a mai reținut și comiterea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 342 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 57 alin. (7) din Legea nr. 295/2004, dispoziții care au fost apreciate ca fiind mai favorabile decât reglementarea anterioară prevăzută de art. 56 raportat la art. 141 din Legea nr. 295/2004 cu referire la art. 279 C. pen. (1969), fapta constând în înstrăinarea fără forme legale a armei de foc calibru 5,5 mm, aspect recunoscut de către acesta, motiv pentru care la condamnat la o pedeapsă cu închisoarea orientată spre limita minimă, respectiv lan închisoare, astfel încât, în urma contopirii s-a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare sporită cu 4 luni închisoare, în final inculpatul având de executat 1 an 4 luni închisoare.

Prima instanță, ținând seama de infracțiunea care formează obiectul principal al cauzei, de pedepsele stabilite, lipsa de antecedente penale și persoana inculpaților, precum și de posibilitățile acestora de îndreptare, a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, însă se impune supravegherea conduitei acestora pentru o perioadă determinată cu precizarea că, nu se impune, în niciun caz, prestarea de către aceștia a unei munci neremunerate în folosul comunității.

La individualizarea judiciară a pedepsei pentru inculpatul E., prima instanță a avut în vedere lipsa de antecedente penale, conduita sa nesinceră, modul de comitere a faptei, jurisprudența în materie, motiv pentru care l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea orientată spre limita minimă, respectiv de lan închisoare, după care apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim de detenție a suspendat condiționat executarea pe un termen de încercare de 3 ani.

Întrucât probatoriul administrat a demonstrat că autoturismul, a fost înstrăinat formal de către inculpatul B. în favoarea martorului E.E. (cumnatul său) care nu a circulat niciodată cu acesta și pentru o sumă modică care se pare că nu ar fi fost remisă, prima instanță a dispus confiscarea lui.

Totodată, prima instanță a apreciat că se impune confiscarea carabimei cu lunetă cu dispozitiv optic cu recul care a fost utilizată efectiv la împușcarea animalului, cu precizarea că pentru restul armelor folosite anterior la o vânătoare legală de fazani și care se pare că nu au fost utilizate la acțiunea de braconaj nu s-a impus confiscarea. Oricum, prima instanță a reținut că inculpatul B. a participat la vânătoare cu două arme, una cu țeava lisă și cartușe cu alice care a fost utilizată în mod cert la vânătoarea de păsări unde alături de inculpatul A. care avea o armă similară a împușcat fiecare câte un fazan și o armă cu foc care a fost folosită în mod evident la împușcarea animalului.

Reținând vinovăția inculpaților, în baza art. 25 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă și au fost obligați inculpații în solidar să plătească părții civile F. din Oradea, suma de 12.000 euro în echivalent lei la cursul Băncii Naționale a României la momentul plății efective, așa cum a rezultat din adresa din 26 martie 2012 emisă de către D.D. Bihor.

Totodată, în baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului suma câte 3.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare, apreciate de prima instanță ca fiind rezonabile și corespunzătoare obiectului cauzei, precum și față de eforturilor financiare făcute de către organele judiciare penale, iar, în baza art. 276 C. proc. pen. i-a obligat pe inculpați să plătească părții civile F. din Oradea suma de câte 883,8 lei fiecare reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocațial, potrivit chitanțelor din 2012 și din 2014, sumă care a fost apreciată ca fiind echitabilă și corespunzătoare conduitei diligente avute de către reprezentantul părții civile.

Împotriva acestei sentinUe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, inculpații A., B., C., D., E. și petentul E.E., pentru nelegalitate și netemeinicie.

În apelul său, Ministerul Public (filele 4-11 ds. apel), cu privire la primul motiv de nelegalitate, respectiv modalitatea de individualizare a executării pedepselor aplicate inculpaților A., B., C. și D., a considerat că instanța de fond a dispus amânarea aplicării pedepsei cu încălcarea dispozițiilor art. 83 alin. (1) lit. c) C. pen. atâta timp cât nu și-au exprimat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar, în ceea ce-l privește pe inculpatul A., au fost încălcate și dispozițiile art. 83 alin. (2) C. pen. raportat la faptul că, prin atitudinea sa procesuală, a încercat zădărnicirea aflării adevărului prin includerea între persoanele participante la activitatea de braconaj și pe inculpatul E., determinând astfel și pe ceilalți să adopte o atitudine asemănătoare.

Cel de-al doilea motiv de apel vizează netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului E., sub aspectul modalităDii de individualizare a executării acesteia, prin raportare la conduita procesuală avută pe tot parcursul proc