ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 384/A/2015

Asupra apelurilor penale de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 236 din data de 26 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2011 (x/2011), Curtea de Apel București, secția I-a penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a uneia dintre faptele penale, formulată de inculpatul A.

În temeiul art. 254 alin. (1) și alin. (2) vechiul C. pen., cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, nemodificată, art. 7 alin. (1) din aceeași lege specială și art. 8 din aceeași lege specială, art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., art. 74 alin. (2) vechiul C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) vechiul C. pen., art. 80 alin. (2) vechiul C. pen. și art. 5 alin. (1) noul C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, în formă continuată.

În temeiul art. 65 alin. (2) vechiul C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și lit. c) (de a ocupa funcția de director vamal) vechiul C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 25 vechiul C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) vechiul C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., art. 74 alin. (2) vechiul C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) vechiul C. pen., art. 80 alin. (2) vechiul C. pen. și art. 5 alin. (1) noul C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru instigare la comiterea infracțiunii de fals intelectual, în formă continuată.

În temeiul art. 396 alin. (5) noul C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) noul C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul A. pentru infracțiunea de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 alin. (1) vechiul C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) vechiul C. pen., raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) vechiul C. pen., a contopit pedepsele de 3 ani închisoare și de 1 an închisoare, astfel că inculpatul va executa pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71-art. 64 alin. (1) lit. a), teza a Il-a, lit. b) și lit. c) vechiul C. pen.

În temeiul art. 35 alin. (1) vechiul C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a Il-a, lit. b) și lit. c) (de a ocupa funcția de director vamal) vechiul C. pen., pe durata de 5 ani.

În temeiul art. 861 alin. (1) și alin. (2) vechiul C. pen., precum și al art. 71 alin. (5) vechiul C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor principală și accesorie, pe durata termenului de încercare de 6 ani, potrivit art. 862 alin. (1) vechiul C. pen.

În temeiul art. 863 alin. (1) vechiul C. pen., pe durata termenului de încercare, a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, în ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 863 alin. (4) vechiul C. pen., a încredințat supravegherea inculpatului către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București.

A pus în vedere inculpatului disp. art. 864 vechiul C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere.

A dispus ca pedeapsa complementară să se execute de la data rămânerii definitive a acestei sentințe penale.

A constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv pe durata 24 februarie 2011-30 iunie 2011, inclusiv.

În temeiul art. 399 alin. (1) noul C. proc. pen., a dispus menținerea măsurii preventive a controlului judiciar, luată față de inculpat prin încheierea de ședință din data de 26 noiembrie 2014.

În temeiul art. 254 alin. (3) vechiul C. pen., a luat măsura de siguranță a confiscării speciale de la inculpat a sumei de 90.000 RON, primită cu titlu de mită.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) noul C. proc. pen., a menținut măsura sechestrului asigurător asupra imobilului din București, nr. 325, sectorul 3, dispusă prin ordonanța din data de 23 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție, din Dosarul nr. x/P/2010, pusă în aplicare prin procesul-verbal din data de 23 mai 2011, întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție, în Dosarul nr. x/P/2010, până la concurența sumei de 90.000 RON.

În temeiul art. 255 alin. (2) noul C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpat a telefoanelor mobile marca X, și marca Y, ridicate în baza procesului-verbal din data de 24 februarie 2011, întocmit de Direcția Națională Anticorupție — Serviciul Tehnic, cu obligarea inculpatului de a le păstra până la rămânerea definitivă a acestei sentințe penale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. f) noul C. proc. pen., a dispus restituirea către martorul-denunțător B. a sumei de 10.000 RON, pusă la dispoziție de acesta pentru realizarea flagrantului, consemnată la Banca C., cu recipisa de consemnare din data de 09 iunie 2011.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) noul C. proc. pen., a dispus anularea, în totalitate, a documentelor vamale din data de 08 septembrie 2010 cu nr. XX către SC D. SRL și cu nr. YY către SC E. SRL, aflate, în original, în Dosarul nr. x/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție — Direcția Națională Anticorupție — Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție.

În temeiul art. 272 alin. (1) noul C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 8.000 RON, cheltuieli judiciare către stat, iar, potrivit art. 275 alin. (6) noul C. proc. pen., onorariile interpreților și traducătorilor de limbă turcă, astfel cum au fost stabilite prin încheierile de ședință, urmează a se suporta din fondului Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a arătat că prin rechizitoriul din data de 08 iunie 2011, din Dosarul nr. x/P/2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție, a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului A., pentru comiterea infracțiunilor de:

- luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) și alin. (2) vechiul C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, nemodificată, art. 7 alin. (1) din aceeași lege specială și art. 8 din aceeași lege specială, cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen.,

- instigare la fals intelectual, în formă continuată, prev. de art. 25 vechiul C. pen., raportat la art. 289 alin. (1) vechiul C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, nemodificată, și art. 41 alin. (2) vechiul C. pen.,

- conflict de interese, prev. de art. 2531 alin. (1) vechiul C. pen.,

toate cu aplicarea art. 33 lit. a) vechiul C. pen.

S-a reținut, în mod sintetic, pe situația de fapt, că inculpatul, în calitate de director executiv al Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Prahova, în exercitarea atribuțiunilor sale de serviciu:

- a pretins, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, diferite sume de bani de la martorul-denunțător B., de la care a primit, în perioada toamnă 2010 - ianuarie 2011, suma totală de aproximativ 40.000 - 50.000 euro, pentru ca T.I.R.-urile cu mărfuri importate de societățile comerciale ale martorului-denunțător să nu fie prezentate la controlul fizic în vama Ploiești sau pentru a-i fi eliberate documentele vamale de import, independent de corectitudinea întocmirii actelor sau a conformității mărfii, calitativ ori cantitativ, cu actele, iar pe data de 24 februarie 2011, a primit de la martorul-denunțător, prin intermediul martorului F., suma de 10.000 RON, fiind prins în flagrant;

- i-a instigat ca, pentru T.I.R.-urile aparținând societăților comerciale ale aceluiași martor-denunțător, pe martorul G. fie să nu efectueze controlul fizic al acestora, fie să menționeze că verificarea a fost efectuată, fără ca acestea să fie prezente fizic în vamă, și că marfa corespunde, calitativ și cantitativ, iar pe martorul H. să nu solicite garanții vamale pentru toate importurile de mărfuri cu prețuri subevaluate și nici documente justificative pentru prețul declarat al mărfii de la exportatori, acceptând, fără drept, prețurile minimale impuse de către importator;

- deși, începând cu anul 2007, s-a aflat în relații de muncă cu martorul I., ambii fiind inspectori fiscali la Agenția Națională de Administrare Fiscală - Departamentul de Luptă Antifraudă, după care martorul a devenit delegatul SC D. SRL, SC E. SRL și SC J. SRL, care, în perioada septembrie 2010 - februarie 2011, au derulat operațiuni de import declarate la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Prahova, a aprobat cererile de rerutare de la un punct vamal la altul, obținând, în mod indirect, atât pentru sine, cât și pentru alți lucrători vamali, diferite sume de bani de la reprezentanții societăților comerciale respective, precum și, în mod direct, foloase materiale pentru martorul cu care, în ultimii 5 ani, s-a aflat în raporturi de muncă.

În cursul urmăririi penale, au fost administrare probe cuprinse. într-un număr de 23 de volume de urmărire penală, dintre care volumele 10-23, inclusiv, conțin documente vamale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței de fond la data de 09 iunie 2011.

Prin adresa din data de 10 iunie 2011, Ministrul Public a comunicat la dosar recipisa de consemnare din data de 09 iunie 2011, emisă de Banca C., pentru suma de 10.000 RON, în original.

Prin încheierea de ședință din data de 27 iunie 2011, s-a dispus, în temeiul art. 300 alin. (1) și alin. (2) vechiul C. proc. pen., privind verificarea regularității actului de sesizare, acordarea unui nou termen de judecată, pentru ca Ministerul Public să indice, în concret, cu privire la:

- infracțiunea de luare de mită, în formă continuată, numărul actelor materiale, data, modalitatea concretă de comitere, persoana mituitorului și folosul material primit, precum și mijloacele de probă cu privire la fiecare act material în parte,

- infracțiunea de instigare la fals intelectual, în formă continuată, numărul actelor materiale, data fiecărui act material, înscrisurile falsificate și modalitatea concretă de falsificare, precum și mijloacele de probă pentru fiecare act material,

- infracțiunea de conflict de interese, sumele de bani obținute direct de la martorul I., atât pentru inculpat, cât și pentru ceilalți lucrători vamali, foloasele materiale procurate de inculpat, în mod direct, pentru martor, precum și mijloacele de probă.

La același termen de judecată, a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpat, măsură rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2.645 din 30 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, din Dosarul nr. x/1/2011.

Prin comunicarea din data de 01 august 2011, din Dosarul nr. x/P/2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție — Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție a precizat că în ceea ce privește:

- infracțiunea de luare de mită, în formă continuată, au fost reținute 9 acte materiale, având ca obiect sumele de bani remise inculpatului de către martorul-denunțător B., direct sau prin intermediul martorului K., iar pe data de 24 februarie 2011, prin intermediul martorului F., probele constând în declarațiile din data de 24 februarie 2011 ale martorului G., prin care arată că a primit de la inculpat, în perioada de 5 luni, suma de câte 3.000 RON, pe care o împărțea cu martorii H., L. și M., revenindu-i, în total, suma de 10.700 RON, convorbirile telefonice purtate de inculpat și de martorii B. și K. din datele de 14 octombrie 2010, 18 octombrie 2010, 26 octombrie 2010, 27 octombrie 2010, 29 octombrie 2010, 2 noiembrie 2010, 12 noiembrie 2010, 14 decembrie 2010, 06 ianuarie 2011 și 17 ianuarie 2011, interceptarea S.M.S. din data de 27 decembrie 2010 trimisă de inculpat către martorul K., interceptarea din mediul ambiental din data de 29 decembrie 2010, de la stația pentru alimentare cu combustibil N., când martorul K. i-a predat inculpatului un plic conținând suma de 10.000-15.000 RON, declarațiile de recunoaștere ale inculpatului din data de 24 februarie 2011, prin care a arătat că, timp de 5 luni, la intervale de o săptămână sau de două săptămâni, primea sume de câte 5.000-10.000 RON, astfel că a primit, în total, suma de 90.000 RON, ceea ce înseamnă că au existat 9 acte materiale până la data de 24 februarie 2011, când a fost prins în flagrant primind suma de 10.000 RON; a mai primit produse alimentare, respectiv un grapefruit și o portocală, potrivit convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu martorul K. pe datele de 01 noiembrie 2010 și 27 ianuarie 2011;

- infracțiunea de instigare la fals intelectual, în formă continuată, documentele vamale au fost falsificate de către martorul G., care a atestat, în fals, că, pe data de 9 septembrie 2010, au fost controlate fizic T.I.R.-urile cu marfă importată de către SC D. SRL și SC E. SRL, deși acestea nu se mai aflau efectiv în vama Ploiești, fiind întocmite documentele vamale de import XX și YY; astfel, martorul G. a aplicat ștampila, care-i aparținea, pe declarațiile vamale emise atât pentru SC D. SRL, deși taxele vamale și T.V.A.-ul au fost plătite ulterior, pe datele de 16 septembrie 2010 și 18 septembrie 2010, cât și pentru SC E. SRL, consemnând că plata taxelor vamale și a T.V.A.-ului a fost făcută, electronic, pe data de 08 septembrie 2010, însă plata a fost făcută, prin ordine de plată, abia pe data de 16 septembrie 2010, același martor semnând, în ambele cazuri, pe voletul carnetului T.I.R., cu precizarea că, în situația efectuării primului import pentru cele două societăți comerciale se instituie consemn pentru suspiciunea că există mărfuri contrafăcute și se solicită control fizic total, astfel că T.I.R.-urile nu se aflau în vamă;

- infracțiunea de conflict de interese, a arătat că inculpatul a solicitat și obținut diferite sume de bani atât pentru sine, cât și pentru martorul G., cu titlu de mită, și pentru martorii H. și M., cu titlu de foloase necuvenite, și, de asemenea, a obținut pentru martorul I. foloase materiale, constând în mărfurile importate, fiind depuse copia cărții de muncă a inculpatului, cererile de rerutare întocmite de martor și aprobate de inculpat, împuternicire pentru vămuire semnată de către administratorul SC E. SRL pentru martor, cartea de identitate a martorului, declarațiile martorului I., precum și convorbirile telefonice din data de 16 septembrie 2010 și 28 septembrie 2010 dintre inculpat și martorul K.

A fost atașat un set de înscrisuri, în fotocopie.

De asemenea, a fost atașat, în fotocopie, rechizitoriul din data de 14 iulie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție, din Dosarul nr. x/P/2011, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților G., pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) vechiul C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și la art. 7 alin. (1) din aceeași lege specială, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., constând în primirea, în perioada septembrie 2010 - ianuarie 2011, a sumei de 10.700 RON, cu titlu de mită (8 acte materiale), H., pentru săvârșirea infracțiunii de primire de foloase necuvenite, în formă continuată, prev. de art. 256 alin. (1) vechiul C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și la art. 7 alin. (1) și alin. (3) din aceeași lege specială, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., constând în primirea, fără drept, a sumei totale de 3.200 RON (3 acte materiale), și M., pentru comiterea infracțiunii de primire de foloase necuvenite, în formă continuată, prev. de art. 256 alin. (1) vechiul C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și la art. 7 alin. (1) și alin. (3) din aceeași lege specială, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., constând în primirea, fără drept, a sumei totale de 1.500 RON (3 acte materiale); totodată, s-a mai dispus, printre altele, scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului G., pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual, în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) vechiul C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., întrucât fapta penală nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, fiind comisă fără vinovăție, precum și neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii H. și M., fiecare pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual, în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) vechiul C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, nemodificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., întrucât fapta penală nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, fiind comisă fără vinovăție.

Prin sentința penală nr. 348/F din 26 septembrie 2011, din Dosarul nr. x/2/2011 (x/2011), Curtea de Apel București, secția I-a penală, în temeiul art. 300 alin. (2) vechiul C. proc. pen., a dispus restituirea cauzei la procuror, în vederea refacerii actului de sesizare, constatând, în temeiul art. 192 alin. (3) vechiul C. proc. pen., că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.

Prin decizia penală nr. 884 din 22 martie 2012, din Dosarul nr. x/2/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție, a casat sentința penală și a trimis cauza la aceeași instanță de judecată, pentru continuarea judecății, dispunând ca onorariul apărătorului din oficiu pentru intimatul-inculpat, în sumă de 200 RON, să se plătească din fondul Ministerului Justiției.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I-a penală, la data de 17 octombrie 2012.

Prin încheierea de ședință secretă din data de 18 octombrie 2012, a fost admisă cererea de abținere, formulată de judecătorul O., care a invocat cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 47 alin. (2) vechiul C. proc. pen., întrucât, în motivarea soluției sale de restituire a cauzei la procuror, în vederea refacerii actului de sesizare, a făcut aprecieri pe fond.

Prin încheierea de ședință din data de 14 noiembrie 2012, în temeiul art. 300 vechiul C. proc. pen. și avându-se în vedere decizia penală a instanței supreme de casare, cu trimitere, spre continuarea judecății, a fost constatată regularitatea actului de sesizare.

La același termen de judecată, Curtea a procedat la ascultarea inculpatului, a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar, luând, totodată, act că acesta nu a formulat probe.

Curtea a procedat la readministrarea probelor de la urmărirea penală. Astfel, au fost audiați martorii de la urmărirea penală F. și I. la termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2013, P. și Q. la termenul de judecată din data de 20 martie 2013, R., S., T., U., V. și W. la termenul de judecată din data de 17 aprilie 2013, Z., AA., M., BB., CC., DD., EE., FF. și GG. la termenul de judecată din data de 15 mai 2013, HH., II. și JJ. la termenul de judecată din data de 12 iunie 2013, KK., LL., MM., NN. și OO. la termenul de judecată din data de 09 octombrie 2013, PP., QQ. și RR. la termenul de judecată din data de 06 noiembrie 2013, SS. la termenul de judecată din data de 04 decembrie 2013.

La termenul de judecată din data de 15 mai 2013, după emiterea mai multor mandate de aducere, inclusiv cu însoțitor, s-a prezentat martorul de la urmărire penală-denunțător B., personal, care a arătat că, deși cunoaște limba română, solicită audierea sa în prezența unui interpret de limbă turcă, după care nu s-a mai prezentat, fiindu-i aplicată, prin încheierea de ședință din data de 12 iunie 2013, în temeiul art. 198 alin. (2) vechiul C. proc. pen., amendă judiciară în sumă de 3.000 RON, pentru lipsa nejustificată. În continuare, Curtea a depus diligente pentru readucerea în fața sa a acestui martor-denunțător, prin emiterea de mandate de aducere atât la adresa indicată de acesta la termenul de judecată la care s-a prezentat, din Județul Ilfov, cât și la alte adrese cunoscute, precum și prin solicitarea adresată autorităților turce, prin intermediul Ministerului Justiției, de a comunica adresa acestuia din Republica Turcia, fiind comunicat răspunsul din data de 16 decembrie 2013.

Potrivit proceselor-verbale de îndeplinire a mandatelor de aducere a martorului de la urmărirea penală K., la imobilul din Județul Ilfov, comuna Dobroești, a fost găsită TT., bunica acestuia, care a arătat că nepotul său este plecat din țară, de aproximativ doi ani, să muncească în străinătate, fără să cunoască momentul întoarcerii.

Din oficiu, Curtea a dispus audierea martorilor G., ascultat la termenul de judecată din data de 20 martie 2013, și H., ascultat la termenul de judecată din data de 17 aprilie 2013.

Prin încheierea de ședință din data de 26 noiembrie 2014, Curtea a constatat încetate efectele măsurii liberării provizorii sub control judiciar, dispusă prin încheierea de ședință din data de 27 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I-a penală, din Dosarul nr. x/2/2011 (x/2011), față de inculpat, prin intrarea în vigoare a noului C. proc. pen., dispunând, în temeiul art. 214 alin. (1) noul C. proc. pen., luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat, cu stabilirea de obligații.

Analizând actele și lucrările dosarelor, Curtea a reținut că inculpatul, în calitatea sa de director executiv al Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Prahova:

- în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada octombrie 2010 - ianuarie 2011, a pretins și a primit de la martorul-denunțător B., prin intermediul martorului K., șoferul martorului-denunțătbr, atât suma de 80.000 RON, cât și două lăzi cu citrice, iar pe data de 24 februarie 2011, prin intermediul martorului F., suma de 10.000 RON, fiind prins în flagrant, pentru ca T.I.R.-urile cu mărfuri importate de societățile comerciale ale martorului-denunțător B. să nu fie prezentate la controlul fizic în vama Ploiești sau pentru a-i fi eliberate documentele vamale de import, independent de corectitudinea întocmiri actelor sau a conformității mărfii, calitativ ori cantitativ, cu actele;

- pe data de 08 septembrie 2010, l-a instigat pe martorul G., să nu efectueze controlul fizic obligatoriu al T.I.R.-urilor aparținând SC D. SRL și SC E. SRL, care, de altfel, nici nu se aflau în Vama Ploiești, astfel că martorul a completat cu mențiunea nereală a efectuării controlului fizic documentele vamale din data de 08 septembrie 2010 cu nr. XX către SC D. SRL și cu YY către SC E. SRL.

Ca privire la rechizitoriu, Curtea a constatat că soluția inițială a instanței de judecată, de restituire a cauzei la procuror, pentru ca acesta să refacă actul de sesizare, a fost casată de către instanța supremă, care a trimis cauza, pentru continuarea judecății, urmând ca elementele esențiale lipsă din rechizitoriu să fie conturate pe parcursul cercetării judecătorești. Insă, multe dintre neajunsurile rechizitoriului nu au putut fi completate în cursul cercetării judecătorești, pe parcursul căreia nu numai că au fost readministrate mare parte dintre probele de la urmărirea penală, dar s-a dispus, din oficiu, audierea martorilor pe situația de fapt G. și H., cel puțin pentru conturarea și lămurirea acuzației privind instigarea la fals intelectual, în formă continuată, aceștia fiind autorii, care, în mod surprinzător, a apreciat instanța de fond, nu au fost propuși ca martori de la urmărirea penală. Ca atare, chiar și după finalizarea cercetării judecătorești, actul de sesizare și-a păstrat aceeași natură deficitară, prin ambiguitatea unora dintre acuzații și prin aproximările prezentate cu titlu de realități certe. Or, acuzațiile trebuie să aibă un caracter ferm și să fie sprijinite de probe neechivoce.

Ca trăsătură generală a probatoriului administrat în faza urmăririi penale, Curtea a constatat inutilitatea declarațiilor multora dintre martori, în special cetățenii turci, administratori de societăți comerciale, dar care au fost trecuți ca martori în. acuzare, doar pentru a spori, în mod artificial, lista testimonială a acuzării. Cu toate că declarațiile acestora au fost, de la bun început, nerelevante, Curtea a procedat la reaudierea acestora, însă declarațiile au rămas la fel de inutile.

Analizând fiecare acuzație în parte, s-a reținut:

I. În ceea ce privește infracțiunea de luare de mită, în formă continuată, Curtea a constatat că, prin denunțul înregistrat pe data de 22 noiembrie 2011, martorul-denunțător B., proprietarul imobilului din Județul Ilfov, cu destinația de spațiu depozitare mărfuri, închiriat mai multor societăți comerciale, a susținut, că în perioada toamnă 2010 - ianuarie 2011, inclusiv, i-a remis inculpatului, prin intermediul martorului K., angajatul său, suma de aproximativ 40.000-50.000 euro, cu titlu de mită, pentru camioanele care nu ajungeau fizic în Vama Ploiești, prin urmare fără să fie incluse taxele vamale, care erau plătite prin ordin de plată, precizând, în același timp, că sumele de bani respective erau date atât de către acesta, cât și de către o parte dintre prietenii săi, cetățeni turci, administratori de societăți comerciale, care erau interesați de cumpărarea mărfurilor pe care le importa.

S-a arătat că acest denunț nu se coroborează cu declarațiile martorilor de la urmărire penală OO., administratorul SC UU. SRL, HH., administratorul SC VV. SRL, II., angajat, ca șef depozit, la SC VV. SRL, NN., administratorul SC WW. SRL, KK., administratorul SC ZZ. SRL, JJ., administratorul SC AAA. SRL, QQ., administratorul SC BBB. SRL, LL., agent de vânzări la SC UU. SRL, PP., administrator la SC CCC. SRL, SS., șef de depozit la SC CCC. SRL, MM., asociat unic la SC DDD. SRL, RR., administratorul SC EEE. SRL, care au arătat, în mod constant, atât la urmărirea penală, cât și în fața instanței de fond, că nici martorul-denunțător, nici vreun angajat al acestuia nu le-a solicitat sume de bani suplimentare, că nu cunoșteau ce anume se întâmplă în vamă, că T.I.R.-urile cu marfă veneau la sediul societății comerciale, cu factură fiscală, și că plăteau marfa prin ordin de plată sau prin bilet la ordin. Curtea nu a exclus argumentul plauzibil, potrivit căruia acești martori de la urmărirea penală nu și-au declarat contribuția la colectarea mitei pentru a nu avea probleme de natură penală, însă, chiar în situația acestei recunoașteri, unicul aspect care putea fi dovedit prin declarațiile tuturor acestor martori constă în cuantumul mitei, care, însă, nu necesita un probatoriu atât de vast.

Oricum, denunțul cu privire la o mită atât de mare, de aproximativ 40.000-50.000 euro primită de inculpat în perioada de aproximativ 6 luni de activitate a acestuia în funcția publică pe care a ocupat-o, nu se coroborează cu declarația de la urmărire penală a martorului K., care a arătat, că, din luna noiembrie a anului 2010, a început să se deplaseze cu acte la Vama Ploiești, efectuând una sau două curse pe săptămână, moment în care ducea, pentru funcționarii vamali, pentru a nu fi efectuat controlul fizic al unor T.I.R.-uri, sume de bani în numerar, pe care, după ora 17,00, când nu mai era personalul vamal în clădire, le depunea într-un fișet metalic dintr-un birou de la etaj, pe care-l găsea cu ușile deschise și care-i era indicat de către un bărbat care-l aștepta, iar inculpatului, personal, i-a înmânat o sumă de bani, într-un plic sigilat, înainte de Crăciunul anului 2010, în autoturismul acestuia, marca xxx, de culoare albastru, apoi, în perioada dintre Crăciun și Revelion a anului 2010, în stația de alimentare cu combustibil N., județul Ilfov, i-a mai remis suma de 10.000-15.000 RON, după care, în cursul lunii ianuarie a anului 2011, la solicitarea acestuia, fiind condus de martorul G., i-a dus două lăzi cu portocale și cu grapefruit, pe care i le-a înmânat în parcarea unui hotel din municipiul Ploiești. Pe data de 03 mai 2011, a fost efectuată o confruntare între inculpat și martorul K., care a indicat aceleași locații certe ale predării mitei, în biroul de la Vama Ploiești, după programul de lucru, la cafeneaua de la recepția Hotelului FFF. din municipiul Ploiești, la GGG. și la stația de alimentare cu combustibil N., județul Ilfov, în perioada de dinaintea Crăciunului anului 2010 și până la Revelionul anului 2010, iar inculpatul deținea controlul întregii Vămi Ploiești, martorul G., controlor vamal, spunându-i că este teamă de acesta. Au mai fost depuse planșele fotografice cu imaginile interceptate de camerele de supraveghere de la stația pentru alimentare cu combustibil N., pe data de 29 decembrie 2010, care atestă împrejurarea că martorul K. a coborât din autoturismul pe care-l conducea și a urcat în autoturismul marca xxx, de culoare albastru, aparținând inculpatului.

Martorul G., controlor vamal asistent, a confirmat, la urmărirea penală, că inculpatul solicita și primea, în biroul său de la Vama Ploiești ori la întâlnirile care aveau loc fie în municipiul București, mai precis în parcarea de la GGG., fie în municipiul Ploiești, la Hotel FFF., de la reprezentantul SC D. SRL și SC E. SRL, anumite sume de bani, al căror cuantum nu-l cunoaște, iar, la rândul său, în perioada toamnă 2010 - ianuarie 2011, pentru a efectua vămuirea camioanelor care veneau spre sfârșitul programului de lucru, a primit, în total, suma de 10.700 RON.

În ceea ce privește interceptările autorizate ale convorbirilor telefonice purtate de martorul K., care, de regulă, comunica cu martorul G., controlor vamal asistent, Curtea a reținut convorbirea telefonică din data de 22 decembrie 2010, când se vorbește despre Băneasa și despre suma de 150.000 RON, care trebuie înmânată chiar pe data respectivă, astfel cum rezultă din procesul-verbal de redare din data de 28 martie 2011. A mai constatat că martorul K. se deplasa la Vama Ploiești și se afla în relații situate în afara cadrului instituțional îndeosebi cu martorul G., aflat în subordinea inculpatului, după cum atestă comunicările telefonice ori prin S.M.S.-uri purtate de martorul K. pe datele de 16 septembrie 2010, 24 septembrie 2010, 25 septembrie 2010, 27 septembrie 2010, 28 septembrie 2010, 29 septembrie 2010, 01 octombrie 2010, 07 octombrie 2010, 08 octombrie 2010, 09 octombrie 2010, redate prin procesul-verbal din data de 15 martie 2011, pe datele de 10 octombrie 2010, 12 octombrie 2010, 13 octombrie 2010, 14 octombrie 2010, 15 octombrie 2010, 16 octombrie 2010, 18 octombrie 2010, 19 octombrie 2010, redate prin procesul-verbal din data de 17 martie 2011, pe datele de 01 noiembrie 2010 și 02 noiembrie 2010, redate prin procesul-verbal din data de 15 martie 2011, pe datele de 03 noiembrie 2010, 04 noiembrie 2010, 05 noiembrie 2010, 07 noiembrie 2010, 08 noiembrie 2010, redate prin procesul-verbal din data de 29 martie 2011, pe datele de 09 noiembrie 2010, 10 noiembrie 2010, 11 noiembrie 2010, 12 noiembrie 2010, 29 noiembrie 2010, redate prin procesul-verbal din data de 22 martie 2011, pe datele de 12 noiembrie 2010, 19 noiembrie 2010, 24 noiembrie 2011, 25 noiembrie 2010, 28 noiembrie 2010, 29 noiembrie 2010, redate prin procesul-verbal din data de 28 martie 2011, pe datele de 28 decembrie 2010, 29 decembrie 2010, 30 decembrie 2010, 5 ianuarie 2011, redate prin procesul-verbal din data de 29 martie 2010, precum și pe datele de 06 ianuarie 2011, 07 ianuarie 2011, 12 ianuarie 2011, 14 ianuarie 2011, 17 ianuarie 2011, redate prin procesul-verbal din data de 30 martie 2011. Prin procesul-verbal din data de 15 martie 2011, au fost redate interceptări ale unor discuții telefonice și ale unor mesaje de tip S.M.S., din perioada 21 octombrie 2010-29 octombrie 2010, purtate de martorul K. cu inculpatul ori cu martorul G., în care se fac referiri la întâlniri și la sume de bani.

După denunțul formulat de martorul-denunțător B., pe data de 24 februarie 2011 s-a realizat prinderea în flagrant a inculpatului. Potrivit procesului-verbal din data de 24 februarie 2011, cu planșe fotografice, au fost înseriate bancnotele componente ale sumei de 15.000 RON, pusă la dispoziția organelor judiciare de către martorul-denunțător B., prin martorul F., angajatul acestuia, ca șofer, apoi martorul F. a intrat în biroul inculpatului și, la indicația acestuia, i-a lăsat suma de 10.000 RON în dulap, după cum dovedește procesul-verbal din data de 24 februarie 2011, de redare a interceptării discuțiilor din mediul ambiental purtate între inculpat și martorul F. În continuare, conform procesului-verbal din data de 24 februarie 2011, cu planșe fotografice și cu declarațiile martorilor-asistenți FF., T., inspector vamal și Q., în dulapul din biroul inculpatului, din clădirea Biroului Vamal Ploiești, în incinta Parcului Industrial Ploiești, după ce inculpatul a declarat că nu a primit nici o sumă de bani, a fost găsită suma de 10.000 RON, pe care, anterior, i-o adusese martorul F. Martorul F., angajat, ca șofer, al martorului-denunțător B., a declarat că, anterior flagrantului, nu a mai dus niciodată bani inculpatului, ci doar a dus ordinele de plată primite de la martorul K., însă știa că angajatorului său i se solicitau sume de bani nejustificate pentru vămuire.

În declarațiile inițiale de la urmărirea penală, din data de 24 februarie 2011, inculpatul a recunoscut faptul că martorul K., șoferul martorului-denunțător, îi aducea, la interval de o săptămână sau de două săptămâni, sume de bani cuprinse între 5.000 RON și 10.000 RON, astfel că, în perioada octombrie 2010 - ianuarie 2011, a primit, în total, suma de aproximativ 90.000 RON, din care și-a oprit suma de aproximativ 30.000 RON, suma de aproximativ 2.500 RON s-a îndreptat către lucrătorii vamali, în timp ce suma de 3.500 RON a fost destinată martorului HHH., președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin intermediul martorului U., șeful său ierarhic. În declarația sa din fața Curții, inculpatul, văzând probele culese la urmărirea penală, a mai renunțat la unele dintre actele materiale și, prin urmare, a mai diminuat din cuantumul total al mitei, arătând că în luna septembrie a anului 2010, în timp ce se afla în afara programului de lucru, la cumpărături, a primit un apel telefonic de la martorul K., șoferul martorului-denunțător B., care i-a solicitat să coboare în parcarea magazinului, unde i-a înmânat suma de 5.000 RON, ca mulțumire pentru modul în care a decurs vămuirea T.I.R.-urilor, apoi s-a mai întâlnit de trei ori cu același martor K., la stația pentru alimentare cu combustibil N., județul Ilfov, la Hotelul FFF. din Ploiești și în mun. București, ultima dată în luna decembrie a anului 2010, primind, de fiecare dată, suma de aproximativ 5.000 RON, ceea ce înseamnă, în total, suma de 15.000 RON, tot pentru faptul că T.I.R.-urile erau vămuite imediat, deși ajungeau în vamă spre sfârșitul programului, astfel că vameșii depășeau programul de lucru.

Au fost interceptate, în mod autorizat, convorbirile telefonice și mesajele tip S.M.S. ale inculpatului din datele de 01 noiembrie 2010, 02 noiembrie 2010, 23 noiembrie 2010, 24 noiembrie 2010, 29 noiembrie 2010, redate prin procesul-verbal din data de 31 martie 2011, precum și din data de 27 decembrie 2010, redată prin procesul-verbal din data de 17 martie 2011, care mai mult dovedesc prudența inculpatului în comunicările sale prin telefonul mobil. Doar în convorbirea telefonică din data de 27 ianuarie 2011 dintre martorul K. și inculpat, autorizată și redată prin procesul-verbal din data de 18 februarie 2011, se face referire directă la împrejurarea că inculpatul s-a întâlnit cu martorul să-i aducă fructe, tocmai avându-se în vedere obiectul material derizoriu al luării de mită.

Ca atare, Curtea a constatat că primele declarații de la urmărirea penală ale inculpatului, prin care a recunoscut că a primit, în total, cu titlu de mită, suma de 90.000 RON, se coroborează atât cu declarațiile martorului de la urmărirea penală K., care nu numai că i-a remis inculpatului, personal, plicuri conținând bani, dar i-a lăsat într-un fișet, de mai multe ori, sume de bani, după ce personalul vamal pleca, la terminarea programului de lucru, cât și cu declarațiile de la urmărirea penală ale martorului G., controlor vamal asistent, aflat în subordinea inculpatului, care a confirmat împrejurarea că inculpatul solicita și primea, atât în biroul său de la Vama Ploiești, cât și prin alte locații, anumite sume de bani, iar, la rândul său, în perioada toamnă 2010 - ianuarie 2011, a primit, în total, suma de 10.700 RON, ceea ce înseamnă că inculpatul nu putea primi, în aceeași perioadă de timp, doar suma de 15.000 RON, după cum acesta a revenit asupra declarațiilor inițiale în fața instanței de fond, atâta timp cât împărțea sumele de bani către trei destinatari, și anume o parte îi revenea, o altă parte era destinată lucrătorilor vamali, iar o a treia parte se cuvenea președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit regulilor nescrise din instituție. împrejurarea că banii din mită erau împărțiți rezultă inclusiv din convorbirea telefonică din data 16 februarie 2011, autorizată și redată prin procesul-verbal din data de 22 februarie 2011, dintre martorii G. și H., cu toate că martorul H. afirmă că inculpatul nu i-a mai dat partea sa care i se cuvenea.

Este evident, în opinia Curții, faptul că martorii de la urmărirea penală AA., inspector vamal asistent la Direcția Județeană de Accize și Operațiuni Vamale Prahova și BB., inspector vamal în cadrul Biroului Control Fizic la Direcția Județeană de Accize și Operațiuni Vamale Prahova, nu puteau să declare decât că nu au primit niciodată bani de la vreo persoană, prin urmare nici sume de bani împărțite de inculpat. De asemenea, martorul de la urmărire penală V., inspector vamal la Biroul „Control Fizic și Documentar", a arătat, la procuror, că inculpatul nu i-a solicitat niciodată să nu efectueze controlul fizic al camioanelor și că nu a auzit să se primească mită, însă, la cercetarea judecătorească, a precizat că martorul H., care repartiza dosarele pentru realizarea controlului fizic al mărfurilor, l-a protejat într-un fel, în sensul că nu i-a repartizat dosarele cu probleme, cunoscând că există T.I.R.-uri care nu erau prezente fizic pentru verificare.

Tot un angajat al Vămii Ploiești, martorul de la urmărirea penală P., inspector vamal principal în cadrul Biroului „Autorizări" de la Direcția Județeană de Accize și Operațiuni Vamale Prahova, a susținut că a purtat cu inculpatul doar discuții profesionale și că nu avea cunoștință ca acesta să fi solicitat sume de bani. La fel de prudent a fost martorul de la urmărire penală GG., angajat la Direcția Județeană de Accize și Operațiuni Vamale Prahova, Biroul „Supraveghere și Control Produse Accizate", care, deși nu se afla într-o relație bună cu inculpatul, deoarece, fiind pârât că l-a numit „maimuțoi", inculpatul nu i-a mai acordat stimulentele legale, a afirmat că nu avea cunoștință despre întâlnirile inculpatului în birou cu persoane din afara instituției.

Martorul de la urmărirea penală S., director executiv adjunct la Direcția Județeană de Accize și Operațiuni Vamale Prahova, a arătat că a auzit că au fost efectuate importuri de măsline subevaluate, pentru care nu au fost instituite garanții suplimentare, și că nu a auzit ca inculpatul să primească sume de bani. Martorul de la urmărirea penală Z., director executiv adjunct al Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale București, a declarat că a purtat cu inculpatul discuții profesionale, constatând că acesta nu se pricepea pe segmentul de vamă, și că nu a auzit ca inculpatul să ia mită.

S-a apreciat ca lipsite de relevanță declarațiile martorilor de la urmărirea penală CC., fost coleg al inculpatului la Agenția Națională de Administrare Fiscală, în prezent comisar la Garda Financiară - Secția Ilfov, și DD., fost coleg al inculpatului la Agenția Națională de Administrare Fiscală, în prezent comisar la Garda Financiară - Comisariatul General.

II. Referitor la infracțiunea de instigare la fals intelectual, în formă continuată, față de martorii G. și H., Curtea, având în vedere probele administrate, a reținut doar două acte materiale de instigare a martorului G., fiecare în raport cu documentele vamale din data de 08 septembrie 2010 privind importul realizat de către SC D. SRL și importul realizat de către SC E. SRL.

Curtea a avut în vedere declarația de la urmărirea penală din data de 24 februarie 2011 a martorului G., care a arătat că, în luna septembrie a anului 2010, în timp ce îl înlocuia pe un coleg de-al său aflat în concediu, inculpatul i-a solicitat să efectueze controlul fizic asupra a trei camioane aparținând SC E. SRL, care nu mai erau prezente fizic în vamă, ci doar documentele îi fuseseră lăsate de biroul său, fără ordine de plată, apoi inculpatul a venit în biroul său și i-a spus să dea drumul la documente, deoarece camioanele plecaseră cu o zi înainte, întrucât transportau marfă perisabilă, iar, după acest episod s-au mai prezentat camioane ale acelorași societăți comerciale, pentru care martorul K. aducea anumite sume de bani, pentru a accepta documentele acestora, care veneau destul de târziu pentru a mai fi efectuată vămuirea la data sosirii acestora. Audiat, din oficiu, la cercetarea judecătorească, într-o referire la fel de detaliată și ușor contradictorie, martorul G., care realiza controlul fizic al camioanelor, a precizat că, în luna septembrie a anului 2010, inculpatul a intrat în oficiul poștal unde se afla și l-a trimis la serviciu să efectueze controlul vamal a trei camioane, întrucât îl înlocuia pe martorul M., colegul său, iar, când a ajuns în vamă, la sfârșitul programului de lucru, a constatat că un singur T.I.R. era trecut pe culoarul roșu, ceea ce înseamnă obligativitatea efectuării controlului fizic, cu toate că, fiind pentru prima dată în Vama Ploiești, toate trei camioanele trebuiau trecute pe culoarul roșu, însă, în cele din urmă, a arătat că, deși nici unul dintre aceste trei camioane nu se afla fizic în vamă, a înscris pentru camionul trecut pe culoarul roșu mențiunea efectuării controlului fizic, întrucât i-a solicitat inculpatul, care se afla în biroul său împreună cu martorul I.

De asemenea, a avut în vedere declarația din data de 11 februarie 2011, de la urmărirea penală, a martorului H., care a arătat că, în perioada respectivă, a lucrat la Controlul Documentar din cadrul Vămii Ploiești, iar administratorii societăților comerciale care efectuau importurile de mărfuri, printre care SC D. SRL, SC E. SRL, SC J. SRL și SC III. SRL, plăteau anumite sume de bani, pentru că T.I.R.-urile nu se prezentau fizic la Vama Ploiești și pentru că actele nu erau în regulă, că martorul G., care efectua controlul fizic, negocia direct cu inculpatul, că banii erau aduși de martorul K. și împărțiți, uneori incorect, că pe data de 18 noiembrie 2010 Autoritatea Națională a Vămilor le-a solicitat efectuarea unui raport intern, prin care să justifice acceptarea prețului scăzut la importurile de măsline în saramură în perioada septembrie - octombrie 2010, iar acceptarea prețului declarat de către societatea comercială trebuia însoțită de documente justificative, care nu existau, astfel că i-a solicitat inculpatului să nu mai permită vămuirea până nu sunt prezentate documentele restante, însă acesta i-a solicitat să întocmească raportul intern respectiv, în care să menționeze că există toate documentele justificative la aceste importuri și, întrucât l-a refuzat, la începutul lunii decembrie a anului 2010 a fost mutat la Serviciul de Inspecție Fiscală și Control Ulterior. Din oficiu, Curtea a dispus audierea la cercetarea judecătorească a acestui martor, care a arătat că a fost nemulțumit de situația creată la Vama Ploiești pe timpul cât inculpatul a ocupat funcția de director executiv, deoarece erau câteva societăți comerciale care nu prezentau camioanele în vamă și cu privire la care existau nereguli, astfel că martorul G., colegul său, i-a solicitat să nu-i mai repartizeze lucrările privind aceste societăți comerciale, pentru a efectua controlul fizic, întrucât nu știa cum să procedeze.

Martorul de la urmărirea penală M., inspector vamal Direcția Județeană de Accize și Operațiuni Vamale Prahova, precizând că exista obligativitatea controlului fizic în cazul lucrărilor de pe culoarul roșu, nu și pe culoarele portocaliu și verde, a arătat că, în perioada septembrie 2010 - ianuarie 2011, nu au fost prezente fizic în Vama Ploiești doar două T.I.R.-uri, cu privire la care inculpatul i-a spus să le dea drumul, fără a mai face alte precizări.

Martorul de la urmărirea penală EE., declarant vamal, cu punct de lucru în cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Prahova, ale cărui constatări în momentul realizării flagrantului pentru un act material de luare de mită nu au o relevanță deosebită, a arătat că nu era posibil ca directorul executiv al Vămii Ploiești să solicite restanțele pentru declaranții vamal, după cum s-a apărat inculpatul, că martorul G. se ocupa, cu o mai mare frecvență, de controlul fizic al SC D. SRL, SC E. SRL și SC J. SRL și că martorii G. și H. i-au spus că sunt supuși la presiuni de către inculpat, care îi determina să-și îndeplinească în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu.

Din toată această probă testimonială, doar declarațiile martorului G., care se referă la o dată certă, situată în luna septembrie a anului 2010, se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar, mai precis cu documentele vamale din data de 08 septembrie 2010 cu nr. XX către SC D. SRL și cu nr. YY către SC E. SRL.

Curtea a constatat că inculpatul l-a determinat pe martorul G. să nu mai efectueze controlul fizic obligatoriu al mărfurilor importate de cele două societăți comerciale, astfel că acesta a menționat, în mod nereal, că a executat controlul fizic al camioanelor, semnând inclusiv în carnetele T.I.R.

Restul actelor materiale la care ceilalți martori de la urmărirea penală au făcut referiri generale, de ansamblu, nu au fost avute în vedere, întrucât nu sunt determinate prin coordonatele timp și spațiu, cu atât mai mult cu cât nu se completează cu proba cu înscrisuri. De altfel, restul actelor materiale nu au fost niciodată indicate de către Ministerul Public, în rechizitoriu sau în comunicarea sa suplimentară, întrucât nu au nici identitate și nici suport probator.

III. Referitor la infracțiunea de conflict de interese, Curtea a avut în vedere declarațiile martorului I., care a arătat că a avut calitatea de delegat al SC D. SRL, SC E. SRL și SC J. SRL, însă niciodată nu i-a procurat vreun serviciu sau vreun folos inculpatului, al cărui unic ajutor a constat în recomandarea comisionarului vamal, care nu reprezintă, nicidecum, un folos material, așa cum prevede norma materială.

Curtea a constatat că nu există nici o probă care să susțină că inculpatul i-a procurat martorului I. vreun folos material, așa cum condiționează legea penală. Există doar speculația teoretică și irelevantă a Ministerului Public, potrivit căreia inculpatul i-ar fi asigurat martorului I. beneficiul unei vămuiri inexistente ori sumare a mărfurilor importate de societățile comerciale la care acesta avea calitatea de delegat. Însă, legea penală condiționează infracțiunea de conflict de interese de furnizarea de către funcționarul public a unui folos material obținut de persoana cu care s-a aflat în raporturi de muncă în ultimii 5 ani. Ori, omisiunea vămuirii sau vămuirea sumară a mărfurilor nu poate sa constituie un folos patrimonial, ci doar un serviciu nelegal, al cărui beneficiar nu poate fi decât funcționarul public. Totodată, a mai constatat că nu există nici o dovadă că inculpatul ar fi beneficiat de un folos de orice natură de la martorul I., variantă pe care, de altfel, Ministerul Public nu a avut-o în vedere.

Prin urmare, Curtea a constatat că nu există obiectul material al laturii obiective, respectiv folosul material procurat de funcționarul public persoanei cu care s-a aflat în raport de muncă în ultimii 5 ani, astfel că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor închisorii pentru infracțiunile de luare de mită, în formă continuată, și instigare la fals intelectual, în formă continuată, Curtea a avut în vedere declarațiile inițiale ale inculpatului din data de 24 februarie 2011, de la urmărirea penală, potrivit cărora martorul HHH., președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală l-a chemat în biroul său, unde a mers, însoțit de martorul W., avocat în cadrul Baroului București, căruia îi dăduse bani pentru a ocupa o funcție publică, pentru a discuta despre vacantarea postului de director executiv al Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Prahova, pe care inculpatul fusese detașat începând cu luna august a anului 2010, iar martorul HHH. i-a propus să intre în afacerile ilegale cu produse petroliere, deoarece era o zonă petrolieră, însă l-a refuzat, apoi, după un timp, l-a rechemat în biroul său, propunându-i să efectueze operațiuni vamale cu legume și fructe importa