ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2718/2015

Decizia

nr. 2718/2015

Asupra cauzei civile de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Gorj, la data de

21 octombrie 2014, A. a formulat

contestație în

anulare împotriva sentinței civile nr.

193 din 24 octombrie 2013, pronunțată

de Tribunalul Gorj, în Dosarul

nr. x/95/2013*.

În motivarea

contestației, a arătat că instanța nu a avut în vedere

identitatea

cărților sale cu cele ale pârâtului și nu a luat în considerare infracțiunea de

plagiat și nici Ordonanța Parchetului nr. x/P/2014. A mai arătat că pârâtul nu

s-a prezentat în instanță la termenele de judecată și nici nu a solicitat

judecata în lipsă, nedepunând întâmpinare sau concluzii scrise. Totodată,

contestatorul a făcut referire la probele administrate în cauză și a susținut

că Tribunalul Gorj trebuia să soluționeze pricina în complet de doi judecători,

iar Curtea de Apel Craiova în complet de trei judecători, cu respectarea art.

318 C. proc. civ.

Prin sentința nr.

275 din 8 decembrie 2014, Tribunalul Gorj, secția I civilă, a respins

contestația în anulare ca nefondată,

reținând

că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile legale care o reglementează,

această cale extraordinară de atac fiind deschisă exclusiv pentru situațiile de

la art. 317 C. proc. civ. (necompetența sau vicii vizând procedura citării) și art.

318 din același cod (greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de

recurs) și nicidecum pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii,

care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs și nu în

contestație în anulare.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs contestatorul A.

În ședința

publică din data de 23 februarie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă,

a calificat calea de atac exercitată de contestator ca fiind apel, în raport de

dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea data

în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea

atacată și, prin Decizia nr. 959 din 23 februarie 2015, a respins apelul ca

nefondat.

Instanța de

apel a reținut că susținerile contestatorului referitoare la nerespectarea

Ordonanței Parchetului nr. x/P/2014, precum și cele referitoare la

nelegalitatea Deciziei civile nr. 15 din 14 ianuarie 2014 a Curții de Apel

Craiova întrucât nu s-a ținut seama de solicitarea sa de a se trimite cauza

spre rejudecare pentru audierea altor martori și pentru reaudierea martorului

fals, reprezintă nemulțumiri ale contestatorului, cu privire la modul de

soluționare a fondului cauzei, critici ce nu pot fi examinate pe calea

contestației în anulare.

Împotriva deciziei

pronunțată de instanța de apel, contestatorul

A. a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia și

trimiterea cauzei la Tribunalul Gorj pentru o nouă judecată, pe motiv că a fost

distorsionată întreaga problematică a litigiului.

La termenul de

judecată din 27 noiembrie 2015, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția

nulității recursului, pentru neîncadrarea acestuia în cazurile expres și

limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pe care o va admite pentru următoarele

considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de

recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care

se întemeiază, precum și dezvoltarea lor.

Conform art. 306

alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage

nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor

într-unui din motivele prevăzute de lege (art. 304).

Dezvoltarea

motivelor de recurs presupune prezentarea tuturor argumentelor de drept de care

înțelege să se folosească partea pentru a demonstra că hotărârea atacată este

nelegală și pentru a combate argumentele invocate de instanță în susținerea

soluției pronunțate.

De asemenea,

motivarea în drept a recursului, înseamnă abordarea punctuală a tuturor

elementelor de drept reținute prin hotărârea atacată și combaterea acestora cu

argumente care au legătură cu rezolvările în drept date de instanță.

Prin urmare,

motivarea unui recurs, înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de soluția

pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere

al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală.

În acest sens,

trebuie menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare

corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care,

circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a

învedera nelegalitatea hotărârii.

Întrucât, în

cauză, așa cum rezultă din conținutul cererii de recurs, recurentul contestator

nu a formulat critici de nelegalitate care să permită încadrarea lor, nici din

oficiu, într-unui din cazurile expres și limitativ reglementate de art. 304 C.

proc. civ., acesta rezumându-se doar la unele afirmații, care nu permit analiza

în calea de atac a recursului, a hotărârii date în apel, se va aplica

sancțiunea nulității recursului, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ.,

raportat la art. 302

1

alin. (1) lit. c) din același cod.

În consecință,

văzând că în speță nu este posibilă o încadrare a motivelor de recurs în

dispozițiile art. 304 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de

atac, Înalta Curte urmează să constate nulitatea recursului în condițiile art. 306

alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul

recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 959 din 23 februarie

2015 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 27 noiembrie 2015.