ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2718/2015

Decizia nr. 2718/2015 Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, la data de 21 octombrie 2014, A. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței civile nr. 193 din 24 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. x/95/2013*. În motivarea contestației, a arătat că instanța nu a avut în vedere identitatea cărților sale cu cele ale pârâtului și nu a luat în considerare infracțiunea de plagiat și nici Ordonanța Parchetului nr. x/P/2014. A mai arătat că pârâtul nu s-a prezentat în instanță la termenele de judecată și nici nu a solicitat judecata în lipsă, nedepunând întâmpinare sau concluzii scrise. Totodată, contestatorul a făcut referire la probele administrate în cauză și a susținut că Tribunalul Gorj trebuia să soluționeze pricina în complet de doi judecători, iar Curtea de Apel Craiova în complet de trei judecători, cu respectarea art. 318 C. proc.

civ. Prin sentința nr. 275 din 8 decembrie 2014, Tribunalul Gorj, secția I civilă, a respins contestația în anulare ca nefondată, reținând că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile legale care o reglementează, această cale extraordinară de atac fiind deschisă exclusiv pentru situațiile de la art. 317 C. proc. civ. (necompetența sau vicii vizând procedura citării) și art. 318 din același cod (greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs) și nicidecum pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs și nu în contestație în anulare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul A. În ședința publică din data de 23 februarie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a calificat calea de atac exercitată de contestator ca fiind apel, în raport de dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc.

civ., potrivit cărora hotărârea data în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată și, prin Decizia nr. 959 din 23 februarie 2015, a respins apelul ca nefondat. Instanța de apel a reținut că susținerile contestatorului referitoare la nerespectarea Ordonanței Parchetului nr. x/P/2014, precum și cele referitoare la nelegalitatea Deciziei civile nr. 15 din 14 ianuarie 2014 a Curții de Apel Craiova întrucât nu s-a ținut seama de solicitarea sa de a se trimite cauza spre rejudecare pentru audierea altor martori și pentru reaudierea martorului fals, reprezintă nemulțumiri ale contestatorului, cu privire la modul de soluționare a fondului cauzei, critici ce nu pot fi examinate pe calea contestației în anulare.

Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel, contestatorul A. a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia și trimiterea cauzei la Tribunalul Gorj pentru o nouă judecată, pe motiv că a fost distorsionată întreaga problematică a litigiului. La termenul de judecată din 27 noiembrie 2015, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea acestuia în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pe care o va admite pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor.

Conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de lege (art. 304). Dezvoltarea motivelor de recurs presupune prezentarea tuturor argumentelor de drept de care înțelege să se folosească partea pentru a demonstra că hotărârea atacată este nelegală și pentru a combate argumentele invocate de instanță în susținerea soluției pronunțate. De asemenea, motivarea în drept a recursului, înseamnă abordarea punctuală a tuturor elementelor de drept reținute prin hotărârea atacată și combaterea acestora cu argumente care au legătură cu rezolvările în drept date de instanță.

Prin urmare, motivarea unui recurs, înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală. În acest sens, trebuie menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii. Întrucât, în cauză, așa cum rezultă din conținutul cererii de recurs, recurentul contestator nu a formulat critici de nelegalitate care să permită încadrarea lor, nici din oficiu, într-unui din cazurile expres și limitativ reglementate de art. 304 C. proc.

civ., acesta rezumându-se doar la unele afirmații, care nu permit analiza în calea de atac a recursului, a hotărârii date în apel, se va aplica sancțiunea nulității recursului, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 302 1 alin. (1) lit. c) din același cod. În consecință, văzând că în speță nu este posibilă o încadrare a motivelor de recurs în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, Înalta Curte urmează să constate nulitatea recursului în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 959 din 23 februarie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 noiembrie 2015.