ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 591/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 1391 din 19 februarie 2013 Curtea de Apel Craiova a anulat ca netimbrat recursul declarat de G.V. împotriva deciziei nr. 498 din 13 noiembrie 2012 a Tribunalului Gorj. Contestația în anulare formulată de recurentul G.V. împotriva acestei decizii a fost respinsă ca nefondată de Curtea de Apel Craiova prin decizia civilă nr. 4499 din 25 aprilie 2013, reținându-se, în esență, că, în lipsa dovezii de îndeplinire a obligației de timbraj, a fost exclusă săvârșirea unei erori involuntare de către instanța de recurs. La data de 21 august 2013 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată contestația în anulare formulată de contestatorul G.V.

împotriva deciziilor nr. 1391 din 19 februarie 2013 și nr. 4499 din 25 aprilie 2013 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă. În motivarea căii de atac s-a arătat că deciziile atacate sunt netemeinice. Competența soluționării contestației în anulare urmează a fi declinată în favoarea Curții de Apel Craiova, în considerarea argumentelor ce succed. La termenul de astăzi, 19 februarie 2014, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a instanței supreme de a soluționa contestația în anulare formulată de G.V., în raport de dispozițiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce face incident art. 137 din cod. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obține, în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, desființarea unor hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale.

Competența de soluționare a contestației în anulare aparține instanței a cărei hotărâre se atacă, principiu enunțat în mod expres în art. 319 alin. (1) C. proc. civ., regulă determinata de însăși natura contestației de a constitui o cale extraordinară de retractare, iar nu de reformare, prin intermediul căreia nu se realizează un control judiciar obișnuit, fapt ce atrage competența de soluționare a instanței care a pronunțat hotărârea, și nu a instanței superioare. Față de formularea și finalitatea dispozițiilor art. 319 alin. (1) C. proc. civ., dispozițiile de competență menționate sunt de ordine publică, respectarea lor impunându-se ca atare. În speță, contestatorul a supus acestei căi de atac deciziile nr. 1391 din 19 februarie 2013 și nr. 4499 din 25 aprilie 2013 pronunțate de Curtea de Apei Craiova, secția I civilă.

În atare situație, instanța competentă a soluționa contestația în anulare este Curtea de Apel Craiova, ca instanță ce a pronunțat hotărârile atacate, fapt ce face inutilă analiza pe fond a contestației, motiv pentru care se va declina competența de soluționare în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Declină competența materială de soluționare a contestației în anulare formulată de contestatorul G.V. împotriva deciziilor nr. 1391 din 19 februarie 2013 și nr. 4499 din 25 aprilie 2013 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova. Irevocabila. Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 februarie 2014.