ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 591/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 591/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra
cauzei de față, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1391 din 19 februarie
2013 Curtea de Apel Craiova a anulat ca netimbrat recursul declarat de G.V.
împotriva deciziei nr. 498 din 13 noiembrie 2012 a Tribunalului Gorj.
Contestația
în anulare formulată de recurentul G.V. împotriva acestei decizii a fost
respinsă ca nefondată de Curtea de Apel Craiova prin decizia civilă nr. 4499
din 25 aprilie 2013, reținându-se, în esență, că, în lipsa dovezii de
îndeplinire a obligației de timbraj, a fost exclusă săvârșirea unei erori
involuntare de către instanța de recurs.
La data
de 21 august 2013 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost
înregistrată contestația în anulare formulată de contestatorul G.V. împotriva
deciziilor nr. 1391 din 19 februarie 2013 și nr. 4499 din 25 aprilie 2013
pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.
În motivarea
căii de atac s-a arătat că deciziile atacate sunt netemeinice.
Competența
soluționării contestației în anulare urmează a fi declinată în favoarea Curții
de Apel Craiova, în considerarea argumentelor ce succed.
La
termenul de astăzi, 19 februarie 2014, Înalta Curte a rămas în pronunțare
asupra excepției necompetenței materiale a instanței supreme de a soluționa
contestația în anulare formulată de G.V., în raport de dispozițiile art. 319 alin.
(1) C. proc. civ., ceea ce face incident art. 137 din cod.
Contestația
în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul
căreia se poate obține, în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege,
desființarea unor hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme
procedurale.
Competența
de soluționare a contestației în anulare aparține instanței a cărei hotărâre se
atacă, principiu enunțat în mod expres în art. 319 alin. (1) C. proc. civ.,
regulă determinata de însăși natura contestației de a constitui o cale
extraordinară de retractare, iar nu de reformare, prin intermediul căreia nu se
realizează un control judiciar obișnuit, fapt ce atrage competența de
soluționare a instanței care a pronunțat hotărârea, și nu a instanței
superioare.
Față de
formularea și finalitatea dispozițiilor art. 319 alin. (1) C. proc. civ.,
dispozițiile de competență menționate sunt de ordine publică, respectarea lor
impunându-se ca atare.
În speță,
contestatorul a supus acestei căi de atac deciziile nr. 1391 din 19 februarie
2013 și nr. 4499 din 25 aprilie 2013 pronunțate de Curtea de Apei Craiova,
secția I civilă.
În atare
situație, instanța competentă a soluționa contestația în anulare este Curtea de
Apel Craiova, ca instanță ce a pronunțat hotărârile atacate, fapt ce face
inutilă analiza pe fond a contestației, motiv pentru care se va declina
competența de soluționare în favoarea acestei instanțe.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Declină
competența materială de soluționare a contestației în anulare formulată de
contestatorul G.V. împotriva deciziilor nr. 1391 din 19 februarie 2013 și nr. 4499
din 25 aprilie 2013 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în
favoarea Curții de Apel Craiova.
Irevocabila.
Pronunțată
în ședința publică, astăzi 19 februarie 2014.