ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5566/2013

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1091 din 23 martie

2012, Tribunalul Gorj a respins acțiunea formulată de B.V.L. având ca obiect

contestarea Deciziei nr. 82/2/2293 din 6 decembrie 2010 emisă de Sucursala

Regională CFR Craiova prin care i s-a aplicat acestuia o sancțiune

disciplinară.

Curtea de Apel

Craiova, secția I civilă prin Decizia nr. 8362 din 7 septembrie 2012 a respins

recursul declarat de contestator împotriva acestei hotărâri, ca nefondat.

Împotriva deciziei

date în recurs a declarat contestație în anulare contestatorul, iar prin

Decizia nr. 10899 din 15 noiembrie 2012 Curtea de Apel Craiova, secția I civilă

a respins, ca nefondată, contestația în anulare.

Contestatorul a

solicitat revizuirea acestei decizii, iar Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă, prin Decizia nr. 1682 din 26 martie 2013 a declinat competența

de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel Craiova,

secția I civilă.

Nemulțumit și de

această soluție procesuală, contestatorul B.V.L. a atacat-o formulând în data

de 2 aprilie 2013 contestație în anulare, criticând faptul că aceeași instanță

- Curtea de Apel Craiova - are a judeca cererea sa de revizuire, instanță care

a pronunțat hotărâri ce îi sunt nefavorabile.

La termenul de

judecată din data de 2 decembrie 2013, Înalta Curte a supus dezbaterii excepția

inadmisibilității contestației în anulare, pe care o găsește întemeiată pentru

următoarele considerente:

Căile de atac și

condițiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de

ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a

înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui

proces.

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată

doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc.

civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o

hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare

specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs).

Cazurile în care

poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura

de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită

potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea

dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Contestația în

anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când

dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când

instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Textul are în vedere

greșelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării

recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului

sau reaprecierea probelor.

Prin urmare, pe calea

contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar

nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus

judecății.

Or, în speță,

criticile formulate de contestator nu vizează niciuna din neregulile

procedurale prevăzute expres și limitativ de art. 317 și 318 C. proc. civ., ci

sunt, în esență, aceleași critici, vizând fondul cauzei, invocate și prin

cererea de recurs împotriva modului în care instanțele de fond au soluționat

problema juridică referitoare la temeinicia dispoziției prin care i-a încetat

contractul individual de muncă.

Aceasta echivalează

cu declararea recursului la recurs, iar declararea recursului împotriva unei

decizii irevocabile pronunțate în recurs este inadmisibilă, pentru

neîndeplinirea cerinței prevăzută de art. 299 C. proc. civ.

Totodată, se reține

că, în speță, prin decizia astfel atacată instanța nu s-a pronunțat și nu a

analizat chestiunile juridice ale litigiului, ci, considerând că nu este

competentă s-a dezînvestit, declinând competența de soluționare a cauzei în

favoarea instanței competente material să o cerceteze. Astfel, din moment ce nu

a fost legal învestită și nu a soluționat cererea de revizuire contestată în

prezentul litigiu, Înalta Curte nici nu o poate retracta în temeiul

dispozițiilor ce reglementează contestația în anulare.

În consecință, față

de argumentele contestatorului B.V.L. cu titlu de motive ale căii extraordinare

de atac, se constată că acestea nu pot fi încadrate în dispozițiile legale

anterior enumerate, astfel că Înalta Curte va respinge contestația în anulare,

ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B.V.L. împotriva

Deciziei civile nr. 1682 din 26 martie 2013 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I Civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM