ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5566/2013

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1091 din 23 martie 2012, Tribunalul Gorj a respins acțiunea formulată de B.V.L. având ca obiect contestarea Deciziei nr. 82/2/2293 din 6 decembrie 2010 emisă de Sucursala Regională CFR Craiova prin care i s-a aplicat acestuia o sancțiune disciplinară. Curtea de Apel Craiova, secția I civilă prin Decizia nr. 8362 din 7 septembrie 2012 a respins recursul declarat de contestator împotriva acestei hotărâri, ca nefondat. Împotriva deciziei date în recurs a declarat contestație în anulare contestatorul, iar prin Decizia nr. 10899 din 15 noiembrie 2012 Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca nefondată, contestația în anulare.

Contestatorul a solicitat revizuirea acestei decizii, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin Decizia nr. 1682 din 26 martie 2013 a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Nemulțumit și de această soluție procesuală, contestatorul B.V.L. a atacat-o formulând în data de 2 aprilie 2013 contestație în anulare, criticând faptul că aceeași instanță - Curtea de Apel Craiova - are a judeca cererea sa de revizuire, instanță care a pronunțat hotărâri ce îi sunt nefavorabile.

La termenul de judecată din data de 2 decembrie 2013, Înalta Curte a supus dezbaterii excepția inadmisibilității contestației în anulare, pe care o găsește întemeiată pentru următoarele considerente: Căile de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc.

civ. (contestația în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs). Cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Contestația în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare. Textul are în vedere greșelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Prin urmare, pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății. Or, în speță, criticile formulate de contestator nu vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute expres și limitativ de art. 317 și 318 C. proc. civ., ci sunt, în esență, aceleași critici, vizând fondul cauzei, invocate și prin cererea de recurs împotriva modului în care instanțele de fond au soluționat problema juridică referitoare la temeinicia dispoziției prin care i-a încetat contractul individual de muncă. Aceasta echivalează cu declararea recursului la recurs, iar declararea recursului împotriva unei decizii irevocabile pronunțate în recurs este inadmisibilă, pentru neîndeplinirea cerinței prevăzută de art. 299 C. proc.

civ. Totodată, se reține că, în speță, prin decizia astfel atacată instanța nu s-a pronunțat și nu a analizat chestiunile juridice ale litigiului, ci, considerând că nu este competentă s-a dezînvestit, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței competente material să o cerceteze. Astfel, din moment ce nu a fost legal învestită și nu a soluționat cererea de revizuire contestată în prezentul litigiu, Înalta Curte nici nu o poate retracta în temeiul dispozițiilor ce reglementează contestația în anulare. În consecință, față de argumentele contestatorului B.V.L. cu titlu de motive ale căii extraordinare de atac, se constată că acestea nu pot fi încadrate în dispozițiile legale anterior enumerate, astfel că Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B.V.L. împotriva Deciziei civile nr. 1682 din 26 martie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I Civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2013. Procesat de GGC - LM