ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2850/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 48 din 7 februarie 2012 Curtea de Apel București a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și a recunoscut în România efectele sentinței penale din 3 august 2010 pronunțată de Tribunalul de Land Linz, modificată prin Decizia penală din 16 decembrie 2010 a Curții de Apel Linz, Austria.

A dispus transferarea persoanei condamnate H.V.I., alias S.I.,  într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani închisoare. A dedus din pedeapsă prevenția începând de la data de 15 martie 2010 și până la zi și a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei.

A reținut instanța că prin rezoluția nr. 1966/11-5/2011 din data de 12 octombrie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța, în temeiul dispozițiilor art. 162 alin. (4) și art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, în vederea recunoașterii și punerii în executare a sentinței penale din data de 3 august 2010 pronunțată de Tribunalul de Land Linz în Dosarul nr. 61 Hv 41/10x-80a, modificată prin decizia penală din 16 decembrie 2010 a Curții de Apel Linz, Dosar nr. 7 Bs 409/10m, prin care cetățeanul român, H.V-I. alias, S.I. a fost condamnată la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie gravă, prev. de art. 142 alin. (1) și art. 143 teza a 2-a C. pen. austriac în vederea transferării acestuia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei.

Prin adresa din data de 10 august 2011 a Ministerului Justiției - D.D.I.C.J., s-a solicitat transferarea persoanei condamnate S.I. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei aplicată față de sus-numita de către instanțele de judecată din statul solicitant.

A constatat instanța că în cauză este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzută de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, fapta care a atras condamnarea numitei S.I. având corespondent în legislația penală română. Astfel, fapta reținută în sarcina numitei S.I. de către autoritățile judiciare austriece realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., conform certificatului de legislație aplicabilă în cauză.

A constatat, de asemenea, că în cauză sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute în dispozițiile art. 143 lit. a) - c) rap. la art. 2 lit. p) din Legea nr. 302/2004 republicată, în sensul că numita S.I. este cetățean român și are domiciliul în România, conform adreselor din 7 septembrie 2011 a Ministerul Administrației și internelor D.E.P.A.B.D. și din 2 septembrie 2011 emisă de Ministerul Administrației și internelor D.G.P.

Potrivit procesului-verbal din 22 martie 2011 întocmit la Penitenciarul Schwarzau și a declarației din 2 iulie 2011, numita H.V.I., alias S.I. nu a fost de acord să fie transferată în România în vederea continuării executării pedepsei însă, întrucât prin decizia administrativă din data de 4 februarie 2011, rămasă definitivă, față de numita H.V.I.autoritățile austriece au dispus măsura expulzării și au aplicat interdicția pe termen de 10 ani de ședere pe teritoriul Republicii Austria, s-a constatat că în cauză sunt aplicabile disp. art. 3 alin. (1) din Protocolul adițional la Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptat la Strasbourg la 18 decembrie 1997 și ratificat prin O.G. nr. 92/1999.

Astfel, s-a concluzionat că, în privința condamnatului, sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute în art. 143 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Împotriva Sentinței penale nr. 48 din 7 februarie 2012 a Curții de Apel București persoana transferabilă H.V.I., alias S.I. a declarat recurs, în termen legal, și a menționat că nu dorește să execute pedeapsa în România, arătând că are întreaga familie în Austria.

Înalta Curte, analizând recursul declarat în raport de criticile formulate și de dispozițiile art. 386

6

C. proc. pen. a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că sunt îndeplinite dispozițiile art. 143 din Legea nr. 302/2004 modificată, precum și prevederile Convenției asupra transferării persoanelor condamnate ratificată de România prin Legea nr. 76/1996 și Protocolului adițional la această convenție ratificat de România prin O.G. nr. 92/1999, aprobată prin Legea nr. 511/2001, respectiv:

a) condamnatul este resortisant al statului de executare;

b) hotărârea este definitivă;

c) la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel puțin 6 luni din durata pedepsei.

d) transferul este consimțit de către persoana condamnată sau dacă, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a acesteia, unul dintre cele două state consideră necesar, de către reprezentantul persoanei.

e) faptele care au atras condamnarea constituie infracțiuni, potrivit legii statului de executare;

f) statul de condamnare și statul de executare trebuie să se pună de acord asupra acestei transferări;.

Persoana condamnată H.V.I., alias S.I. este cetățean român, hotărârea de condamnare este definitivă și condamnatul mai are de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei.

Prin sentința penală din 3 august 2010 pronunțată de Tribunalul de Land Linz în Dosarul nr. 61 Hv 41/10x-80a, modificată prin decizia penală din 16 decembrie 2010 a Curții de Apel Linz, dosar nr.JBs 409/10m, persoana transferabilă H.V.I., alias S.I. a fost condamnată la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie gravă, prev. de art. 142 alin. (1) și art. 143 teza a 2-a C. pen. austriac. Potrivit înscrisului privind stadiul executării pedepsei emis de către autoritățile judiciare austriece, persoana transferabilă S.I. a fost arestată preventiv începând cu data de 15 martie 2010, iar executarea pedepsei aplicată fată de sus-numita încetează la data de 15 martie 2016.

Totodată, față de persoana transferabilă H.V.I., alias S.I., prin decizia din 4 februarie 2011 a Directorului Poliției din Linz, rămasă definitivă prin hotărârea din 7 martie 2011 a Senatului Independent de Administrație pentru Land Austria Superioară, Dosar nr. VwSen-720290/2/Sr/Sta s-a aplicat față de aceasta interdicția pe termen de 10 ani de ședere pe teritoriul Republicii Austria.

De asemenea, este îndeplinită și cerința dublei incriminări prevăzută de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 faptele comise de persoana condamnată au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor fapta reținută în sarcina numitei S.I. de către autoritățile judiciare austriece realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen.

Din actele dosarului, rezultă că persoana transferabilă a început executarea pedepsei la data de 15 martie 2010, durata condamnării urmând a se împlini la data de 15 martie 2016.

Astfel, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 din Legea nr. 302/2004, hotărârea străină de condamnare este definitivă și executorie, condamnatul este resortisant al statului român, la data primirii cererii de transferare mai are de executat peste 6 luni din durata pedepsei închisorii, iar faptele care au atras condamnarea sa de către autoritatea judiciară din statul solicitant constituie infracțiuni și potrivit legii penale a statului român, persoanei transferabile fiindu-i aplicată și interdicția pe termen de 10 ani de ședere pe teritoriul Republicii Austria.

Înalta Curte, față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul declarat de persoana transferabilă H.V.I., alias S.I. împotriva Sentinței penale nr. 48 din 7 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta persoană transferabilă va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana transferabilă H.V.I., alias S.I. împotriva Sentinței penale nr. 48 din 7 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta persoană transferabilă la plata sumei de 620 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AA