ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2159/2015

Decizia nr. 2159/2015

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele:

La data de 19 mai 2015, pe rolul Curții de Apel București a fost înregistrată cererea de revizuire formulată în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 634 din 4 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de munca și asigurări sociale.

Prin cererea de revizuire s-a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 137, art. 322 alin. (1) și art. 326 alin. (3) C. proc. civ. în raport de art. 21 din Constituția României (dedus de instanță din invocarea principiilor accesului liber la justiție, respectiv dreptului la un proces echitabil).

Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin încheierea din data de 8 iunie 2015 a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate.

În motivarea încheierii s-a reținut că una dintre condițiile esențiale pentru validitatea unei excepții de neconstituționalitate constă în împrejurarea ca aceasta sa se refere la o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a procesului, dar, se înțelege, în cadrul căreia să i se poată face aplicarea.

Cerința pertinenței derivă din caracterul incidental al chestiunii de neconstituționalitate în cadrul procesului aflat pe rol, fiind constant explicată în jurisprudența Curții Constituționale ca rezidând în efectul realmente util al dispoziției criticate pentru soluția procesului.

În cauză, deși, ca temei de drept al cererii de revizuire, revizuentul a invocat dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., iar pe cale de interpretare s-ar putea deduce și dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., totuși, excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei, cât timp revizuentul a exprimat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 137, art. 322 alin. (1) și art,326 alin. (3) C. proc. civ. prin prisma aplicării lor în alte cauze decât prezenta cerere de revizuire, respectiv în Dosarele nr. x/2/2014, nr. x/2/2014, nr. x/2/2014, nr. x/116/2014 și nr. x/2/2014 (în care revizuentul a mai formulat cereri de revizuire sau contestații în anulare - respinse ca inadmisibile, neîntemeiate ori la judecata cărora a renunțat, după caz), așa cum se poate observa din expunerea motivării revizuentului.

Modul de soluționare a acestor dosare nu are vreo legătură cu Decizia nr. 634 din 4 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în alt Dosar cu nr. x/116/2012, decizie contestată cu revizuire în prezenta cauză.

În temeiul prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea de Apel a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționalitate în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 137, art. 322 alin. (1) și art. 326 alin. (3) C. proc. civ. în raport de art. 21 din Constituția României.

Prin Decizia nr. 1576 din 8 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 634 din 4 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

În considerentele deciziei s-a reținut neîndeplinirea condițiilor cerute pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Nu s-a făcut dovada ca instanța de recurs ar fi împiedicat vreuna dintre părți în a depune toate înscrisurile utile în soluționarea cauzei. în plus, nu s-a probat că înscrisul pretins doveditor reprezintă un înscris nou care a fost reținut de partea potrivnică sau care nu a putut fi prezentat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.

Totodată, s-a reținut că instanța de recurs s-a pronunțat întocmai asupra recursurilor și susținerilor părților, procedând la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă, neputând fi vorba nici despre pronunțarea asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nepronunțarea asupra unui lucru cerut ori că s-a dat mai mult decât s-a cerut.

De asemenea, este inadmisibilă revizuirea pentru simplu motiv că instanța nu a reținut soluția vizată de parte, pentru presupuse erori de apreciere a probelor ori de interpretare a textelor legale. În speță, partea este nemulțumită practic de soluția dată în recurs, dar revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar nu una devolutivă prin care să se rejudece întreg litigiul.

S-a reținut și faptul că, în măsura în care aspectele invocate pe fond de parte au fost examinate cu ocazia judecății (în fond și recurs) și găsite în mod irevocabil neconcludente, reexaminarea lor de către o altă instanță, în cadrul cererii de revizuire este inadmisibilă, întrucât ar conduce la încălcarea autorității lucrului judecat.

Revizuentul A, a formulat recurs împotriva încheierii din data de 8 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare la Curtea de Apel București.

În motivarea recursului, revizuentul a arătat că sunt îndeplinite toate cerințele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 137, art. 322 alin. (1) și art. 326 alin. (3) C. proc. civ., condiții prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Normele legale menționate privesc sintagma „evocarea fondului" și încă își produc efectele prin prisma V.C.P.C. Acestea au legătură cu soluționarea cauzei, întrucât revizuentul a întâmpinat probleme în mai multe dosare de revizuire în sensul în care se consideră prioritare prevederile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., față de prevederile art. 137 din același cod, cât și sintagma „evocarea fondului" în litigiile de muncă.

Totodată, este îndeplinită și condiția ca articolele de lege să nu fi fost constatate neconstituționale în spețe privind litigii de muncă.

Concluzionând, recurentul a arătat că aceste articole de lege au legătură directă cu soluționarea pe fond a cererii de revizuire.

Recursul va fi respins pentru următoarele considerente:

Criticile formulate prin cererea de recurs se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât se invocă o greșită aplicare a prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.

Excepția de neconstituțional itate invocată de revizuent are ca obiect dispozițiile art. 137, art. 322 alin. (1) și art. 326 alin. (3) C. proc. civ., dispoziții care nu au fost analizate în soluționarea cererii de revizuire.

Respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale a fost motivată de neîntrunirea cumulativă a cerințelor impuse de art. 29 alin. (1)-(3) al Legii nr. 47/1992, respectiv a cerinței impuse de art. 29 alin. (1) din lege, potrivit cu care dispozițiile din legea sau ordonanța în vigoare, care sunt apreciate ca neconstituționale, trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Or, s-a constatat că prevederile art. 137, art. 322 alin. (1) și art. 326 alin. (3) C. proc. civ. nu au legătură cu soluționarea cauzei, deoarece cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., instanța verificând îndeplinirea în cauza a cerințelor impuse de acest text.

Normele legale care fac obiectul excepției de neconstituționalitate nu se referă la cazurile de revizuire, ci la condiția evocării fondului, care este o condiție generală de admisibilitate a revizuirii, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Condiția ca hotărârea a cărei revizuire se cere sa evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, care este o cale de retractare, prin care se cere instanței de judecată care a soluționat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate.

Această condiție de admisibilitate a cererii de revizuire prevăzută de textul legal menționat nu a fost analizată de către instanța de revizuire.

Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază."

Această normă legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Soluția este în concordanță cu caracterul extraordinar al acestei căi de atac de retractare.

Drept urmare, admisibilitatea cererii de revizuire se verifică prin prisma textelor legale expres prevăzute, ceea ce exclude incidența art. 137 C. proc. civ., care reglementează procedura de soluționare de către instanță a excepțiilor de procedură și de fond.

Dispozițiile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. reglementează una dintre ipotezele în care poate fi revizuită o hotărâre a instanței de recurs prin care se evocă fondul.

În speță, instanța a constatat inadmisibilitatea cererii de revizuire prin raportare la cazul de revizuire menționat și nu cu referire la dispozițiile art. art. 322 alin. (1) și art. 326 alin. (3) C. proc. civ.

Așadar, verificând susținerile recurentului-revizuent, se constată ca textele legale care fac obiectul excepției de neconstituționalitate nu au fost aplicate, instanța de revizuire constatând neîndeplinirea condițiilor prevăzute pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Drept urmare, la pronunțarea Deciziei nr. 1576 din 8 iunie 2015, prin care a fost respinsă, ca inadmisibila, cererea de revizuire, Curtea de Apel București a avut în vedere alt temei juridic decât cele care fac obiectul excepției de neconstituționalitate.

Față de cele ce preced, instanța de revizuire a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, atunci când a stabilit că nu poate fi primită cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de revizuent, nefiind îndeplinită condiția de admisibilitate potrivit căreia dispozițiile normative a căror constituționalitate se cere a fi cenzurată, să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Având în vedere considerentele expuse, recursul va fi respins, ca nefondat, cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii de ședință din data de 8 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2015.