ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2155/2015

Decizia nr. 2155/2015

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 8 septembrie 2008 la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, petentul A. a solicitat emiterea unui brevet de invenție pentru lucrarea „motor cu ardere internă (rotativ) - accelerator de impuls cu alimentare axială", primind dată de depozit național reglementar la 8 septembrie 2008.

La data de 28 februarie 2011, Comisia de examinare Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci a emis Hotărârea nr. 4/28, prin care a respins cererea de brevet de invenție formulată de peteni, întrucât nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 7 raportat la art. 12 din Legea nr. 64/1991 republicată în 2007, privind implicarea activității inventive.

Au fost invocate următoarele documente din stadiul tehnicii: brevetul publicat la 18 ianuarie 1977 și lucrarea lui E Heintze, Du und der motor, Deutseher Werlog, Berlin 1939.

Împotriva acestei hotărâri, petentul A. a formulat contestație, susținând că între lucrarea sa și documentele din stadiul tehnicii există diferențe de natură funcțională și constructivă,

Prin Hotărârea nr. 13 din 16 iunie 2011, Comisia de reexaminare invenții a respins contestația, reținând că față de descrierea din depozitul inițial și cele două revendicări formulate, de corespondența purtată între contestator și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, invenția nu este clară și completă.

Împotriva acestei soluții a formulat apel contestatorul A., susținând ca a utilizat produsul dintre frecarea statică și frecarea dinamică, aspecte care au corespondență în limba italiană prin sintagmele Attrito Statico și Attrito Dinamico, specifice motoarelor, astfel încât examinatorii puteau deduce cum a obținut acel indicator.

Prin Decizia nr. 997/A din 17 octombrie 2013, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins apelul declarat de reclamant, ca nefondat.

Reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate de Tribunal, arătând că, în opinia sa, lucrarea i s-a respins pe nedrept de la brevetare.

Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale a invocat clin oficiu excepția nulității recursului și, prin Decizia nr. 469/R din 20 februarie 2014, a admis excepția și a constatat nul recursul declarat de reclamant.

Instanța a reținut că prin cererea de recurs nu s-au indicat în mod concret cauzele de nelegalitate a deciziei din apel atacate, declarația de recurs cuprinzând descrierea corespondenței cu Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, descrierea invenției și nemulțumiri legate de concluziile raportului de expertiză efectuat în apel. În etapa recursului nu se judecă din nou pricina pentru a se aduce în discuție aspecte legate de situația de fapt. Criticile formulate nu se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a declarat un nou recurs reclamantul A., invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8, 9, 10 și 11 C. proc. civ. și solicitând casarea deciziilor și rejudecarea cauzei pe fond.

La termenul de judecată din data de 13 octombrie 2015, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului, ce se impune a fi analizată cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

Căile de atac, respectiv condițiile în care acestea pot fi exercitate, sunt de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Ca atare, niciuneia dintre părți nu îi este permis să formuleze și nici instanța judecătorească nu se poate învesti cu judecata unei căi de atac exercitată în afara sistemului căilor de atac prevăzute de lege.

Drept urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Totodată, una din regulile generale privitoare la exercitarea căilor legale de atac constă în aceea că dreptul de a promova o cale de atac esie, în principiu, unic și se epuizează odată cu exercitarea lui, ceea ce înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două sau mai multe ori de una și aceeași cale de atac.

Dispozițiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ. enumera categoriile de hotărâri irevocabile, ca fiind hotărârile date în recurs (pct. 4), precum și orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs (pct. 5). împotriva acestora nu se mai poate exercita încă o dată apel sau recurs, potrivit principiului unicității căii de atac.

Prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi eu privire ia caracterul definitiv și irevocabil al hotărârilor judecătorești nu se încalcă dreptul de acces liber la justiție, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nici nu se creează vreo discriminare, în sensul dispozițiilor art. 16 din Constituția României.

Dispozițiile art. 57 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, republicată, forma în vigoare, la data înregistrării contestației (anterior modificării aduse acestei norme legale prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. al României nr. 365 din 30 mai 2012) prevăd:

"(1) Hotărârea Comisiei de reexaminare, motivată, se comunică părților în termen de 15 zile de la pronunțare și poate fi atacată cu apel la Tribunalul București în termen de 30 de zile de la comunicare.

(2) În termen de 15 zile de la comunicare hotărârile Tribunalului București pot fi atacate cu recurs la Curtea de Apel București".

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă contestația formulată de petentul A., în temeiul prevederilor Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, împotriva Hotărârii nr. 13 din 16 iunie 2011 a Comisiei de reexaminare invenții, ca urmare a respingerii, prin Hotărârea nr. 4 din 28 emisă de Comisia de examinare a Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci, a cererii de brevet de invenție înregistrată la data de 8 septembrie 2008.

În speță, reclamantul a uzat de căile de atac prevăzute de dispozițiile din legea specială, mai sus redate - apel la Tribunalul București și recurs la Curtea de Apel București.

Astfel, prin Decizia nr. 469/R din 20 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București a fost soluționat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 997/A din 17 octombrie 2013 a Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Față de cele ce preced, nu poate fi admisibil recursul declarat de reclamant împotriva acestei decizii irevocabile, o asemenea hotărâre nefiînd susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Având în vedere considerentele reținute, recursul declarat în cauză este inadmisibil și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 469/R din data de 20 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale,

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2015.