ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 36/2015

Decizia nr. 36/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Obiectul acțiunii deduse judecății;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 București la data de 17 martie 2011 și modificată la data de 31 ianuarie 2013 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și C., obligarea pârâților la emiterea, în favoarea reclamantului, a avizului favorabil și a certificatului de D.

Hotărârile pronunțate în cauză;

Prin sentința civilă nr. 6142/2013 din 21 martie 2013 Judecătoria sectorului 1 Bucurețti a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administartiv și fiscal, prin sentința nr. 2842 din 27 septembrioe 2013, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B. și C. precum și excepțiile tardivității cererii și inadmisibilității cererii.

Totodată, a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și C.

Pentru a se pronunța astfel, istanța a constatat din probatoriul administrat în cauză că reclamantului nu i-a fost atribuit titlul de D. în aplicarea Legii nr. 42/1990, întrucât nu s-a adresat, în vederea recunoașterii dreptului pretins, Comisiei instituite pentru aplicarea acestei legi. Reclamantul nu este identificat ca deținător al titlului menționat, conform listelor publicate în M. Of. al României.

Arată în continuare că scopul Legii nr. 341/2004 fiind, conform art. 3 alin. (2) din Lege, acela de a conferi titlurile instituite la art. 3 alin. (1) exclusiv avându-se în vedere calitățile și titlurile atestate potrivit Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora, răniților, precum și luptătorilor pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, rezultă că în temeiul Legii nr. 341/2004 nu se poate recunoaște ex novo (pentru prima dată) calitatea pretinsă de reclamant, fără ca aceasta să fi fost deținută în temeiul Legii nr. 42/1990.

În al doilea rând, cererea depusă la B., prin care reclamantul a solicitat recunoașterea calității de revoluționar, nu este formulată în condițiile și în termenul prevăzute de art. 9 și art. 9

1

Legea nr. 341/2004, cu modificările ulterioare.

Recursul exercitat în cauză;

Împotriva sentinței nr. 2842 din 27 septembrie 2013 pronunață de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamantul A.

Apărarea intimatei-pârâte;

Intimatul - pârât B., prin întămpinarea formulată a invocat excepția nrcompetenței materiale a Înaltei Curți în soluționarea prezentei cauze în raport de dipozițiile art. 26 din Legea nr. 341/2004, modificată prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțeor judecătorești precum și pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Înainte de a analiza motivele de recurs formulate, examinând cu prioritate excepția invocată, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în temeiul art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În considerarea dispozițiilor Legii nr. 2/2013;

În raport cu obiectul litigiului, sub aspectul competenței de soluționare, cauza intră sub incidența dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 341/2004, introdus prin art. V din Legea nr. 2/2013 conform cărora, „prin derogare de la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, litigiile legate de aplicarea dispozițiilor prezentei legi, în care acțiunea este formulată în contradictoriu cu B. sau C. se soluționează, în fond, de Secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului”.

Conform dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 2/2013, „Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal investite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.

Asadar, potrivit art. 304 pct. 3 C. proc. civ., în vigoare la data judecării prezentei cauze, modificarea sau casarea unui hotărâri se poate cerere „

când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe”.

Pe cale de consecință, apreciind că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (6) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite

cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 2842 din 27 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.