ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2627/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2627/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr.
2627/2015
I.
Circumstanțele cauzei
Obiectul
acțiunii deduse judecății
Prin Cererea înregistrată pe
rolul Tribunalului București, secția de contencios administrativ
și fiscal, sub nr. x/3/2013, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu
cu pârâții Biroul Registratură Generală din cadrul Înaltei
Curți de Casație și Justiție, Înalta Curte de Casație
și Justiție și Biroul de Informare și Relații Publice
din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligarea
Înaltei Curți de Casație și Justiție să îi acorde
dreptul la recurs în interesul legii, să îi plătească daune
materiale și morale și să fie anulate cele trei răspunsuri
furnizate de aceasta.
Prin
Sentința civilă nr. 1.631 din 28 martie 2013, Tribunalul
București, secția de contencios administrativ și fiscal, a
respins cererea, ca neîntemeiată.
Împotriva
acestei hotărâri, reclamanta A. a declarat recurs.
Prin Decizia
civilă nr. 3.061 din 14 aprilie 2014, pronunțată în Dosarul nr.
x/3/2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a respins recursul, ca nefondat, reținând
legalitatea și temeinicia hotărârii de fond sub toate aspectele
deduse judecății.
Împotriva
Deciziei civile nr. 3.061 din 14 aprilie 2014 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
reclamanta A. a formulat contestație în anulare.
În motivarea
cererii de contestație în anulare, contestatoarea A. a arătat că
instanța de recurs s-a pronunțat fără a ține cont de
soluția ce urma să se dea cu privire la cererea de recurs pe care o
formulase împotriva Încheierii din 17 martie 2014 din Dosarul nr. x/3/2013.
2.
Hotărârea recurată
Prin Decizia
nr. 7.517 din 16 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată,
contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva
Deciziei civile nr. 3.061 din 14 aprilie 2014 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
reținând că împrejurarea că instanța de recurs nu a
ținut seama de recursul formulat de recurentă împotriva unei
încheieri de ședință pronunțate în cursul
judecății recursului nu poate fi asimilată unei erori materiale
în sensul legii, neputând constitui temei al contestației în anulare.
Recursul
exercitat în cauză
Împotriva
acestei Deciziei civile nr. 7.517 din 16 octombrie 2014 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a, contestatoarea A. a formulat recurs,
apreciind că decizia civilă cuprinde dispoziții contradictorii
cu motivele susținute prin contestația sa.
II. Decizia
instanței de recurs
Înalta
Curte, sesizată cu soluționarea recursului, în raport cu
lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente,
urmează a analiza cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,
excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu.
Împotriva
hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac
prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate
deroga.
Art. 299 C.
proc. civ. prevede, la alin. (1), că "Hotărârile fără
drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile
prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate
jurisdicțională sunt supuse recursului."
Conform art.
377 C. proc. civ., "(1) Sunt hotărâri definitive:
1.
hotărârile date în primă instanță, potrivit legii,
fără drept de apel;
2.
hotărârile date în primă instanță care nu au fost atacate
cu apel sau, chiar atacate cu apel, dacă judecata acestuia s-a perimat ori
cererea de apel a fost respinsă sau anulată;
3.
hotărârile date în apel;
orice alte
hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu apel.
(2) Sunt
hotărâri irevocabile:
1.
hotărârile date în primă instanță, fără drept de
apel, nerecurate;
2.
hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate
cu apel;
3.
hotărârile date în apel, nerecurate;
4.
hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat
fondul pricinii;
orice alte
hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs."
Astfel, din
coroborarea dispozițiilor citate, rezultă că pot fi atacate cu
recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele
date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate
jurisdicționala, în condițiile prevăzute de lege.
De asemenea,
potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în
contestația în anulare este supusă acelorași căi de atac ca
și hotărârea atacată. În speță, decizia atacată
pe calea contestației în anulare este irevocabilă.
Față
de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile
este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai
fi atacată cu recurs.
Această
concluzie derivă și din principiul unicității dreptului de
a folosi o cale de atac. Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar
prin exercițiul lui, o persoana nu se poate judeca de mai multe ori în
aceeași cale de atac.
Temeiul
legal al soluției adoptate în recurs
Față
de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 299 C.
proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de A. împotriva Deciziei civile nr. 7.517 din 16 octombrie
2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică astăzi, 24 iunie 2015.
Procesat de