ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2627/2015

Decizia nr.

2627/2015

I.

Circumstanțele cauzei

acțiunii deduse judecății

Prin Cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului București, secția de contencios administrativ

și fiscal, sub nr. x/3/2013, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu

cu pârâții Biroul Registratură Generală din cadrul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, Înalta Curte de Casație

și Justiție și Biroul de Informare și Relații Publice

din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligarea

Înaltei Curți de Casație și Justiție să îi acorde

dreptul la recurs în interesul legii, să îi plătească daune

materiale și morale și să fie anulate cele trei răspunsuri

furnizate de aceasta.

Prin

Sentința civilă nr. 1.631 din 28 martie 2013, Tribunalul

București, secția de contencios administrativ și fiscal, a

respins cererea, ca neîntemeiată.

Împotriva

acestei hotărâri, reclamanta A. a declarat recurs.

Prin Decizia

civilă nr. 3.061 din 14 aprilie 2014, pronunțată în Dosarul nr.

x/3/2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins recursul, ca nefondat, reținând

legalitatea și temeinicia hotărârii de fond sub toate aspectele

deduse judecății.

Împotriva

Deciziei civile nr. 3.061 din 14 aprilie 2014 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamanta A. a formulat contestație în anulare.

În motivarea

cererii de contestație în anulare, contestatoarea A. a arătat că

instanța de recurs s-a pronunțat fără a ține cont de

soluția ce urma să se dea cu privire la cererea de recurs pe care o

formulase împotriva Încheierii din 17 martie 2014 din Dosarul nr. x/3/2013.

2.

Hotărârea recurată

Prin Decizia

nr. 7.517 din 16 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată,

contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva

Deciziei civile nr. 3.061 din 14 aprilie 2014 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reținând că împrejurarea că instanța de recurs nu a

ținut seama de recursul formulat de recurentă împotriva unei

încheieri de ședință pronunțate în cursul

judecății recursului nu poate fi asimilată unei erori materiale

în sensul legii, neputând constitui temei al contestației în anulare.

exercitat în cauză

Împotriva

acestei Deciziei civile nr. 7.517 din 16 octombrie 2014 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a, contestatoarea A. a formulat recurs,

apreciind că decizia civilă cuprinde dispoziții contradictorii

cu motivele susținute prin contestația sa.

II. Decizia

instanței de recurs

Curte, sesizată cu soluționarea recursului, în raport cu

lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente,

urmează a analiza cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,

excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu.

Împotriva

hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac

prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate

deroga.

Art. 299 C.

proc. civ. prevede, la alin. (1), că "Hotărârile fără

drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile

prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională sunt supuse recursului."

Conform art.

377 C. proc. civ., "(1) Sunt hotărâri definitive:

1.

hotărârile date în primă instanță, potrivit legii,

fără drept de apel;

2.

hotărârile date în primă instanță care nu au fost atacate

cu apel sau, chiar atacate cu apel, dacă judecata acestuia s-a perimat ori

cererea de apel a fost respinsă sau anulată;

3.

hotărârile date în apel;

hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu apel.

(2) Sunt

hotărâri irevocabile:

1.

hotărârile date în primă instanță, fără drept de

apel, nerecurate;

2.

hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate

cu apel;

3.

hotărârile date în apel, nerecurate;

4.

hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat

fondul pricinii;

hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs."

Astfel, din

coroborarea dispozițiilor citate, rezultă că pot fi atacate cu

recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele

date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicționala, în condițiile prevăzute de lege.

De asemenea,

potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în

contestația în anulare este supusă acelorași căi de atac ca

și hotărârea atacată. În speță, decizia atacată

pe calea contestației în anulare este irevocabilă.

Față

de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile

este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai

fi atacată cu recurs.

Această

concluzie derivă și din principiul unicității dreptului de

a folosi o cale de atac. Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar

prin exercițiul lui, o persoana nu se poate judeca de mai multe ori în

aceeași cale de atac.

legal al soluției adoptate în recurs

Față

de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 299 C.

proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de A. împotriva Deciziei civile nr. 7.517 din 16 octombrie

2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 24 iunie 2015.

Procesat de

GGC - N