ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2627/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2627/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 2627/2015 I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/3/2013, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Biroul Registratură Generală din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Înalta Curte de Casație și Justiție și Biroul de Informare și Relații Publice din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligarea Înaltei Curți de Casație și Justiție să îi acorde dreptul la recurs în interesul legii, să îi plătească daune materiale și morale și să fie anulate cele trei răspunsuri furnizate de aceasta. Prin Sentința civilă nr. 1.631 din 28 martie 2013, Tribunalul București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. a declarat recurs. Prin Decizia civilă nr. 3.061 din 14 aprilie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins recursul, ca nefondat, reținând legalitatea și temeinicia hotărârii de fond sub toate aspectele deduse judecății. Împotriva Deciziei civile nr. 3.061 din 14 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a formulat contestație în anulare. În motivarea cererii de contestație în anulare, contestatoarea A. a arătat că instanța de recurs s-a pronunțat fără a ține cont de soluția ce urma să se dea cu privire la cererea de recurs pe care o formulase împotriva Încheierii din 17 martie 2014 din Dosarul nr. x/3/2013.
2. Hotărârea recurată Prin Decizia nr. 7.517 din 16 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei civile nr. 3.061 din 14 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând că împrejurarea că instanța de recurs nu a ținut seama de recursul formulat de recurentă împotriva unei încheieri de ședință pronunțate în cursul judecății recursului nu poate fi asimilată unei erori materiale în sensul legii, neputând constitui temei al contestației în anulare. 3. Recursul exercitat în cauză Împotriva acestei Deciziei civile nr. 7.517 din 16 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a, contestatoarea A. a formulat recurs, apreciind că decizia civilă cuprinde dispoziții contradictorii cu motivele susținute prin contestația sa.
II. Decizia instanței de recurs 1. Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, în raport cu lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, urmează a analiza cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu. Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga. Art. 299 C. proc. civ. prevede, la alin. (1), că "Hotărârile fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului." Conform art. 377 C. proc.
civ., "(1) Sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile date în primă instanță, potrivit legii, fără drept de apel; 2. hotărârile date în primă instanță care nu au fost atacate cu apel sau, chiar atacate cu apel, dacă judecata acestuia s-a perimat ori cererea de apel a fost respinsă sau anulată; 3. hotărârile date în apel; 4. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu apel.
(2) Sunt hotărâri irevocabile: 1. hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, nerecurate; 2. hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel; 3. hotărârile date în apel, nerecurate; 4. hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii; 5. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs." Astfel, din coroborarea dispozițiilor citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicționala, în condițiile prevăzute de lege. De asemenea, potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea dată în contestația în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.
În speță, decizia atacată pe calea contestației în anulare este irevocabilă. Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs. Această concluzie derivă și din principiul unicității dreptului de a folosi o cale de atac. Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoana nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE
MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de A. împotriva Deciziei civile nr. 7.517 din 16 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 iunie 2015. Procesat de GGC - N
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.