ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 160/2016

Decizia nr. 160/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 247 din 23 decembrie 2015, Curtea de Apel Craiova. secția penală și pentru cauze cu minori, a dispus următoarele:

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., din infracțiunea prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 254 C. pen. de la 1968, rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968.

În baza art. 254 C. pen. de la 1968, rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 1968, a condamnat pe inculpatul A., cu antecedente penale, la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată (3 acte materiale) și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, b) și c) C. pen. de la 1968, ca pedeapsă complementară, conform art. 66 C. pen. de la 1968.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 36 alin. (2) și art. 35 alin. (3) C. pen. de la 1968 a contopit pedeapsa aplicată inculpatului în cauza dedusă judecății cu pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. de la 1968, pe o perioadă de 3 ani, aplicată aceluiași inculpat, prin sentința penală nr. 90 din 14 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/54/2010, definitivă prin Decizia penală nr. 347 de la 30 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, in pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani si 6 luni închisoare si 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. de la 1968, ca pedeapsă complementară, conform art. 66 C. pen. de la 1968, pedeapsă ce urmează a fi executată de inculpat.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen. de la 1968, rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. de la 1968.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. de la 1968 a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 7 iunie 2010 la 11 aprilie 2011 si de la 31 ianuarie 2014 lăzi.

A dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 126 din 30 ianuarie 2014, emis de Curtea de Apel Cluj si emiterea unui nou mandat corespunzător, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

A menținut sechestru asigurător instituit în cursul urmăririi penale prin Ordonanța nr. 115/P/2010 din 15 iulie 2014 asupra imobilului aflat în proprietatea inculpatului, respectiv apartament situat în orașul Balș, jud. Olt, înscris în C.F. a localității Balș, județul Olt, până la concurenta sumei de 60.000 euro și 4.000 lei.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. de la 1968 și art. 19 din Legea nr. 78/2000, a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de 15.000 euro, 45.000 euro și respectiv 4.000 lei în favoarea statului.

A obligat inculpatul la plata sumei de 17.200 lei cheltuieli judiciare statului.

Onorariul avocat oficiu in faza de urmărire penală, în cuantum de 200 lei, s-a dispus a fi virat din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Dolj.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Craiova a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. x/P/2010 din 30 iulie 2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție -Serviciul Teritorial Craiova s-a dispus trimiterea în judecată (aflat în executarea unei pedepse privative de libertate) a inculpatului A., cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. art. 289 alin. (1) C. pen. comb. cu art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale), în final cu aplic. disp. art. 5 din C. pen.

Prin același rechizitoriu s-a dispus clasarea cauzei cu privire la infracțiunile de dare de mită în formă continuată prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., complicitate la dare de mită prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 290 C. pen. comb. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. și șantaj, prev. de art. 207 C. pen. și disjungerea cauzei cu privire la denunțul formulat de B. și continuarea cercetărilor penale în cadrul unui nou dosar penal.

În actul de sesizare s-a reținut, în esență, că prin Rechizitoriul nr. x/D/P/2004 din data de 03 august 2006, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților C., D., ș.a., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, complicitate la înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, fals în declarații și spălare de bani reținându-se că în perioada iulie 2003 -septembrie 2004 grupul infracțional organizat constituit din persoanele cercetate a solicitat și obținut ilegal, prin intermediul societăților comerciale pe care le controlau, T.V.A. cu titlu de rambursare de la Dirtecția Generală a Finanțelor Publice Dolj în valoare de 659.188.708.982 lei.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. X/2006, număr devenit ulterior nr. x/3/2006, fiind repartizat, în mod aleatoriu, spre soluționare magistratului judecător A.

Pe timpul vacanței judecătorești din vara anului 2006, un complet de vacanță a admis cererile formulate de C. și D. și a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi tara, hotărâre care însă nu a rămas definitivă, Curtea de Apel Craiova admițând recursul parchetului, casând hotărârea instanței de fond și, pe fond, respingând cererile.

C. și D. au fost puși în libertate prin Decizia penală nr. 926 din 29 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova prin care măsura arestării preventive a fost înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Odată puși în libertate, C. și D. au căutat să obțină informații despre judecătorul A., intenționând să se apropie de acesta și să-i capteze bunăvoința.

Astfel, au aflat că judecătorul se află în relații de prietenie cu martorul denunțător E., care putea fi abordat de D., în mod direct, cei doi cunoscându-se de mai mulți ani, având o pasiune comună, fotbalul.

Profitând de această ocazie, D. L-a contactat pe E. în cursul lunii ianuarie 2007, întrebându-l dacă îl poate pune în legătură cu A.. I-a precizat că acesta este judecătorul care îl judecă în dosarul cunoscut sub denumirea „dosarul rambursărilor ilegale de T.V.A.," și că dorește să stabilească o „înțelegere" cu judecătorul, lăsându-l să înțeleagă că este dispus „să plătească" pentru un eventual ajutor pe care judecătorul ar accepta să i-l acorde.

E. a promis că va transmite mesajul inculpatului A.

Circa o săptămână mai târziu, martorul E. s-a întâlnit cu D. și, în prezența martorului C., i-a comunicat că judecătorul acceptă „înțelegerea," prin intermediul său urmând a se stabili detaliile acesteia.

Câteva zile mai târziu, E. le-a comunicat că inculpatul A. este dispus ca, în schimbul sumei de 20.000 de euro să înlocuiască măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Deși obțineau mai puțin decât și-ar fi dorit să obțină, întrucât prin înlocuirea măsurii preventive căpătau libertate de mișcare pe întreg teritoriul țării și, odată stabilit contactul cu judecătorul, puteau reveni cu alte solicitări, C. și D. au acceptat să remită suma pretinsă.

Cu câteva zile înaintea termenului de judecată din 17 ianuarie 2007, C. și D. s-au întâlnit, în baza unei înțelegeri anterioare, cu E. în Restaurantul ..., din municipiul Craiova, având asupra lor suma de 15.000 de euro, la formarea căreia contribuiseră în mod egal.

I-au comunicat martorului E. că în cel mai scurt timp îi vor remite și diferența de 5.000 de euro până la concurența sumei totale pretinse de 20.000 de euro.

E. a primit banii, spunând că va depune din bani personali diferența de 5.000 de euro și va remite judecătorului întreaga sumă pretinsă, pentru a se asigura că cei doi își vor respecta promisiunea.

Nu a procedat așa ci, imediat ce s-a despărțit de martori, s-a deplasat pe strada alăturată și în parcarea restaurantului ... i-a remis inculpatului A., care îl aștepta, suma de 15.000 de euro, primită de la C. și D., asigurându-l că va primi și diferența în cel mai scurt timp.

La termenul de judecată din 17 ianuarie 2007, C. și D., prin apărători aleși, au formulat cereri de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara, cererile fiind admise de judecătorul A.

La acest termen de judecată, doar C. și D. au formulat cereri privitoare la măsurile preventive dispuse în cauză.

Decizia din 17 ianuarie 2007 a inculpatului A. a detenninat în perioada următoare o avalanșă de cereri similare formulate de celelalte persoane față de care se instituise măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Pentru egalitate de tratament, în perioada 31 ianuarie 2007-28 martie 2007, inculpatul A. a înlocuit măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu aceea a obligării de a nu părăsi țara și cu privire la inculpații F., G., H., I.

Într-o zi din cursul lunii martie 2007, la solicitarea inculpatului A., martorul E. a intermediat prima întâlnire a judecătorului cu martorii C. și D.

Întâlnirea a avut loc în locuința de domiciliu a martorului E. și a fost determinată de voința inculpatului de a-i cunoaște personal pe martorii denunțători.

Cu acest prilej C. a primit confirmarea faptului că suma de 15.000 de euro fusese primită de inculpat de la E.

După această întâlnire, relația dintre judecătorul A. și martorii C. și D. a devenit apropiată.

Începând din primăvara anului 2007, timp de doi ani, inculpatul A. a pretins de la martorii C. și D., direct sau prin intermediul martorului E., sume de bani, bunuri și servicii, pentru sine sau pentru persoane din anturajul său, și a primit diverse bunuri și servicii, pentru a-i favoriza pe parcursul judecării Dosarului penal nr. x/3/2006 al Tribunalului Dolj și pentru a pronunța pe fondul cauzei o hotărâre favorabilă martorilor denunțători.

Astfel:

Localul a fost ales de C. în virtutea relației de prietenie pe care o avea cu martorul J. și a încrederii în discreția acestuia, pe durata de desfășurare a petrecerilor localul rămânând închis spre a se evita ca judecătorul să fie văzut în compania unor persoane pe care le judeca.

O dată sau de două ori, în timp ce A. participa la astfel de petreceri, iar soția sa aștepta finalul acestora (pentru a reveni împreună la domiciliu, cei doi locuind în orașul Balș, județul Olt) la locuința martorului E., în compania soției acestuia, la solicitarea judecătorului, C. a dat dispoziții nepotului său, L., să ducă la locuința familiei E. mâncare și băutură (pizza, bere, sucuri) pentru a fi consumate de cele două femei.

De asemenea, pe parcursul derulării petrecerilor la care K. nu a participat, astfel de produse și buchete de flori erau duse de martorii L. și M. la locuința surorilor K. și N.

Cu prilejul sărbătorilor pascale din primăvara anului 2007, C. a dat câte un miel și zece litri de vin inculpatului A. și fiecăruia dintre martorii, K. și E.

Cu circa 2-3 zile înaintea datei de naștere a martorei K., inculpatul A. a cerut martorului C. să-i rezerve o cameră la un hotel, precizând că dorește să sărbătorească aniversarea zilei de naștere a amantei sale.

Înțelegând că judecătorul dorește să petreacă o noapte într-un cadru deosebit. C. a ales să rezerve camera a Hotelului ... amplasat În municipiul Craiova, camera având clasificarea „suite VIP," fiind în fapt un ansamblu de camere dotat cu dormitor și zonă de living, având standard de lux.

C. cunoștea camera și personal fusese încântat de ideea amplasării unui jacuzzi în interiorul dormitorului, fiind și singura cameră din hotel dotată astfel.

În ziua de 17 aprilie 2007, din dispoziția martorului C., nepotul său, L., a sporit standardul camerei, presărând petale de trandafiri pe pat, podea și în cadă, așezând lumânări parfumate în interiorul apartamentului și lăsând la dispoziția celor ce urmau a fi găzduiți, mâncare și o sticlă de șampanie.

A doua zi, L. a achitat contravaloarea serviciului hotelier cu bani ce i-au fost puși la dispoziție de martorul C.

Tot în cursul zilei de 17 aprilie 2007, la solicitarea inculpatului A., martorul C. a plătit contravaloarea unor produse alimentare (aperitive și dulciuri) pe care le-a trimis prin L. la Spitalul Craiova, unde K. lucra ca asistent medical, spre a fi servite de aceasta colegilor de serviciu, cu prilejul zilei sale de naștere.

Valoarea meselor, petrecerilor, serviciilor și a celorlalte cadouri menționate mai sus a fost estimată de C. la suma de 35.000 de euro.

În toamna anului 2007, la solicitarea inculpatului A., martorul C. a finanțat cheltuielile în valoare de 4.000 lei ocazionate de organizarea unei petreceri la locuința părinților martorului E. din com. Călărași, județul Dolj.

La petrecere au participat inculpatul și soția acestuia, E. și soția sa, O., fratele lui E., martorul P. și soția acestuia, martora R., C. și concubina sa, S.

Pe timpul derulării uneia dintre petrecerile ce au avut loc în restaurantul ..., aflând că martorul E. luase cu acceptul martorului C., obiecte de îmbrăcăminte aflate în stoc la fabrica de confecții aparținând SC T. SRL, inculpatul A. i-a solicitat lui C. să meargă împreună la fabrică pentru a-și alege, el și surorile K. și V., obiecte de îmbrăcăminte.

Știind că nu va primi contravaloarea produselor, C. a acceptat și ulterior discuției, în prima zi de sâmbătă, s-au întâlnit la depozitul aparținând SC T. SRL amplasat în incinta SC U. SRL, din com. Bucovăț, județul Dolj, C., E. și A., care a venit însoțit de surorile K. și V.

Din depozit surorile K. și V. și-au ales pentru ele mai multe obiecte de vestimentație de damă, dar au ales și haine bărbătești, pentru tatăl lor.

E. a ales haine pentru el, iar inculpatul A. nu a luat nimic pentru el întrucât nu și-a găsit haine pe măsura sa, constituția fizică a inculpatului fiind în afara măsurilor obișnuite.

În ziua respectivă persoanele menționate au luat din depozit: 10-15 bucăți pantalon lung; 10-15 bucăți scurtă bărbat; 20-25 bucăți costum bărbat; cea 40 bucăți compleu damă; 20-30 bucăți pardesiu damă; cea 100 bucăți bluze damă, (produse în Italia și desfăcute prin magazinele SC T. SRL); 30-40 bucăți blugi Italia; 20-30 bucăți pulover; 20-30 bucăți fustă damă; 40-50 bucăți blugi și compleu de blugi; - 10-12 bucăți sacou blugi și velur bărbătești. Valoarea obiectelor de îmbrăcăminte luate din depozitul SC T. SRL a fost estimată de C. la aproximativ 10.000 de euro.

Pe parcursul derulării relației descrise în cuprinsul acestui capitol, în mod constant, C. i-a solicitat inculpatului A. să dispună ridicarea sechestrului asigurător instituit de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală asupra bunurilor mobile și imobile aflate în patrimoniul SC U. SRL și SC X. SRL anterior trimiterii sale în judecată.

În schimbul primirii bunurilor și serviciilor menționate mai sus, dar și al acceptării primirii sumei de 50.000 de euro la momentul rămânerii definitive a hotărârii prin care va dispune ridicarea sechestrului asigurător, inculpatul A. a dispus prin încheierile din 20 iunie 2007 (vol. II filele 134-136), 19 septembrie 2007 (vol. II filele137-143), 23 ianuarie 2008 (vol. II filele 144-145) și 16 aprilie 2008 (vol. II filele 46-149) ridicarea măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor mobile și imobile aparținând SC U. SRL și SC X. SRL, firme aparținând martorului C.

Suma de 50.000 de euro nu a fost niciodată remisă inculpatului întrucât nici una dintre hotărârile pronunțate de judecătorul A. nu a rămas definitivă, după fiecare încheiere de admitere, Curtea de Apel Craiova admițând recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și Agenția Națională de Administrare Fiscală și desființând deciziile de ridicare a măsurilor asigurătorii.

În acest sens, au fost emise de către Curtea de Apel Craiova Deciziile penale nr. 661 din 29 august 2007, prin care s-a casat încheierea din 20 iunie 2007 (vol. II filele150-153), nr. 913 din 05 noiembrie 2007, prin care s-a casat încheierea din 19 septembrie 2007 (vol. II filele 154-157), Încheierea nr. 225 din 17 martie 2008, prin care a fost casată încheierea din 23 ianuarie 2008(vol. II filele 158-160) și nr. 396 din 27 mai 2008 prin care a fost casată în parte încheierea din 16 aprilie 2008( vol. II filele 221-229).

C. a dat curs invitației și a venit la întâlnire împreună cu D.

Pentru că inculpatul a dorit să aibă discuția doar cu C., au trecut amândoi într-o altă cameră a locuinței.

Aici, A. i-a comunicat martorului că trebuie să ia dosarul în pronunțare, invocând durata prea mare a perioadei de timp scursă de la momentul înregistrării dosarului pe rolul instanței și temerea că expunându-se prea mult în compania lor, ar putea avea de suferit.

Martorul C. i-a cerut judecătorului să aplice față de sine și de D. pedepse neprivative de libertate, insistând să afle cât va pretinde judecătorul pentru „a încheia socotelile'" după ce contribuise timp de 2 ani la bunăstarea acestuia.

Inculpatul A. a pretins suma de 200.000 de euro, pe care C. a apreciat-o ca fiind exagerat de mare raportat la relația anterioară și la faptul că i-ar fi imposibil să facă rost de atâția bani într-un timp scurt. I-a cerut inculpatului să accepte promisiunea remiterii sumei de 200.000 de euro într-un interval de câțiva ani, propunând a încheia cu o persoană de încredere din anturajul judecătorului a unui contract simulat de împrumut.

Propunerea remiterii banilor în tranșe a fost acceptată de inculpat, care însă a refuzat încheierea vreunei tranzacții în formă scrisă în acest sens.

Pentru a înlătura temerea judecătorului că vreunul dintre cei implicați în relația infracțională ar fi început să discute cu terțe persoane pe această temă, C. i-a propus judecătorului ca fiecare dintre ei să le comunice celorlalți doi sume diferite cu privire la înțelegerea pe care au stabilit-o.

Astfel, au convenit ca C. să-i comunice lui D. că suma solicitată de judecător este de 150.000 de euro, iar A. să-i spună lui E. că se înțelesese pentru 250.000 de euro. Astfel, și-ar fi putut da seama dacă vreunul dintre aceștia comunică altor persoane date cu privire la obiectul înțelegerii.

La următorul termen de judecată, cel din 18 februarie 2009, inculpatul a dispus administrarea probelor încuviințate la termenele anterioare, respectiv citarea în vederea audierii a unui număr de 24 martori, în mod cel puțin ciudat insistând în repetarea unei adrese către Camera de Conturi Dolj pentru a se depune la dosarul cauzei procesele-verbale ale unor controale efectuate în perioada 2003-2004 cu privire la rambursările de T.V.A. de care beneficiasem firmele în care C. avea interes, deși Camera de Conturi Dolj trimisese înscrisurile solicitate chiar de două ori la termenele anterioare de judecată și a amânat cauza pentru 18 martie 2009.

La termenul din 18 martie 2009, în mod intempestiv, fără ca probele testimoniale dispuse să fi fost administrate, inculpatul A. a constatat încheiată cercetarea judecătorească și a luat cauza în pronunțare, amânând pronunțarea pentru 25 martie 2009 (vol. II filele 240-245).

Imediat după aceea inculpatul s-a grăbit să comunice către persoane (rămase neidentificate) despre care știa că-i vor transmite spusele sale martorului C., că intenționează să-l condamne pe acesta la pedeapsa de 15 ani închisoare. In contextul în care această discuție a avut loc judecătorul ar fi făcut precizarea că această condamnare, alăturată alteia pronunțată anterior, respectiv condamnarea inculpatului Z. pentru omorul comis asupra lui Y., la pedeapsa de 25 ani închisoare și pedeapsa pe care se pregătea să i-o aplice inculpatului B. de 10 ani închisoare pentru comiterea unor fapte de aceeași natură cu cele comise de C. (hotărâre pronunțată în 04 martie 2009), îl va conduce sigur spre funcția de președinte al Tribunalului Dolj, pe care o viza și pentru care și-a și depus candidatura un an mai târziu, fără a trece prin procedura de concurs întrucât a fost arestat preventiv.

Afirmațiile inculpatului au ajuns fără îndoială la C. pentru că nu pot fi altfel explicate demersurile pe care acesta le-a întreprins în perioada pentru care pronunțarea hotărârii a fost amânată.

Speriat de cuantumul pedepsei ce se preconiza a-i fi aplicată, C. l-a contactat pe E., cerându-i să-i stabilească o întâlnire cu A.

Întâlnirea a avut loc în după-amiaza zilei de 20 martie 2009 (o zi de vineri) în Pădurea Sarului, arie naturală amplasată între localitățile Slatina și Balș din județul Olt.

La întâlnire C. a venit însoțit de martorul E., dar inculpatul n-a dorit să aibă discuția în prezența acestuia, astfel că cei doi s-au deplasat câteva zeci de metri în interiorul pădurii.

Inculpatul a confirmat că se pregătea să-i aplice o pedeapsă de 15 ani închisoare, dar a precizat că va face intenționat mai multe greșeli în cuprinsul hotărârii pentru ca sentința să poată fi casată cu rejudecare de Curtea de Apel Craiova și astfel C. să mai câștige câțiva ani de libertate.

Martorul i-a cerut să repună dosarul pe rol și să continue judecata, comunicând inculpatului că, în caz contrar, va formula denunț împotriva judecătorului la Direcția Națională Anticorupție .

În intenția de a obține dovezi cu care să-și poată proba afirmațiile, în zilele următoare C. și-a procurat un echipament de înregistrare audio-video, pe care în 23 martie 2009 l-a folosit pentru a înregistra o convorbire la care îl convocase pe E.

Discuția a avut loc, în prezența și cu participarea martorului D. în fața restaurantului ... din municipiul Craiova, în autoturismul cu care E. făcuse deplasarea la întâlnire.

În cursul convorbirii E. a recunoscut primirea de către inculpat prin intermediul său, a sumei de 15.000 de euro de la C. și D. a obiectelor de îmbrăcăminte pentru surorile K. și V. și tatăl acestora, a petrecerilor de la restaurantul ..., și a altor petreceri derulate în cadru privat în compania unor persoane de sex femeiesc și a confirmat întâlnirea de la Pădurea Sarului și faptul că, ulterior, i-a cerut inculpatului să repună dosarul pe rol, comunicând acestuia faptul neadevărat că C. deține înregistrări cu privire la activitatea infracțională derulată de judecător pe parcursul judecării Dosarului nr. x/3/2006 al Tribunalului Dolj (vol. I filele 253-263).

În data de 25 martie 2009 inculpatul A. a revenit asupra deciziei de lua dosarul în pronunțare și l-a repus pe rol cu motivarea .•„pentru soluționarea cauzei este nevoie de completarea probatoriului cu audierea martorilor din rechizitoriu ce nu au fost audiați și rediscutarea oportunității administrării altor probatorii" (vol. II filele 246-248).

Având nevoie de timp pentru a se estompa efectele acțiunilor derulate în ultima perioadă, la termenul din 27 mai 2009, inculpatul a decis să sesizeze Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317 C. proc. pen. (1968) și art. 334 C. proc. pen. (1968), suspendând judecarea cauzei pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate (vol. II filele 257-262).

Curtea Constituțională a soluționat excepția de neconstituționalitate prin Decizia de respingere nr. 308/23 martie 2010 (vol. II filele 263-267).

După revenirea dosarului de la Curtea Constituțională, s-a stabilit ca prim termen de judecată data de 09 iunie 2010.

Judecarea cauzei s-a realizat însă de un alt complet de judecată întrucât la data de 07 iunie 2010 față de judecătorul A. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și reținerea pentru o durată de 24 ore în Dosarul nr. x/P/2010 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, iar la 08 iunie 2010 Curtea de Apel Craiova a dispus arestarea sa preventivă pentru o durată de 29 de zile.

Pretinderea sumei de 20.000 de euro și primirea efectivă a sumei de 15.000 de euro se probează cu declarațiile martorilor și rezultă și din conținutul înregistrării din 23 martie 2009 realizată de C., dar și din contextul general în care inculpatul A. a decis asupra înlocuirii măsurii preventive cu una mai ușoară.

Astfel, cu adresa din 22 noiembrie 2006 Secția 3 Poliție a sesizat judecătorul în cauză cu privire la faptul că C. a încălcat obligația de a nu lua contact cu martorii în cauză, trei dintre aceștia primind amenințări în repetate rânduri, aspect de natură a-i determina să înregistreze orice comunicare cu inculpatul. Convorbirile au fost transcrise de polițiști și consemnate într-un proces-verbal, care a fost înaintat împreună cu suportul optic la Tribunalul Dolj.

Prin încheierea din 30 noiembrie 2006, A. a apreciat că luarea de contact a martorilor cu C. a fost premeditată, motivând că altfel nu se poate explica faptul că unul dintre martori avea permanent un reportofon asupra sa. înregistrarea audio prezentată de Secția 3 Poliție, care avea obligația verificării respectării de către inculpat a condițiilor impuse de judecător la momentul înlocuirii măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, a fost apreciată ca nefiind „o probă certă în dosar, dat fiind faptul că nu au dreptul organele de poliție să certifice convorbiri sau înregistrări audio legate de terțe persoane fără autorizație" (vol. II filele 190-193).

Deși avea temei legal pentru ca în 30 noiembrie 2006 să dispună înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive, circa o lună și jumătate mai târziu, inculpatul a înlocuit măsura preventivă existentă cu o alta mai blândă, fără nici un temei legal, dar beneficiind de pasivitatea procurorului de ședință, care nu a atacat cu recurs încheierea din 17 ianuarie 2007.

Aceleași argumente pledează și pentru dovedirea faptei constând în pretindea sumei de 50.000 de euro în scopul ridicării măsurilor asigurătorii.

În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului A. care, în calitate de judecător la secția penală, a Tribunalului Dolj, și președinte al completului de judecată învestit cu soluționarea Dosarului nr. x/3/2006, în care C. și D. aveau calitatea de inculpați, a pretins și primit de la aceștia, în mod repetat, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, direct și indirect, pentru sine și pentru alții, bani și alte foloase care nu i se cuveneau, în scopul de a îndeplini favorabil inculpaților din cauză unele acte ce intrau în îndatoririle sale de serviciu, în sensul de a înlocui sau revoca măsurile preventive luate împotriva acestora, de a dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor firmelor în care aveau interese și de a le aplica o pedeapsă cât mai blândă, eventual cu suspendarea executării pedepsei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. comb. cu art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic, art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) și în final cu aplic, art. 5 C. pen.

Astfel:

În luna ianuarie 2007, prin intermediul martorului denunțător E., inculpatul a pretins de la martorii denunțători C. și D. suma de 20.000 de euro pentru a înlocui sau revoca măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, în executarea căreia se aflau. Din suma pretinsă, prin intermediul aceleiași persoane, inculpatul a primit suma de 15.000 de euro cu câteva zile înainte de termenul de judecată din 17 ianuarie 2007, când judecătorul a dispus înlocuirea acestei măsuri preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

În perioada aprilie 2007-mai 2008, inculpatul a pretins și primit de la aceiași denunțători, direct sau prin intermediul martorului E., pentru sine și persoane din anturajul său (K., K. și V. V., K. și V. K. și V., E., O.) bunuri (alimente, băuturi, haine) și finanțarea unor servicii (transport, hoteliere) în valoare totală de 45.000 de euro și 4.000 lei, iar în primăvara anului 2007 a acceptat și promisiunea remiterii sumei de 50.000 de euro pentru a dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor mobile și imobile aparținând SC U. SRL și SC X. SRL.

Suma de 50.000 de euro nu a fost remisă întrucât nici una din hotărârile pronunțate de inculpat prin care a ridicat măsurile asigurătorii la datele de 20 iunie 2007, 19 septembrie 2007, 23 ianuarie 2008 și 16 aprilie 2008, nu a rămas definitivă, fiind desființate de Curtea de Apel Craiova.

În luna ianuarie 2009, inculpatul A. a pretins de la aceiași denunțători suma de 200.000 euro în scopul de a pronunța pe fondul cauzei o hotărâre favorabilă acestora.

Suma pretinsă nu a fost remisă respectiv primită, cauza fiind soluționată pe fond de un alt judecător.

În concluzie, inculpatul A. a pretins de la martorii denunțători în scopul menționat mai sus suma totală de 270.000 euro, din care a primit efectiv 15.000 euro și a pretins și primit de la aceiași denunțători bunuri și servicii în valoare totală de 45.000 euro și 4.000 lei.

Prin rechizitoriu s-a dispus clasarea cauzei cu privire la infracțiunile de dare de mită în formă continuată prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 comb. cu art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. și complicitate la dare de mită prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 290 C. pen. comb. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., procurorul de caz apreciind că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 290 alin. (3) C. pen. potrivit cărora mituitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.

De asemenea, cu privire la săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 207 C. pen. s-a dispus clasarea cauzei, întrucât amenințarea constând în sesizarea organelor judiciare cu privire la săvârșirea unei infracțiuni nu poate fi asimilată amenințării ca element material al infracțiunii de șantaj.

În ceea ce privește denunțul formulat de numitul B. din conținutul căruia a rezultat că judecătorul A. i-ar fi pretins bani pentru a nu dispune condamnarea sa la pedeapsa de 10 ani închisoare, cauza a fost disjunsă, cercetările penale urmând a fi continuate în cadrul unui nou dosar penal.

Starea de fapt reținută în actul de sesizare a fost confirmată cu denunțul și declarațiile martorului C.; denunțul și declarațiile martorului D.; denunțul și declarațiile martorului E.; proces verbal de verificare și individualizare a obiectelor de vestimentație prezentate de E.; procese verbale de ridicare de înscrisuri de la SC A.A. SRL; proces verbal de redare convorbire ambientală din 23 martie 2009; suport optic tip C.D., pus la dispoziția Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova de către Direcțiea de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova; proces verbal privind percheziția informatică a sistemelor informatice și a mediilor de stocare a datelor ridicate de Direcție de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova din autoturism; adresa din 09 iulie 2014 a Curții de Apel Craiova de prezentare a unor xerocopii din Dosarele numerele nr. x/3/2006, nr. x/54/2008 și nr. x/54/2008 ale Tribunalului Dolj și Curții de Apel Craiova; proces verbal privind ridicarea de xerocopii din Dosarul nr. x/3/2006 al Tribunalului Dolj; proces verbal de percheziție a locuințele numitelor; K. și V.; proces verbal de confruntare a martorilor K. și E.; declarațiile martorilor O., P., R., J., M., B.B., K., V. și L., C.C. și D.D.

Din fișa de cazier judiciar a rezultat că inculpatul A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 90 din 14 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/54/2010, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 347 din 30 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 C. pen. (1968), fiind emis mandatul de executare nr. 126 din 30 ianuarie 2014.

Prin Ordonanța nr. 115/P/2010 din 15 iulie 2014 s-a dispus indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, până la concurența sumei de 60.000 de euro și 4.000 lei asupra imobilului aflat în proprietatea inculpatului A., respectiv apartament situat în orașul Balș, județul Olt, înscris în CF. a localității Balș, județul Olt.

Măsura sechestrului a fost instituită prin procesul verbal din 15 iulie 2014 fiind comunicată Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Olt (vol. II filele63-66), astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 330 C. proc. pen., art. 249 alin. (1) C. proc. pen., 289 alin. (3) C. pen., art. 112 C. pen.. și art. 20 din Legea nr. 78/2000, s-a propus menținerea măsurii asigurătorii luate în cauză asupra imobilului apartament aparținând inculpatului A. prin Ordonanța nr. 115/P/2010 din 15 iulie 2014.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Craiova a constatat următoarele:

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 31 iulie 2014 sub nr. x/54/2014.

Prin încheierea din ședința din camera de consiliu de la 22 septembrie 2014 judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., a respins cererile și excepțiile formulate de inculpatul A. și constatând legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, a dispus începerea judecății.

Împotriva încheierii sus-menționate, a formulat contestație inculpatul A., iar prin Decizia nr. 2946 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la 6 noiembrie 2014, în Dosarul nr. x/54/2014/al, s-a respins ca nefondată contestația fonnulată, cu obligarea contestatorului inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

La primul termen de judecată, în ședința publică de la 5 decembrie 2014, inculpatului i s-a adus la cunoștință, conținutul actului de sesizare și drepturile prevăzute de dispozițiile art. 374 C. proc. pen., inculpatul arătând că momentan nu dorește să facă nicio declarație, prevalându-se de dreptul la tăcere, atitudine procesuală manifestată și în faza de urmărire penală, solicitând citarea martorilor din rechizitoriu.

Pe parcursul cercetării judecătorești au fost audiați nemijlocit martorii din rechizitoriu, respectiv D., C., E., O., J., M., P., R., B.B., K., D.D., V. și C.C.

De asemenea, la solicitarea apărătorului inculpatului a fost audiat în apărare martorul E.E.

Cu privire la martorul L., cu toate că acesta a fost citat cu mandat de aducere la toate adresele cunoscute, nu a fost posibilă audierea sa, deoarece nu a fost găsit de către lucrătorii de poliție și jandarmerie, din procesele-verbale întocmite în cauză rezultând imposibilitatea executării acestora.

Pe de altă parte, din procesul-verbal încheiat la 6 octombrie 2015 de grefierul șef al secției penale și pentru cauze cu minori a Curții de Apel Craiova, rezultă că procedând la verificarea bazei de date, s-a constatat că martorul L. figurează ca fiind dat în urmărire de Inspectoratul de Poliție a Județului Dolj.

În ședința publică de la 30 octombrie 2015, la solicitarea apărătorului inculpatului și în temeiul dispozițiilor legale, a fost audiat nemijlocit de instanță și inculpatul A., care nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, arătând că nu recunoaște că ar fi pretins sau primit de la denunțătorii C. și D. suma de 15.000 euro, pentru a dispune față de aceștia înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu obligația de a nu părăsi țara și că îi cunoștea pe cei doi denunțători din sala de judecată, însă nu i-a cunoscut anterior începerii procesului în care aveau calitatea de inculpați.

Cu privire la martorul E., inculpatul a menționat că îl cunoscuse cu aproximativ 3-4 ani înainte de începerea procesului în care cei doi denunțători erau inculpați, de la martorul C.C. care era judecător în acea perioadă la Tribunalul Dolj, însă nu a primit niciodată vreun plic care să conțină bani de la acest martor și care să fi fost trimis de cei doi denunțători.

În cuprinsul declarației inculpatul a mai arătat, în esență, că nu a fost niciodată invitat la restaurantul Grant Sala de către denunțătorul C. și nu a primit alimente și obiecte de îmbrăcăminte de la acesta, nici la domiciliul său și nici în altă locație, menționând că SC U. SRL în perioada respectivă se afla în insolvență, în cauză fiind numit un lichidator judiciar, astfel încât nu puteau fi scoase bunuri din incinta societății.

Referitor la petrecerile organizate la restaurantul ... de către denunțătorul C., inculpatul a declarat că nu a participat la acestea, însă a fost prezent în locația respectivă de circa 3-4 ori în perioada în care judeca dosarul returnărilor ilegale de T.V.A. în care, printre alții, avea calitatea de inculpat și denunțătorul și l-a văzut pe acesta o dată sau de două ori.

În legătură cu petrecerea organizată pe raza comunei Călărași, județul Dolj, inculpatul A. a recunoscut că la acea petrecere a participat și denunțătorul C., însă nu a cunoscut împrejurarea că acesta va fi prezent la petrecere, reproșându-i martorului E., în particular, că „m-a pus în acea situație" și după acest incident l-a sunat pe numitul E.E. din localitatea Balș, care s-a deplasat la Călărași pentru a-i transporta cu autoturismul său în localitatea Craiova.

A mai relatat că urmare acestui eveniment, relațiile cu numitul E. s-au deteriorat și nu au mai organizat alte întâlniri.

În ceea ce privește pretinderea sumei de 200.000 euro de la denunțătorul C., inculpatul a menționat că nu recunoaște acest lucru, deoarece, avându-se în vedere infracțiunea pentru care C. era cercetat, prevăzută de dispozițiile art. 215 alin. (5) C. pen. anterior și limitele de pedeapsă prevăzute de lege, nici nu putea să facă aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a acesteia.

Martorii C. și D., fiind audiați, și-au menținut în totalitate declarațiile date la procurorul de caz, cu privire la faptele care au făcut obiectul denunțurilor formulate împotriva inculpatului și cu privire la toate aspectele esențiale învederate în declarațiile date la urmărirea penală și în denunțuri.

De asemenea, fiind audiați nemijlocit de către instanță, martorii E., O., J., M., P., R., B.B., K., D.D., F.F. și C.C. au relatat că își mențin declarațiile date la urmărirea penală, arătând, în mod detaliat, modul în care s-au derulat evenimentele în legătură cu fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Fiind audiat, martorul E.E. a arătat, în esență, că îl cunoaște pe inculpat de foarte mulți ani, fiind prieteni de familie și își amintește că în urmă cu 7-8 ani l-a luat cu mașina din localitatea Călărași, județul Dolj, acesta aflându-se împreună cu soția și copilul în stradă și i-a transportat la Craiova, parcurgând distanța Craiova-Călărași în aproximativ o oră.

Martorul a mai relatat că în mașină a discutat cu inculpatul, care i-a spus că „se afla probabil la o petrecere, însă nu i-a convenit ceva anume, respectiv anturajul, astfel încât a dorit să plece".

Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, Curtea, constată și reține următoarea situație de fapt:

Cu adresa din 7 iunie 2010 Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova a înaintat la Direcțța Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, în xerocopie, autorizația de percheziție informatică din 01 iunie 2010 emisă de Tribunalul Dolj, împreună cu procesul-verbal efectuat în urma percheziției informatice din data de 01 iunie 2010 și un C.D. conținând înregistrarea pe suport optic a rezultatului percheziției informatice efectuate asupra unui laptop, ridicat de la învinuiții L., C. și M.

La data de 10 iunie 2010 numitul C. a formulat la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova un denunț, arătând că în perioada 2007-2009, judecătorul A. din cadrul Tribunalului Dolj, a pretins și a primit de la denunțător suma de 15.000 euro și foloase materiale constând în: produse alimentare, obiecte de vestimentație, servicii hoteliere ș.a. în scopul de a îndeplini în favoarea sa unele acte ce intrau în îndatoririle sale de serviciu, ca judecător desemnat cu judecarea Dosarului penal nr. x/3/2006 al Tribunalului Dolj, în sensul de a înlocui sau revoca măsurile preventive luate față de persoanele inculpate în respectiva cauză, de a dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor aparținând firmelor administrate de inculpați și că a pretins de asemenea bani pentru a le aplica o pedeapsă cât mai blândă.

Un denunț cu un conținut similar a fost formulat și de numitul D. la data de 21 iulie 2010 și acesta având calitatea de inculpat în Dosarul penal nr. x/3/2006 al Tribunalului Dolj, iar la data de 22 iulie 2010 a formulat denunț și numitul E., care a arătat faptul că i-a ajutat pe C. și D. să obțină favoruri din partea judecătorului A., denunțătorul fiind cel care a intermediat relația dintre ceilalți 2 martori denunțători și judecător și cel prin intermediul căruia s-au remis banii și celelalte foloase.

Pe de altă parte, Curtea de Apel Craiova a constatat că prin rechizitoriul nr. x/D/P/2004 din data de 03 august 2006, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților C., D., ș.a., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, complicitate la înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, fals în declarații și spălare de bani reținându-se că în perioada iulie 2003 -septembrie 2004 grupul infracțional organizat constituit din persoanele cercetate a solicitat și obținut ilegal, prin intermediul societăților comerciale pe care le controlau, T.V.A. cu titlu de rambursare de la Dirtecția Generală a Finanțelor publice Dolj în valoare de 659.188.708.982 lei, dosar înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, inițial sub nr. x/2006, iar ulterior, sub nr. x/3/2006 și repartizat spre soluționare, în mod aleatoriu, magistratului judecător A.

Urmare punerii în libertate a inculpaților C. și D., prin Decizia penală nr. 926 din 29 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, prin care măsura arestării preventive dispusă față de aceștia, a fost înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cei doi au obținut informații despre judecătorul A. intenționând să se apropie de acesta.

În acest sens, au aflat că judecătorul se află în relații de prietenie cu martorul denunțător E., persoană cunoscută foarte bine de D. care l-a și contactat în cursul lunii ianuarie 2007, întrebându-1 dacă îl poate pune în legătură cu A. - judecătorul care îl judecă în dosarul rambursărilor ilegale de T.V.A. și spunându-i că dorește să facă o înțelegere cu acesta, astfel încât la circa o săptămână mai târziu, așa cum a promis, martorul E. s-a întâlnit cu D. și C., comunicându-i primului că judecătorul acceptă înțelegerea și că prin intermediul său urmează să stabilească detaliile acesteia.

În cursul lunii ianuarie 2007, în urma obținerii acordului judecătorului A., martorii C. și D. i-au cerut intermediarului - martorul E. „să negocieze" inițial revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, sens în care, le-a comunicat acestora că inculpatul este dispus ca, în schimbul sumei de 20.000 euro, să înlocuiască măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara, solicitare cu care cei doi au fost de acord, acceptând să remită suma pretinsă de inculpat.

Astfel, în baza unei înțelegeri anterioare, C. și D., având asupra lor suma de 15.000 euro, cu câteva zile înaintea termenului de judecată din 17 ianuarie 2007, s-au întâlnit în restaurantul ..., din municipiul Craiova, cu E., comunicând acestuia că în scurt timp îi vor remite și chitanța de 5.000 euro, astfel încât după ce a primit banii, E. le-a spus celor doi că va depune din bani personali diferența de 5.000 euro și va remite judecătorului întreaga sumă pretinsă.

Cu toate acestea, după ce s-au despărțit, E. l-a sunat pe inculpatul A. și s-a întâlnit cu acesta în parcarea restaurantul ..., unde i-a remis suma de 15.000 euro primită de la C. și D., sumă la care cei doi contribuiseră în mod egal și l-a asigurat că va primi și diferența în cel mai scurt timp.

Urmare primirii sumei de bani, l-a termenul din 17 ianuarie 2007 judecătorul A. a admis cererile formulate de C. și D., prin apărătorii aleși, de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara (vol. II fila 124-125 dosar u.p.), cei doi fiind singurii care au formulat cereri privitoare la măsurile preventive dispuse în cauză la acel termen de judecată.

Ulterior, și pentru egalitate de tratament judiciar, în perioada 31 ianuarie -28 martie 2007 inculpatul A. a admis și cererile formulate de inculpații F., G., H. și I., în același sens (vol. II fila 127-133 dosar u.p.).

Cu toate acestea, prima întâlnire a judecătorului cu martorii C. și D. a avut loc în cursul lunii martie 2007, la solicitarea inculpatului A. de a-i cunoaște personal, întâlnirea având loc la locuința de domiciliu a martorului E., ulterior, relația dintre aceștia devenind apropiată.

În acest context, începând din primăvara anului 2007, timp de 2 ani, inculpatul A. a pretins de la martorii C. și D. direct sau prin intermediul martorului E. sume de bani, bunuri și servicii pentru sine sau pentru persoane din anturajul său și a primit diverse bunuri și servicii pentru a-i favoriza pe parcursul judecării Dosarului penal nr. x/3/2006 al Tribunalului Dolj, în vederea pronunțării unei hotărâri favorabile martorilor denunțători.

S-a mia reținut că C. a ales această locație în virtutea relației de prietenie pe care o avea cu martorul J., patronul restaurantului și a încrederii în discreția acestuia, pe durata desfășurării petrecerilor localul rămânând închis, pentru a se evita ca judecătorul să fie văzut în compania unor persoane pe care le judeca în acea perioadă.

De asemenea, la solicitarea inculpatului, C. l-a trimis pe nepotul său, martorul L. să ducă la locuința familiei E. produse alimentare, bere și sucuri pentru a fi consumate de soția inculpatului și a martorului E., în timp ce A. participa la astfel de petreceri, iar soția îl aștepta pentru a se deplasa împreună la domiciliul celor doi, situat în orașul Balș, județul Olt.

Din declarațiile martorilor L. și M. rezultă că astfel de produse, cadouri și buchete de flori erau trimise la solicitarea inculpatului de către C., prin intermediul acestora și la locuința surorilor K. și F.F. și V.) V., iar cu prilejul sărbătorilor pascale din primăvara anului 2007 fiecare dintre martorii K. și E., precum și inculpatul A. au primit de la C. câte un miel și 10 litri de vin.

Pe de altă parte. Curtea de Apel Craiova a mai reținut că la solicitarea inculpatului A., cu circa 2-3 zile înaintea datei de naștere a martorei K., respectiv 17 aprilie 2007, C. a rezervat o cameră la hotelul ..., situat pe strada Calea ..., din municipiul Craiova, înțelegând de la inculpat că acesta dorește să petreacă o noapte într-un cadru deosebit pentru a sărbători aniversarea zilei de naștere a acesteia.

În acest sens, C. a ales să rezerve camera care avea clasificarea „suite VIP", fiind în fapt un apartament dotat cu dormitor și zonă de living, având standard de lux și prin amplasarea unui jacuzzi în interiorul dormitorului, apelând și de această dată la nepotul său, martorul L., care din dispoziția unchiului său, la data de 17 aprilie 2007, a sporit standardul camerei, presărând petale de trandafir pe pat, podea și în cadă, așezând lumânări parfumate în interiorul apartamentului și lăsând la dispoziția celor care urmau să fie găzduiți mâncare și o sticlă de