ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelurilor penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 169/F din 2 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2/2015, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, din infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

În baza art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 a condamnat pe inculpata A., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (2 acte materiale).

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

În baza art. 81 - 82 C. pen. din 1969 a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen. din 1969 referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

A respins ca neîntemeiate acțiunile civile promovate de părțile civile B. și C.

A constatat că SC D. SA nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în procesul penal.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. a dispus desființarea contractelor de asistență juridică din 9 mai 2007 și din 16 aprilie 2008.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a dispus obligarea inculpatei la plata sumei de 4.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel s-a reținut, în esență, că în cursul anului 2007 inculpata A. în calitate de avocat, a acordat asistență juridică și reprezentare persoanelor vătămate B. și C., în Dosarul civil nr. x/303/2007 al Judecătoriei Sectorului 6 București, obligându-se totodată să redacteze și să susțină cererea de ordonanță președințială și contestație la executare, sens în care a încheiat cu persoanele vătămate contractele de asistență juridică numerele: din 4 mai 2007 și din 25 septembrie 2007, contracte ce au fost semnate la rubrica "Client" de către persoana vătămată B. și în cuprinsul cărora au fost menționate ca onorarii sumele de 500 RON, respectiv 1.300 RON, persoana vătămată primind de la inculpată originalele (exemplarul 1) al acestor două contracte de asistență juridică. Ulterior încheierii contractelor de asistență juridică menționate, inculpata A. le-a mai acordat persoanelor vătămate asistență juridică și în Dosarul civil nr. x/303/2007 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, atât cu ocazia judecării cauzei la fond, sens în care persoana vătămată B. a semnat numai împuternicirea avocațială la data de 9 mai 2007, cât și a exercitării căii de atac, fără a se încheia vreun contract de asistență juridică între părți și, prin urmare, fără a se preciza suma de bani ce reprezenta onorariul cuvenit inculpatei pentru serviciile prestate în această cauză sau să se stabilească plata vreunui onorariu de succes.

După judecarea cauzei ce a format obiectul Dosarului civil nr. x/303/2007, la fond și în calea de atac, la data de 19 iunie 2008, Cabinetul Individual de Avocatură "A.", prin avocat A., a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc "E." executarea silită mobiliară și imobiliară împotriva debitorilor B. și C., în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de Asistență Juridică din 9 mai 2007, pentru suma de 3.500 RON - reprezentând onorariu avocat și suma de 5.000 euro - reprezentând onorariu de succes, ce formează obiectul Dosarului de executare silită nr. x/2008 și tot la data de 19 iunie 2008 Cabinetul Individual de Avocatură "A.", prin avocat A., a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc "E." executarea silită mobiliară și imobiliară împotriva debitorilor B. și C., în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de Asistență Juridică din 16 aprilie 2008, pentru suma de 2.000 RON - reprezentând onorariu avocat, ce formează obiectul Dosarului de executare silită nr. x/2008.

S-a mai reținut că, în contextul arătat, somați fiind de către Biroul Executorului Judecătoresc "E." să achite inculpatei A., în calitate de creditor, sumele de bani din titlurile executorii reprezentate de cele două contracte de asistență juridică menționate, și anume onorariile și onorariul de succes, persoanele vătămate s-au deplasat la sediul biroului executorului judecătoresc pentru a afla despre ce era vorba, ocazie cu care au aflat de existența celor două contracte de asistență juridică, anexate de inculpată cererilor de executare silită formulate, exemplarele 2 (autocopiativ), unde la rubrica "Client'' era executată semnătura persoanei vătămate B., semnătură pe care aceasta nu o executase, deoarece, deși inculpata le asigurase asistență juridică și reprezentare în Dosarul civil nr. x/303/2007, la fond și în calea de atac, nu încheiase cu nici una dintre persoanele vătămate vreun contract de asistență juridică în care să stabilească cuantumul onorariului sau plata vreunui onorariu de succes, persoana vătămată B. semnând numai împuternicirea avocațială pentru judecata la fond a cauzei și stabilind cu inculpata, la propunerea acesteia din urmă, să încheie contractele de asistență juridică, pentru fond și cale de atac, ulterior, lucru care nu s-a mai întâmplat.

A mai reținut instanța de fond că, din examinarea Contractului de Asistență Juridică din 9 mai 2007, a rezultat că acesta a fost încheiat între Cabinetul Individual de Avocatură "A." prin avocat A. și B. - în calitate de client, obiectul contractului constituindu-l "redactare acțiune în pretenții, asistență juridică, reprezentare, redactare acte, cereri și semnarea acestora, etc. și redactare ordonanță președințială, sechestru asigurător, asistență, reprezentare etc.", între părți convenindu-se un onorariu în cuantum de 3.500 RON și un onorariu de succes în cuantum de 5.000 euro, sume ce urmau a fi achitate după rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței civile. La rubrica "Client" a acestui contract a semnat persoana vătămată B., iar la rubrica "Atest Data, Conținutul Actului și Identitatea Semnatarului Prezentului Contract, prin Avocat" a semnat inculpata A.

De asemenea, s-a reținut că, din examinarea Contractului de Asistență Juridică din 16 aprilie 2008 a rezultat că acesta a fost încheiat între Cabinetul Individual de Avocatură "A." prin avocat A. și B. - în calitate de client, obiectul contractului constituindu-l "asistență juridică, reprezentare, redactare de cereri și semnarea acestora în Dosar x/303/2007 al Tribunalului București, secția a V-a civilă", între părți convenindu-se un onorariu de 2.000 lei, ce se va achita la rămânerea definitivă și irevocabilă a Sentinței civile 8329/2007. La rubrica "Client" a acestui contract a semnat persoana vătămată B., iar la rubrica "Atest Data, Conținutul Actului și Identitatea Semnatarului Prezentului Contract, prin Avocat" a semnat inculpata A.

Astfel, în cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize criminalistice grafice a semnăturilor aplicate la rubrica "Client/Reprezentant" din Contractele de Asistență Juridică din 9 mai 2007 și din 16 aprilie 2008, exemplarul 2 - autocopiativ, și a semnăturilor aplicate la rubrica "Atest data, conținutul actului și identitatea semnatarului prezentului contract prin avocat" din aceste două contracte de asistență juridică, iar prin raportul de expertiză din data de 31 ianuarie 2014 al Inspectoratului General al Poliției Române - Institutul Național de Criminalistică - Serviciul Expertize Criminalistice, întocmit în cauză, s-a constatat că: "Semnăturile de la rubrica "Client/Reprezentant" de pe exemplarele autocopiative ale Contractelor de Asistență Juridică cu din 9 mai 2007 și din 16 aprilie 2008, ambele încheiate între Cabinetul Individual de Avocatură "A." și B., nu au fost executate de titulara B. și nu se poate stabili dacă au fost executate de către C. ori A., întrucât sunt contrafaceri realizate prin imitarea liberă după model a semnăturilor autentice ale titularei și că "Semnăturile de la rubrica "forma de exercitare a profesiei" de pe aceleași documente au fost executate de A."

Instanța de fond a mai reținut că situația de fapt reținută este dovedită cu următoarele mijloace de probă: plângere penală persoane vătămate B. și C.; contractele de asistență juridică din 9 mai 2007 și din 16 aprilie 2008, exemplarul 2 - autocopiativ, depuse de inculpată la Biroul Executorului Judecătoresc "E." pentru punerea lor în executare; Dosarele de executare silită nr. x/2008 și nr. x/2008 ale Biroului Executorului Judecătoresc "E."; raport de constatare tehnico-științifică din 19 noiembrie 2008 al D.G.P.M. București - Serviciul Criminalistic; raport de expertiză din data de 31 ianuarie 2014 al Inspectoratului General al Poliției Române - Institutul Național de Criminalistică - Serviciul Expertize Criminalistice; adresa din 20 octombrie 2014 a Inspectoratului General al Poliției Române - Institutul Național de Criminalistică - Serviciul Expertize Criminalistice privind comunicarea unor date și informații în legătură cu Raportul de Expertiză Criminalistică din 31 ianuarie 2004 solicitate prin ordonanța din data de 18 iulie 2014 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, urmare obiecțiunilor ridicate de inculpată; nota de obiecțiuni din 12 martie 2014 la raportul de expertiză criminalistică întocmit de către Laboratorul Criminalistic al Ministerului de Interne a expertului parte F., propus de persoanele vătămate; declarațiile părților civile B. și C.; declarațiile martorilor G. și H., date atât pe parcursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești; adresa din 19 decembrie 2013 a Baroului București prin care se răspunde solicitării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București de a comunica dacă împotriva inculpatei s-au înregistrat plângeri formulate de diferite persoane cărora aceasta le-a asigurat asistență juridică, privind menționarea, în fals, pe contractele de asistență juridică, a onorariilor de succes și totodată să înainteze copii de pe plângerile formulate și de pe soluțiile dispuse de barou; declarațiile inculpatei A. date pe parcursul urmăririi penale.

Referitor la încadrarea juridică și sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile Curtea a reținut că, în speță, deși atât legea veche cât și legea nouă prevăd aceleași limite de pedeapsă pentru infracțiunea ce face obiectul judecații (uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, respectiv art. 323 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.), și anume închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă, vechea reglementare este mai favorabilă inculpatei sub aspectul duratei termenului de prescripție specială care este mai scurt în prima ipoteză, și anume 7 ani și 6 luni conform art. 124 raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969, față de 10 ani conform art. 155 alin. (4) raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. cât și sub aspectul tratamentului sancționator al infracțiunii continuate, deoarece sporul de pedeapsă care s-ar putea aplica ar fi de cel mult 3 ani închisoare (art. 36 alin. (1) C. pen.), față de 5 ani închisoare (art. 42 cu trimitere la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969).

În ceea ce privește individualizarea pedepsei, Curtea a reținut că, în pofida atitudinii adoptate de inculpată pe parcursul procesului penal, de negare a faptei comise, totuși aceasta, pe lângă faptul că se afla la primul conflict cu legea penală, a prestat în fapt asistența juridică soților B. și C. în Dosarul civil nr. x/303/2007 al Judecătoriei Sectorului 6 București, atât în faza de fond cât și în cea de recurs, a negociat cu părțile vătămate plata onorariului, inclusiv a celui de succes dar nu a fost remunerată corespunzător, motiv pentru care a și recurs la gestul extrem de a întocmi în fals și utiliza cele două contracte de asistență juridică în vederea recuperării întregii sume convenite verbal cu soții B. și C.

Astfel, Curtea a considerat că este suficient a i se aplica inculpatei A. pentru infracțiunea săvârșită o pedeapsă de 6 luni închisoare, orientată spre minimul special prevăzut de legiuitor (în speță 3 luni), apreciind că nu este oportună stabilirea pedepsei alternative a amenzii penale dat fiind că, față de calitatea pe care inculpata o deținea la data faptelor, aceea de avocat, deci o bună cunoscătoare a normelor de drept penal material și implicit a consecințelor nerespectării acestor dispoziții, fapta prezintă o gravitate ridicată ce impune un tratament penal mai sever.

Referitor la latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut că, pe parcursul procesului penal, persoanele vătămate B. și C. au învederat că se constituie părți civile în cauză cu suma de 20.000 euro fiecare cu titlu de daune morale (încheiere din 13 octombrie 2015) solicitare care a fost însă respinsă ca neîntemeiată având în vedere, pe de o parte, că infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată este îndreptată împotriva altor valori sociale ocrotite de legea penală decât cele a căror lezare poate da naștere unui prejudiciu moral ce se impune a fi reparat printr-un echivalent bănesc (cum ar fi integritatea corporală, sănătatea sau viața persoanei), iar pe de altă parte un astfel de prejudiciu nu a fost dovedit.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpata A. și părțile civile B. și C. care au formulat critici de nelegalitate și netemeinicie după cum urmează:

Apelantele părți civile au învederat faptul că instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la daunele materiale reprezentând prejudiciul produs prin punerea în executare a celor două contracte de asistență juridică și, în mod neîntemeiat, a respins cererea de acordare a daunelor morale.

Referitor la daunele morale, au considerat că instanța de fond a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 290 alin. (1) C. pen. din 1960, infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată presupunând o urmare imediată care constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite (încrederea publică în valoarea probantă a înscrisurilor sub semnătură privată) decurgând din producerea efectivă a unui înscris sub semnătură privată cu aparența de înscris adevărat, care a fost folosit ori dat spre folosință. Pentru existența acestei infracțiuni, nu este necesar ca înscrisul să fi fost folosit potrivit destinației juridice, fiind suficient ca utilizarea lui să fie aptă a produce consecințe juridice, chiar și altele decât cele avute în vedere inițial de autorul înscrisului, consumarea infracțiunii având loc la momentul la care autorul falsului folosește înscrisul falsificat sau îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, moment în care se produce și urmare periculoasă. Astfel, infracțiunea are formă consumată indiferent dacă respectiva consecință juridică urmărită de inculpat a fost sau nu produsă.

Cu toate acestea, ideea de răspundere juridică materială sau morală este strâns legată de aceea de prejudiciu, noțiune care înseamnă rezultatul dăunător, produs de o persoană în dauna alteia.

Repararea prejudiciului sub orice formă constituie obligația persoanei care a comis fapta generatoare de prejudicii. Repararea integrală a prejudiciului, presupune înlăturarea tuturor consecințelor produse de un fapt ilicit și culpabil, în scopul repunerii victimei, pe cât posibil, în situația anterioară.

Practic, despăgubirile acordate victimei, trebuie să constituie o justă și integrală reparare a pagubei cauzate prin fapta ilicită a autorului, victima unui fapt ilicit având dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit, întinderea despăgubirilor fiind determinată de principiile reparației integrale a prejudiciului.

Or, este în mod evident greșită susținerea instanței de fond, potrivit căreia prejudiciul moral suferit nu a fost dovedit, atât timp cât prejudiciul nepatrimonial sau moral este rezultatul dăunător direct, de natură nepatrimonială al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut neeconomic ce definesc personalitatea umană.

Chiar și în măsura în care prin infracțiunea comisă nu s-a produs un prejudiciu vizibil ce privește integritatea corporală sau viața, trebuie avut în vedere că despăgubirea trebuie să acopere suferința morală ai cărei subiecți au fost de mai bine de 7 ani, timp în care au fost nevoiți să împrumute diverse sume de bani pentru încetarea executării silite, iar ulterior pentru susținerea prezentului proces penal.

Totodată, au învederat că au fost supuși în această perioadă la un stres și la o stare de incertitudine constantă, care produc consecințe directe asupra stării de sănătate fizică și psihică.

Evaluarea daunelor morale nu poate fi tăcută în aceleași condiții ca evaluarea celor patrimoniale, ci aceasta trebuie să aibă în vedere importanța socială a valorii lezate prin săvârșirea faptei ilicite, caz în care valoarea poate avea atât un conținut subiectiv, cât și un conținut obiectiv, expresie a realității obiective.

Pe de altă parte, personalitatea victimei poate fi un alt criteriu care completează criteriul importanței valorii lezate, precum și repercusiunile asupra situației sociale a victimei, inclusiv pe plan familial sau profesional, prin atingerile aduse onoarei și demnității victimei.

De asemenea, un alt criteriu care trebuie avut în vedere este și acela al echității, respectiv ca daunele morale să exprime cerințele de dreptate și echitate.

Față de toate acestea, au solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea acțiunii civile formulate, în totalitate, obligarea inculpatei A. și asigurătorului SC D. SA la plata sumei de 5.500 lei și 5.000 euro cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 20.000 euro cu titlu de daune morale, pentru fiecare parte civilă; obligarea inculpatei A. și asigurătorului SC D. SA la plata în totalitate a cheltuielilor de judecată suportate în cursul urmăririi penale și a judecății în fond a cauzei, conform dovezilor aflate la dosarul cauzei.

În drept, au invocat dispozițiile art. 408 - 425 din Noul C. proc. pen.

Apelanta inculpată A., prin apărător ales, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului formulat și, rejudecând, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. să se dispună achitarea sa, întrucât fapta nu există. A apreciat că legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior.

În subsidiar, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a solicitat achitarea, apreciind că, dincolo de orice dubiu, nu s-a stabilit că inculpata A. este persoana care a săvârșit infracțiunea dedusă judecății. A arătat că prin Sentința penală nr. 40 din data de 26 ianuarie 2011 Curtea de Apel București a admis plângerea împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale față de inculpata A. și a dispus să se stabilească pe bază de dovezi în posesia cui se află exemplarele originale ale contractelor de asistență juridică și în ce măsură expertiza grafoscopică ar putea stabili pe baza exemplarelor contractelor de asistență juridică ori a hârtiilor autocopiative dacă semnăturile cu privire la care se susține că nu aparțin numitei B. sunt false, au fost sau nu executate de către inculpată. Or, această dispoziție a Curții de Apel București nu a fost însușită de către organul de urmărire penală, nefiind audiate persoane cu privire la aspectele pentru care această instanță a admis plângerea.

De altfel, Curtea de Apel București a statuat că este necesară reaudierea petentei, a persoanelor implicate și completarea probatoriului prin efectuarea unei expertize grafoscopice, or, organul de urmărire penală reinvestit a început urmărirea penală, fără a efectua acte de urmărire penală cu privire la locul și persoana în posesia căreia s-ar fi aflat exemplarele originale ale contractului de asistență juridică în vederea efectuării expertizei tehnico-științifică și nici nu a statuat pe bază de probe dacă inculpata A. a falsificat contractele de asistență juridică.

A susținut că, niciun mijloc de probă nu demonstrează faptul că inculpata A. a falsificat vreo semnătură, de altfel, cele trei expertize efectuate pe parcursul procesului penal, inclusiv ultima expertiză întocmită de expertul I., arată că nu se poate stabili că semnăturile despre care se susține că nu ar fi fost executate de B. aparțin inculpatei A. ori părții civile C.. În atare situație, nici organul de urmărire penală și nici instanța de judecată nu au stabilit cu exactitate realitatea desfășurării evenimentelor în litigiul patrimonial izvorât dintr-un contract de asistență juridică.

A mai susținut că pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată este obligatoriu să se dovedească autorul falsului, care trebuie să fie și cel care a folosit înscrisul falsificat. Or, în cazul celor două contracte de asistență juridică nu s-a stabilit că inculpata A. este autorul infracțiunii de fals, iar folosirea acestor contracte nu s-a efectuat în momentul în care inculpata s-a adresat executorului judecătoresc pentru a-și încasa onorariul de succes, ci în momentul în care a fost eliberată împuternicirea avocațială. A arătat că partea civilă B. a susținut în fața instanței de fond faptul că nu a avut cunoștință de conținutul celor două contracte de asistență juridică și că a fost înșelată de către clienta sa sub aspectul că, contractele de asistență juridică urmau să fie semnate în momentul finalizării litigiilor, apreciind că această susținere este neadevărată pentru că au fost întocmite împuternicirile avocațiale în care se menționează expressis-verbis numărul și data contractelor de asistență juridică, împuterniciri semnate atât de B., cât și de soțul acesteia, C.

Din perspectiva apărării, existența onorariului de succes a fost demonstrată în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond motivând sub acest aspect că onorariul de succes a existat și a fost stabilit prin convenția părților, fiind recunoscut de către H., rudă a petentei B. A arătat că H., audiat în calitate de martor, a declarat că a discutat cu inculpata despre onorariul de succes, stabilindu-se cuantumul acestuia. în opinia apărării, declarațiile date de părțile civile B. și C. în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești sunt contradictorii, fapt care conduce la concluzia că inclusiv în fața instanței de apel nu s-a stabilit, dincolo de orice dubiu, vinovăția inculpatei. Pe cale de consecință, a apreciat că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 16 lit. c) C. proc. pen.

A învederat că cererile de acordare de daune morale și materiale formulate de părțile civile B. și C. sunt neîntemeiate, motivat de faptul că infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu este susceptibilă de a crea prejudicii de natură materială.

A solicitat admiterea apelului formulat de inculpata A., menținerea contractelor de asistență juridică încheiate între inculpată și părțile civile B. și C. și, pe cale de consecință, respingerea apelurilor formulate de către părțile civile.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 420 - 421 C. proc. pen. și a criticilor formulate de apelanți, instanța de control judiciar constată că hotărârea atacată este legală și temeinică urmând a o menține ca atare.

Referitor la motivele de apel formulate de apelanta inculpată A., astfel cum au fost expuse în scris și susținute oral constată că starea de fapt reținută de instanța de fond este corectă, fundamentată pe o judicioasă apreciere și interpretare a întregului material probator administrat în cauză și anume: plângere penală persoane vătămate B. și C.; contractele de asistență juridică din 9 mai 2007 și din 16 aprilie 2008, exemplarul 2 - autocopiativ, depuse de inculpată la Biroul Executorului Judecătoresc "E."; Dosarele de executare silită nr. x/2008 și nr. x/2008 ale Biroului Executorului Judecătoresc "E."; raport de constatare tehnico-științifică din 19 noiembrie 2008 al D.G.P.M. București - Serviciul Criminalistic; raport de expertiză din data de 31 ianuarie 2014 al Inspectoratului General al Poliției Române - Institutul Național de Criminalistică - Serviciul Expertize Criminalistice; adresa din 20 octombrie 2014 a Inspectoratului General al Poliției Române - Institutul Național de Criminalistică - Serviciul Expertize Criminalistice privind comunicarea unor date și informații în legătură cu Raportul de Expertiză Criminalistică din 31 ianuarie 2004 solicitate prin ordonanța din data de 18 iulie 2014 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, urmare obiecțiunilor ridicate de inculpată; nota de obiecțiuni din 12 martie 2014 la raportul de expertiză criminalistică întocmit de către Laboratorul Criminalistic al Ministerului de Interne a expertului parte F., propus de persoanele vătămate; declarațiile părților civile B. și C.; declarațiile martorilor G. și H., date atât pe parcursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești; adresa din 19 decembrie 2013 a Baroului București; declarațiile inculpatei A. date pe parcursul procesului penal inclusiv în fața instanței de apel.

Astfel, probatoriul menționat relevă neîndoios faptul că în cursul anului 2007, inculpata A., în calitate de avocat, a acordat asistență juridică și reprezentare persoanelor vătămate B. și C., în Dosarul civil nr. x/303/2007 al Judecătoriei Sectorului 6 București, obligându-se să redacteze și să susțină cererea de ordonanță președințială și contestația la executare. În acest sens, inculpata a încheiat cu persoanele vătămate contractele de asistență juridică numerele: din 4 mai 2007 și din 25 septembrie 2007, contracte care au fost semnate la rubrica "Client" de către persoana vătămată B. în cuprinsul acestora fiind menționate ca onorarii sumele de 500 RON, respectiv 1.300 RON. Persoana vătămată a primit de la inculpată originalele (exemplarul 1) al acestor două contracte de asistență juridică.

După încheierea acestor contracte de asistență juridică, inculpata A. a acordat persoanelor vătămate asistență juridică și în Dosarul civil nr. x/303/2007, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, atât la judecata cauzei în fond (sens în care persoana vătămată B. a semnat numai împuternicirea avocațială la data de 9 mai 2007) cât și la exercitarea căii de atac, fără a se încheia contract de asistență juridică între părți și, fără a se preciza suma de bani care reprezenta onorariul cuvenit inculpatei pentru serviciile prestate în această cauză ori plata unui onorariu numit "onorariu de succes".

După judecarea cauzei care a format obiectul Dosarului civil nr. x/303/2007, la data de 19 iunie 2008, Cabinetul Individual de Avocatură "A.", prin avocat A., a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc "E." executarea silită mobiliară și imobiliară împotriva debitorilor B. și C., în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de Asistență Juridică din 9 mai 2007, pentru suma de 3.500 RON, sumă care reprezenta onorariul de avocat și suma de 5.000 euro care reprezenta onorariul de succes, în acest sens formându-se Dosarul de executare silită nr. x/2008. La aceeași dată, Cabinetul Individual de Avocatură "A.", prin avocat A., a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc "E." executarea silită mobiliară și imobiliară împotriva acelorași debitori, în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de Asistență Juridică din 16 aprilie 2008, pentru suma de 2.000 RON, sumă care reprezenta onorariul de avocat, formându-se astfel Dosarul de executare silită nr. x/2008.

În aceste condiții, persoanele vătămate, somate fiind de către Biroul Executorului Judecătoresc "E." să achite inculpatei A., în calitate de creditor, sumele de bani din titlurile executorii reprezentate de cele două contracte de asistență juridică (onorariile și onorariul de succes) s-au deplasat la sediul biroului executorului judecătoresc, ocazie cu care au aflat de existența celor două contracte de asistență juridică, anexate de inculpată cererilor de executare silită formulate, exemplarele 2 (autocopiativ), unde la rubrica "Client" era executată semnătura persoanei vătămate B., semnătură pe care aceasta nu o executase, deoarece, deși inculpata le asigurase asistență juridică și reprezentare în Dosarul civil nr. x/303/2007, la fond și în calea de atac, aceasta nu încheiase cu nici una dintre persoanele vătămate un contract de asistență juridică în care să stabilească cuantumul onorariului sau plata vreunui onorariu de succes. Este de precizat că persoana vătămată B. a semnat doar împuternicirea avocațială pentru judecata la fond a cauzei și a stabilit cu inculpata, la propunerea acesteia din urmă, să încheie contractele de asistență juridică, pentru fond și cale de atac, ulterior, fapt care nu s-a mai întâmplat.

Din conținutul Contractului de Asistență Juridică din 9 mai 2007, rezultă că acesta a fost încheiat între Cabinetul Individual de Avocatură "A." prin avocat A. și persoana vătămată B. în calitate de client, obiectul contractului fiind "redactare acțiune în pretenții, asistență juridică, reprezentare, redactare acte, cereri și semnarea acestora, etc. și redactare ordonanță președințială, sechestru asigurător, asistență, reprezentare", iar între părți s-a convenit un onorariu în cuantum de 3.500 RON și un onorariu de succes în cuantum de 5.000 euro, sume ce urmau a fi achitate după rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței civile. De asemenea, probatoriul administrat relevă faptul că la rubrica "Client" a acestui contract a semnat persoana vătămată B., iar la rubrica "Atest Data, Conținutul Actului și Identitatea Semnatarului Prezentului Contract, prin Avocat" a semnat inculpata A.

Totodată, din Contractul de Asistență Juridică din 16 aprilie 2008 rezultă că acesta a fost încheiat între Cabinetul Individual de Avocatură "A." prin avocat A. și persoana vătămată B. în calitate de client, obiectul contractului fiind "asistență juridică, reprezentare, redactare de cereri și semnarea acestora în Dosar x/303/2007 al Tribunalului București, secția a V-a civilă", iar între părți s-a convenit un onorariu de 2.000 lei, care urma a fi achitat la rămânerea definitivă și irevocabilă a Sentinței civile 8329/2007.

Concluziile Raportului de Expertiză din data de 31 ianuarie 2014 al Inspectoratului General al Poliției Române - Institutul Național de Criminalistică - Serviciul Expertize Criminalistice, efectuat în cauză, a relevat faptul că: "Semnăturile de la rubrica "Client/Reprezentant" de pe exemplarele autocopiative ale Contractelor de Asistență Juridică din 9 mai 2007 și din 16 aprilie 2008, ambele încheiate între Cabinetul Individual de Avocatură "A." și B., nu au fost executate de titulara B. și nu se poate stabili dacă au fost executate de către C. ori A., întrucât sunt contrafaceri realizate prin imitarea liberă după model a semnăturilor autentice ale titularei" și că "Semnăturile de la rubrica "forma de exercitare a profesiei" de pe aceleași documente au fost executate de A."

În raport de starea de fapt reținută și circumscrisă probatoriului menționat, instanța de control judiciar constată că susținerile, apărările și criticile formulate de inculpată sunt neîntemeiate.

Astfel, în declarațiile date în tot cursul procesului penal, inculpata a negat săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa, arătând că semnăturile de la rubrica "Client" de pe contractele de asistență juridică din 9 mai 2007 și din 16 aprilie 2008 au fost executate de către persoana vătămată B. în prezența sa, la data semnării primului contract fiind de față și soțul acesteia, persoana vătămată C. Aceasta a precizat că ambele contracte au fost încheiate pentru ambele părți civile, dar au fost semnate numai de persoana vătămată B. în calitate de parte și de reprezentant al soțului său. în același sens, inculpata a mai declarat că, o dată cu încheierea contractelor de asistență juridică, au fost semnate împuternicirile avocațiale și cererile de chemare în judecată. Inculpata a menționat că a încheiat cu persoana vătămată B. patru sau cinci contracte de asistență juridică, că, de fiecare dată, i-a înmânat acesteia exemplarul original al contractului și copii de pe toate cererile formulate în numele acestora, în calitate de avocat și că persoana vătămată B. a însoțit-o de fiecare dată la instanță și la registratură în vederea depunerii de înscrisuri în dosare. In fine, inculpata a precizat că primul contract a fost semnat de persoana vătămată B. în sediul Judecătoriei Sectorului 6 București odată cu împuternicirea avocațială și cu cererea de chemare în judecată, ocazie cu care i-a fost achitat și onorariul fix pentru care a emis chitanță al cărei original se regăsește la dosarul cauzei, că nu a falsificat semnătura persoanei vătămate B. de pe contractele de asistență juridică în cauză, aceasta fiind singura persoană care a executat semnăturile pe contracte și pe celelalte cereri.

În contextul materialului probator analizat, constată că susținerile inculpatei sunt contrazise de concluziile raportului de expertiză grafoscopică din data de 31 ianuarie 2014 al Inspectoratului General al Poliției Române - Institutul Național de Criminalistică - Serviciul Expertize Criminalistice, întocmit în cauză. Așa cum se arată prin raportul de expertiză menționat s-a stabilit cu certitudine că semnăturile de la rubrica "Client/Reprezentant" de pe autocopiativele contractelor de asistență juridică care fac obiectul cauzei de față, atribuite ca aparținând părții civile B., în realitate nu au fost executate de aceasta din urmă, aspect cunoscut de inculpată atunci când a ales să le pună în executare silită în vederea producerii de consecințe juridice, adică încasarea fără drept a sumelor menționate cu titlu de onorariu pe documentele în discuție.

Referitor la valoarea probantă a raportului de expertiză întocmit în faza de urmărire penală, așa cum a reținut și instanța de fond, se constată că prin adresa din 20 octombrie 2014, I.G.P.R. - Institutul Național de Criminalistică - Serviciul de Expertize Criminalistice a făcut precizări care au fost evaluate în contextul întregului material probator administrat în cauză, concluzionând că lipsa siglei M. pe prima filă a raportului de expertiză din 31 ianuarie 2014 nu impietează asupra calității raportului de expertiză și nu atrage nulitatea acestuia, examinările respective respectând metodele de analiză grafoscopică comparativă a semnăturilor, iar absența sau prezența siglei sunt doar de natură a explicita dacă raportul este făcut după o procedură acreditată. De altfel, s-a avut în vedere și faptul că la examinarea grafică și tehnică a documentelor, Ghidul ILAC-G 19 nu numai că nu interzice examinarea materialelor aflate în copie, ci le prevede expres ca posibilitate de examinare, iar în cazul semnăturilor în discuție, imprimarea pe suport de hârtie (autocopiative) a fost bine realizată, nivelul calitativ al acestora permițând analizarea unui număr ridicat de caracteristici grafice astfel încât a fost posibilă decelarea unor elemente care sunt particulare pentru scriptorul respectiv. Așadar, examinarea semnăturilor aflate pe documentele în copie depuse la dosar (realizată după aceleași principii ca și în cazul documentelor originale) a suferit limitări minime dată fiind calitatea materialelor supuse expertizării, iar justețea concluziilor raportului de expertiză nu poate fi pusă la îndoială. Prin aceeași adresă s-a precizat că: "suplimentar față de caracteristicile generale și specifice ale semnăturilor, care sunt de obicei punctul focal pe care se fundamentează concluziile expertului, mai sunt și alți factori care influențează semnătura unei persoane cum ar fi: natura instrumentului scriptural și a suportului pe care este redată, poziția, vârsta, starea de sănătate a scriptorului, etc.", și "indiferent de multitudinea factorilor prezenți în literatura de specialitate, în situațiile concrete de examinare a semnăturilor, în funcție de obiectivele formulate și materialele supuse examinării, expertul este singurul abilitat să aprecieze dacă acestea sunt apte pentru un examen grafoscopic pertinent și concludent", astfel că susținerile inculpatei potrivit cărora raportul în discuție ar putea fi pus la îndoială din perspectiva concluziilor formulate, ori că se impunea reevaluarea acestuia de către un specialist dintr-o altă instituție sunt neîntemeiate.

Din această perspectivă se constată că instanța de fond în mod just a reținut că este lipsită de relevanță împrejurarea că expertul desemnat nu a determinat dacă semnăturile și scrisul de pe cele două contracte de asistență juridică reprezintă un scris natural sau deghizat, inclusiv modalitatea deghizării, ori dacă scrisul/semnăturile este afectat de semnele bolii, bătrâneții, ingerarea de băuturi alcoolice, execuție în condiții anormale (incomode), dacă toate semnăturile presupus false care figurează pe cele două contracte de asistență juridică provin de la aceeași persoană ori dacă scrisul/semnăturile de pe un act aparține uneia sau mai multor persoane, inclusiv adăugirile, din moment ce, în situația concretă de examinare a semnăturilor pe baza materialelor puse la dispoziție și în funcție de obiectivele formulate, expertul a fost în măsură să formuleze concluzii lipsite de echivocitate, fără a fi nevoie să apeleze la metodele suplimentare de examinare indicate de inculpată pentru a aprecia dacă documentele în discuție sunt apte pentru un examen grafoscopic pertinent și concludent.

Referitor la critica inculpatei potrivit căreia expertul nu a determinat "modalitatea de falsificare a unei semnături (copiere, imitație servilă sau liberă, executarea din fantezie etc.)", se constată că, așa cum a menționat și instanța de fond, în raportul de expertiză s-a arătat că semnăturile de la rubrica "Client/Reprezentant" de pe exemplarele autocopiative ale Contractelor de Asistență Juridică din 9 mai 2007 și din 16 aprilie 2008 sunt contrafaceri realizate prin imitarea liberă după model a semnăturilor autentice ale titularei și nu se poate stabili dacă au fost executate de către C. ori A. Concluziile raportului de expertiză relevă cu certitudine că semnăturile supuse examinării nu au fost executate de către partea civilă B., după cum în mod eronat a susținut inculpata. Această concluzie este confirmată și de raportul de constatare tehnico-științifică din 19 noiembrie 2008 al D.G.P.M. București - Serviciul Criminalistic - Laboratorul de Expertize Grafice și Tehnica Documentelor, prin care s-a stabilit că semnăturile de la rubrica "Client" de pe Contractele de Asistență Juridică din 9 mai 2007 și din 16 aprilie 2008 nu au fost executate de persoana vătămată B. și nu se poate stabili dacă au fost executate de A. sau de către oricare altă persoană.

De altfel, este de menționat că în declarația dată de inculpată în faza de urmărire penală și în fața instanței de apel aceasta a susținut că persoana vătămată B. a semnat împuternicirea avocațială pentru faza de recurs a procesului în Dosarul civil nr. x/303/2007 al Judecătoriei Sectorului 6 București în baza contractului de asistență juridică din 16 aprilie 2008, aspect contrazis de faptul că la rubrica "Client" nu există executată nici o semnătură, fiind scrisă doar mențiunea "conf. contract". În același sens sunt și declarațiile părții civile B., care a declarat în mod constant pe parcursul procesului penal, cu privire la contractul de asistență juridică din 9 mai 2007, că acesta a fost completat de inculpata A. personal chiar în holul Judecătoriei Sectorului 6 București numai rubricile privind numele, adresa, obiectul contractului și a tăiat rubricile rămase libere cu o linie, adică rubricile privind onorariul și clauze. Cu această ocazie, inculpata i-a spus persoanei vătămate că nu va semna în acel moment contractul de asistență juridică pentru că fiind o acțiune în pretenții se finalizează cu executare silită pentru recuperarea banilor și că va trebui semnat, la executarea silită.

Din declarația părții civile B. rezultă că, tot cu acea ocazie, i-a achitat inculpatei onorariul, în cuantum de 3.500 RON, sumă pentru care inculpata a completat chitanță, iar în aceeași împrejurare a tăiat și completat și împuternicirea avocațială pe care a semnat-o, dar că nu a primit nici un exemplar al Contractului de Asistență Juridică menționat, contract pe care ea nu l-a semnat. De asemenea, partea civilă B. a declarat că "nu am discutat niciodată cu inculpata cu privire la plata vreunui onorariu de succes și că aceasta mi-a spus că pentru recurs nu era nevoie să încheie un alt contract de asistență juridică pentru că dosarul avea același număr ca la fond, însă cu ocazia derulării executării silite demarate pe baza celor două contracte de asistență juridică pe care nici ea nici soțul său nu le semnaseră niciodată și nici nu aveau cunoștință de existența lor, a aflat că inculpata completase celelalte rubrici de pe contractul de asistență juridică din 9 mai 2007, și că a mai completat un alt contract de asistență juridică pentru faza de recurs, pe ambele contracte contrafăcându-i semnătura".

Referitor la veridicitatea susținerilor părții civile este de menționat că, la articolul 2 din contract au fost făcute mențiuni privind cuantumul onorariului de succes deși, inițial, această rubrică a fost barată, acesta fiind un indiciu că documentul în discuție conține adăugiri ulterioare de natură să inducă ideea de încheiere în fals. Susținerea inculpatei privind motivul pentru care a barat respectiva rubrică, și anume "din greșeală", este neverosimilă în condițiile în care pregătirea de specialitate pe care aceasta o are nu i-ar fi permis să treacă cu vederea un aspect important, și anume inserarea unor mențiuni de natură să oblige pecuniar cealaltă parte contractantă în cuprinsul unei rubrici deja "barate", fiind de notorietate ca o clauză consemnată în această modalitate ar fi anulabilă sau pasibilă cu formularea unor contestații ulterioare. Audiată fiind partea civilă C. a confirmat susținerile persoanei vătămate B. și a învederat că niciunul dintre ei nu a semnat contractele de asistență juridică din 9 mai 2007 și din 16 aprilie 2008, contracte despre existența cărora a aflat de la soția sa, care fusese chemată de inculpată la biroul executorului judecătoresc "E.", deoarece aceasta intenționa să îi execute silit pentru onorariile stipulate în aceste două contracte de asistență juridică.

În apărare inculpata a precizat că, după demararea cercetărilor în cauza de față, organele de cercetare penală au procedat la ridicarea în original a contractelor de asistență juridică din 9 mai 2007 și din 16 aprilie 2008 de la biroul executorului judecătoresc "E.", fapt dovedit de procesul-verbal întocmit de către martora J. despre a cărei încheiere s-a făcut mențiune pe verso-ul copiilor depuse la dosar, prin care se atesta că "am primit originalele". Cu toate acestea, în pofida tuturor demersurilor întreprinse de organele de urmărire penală, originalele celor două contracte de asistență juridică nu au putut fi identificate - motiv pentru care s-a și procedat la expertizarea grafoscopică a autocopiativelor -, situație în care mențiunea în discuție nu putea viza decât ridicarea "în original" a acestor autocopiative, singurele documente care, de altfel, se puteau afla în posesia organului de executare silită, deoarece, după cum însăși inculpata afirma, exemplarele originale au rămas în posesia părților civile. Prin urmare, susținerile inculpatei și sub acest aspect sunt neîntemeiate.

Așadar, constatând că nu există nici un dubiu cu privire la săvârșirea de către inculpata A. a faptei de care este acuzată, și anume fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. urmează a dispune aplicarea unor sancțiuni penale în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen.

Cu privire la încadrarea juridică, sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile se constată că, deși atât legea veche, cât și legea nouă prevăd aceleași limite de pedeapsă pentru infracțiunea ce face obiectul judecații (uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, respectiv art. 323 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.), și anume închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă, vechea reglementare este mai favorabilă inculpatei sub aspectul duratei termenului de prescripție specială care este mai scurt în prima ipoteză, și anume 7 ani și 6 luni conform art. 124 raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969, față de 10 ani conform art. 155 alin. (4) raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. De asemenea, legea veche este mai favorabilă inculpatei și sub aspectul tratamentului sancționator al infracțiunii continuate, deoarece sporul de pedeapsă ce s-ar putea aplica ar fi de cel mult 3 ani închisoare (art. 36 alin. (1) C. pen.), față de 5 ani închisoare (art. 42 cu trimitere la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969).

Referitor la susținerile inculpatei în sensul că a operat prescripția specială a răspunderii penale în raport de actul material comis la data de 9 mai 2007 (cu referire la întocmirea contractului de asistență juridică din 9 mai 2007) se constată că acestea nu sunt întemeiate deoarece data săvârșirii ambelor acte materiale care intră în forma continuată a infracțiunii de uz de fals este 19 iunie 2008, și anume data la care inculpata a utilizat cele două contracte de asistență juridică (autocopiative) în vederea producerii de consecințe juridice, respectiv le-a depus la biroul executorului judecătoresc în vederea declanșării procedurii de executare silită.

Așadar, în raport de data menționată, este de observat și reținut că nu a operat prescripția specială a răspunderii penale, termenul de 7 ani și 6 luni prevăzut de art. 124 raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 împlinindu-se la data de 19 decembrie 2015.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicată inculpatei, se constată că instanța de fond a reținut în mod just că, în pofida atitudinii adoptate de inculpată pe parcursul procesului penal, de negare a faptei comise, totuși aceasta, pe lângă faptul că se afla la primul conflict cu legea penală, a prestat în fapt asistența juridică soților B. și C. în Dosarul civil nr. x/303/2007 al Judecătoriei Sectorului 6 București, atât în faza de fond cât și în cea de recurs, a negociat cu părțile vătămate plata onorariului, inclusiv a celui de succes însă nu a fost remunerată corespunzător, motiv pentru care a și recurs la gestul extrem de a întocmi în fals și utiliza cele două contracte de asistență juridică în vederea recuperării întregii sume convenite verbal cu soții B. și C.

Sub acest aspect instanța a avut în vedere declarațiile martorului H. care, audiat fiind pe parcursul urmăririi penale (declarațiile fiind menținute și în fața instanței de judecată), a învederat că nu își mai amintește cum au decurs procesul și relațiile dintre fratele său și inculpata A., dar își amintește că, la un moment dat, a fost o problemă între aceștia privind onorariul de succes, o sumă exorbitantă pe care avocat A. o cerea, iar cumnata lui nu semnase un asemenea contract cu aceasta. Martorul a mai declarat că, inițial, când a recomandat-o fratelui său pe inculpată ca avocat, el a discutat cu aceasta în ce privește onorariul de succes, în sensul că inculpata dorea un onorariu de succes de 10% din valoarea tranzacției ce constituia obiectul litigiului și aceasta i-a spus că nu îl va trece pe contractele de asistență juridică și că îl va cere după câștigarea proceselor, martorul precizând că el personal i-a garantat că îl va primi, el fiind practic "garantul". De asemenea, martorul a arătat că le-a adus la cunoștință această înțelegere a sa cu inculpata A., fratelui și cumnatei sale, și că aceștia au fost de acord să îi plătească acesteia onorariul de succes, adică 10%, după câștigarea procesului.

În aceste condiții, contrar susținerilor părților civile care au afirmat în mod constant că "nu au discutat niciodată cu inculpata cu privire la plata vreunui onorariu de succes", instanța de fond a reținut că o astfel de negociere a avut loc cel puțin prin intermediul martorului H., soții B. și C. consimțind ca onorariul în discuție să nu fie trecut pe contractul de asistență juridică dar să fie plătit după câștigarea proceselor, că inculpata a depus diligentele necesare în virtutea angajamentului asumat și, deși instanțele au dat câștig de cauză clienților săi prin hotărâre irevocabilă, aceștia nu au înțeles să-i plătească onorariul de succes convenit, profitând de faptul că înțelegerea nu a fost consfințită prin contract.

Cu privire la apelul formulat de părțile civile, instanța de apel constată că, pe parcursul procesului penal, persoanele vătămate B. și C. au învederat că se constituie părți civile în cauză cu suma de 20.000 euro fiecare cu titlu de daune morale (încheiere din 13 octombrie 2015), solicitare care a fost respinsă ca neîntemeiată având în vedere, pe de o parte, că infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată este îndreptată împotriva altor valori sociale ocrotite de legea penală decât cele a căror lezare poate da naștere unui prejudiciu moral ce se impune a fi reparat printr-un echivalent bănesc, iar pe de altă parte un astfel de prejudiciu nu a fost dovedit.

Prin urmare, față de obiectul judecății, instanța de fond în mod