ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelurilor penale de față constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 72/2016 din data 21 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de procuror cu privire la inculpatul A. în sensul reținerii prevederilor art. 35 alin. (1) C. pen.

În aplicare art. 5 C. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care inculpata B. a fost trimisă în judecată în infracțiunea de fals intelectual, prevăzută și pedepsită de art. 289 C. pen. din 1969.

I.A fost condamnată inculpata B., la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută și pedepsită de art. 289 C. pen. din 1969.

S-a interzis inculpatei B. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. din 1969 pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. din 1969.

În baza art. 81 C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei B. pe o durată de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni ce constituie termen de încercare potrivit art. 82 C. pen. din 1969.

S-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.

II. A fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea comiterii infracțiunii mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului A. pe o durată de 2 (doi) ani ce constituie termen supraveghere potrivit art. 92 C. pen.

În baza art. 93 C. pen. pe durata termenului de supraveghere condamnatul A. a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență

În baza art. 93 alin. (2) C. pen. s-a impus condamnatului A. să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile la Consiliul Local Negrești sau Primăria Negrești, jud. Vaslui.

S-a atras atenția condamnatului A. asupra prevederilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza dispozițiilor art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desființarea integrală a cererii de autentificare a contractului de comodat autentificat prin încheierea nr. x din 13 iunie 2012 la Biroul Notarului Public B., din orașul Negrești, jud. Vaslui.

În baza dispozițiilor art. 274 C. proc. pen., au fost obligați inculpații B. și A. să achite câte 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. x/2012 din 30 decembrie 2014 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților: B. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen., C., pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de la fals intelectual, prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 321 C. pen., D. pentru complicitate la instigare la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de 48 raportat la art. 47 C. pen. raportat la art. 321 C. pen. și A. pentru infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că la data de 13 iunie 2012, inculpata B., în calitate de notar public în cadrul Biroului Notarului Public "B." din localitatea Negrești, jud. Vaslui, în baza unei relații de prietenie preexistente cu inculpatul C., la determinarea acestuia din urma a întocmit și autentificat un contract de comodat având ca părți pe inculpatul D. (în calitate de comodatar) și E. (în calitate de comodant), în condițiile în care acesta din urmă era decedat încă de la data de 20.07.2010, situație în care nu avea cum să fie prezent în fața notarului public, la momentul încheierii contractului de comodat. S-a mai reținut că inculpatului D. a ajutat la întocmirea în fals a contractului de comodat prin aceea că a pus la dispoziția inculpatei B. documentele necesare pentru încheierea contractului de comodat (certificatul de înmatriculare a autovehiculului ce forma obiectul contractului de comodat și copie a cărții identitate a lui E.).

S-a mai reținut că, în cadrul urmăririi penale ce s-a efectuat în cauza, fiind audiat în calitate de martor la datele de 9 noiembrie 2012 și 20 august 2014, inculpatul A. a dat declarații necorespunzătoare adevărului referitoare la procedura și împrejurările autentificării la data de 13 iunie 2012 a contractului de comodat întocmit la Biroul Notarului Public "B.".

Prin încheierea penală din 15 mai 2015, dată în dosarul nr. x/2015, în procedura de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 345 alin. (1) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, cererile și excepțiile formulate de inculpata B.

S-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul din 30 decembrie 2014 emis în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și s-a dispus începerea judecății, hotărâre care a rămas definitivă prin respingerea de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheierea nr. x din 7 septembrie 2015, a contestației formulate în cauză de inculpata B.

În faza cercetării judecătorești, la termenul din 16 octombrie 2015, inculpații D. și C. și-au manifestat neechivoc voința ca judecata în privința lor să se facă potrivit procedurii abreviate a recunoașterii învinuirii.

Cererea inculpaților D. și C. referitoare la judecata în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, după ce a fost pusă în discuția contradictorie a părților, a fost admisă și prin Decizia nr. 140 din 21 decembrie 2015 s-au dispus următoarele:

"Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Reprezentantul Ministerului Public cu privire la inculpatul D. din infracțiunea de "complicitate la instigare la fals intelectual" prev. și ped. de art. 48 raportat la art. 47 C. pen. raportat la art. 321 C. pen. în infracțiunea de "fals intelectual" prev. și ped. de art. 321 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., dispune schimbarea încadrării juridice data faptei prin actul de sesizare al instanței în raport cu inculpatul D. din infracțiunea de "complicitate la instigare la fals intelectual" prev. și ped. de art. 48 raportat la art. 47 C. pen. raportat la art. 321 C. pen. în infracțiunea de "complicitate la fals intelectual" prev. și ped. de art. 48 C. pen. raportat la art. 321 C. pen.

În aplicarea art. 5 C. pen., încadrează în drept faptele pentru care prin rechizitoriul nr. x/2012 din 30 decembrie 2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași s-a dispus trimiterea în judecata a inculpaților D. și C., după cum urmează:

- pentru inculpatul D., infracțiunea de "complicitate la fals intelectual" prev. și ped. de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 289 din C. pen. din 1969;

- pentru inculpatul C., infracțiunea de "instigare la fals intelectual" prev. și ped. de art. 25 din C. pen. din 1969 raportat la art. 289 din C. pen. din 1969.

Condamnă pe inculpatul D., cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiuni de "complicitate la fals intelectual" prev. și ped. de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 289 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., cu referire la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

Descontopește pedeapsa rezultantă principală de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1969 pentru o durată de 2 ani aplicate inculpatului D. prin Sentința penală nr. x din 12 noiembrie 2012 a Tribunalului Iași, menținută prin Decizia penală nr. 28 din 28 februarie 2013 a Curții de Apel Iași, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 12 martie 2013 și, repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:

- pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe durata de 2 ani, aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de "introducere în țară de droguri de risc" prev. și ped. de disp. art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. din 1969, art. 74 lit. a) și c) C. pen. din 1969 raportat la art. 76 lit. b) C. pen. din 1969;

- pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe durata de 2 ani, aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de "trafic de droguri de mare risc" prev. și ped. de disp. art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. din 1969, art. 74 lit. a) și c) C. pen. din 1969 raportat la art. 76 lit. b) C. pen. din 1969.

Constata că infracțiunea de "complicitate la fals intelectual" ce formează obiectul prezentului dosar a fost comisă de inculpatul D. în condițiile concursului real cu infracțiunile de "introducere în țară de droguri de risc" și "trafic de droguri de mare risc" pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. x din 12 noiembrie 2012 a Tribunalului Iași, menținută prin Decizia penală nr. x din 28 februarie 2013 a Curții de Apel Iași.

În baza dispozițiilor art. 86

5

C. pen. din 1969, anulează suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare dispusă față de inculpatul D. prin Sentința penală nr. x din 12 noiembrie 2012 a Tribunalului Iași, menținută prin Decizia penală nr. x din 28 februarie 2013 a Curții de Apel Iași.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 36 alin. (1) din C. pen. din 1969, contopește pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului D. pentru comiterea celor 3 (trei) infracțiuni concurente, respectiv pedepsele de 1 an închisoare, 3 ani închisoare și 3 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 35 alin. (3) și art. 36 alin. (1) din C. pen. din 1969, aplică inculpatului D. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe durata de 2 ani care se va executa conform art. 66 din C. pen. din 1969.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969 interzice inculpatului D. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1969.

În baza art. 86

1

C. pen. din 1969, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului D. prin prezenta sentință penală, pe durata unui termen de încercare de 7 (șapte) ani stabilit potrivit art. 86

2

C. pen. din 1969 și care se calculează potrivit art. 86

5

alin. (2) C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare, suspendă și executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului D. prin prezenta sentință penală.

În baza art. 86

3

C. pen. din 1969, pe durata termenului de încercare obligă pe inculpatul D. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași la datele fixate și potrivit programului ce va fi stabilit de acesta;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

În baza art. 863 alin. (3) C. pen. din 1989, obligă pe inculpatul D. ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale să nu intre în legătură cu terțe persoane, distribuitori sau consumatori de droguri.

Atrage atenția inculpatului D. asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. din 1969, respectiv că în cazul săvârșirii altei infracțiuni pe durata termenului de încercare stabilit sau al nerespectării obligațiilor și măsurilor de supraveghere impuse de instanță, se va dispune revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și executarea acesteia în întregime.

În temeiul art. 88 C. pen. din 1969, deduce din durata pedepsei de 3 ani închisoare aplicata prin prezenta hotărâre inculpatului D., perioada reținerii și a arestului preventiv, respectiv perioada de la data de 26 iunie 2012 până la 12 octombrie 2012.

Condamnă pe inculpatul C., cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiuni de "instigare la fals intelectual" prev. și ped. de art. 25 din C. pen. din 1969 raportat la art. 289 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., cu referire la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pentru o durată de 2 ani aplicate inculpatului C. prin Sentința penală nr. 82 din 25 februarie 2013 a Tribunalului Iași, menținută prin Decizia penală nr. 145 din 17 septembrie 2013 a Curții de Apel Iași, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 634 din 20 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală și, repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:

- pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata de 1 an, aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de "trafic de droguri de risc", prev și ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 74 lit. a) C. pen. din 1969 raportat la art. 76 lit. c) C. pen. din 1969;

- pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata de 2 ani, aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de "introducere în țară de droguri de risc, fără drept" prev. și ped. de disp. art. 3 alin. (1) din Legea 143/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. din 1969 raportat la art. 76 lit. a) C. pen. din 1969;

- pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de "spălare de bani", prev și ped. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. din 1969 raportat la art. 76 lit. c) C. pen. din 1969.

Constată că infracțiunea de "instigare la fals intelectual" ce formează obiectul prezentului dosar a fost comisă de inculpatul C. în concurs real cu infracțiunile de "introducere în țară de droguri de risc, fără drept", "trafic de droguri de risc" și "spălare de bani" pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 82 din 25 februarie 2013 a Tribunalului Iași, menținută prin Decizia penală nr. 145 din 17 septembrie 2013 a Curții de Apel Iași, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 634 din 20 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 36 alin. (1) din C. pen. din 1969, contopește pedepsele cu închisoare aplicate inculpatului C. pentru comiterea celor 4 (patru) infracțiuni concurente, respectiv pedepsele de 1 an și 2 (două) luni închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani închisoare și 2 (doi) ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare, la care adaugă un spor de pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

Total pedeapsa de executat pentru inculpatul C., pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.

Aplică inculpatului C. și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata de 2 ani care se va executa conform art. 68 C. pen.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 din C. pen. din 1969 interzice inculpatului C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 88 C. pen. din 1969 și art. 36 alin. (3) C. pen. din 1969, deduce și respectiv scade din durata pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicata prin prezenta hotărâre inculpatului C., perioada reținerii, a arestului preventiv ii executată, respectiv perioada de la data de 26 iunie 2012 până la 15 iulie 2014.

În baza dispozițiilor art. 25 alin. (3) C. proc. pen., dispune desființarea integrală a contractului de comodat autentificat prin încheierea nr. 388 din 13 iunie 2012 la Biroul Notarului Public B., din orașul Negrești, jud. Vaslui.

În baza dispozițiilor art. 274 C. proc. pen., obligă pe fiecare dintre inculpații D. și C. să plătească statului suma de câte 1.100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Totodată, în condițiile în care ceilalți doi inculpați din dosar - B. și A. - au optat pentru procedura obișnuită de judecată, prin încheierea de ședință din 11 decembrie 2015, s-a dispus disjungerea cauzei. Cauza disjunsă a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub numărul de dosar x/2015

În cauza disjunsă a fost audiat martorul F. și au fost solicitate clarificări referitoare la modalitatea de distrugere a actului de identitate ce a aparținut persoanei decedate E.

Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, dar și probatoriile administrate în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În cursul anului 2010 inculpatul D. a achiziționat de la unchiul său, numitul E. (fratele tatălui inculpatului) autoturismul marca "G.", cu numărul de înmatriculare x, pentru suma de 3500 de Euro. Pentru tranzacția ce a avut ca obiect autoturismul menționat, cele două părți nu au întocmit și actele necesare pentru ca autoturismul să fie înmatriculat pe numele noului proprietar, inculpatul D.

La scurt timp după vânzarea-cumpărarea autoturismului marca "G.", cu numărul de înmatriculare x, mai exact la data de 20 iulie 2010, vânzătorul E. a decedat, iar autoturismul a rămas în continuare în folosința inculpatului D.

În luna februarie a anului 2012, inculpatul D. l-a cunoscut pe inculpatul C., între cei doi stabilindu-se o relație de amiciție.

În acest context, în luna iunie 2012 inculpatul C. i-a propus inculpatului D. să se deplaseze împreună în străinătate pentru a duce în țară o cantitate de droguri.

Pentru efectuarea respectivului transport era nevoie de un autoturism, iar inculpatul C. i-a propus inculpatului D. să se deplaseze cu mașina acestuia din urmă, datorită faptului că, având instalat un sistem de alimentare tip GPL, făceau economii cu cheltuielile de transport.

Inculpatul D. i-a spus inculpatului C. că nu pot ieși din țară cu mașina sa, întrucât unchiul său E. a decedat și nu a reușit să întocmească actul de vânzare-cumpărare și nici dezbaterea succesiunii de pe urma acestuia nu avusese loc, astfel că mașina pe care o deținea nu era înmatriculată pe numele său.

Auzind acestea, inculpatul C. i-a precizat inculpatului D. că aceasta nu este o problemă, dându-i asigurări că o va rezolva el urmând ca împreună să se deplaseze la un birou notarial.

Se impune a arăta faptul că inculpatul D. avea în posesie certificatul de înmatriculare al autoturismului marca "G.", cu numărul de înmatriculare x și o copie de pe cartea de identitate a unchiului său E.

În ziua de 13 iunie 2013, inculpatul D. și inculpatul C. s-au deplasat cu autoturismul menționat în localitatea Negrești din județul Vaslui, la Biroul Notarului Public "B.". De menționat că deplasarea s-a făcut în condițiile în care anterior, în dimineața zilei de 12 iunie 2012, la ora 09:35.44, inculpatul C. i-a trimis un mesaj de pe telefonul mobil inculpatei B. prin care o ruga pe acesta să-i întocmească un contract de comodat pentru a putea ieși cu mașina, din țară.

Când au ajuns în fața Biroului Notarului Public "B.", inculpatul C. i-a cerut lui D. actele pe care le avea în posesie, respectiv certificatul de înmatriculare a autoturismului și copia de pe cartea de identitate a inculpatului E.

Având asupra sa cele două documente, inculpatul C. a mers în incinta biroului notarial unde, în baza înțelegerii anterioare, inculpata B. a autentificat un contract de comodat încheiat între D., în calitate de comodatar și inculpatul E., în calitate de comodant, prin care acesta din urmă i-a dat inculpatului, cu titlu de împrumut gratuit, autoturismul cu numărul de înmatriculare x, pentru o perioadă de 12 luni cu posibilitatea de prelungire a contractului.

Contractul de comodat a fost încheiat la data de 13 iunie 2012, înregistrat cu numărul x și a fost autentificat prin încheierea din 13 iunie 2012 dată de Biroul Notarului Public "B.".

Contractul de comodat în discuție a fost tehnoredactat de către inculpatul A. care la momentul respectiv era angajat la biroul notarial în calitate de secretar și avea, conform propriei declarații, atribuția de tehnoredactare a actelor notariale.

După tehnoredactare, inculpatul D. a fost chemat în incinta biroului notarial unde a semnat contractul de comodat în dreptul numelui său, la rubrica intitulată "comodatar". Acest din urmă aspect rezultă din declarațiile inculpatului D. care și-a recunoscut și însușit semnătura atât cea de pe contractul de comodat nr. x din 13 iunie 2012, cât și pe cea de pe cererea adresată notarului public în acest sens. Declarațiile date de inculpatul D. se coroborează pe deplin cu susținerile făcute în această privință de inculpatul C.

După semnarea și autentificarea contractului de comodat, inculpatul C. i-a dat inculpatului A. suma de 100 de RON, așa cum rezultă din mesajul telefonic expediat inculpatei B., după care în jurul orei 15:00 a părăsit biroul notarial și, în continuare, împreună cu inculpatul D. au revenit în municipiul Iași.

Potrivit evidențelor de la Biroul Notarului Public "B.", pentru contractul de comodat autentificat sub numărul x din 13 iunie 2012 au fost întocmite factura și chitanța fiscală pentru o suma mai mare decât cea remisa de C., respectiv pentru suma de 186 RON (150 RON contravaloarea prestației constând în întocmirea și autentificarea contractului de comodat și 36 RON TVA).

Pe baza extrasului din registrul de deces al Comunei Șcheia, județul Suceava (aflat la dosar urmărire penală) și a certificatului constatator a decesului din 21 iulie 2010 (aflat la dosar urmărire penală), rezultă neechivoc faptul că numitul E., persoană care figurează ca și parte în contractul de comodat autentificat de inculpata B. sub numărul x/2012, era decedat încă de la data de 20 iulie 2010 (cu aproximativ 2 ani în urma de la momentul încheierii contractului de comodat). După decesul numitului E., așa cum rezulta din adresa nr. x din 27 august 2013 emisa de Direcția Municipală de Evidență a Persoanelor - Biroul de Evidență a Persoanelor Suceava (aflata la dosar urm. pen.), cartea de identitate ce i-a aparținut acestuia a fost distrusă conform dispozițiilor legale în materie, sens în care a fost întocmit un proces-verbal.

S-a mai arătat că pe parcursul anchetei penale nu a putut fi identificată persoana care a executat semnătura de pe contractul de comodat nr. x din 13 iunie 2012 de la rubrica "comodant" și de pe cererea de redactare și autentificare a contractului.

De observat faptul că în documentația care a stat la baza întocmirii și autentificării contractului de comodat pusă la dispoziția organelor judiciare de inculpata B., formată din contractul de comodat încheiat între E. și D., cererea semnată de către D., factura nr. x din 13 iunie 2012, chitanța fiscală din 13 iunie 2012 și o coală de hârtie format A4 pe care se află copii color de pe certificatul de înmatriculare a autoturismului x și de pe actul de identitate al lui D., nu se regăsește și o copie color de pe actul de identitate a lui E.

În condițiile în care, toate cele trei documente au fost prezentate notarului public în original, nu exista o explicație logică și credibilă de ce numai pentru doua dintre ele (certificatul de înmatriculare a autoturismului x și actul de identitate al inculpatului D.) copiile făcute la biroul notarial erau color, iar de pe cel de-al treilea (cartea de identitate a lui E.) copia era alb negru. Această manieră de lucru poate fi explicată, mai degrabă, prin aceea că având la dispoziție o copie alb negru a actului de identitate al numitului E., act care la momentul 13 iunie 2012 era distrus, era practic imposibil să se obțină o copie color de pe respectivul document.

Inculpata B., în declarația dată, nu a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, precizând de fiecare dată că în fața sa au fost prezente 3 persoane care au prezentat actele de identitate în original și că nu a observat nereguli.

Inculpatul A. a înțeles să nu dea declarație, beneficiind de "dreptul la tăcere" avocatul său precizând că instanța trebuie să analizeze toate afirmațiile inculpatului prin prisma posibilității acestuia de a percepe situația de fapt în raport de atribuțiile de serviciu ale acestuia în cadrul biroului notarial.

Materialul probator administrat în cauză contrazice însă apărările formulate de inculpați, vinovăția acestora în săvârșirea faptelor și întrunirea tuturor condițiile pentru angajarea răspunderii penale rezultând cu certitudine din procesul-verbal din data de 26 iunie 2012 întocmit de ofițeri de poliție judiciară din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Iași cu ocazia constatării flagrante a unor infracțiuni de trafic de droguri (împrejurare în care a fost percheziționat autoturismul x unde, între altele, s-a găsit contractul de comodat din 13 iunie 2012 autentificat de notarul public B. și copia după actul de identitate al numitului E.); contractul de comodat din data de 13 iunie 2012 autentificat sub numărul x/2012; copia cărții de identitate ce i-a aparținut lui E.; factura fiscală nr. x din 13 iunie 2012; chitanța fiscală din 13 iunie 2012; copii color de pe certificatul de înmatriculare a autoturismului x și de pe actul de identitate al inculpatului D.; extras pentru uzul oficial de pe actul de deces privind pe E.; copia certificatului constatator a decesului nr. x din 21 iulie 2010 eliberat pentru E.; copie după rechizitoriul din data de 18 iulie 2012 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Iași; adresa nr. x din 27 august 2013 emisa de Direcția Municipală de Evidență a Persoanelor - Biroul de Evidență a Persoanelor Suceava; proces-verbal de distrugere a actelor de identitate a persoanelor decedate întocmit de Direcția Municipală de Evidență a Persoanelor - Biroul de Evidență a Persoanelor Suceava; adresa nr. x din 15 decembrie 2012 emisa de Primăria Șcheia, Județul Suceava; evidența cu persoanele decedate în luna iulie 2010, decese înregistrate la Primăria Șcheia, Județul Suceava; copii conforme cu originalul de pe un set de înscrisuri din dosarul în care au fost implicați inculpații C. și D. și care a avut ca obiect infracțiuni din domeniul traficului de droguri; procese-verbale de redare a convorbirilor și interceptărilor telefonice efectuate în baza autorizațiilor emise de către Tribunalul Iași; planșa foto cu înscrisurile ce au fost verificate/ridicate de la Biroul Notarului Public "B." declarațiile date de A. în calitate de martor; proces-verbal de sesizare din oficiu cu privire la săvârșirea de către inculpatul A. a infracțiunii de mărturie mincinoasă; proces-verbal de confruntare între inculpații D. și B.; declarația martorului F. și declarațiile inculpaților D. și C. date în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești.

Astfel, în ce privește acuzațiile aduse inculpatei B., instanța de fond a reținut că declarația dată de aceasta, susținută la început de declarația inculpatului A. - care a revenit asupra acesteia, nu este confirmată prin probatoriul administrat în cauză.

Astfel, inculpații D. și C. au susținut constant că nu au fost însoțiți la notariat de E. sau de o altă persoană, iar inculpatul A. a declarat ulterior că nu a văzut nici un moment actele de identitate originale ale semnatarilor contractului și nici momentul semnării acestuia. De asemenea, este evident că prezența numitului E. în fața notarului era imposibilă deoarece acesta la acel moment era decedat, după cum imposibilă era și existența materială a actului de identitate a acestuia, care era distrus.

Instanța de fond a apreciat că în sprijinul concluziei întocmirii contractului de comodat în lipsa numitului E. și a actului de identitate în original al acestuia vine și lipsa copiilor color, justificată de imposibilitatea realizării unei copii color după o copie a actului de identitate.

În condițiile în care la documentația care a stat la baza întocmirii și autentificării contractului de comodat se află atașate copii color de pe certificatul de înmatriculare al autoturismului și de pe actul de identitate al inculpatului D., prezența unei copii alb-negru de pe actul de identitate al numitului E. ridică semne de întrebare, coroborarea cu celelalte probe justificând concluzia reținută anterior.

Dovedită este și acuzația reținută în sarcina inculpatului A. care, deși i s-a adus la cunoștință, înainte de a fi audiat în calitate de martor, că este obligat să declare adevărul și tot ceea ce știe în legătură cu faptele cercetate, în declarațiile date a făcut afirmații contradictorii, esențiale pentru desfășurarea anchetei penale.

Astfel, în declarația dată în ziua de 9 noiembrie 2012 a arătat că a văzut personal, în mod nemijlocit actele de identitate în original ale semnatarilor contractului de comodat și momentul semnării actului de către cele două persoane, ulterior și-a nuanțat versiunea susținută în sprijinul celor declarate de inculpata B. precizând că nu văzut în nici un moment actele prezentate în original și nici momentul semnării contractului.

Afirmațiile mincinoase în fața organelor judiciare nu pot fi justificate prin invocarea dificultăților în perceperea situației reale de fapt sau de atribuțiile de serviciu limitate în cadrul biroului notarial.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatei B. care la data de 13 iunie 2012, în calitate de notar public în cadrul Biroului Notarului Public "B." din localitatea Negrești, jud. Vaslui, în baza unei relații de prietenie preexistente cu C., la cererea acestuia a întocmit și autentificat un contract de comodat având ca părți pe numiții D. și E., în condițiile în care acesta din urma era decedat din anul 2010, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual;

De asemenea, s-a reținut că fapta inculpatului A. care, în cadrul urmăririi penale, fiind audiat în calitate de martor la data de 9 noiembrie 2012 și 20 august 2014, a dat declarații necorespunzătoare adevărului referitor la procedura și împrejurările autentificării la data de 13 iunie 2012 a contractului de comodat întocmit la Biroul Notarului Public B., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Referitor la încadrarea juridică dată prin rechizitoriu faptei imputate inculpatului A., reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice în drept în sensul de a se reține în sarcina acestui inculpat prevederile art. 35 C. pen., motivat de faptul că acesta, în baza aceleiași rezoluții a dat la un anumit interval de timp două declarații care fiecare în parte prezintă conținutul infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Instanța de fond a apreciat că această cerere este întemeiată, probele administrate în cauză dovedind că inculpatul A. în declarațiile date în zilele de 9 noiembrie 2012 și 20 august 2014 a susținut împrejurări contradictorii și nereale, esențiale cauzei în măsură să influențeze stabilirea modalității concretă de desfășurare a faptelor deduse judecății.

Având în vedere data comiterii faptei supuse judecății de către inculpata B. instanța de fond a făcut o analiză din perspectiva dispozițiilor art. 5 C. pen. care prevăd principiul aplicării legii penale mai favorabile, în situația succesiunii în timp a legilor.

Sub acest aspect a reținut că infracțiunea de fals intelectual reținută în sarcina inculpatei, în forma prevăzută de art. 289 din C. pen. din 1969 are corespondent în C. pen. actual, în textul de incriminare prevăzut de art. 321 care a preluat condițiile de incriminare din norma corespondentă din vechea lege penală, iar în ceea ce privește regimul sancționator noua lege penală a adus o agravare prin aceea că limita inferioară a pedepsei închisorii este de 1 an, în condițiile în care în vechea lege aceasta era de 6 luni închisoare.

Tot legea veche prevede și condiții mai bune în ceea ce privește stabilirea modalității de executare a pedepsei. Prin urmare, legea mai favorabilă aplicabilă în cazul inculpatei B. este legea veche, respectiv C. pen. din 1969.

Analizând criteriile generale de individualizare pentru fiecare dintre inculpații B. și A., prevăzute de cele două coduri penale, instanța de fond a reținut că faptele deduse judecății sunt grave deoarece au ca efect lezarea autorităților publice cu consecința apariției unei stări de neîncredere în autenticitatea și veridicitatea înscrisurilor emanate de la acestea, dar a avut în vedere și elementele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat, respectiv că ambii inculpați sunt persoane integrate social, au familii organizate, au un nivel de instruire superior și sunt necunoscuți cu antecedente penale.

Având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatorii, consecințele săvârșirii acestor fapte, dar și lipsa antecedentelor penale ale inculpaților, contribuția pe care au avut-o în comiterea faptelor, vârsta și nivelul de educație, instanța de fond a considerat că scopul pedepsei va putea fi realizat prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea cu suspendare condiționată pentru inculpata B. și cu suspendare sub supraveghere pentru inculpatul A., legea nouă sub imperiul căreia acesta a comis fapta nereglementând instituția suspendării condiționate.

În privința aplicării pedepsei accesorii, instanța de fond a constatat că față de natura faptelor comise de inculpata B. care reflectă o atitudine de sfidare a autorităților publice și a actelor ce emană de la aceasta, se impune interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a ocupa funcția de notar și potrivit prevederilor art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 interzicerea exercitării acestor drepturi va fi suspendată pe durata suspendării exercitării pedepsei principale.

În ceea ce îl privește pe inculpatul A., instanța de fond a apreciat că nu se impune aplicarea unor pedepse accesorii și complementare, obligațiile stabilite în sarcina acestuia potrivit prevederilor art. 93 C. pen. fiind în măsură să îl determine să înțeleagă importanța respectării regulilor impuse de autoritățile publice.

În condițiile în care s-a dispus desființarea integrală a contractului de comodat autentificat prin încheierea nr. x din iunie 2012 la Biroul Notarial Public B., instanța de fond a apreciat că se impune și desființarea cererii de autentificare a acestuia.

Împotriva sentinței penale au declarat apel, în termen legal, inculpații B. și A.

Inculpata B., prin motivele de apel depuse la dosar a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței Curții de Apel Iași și, rejudecând cauza, să se dispună achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, în baza dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., existând o cauză de neimputabilitate, respectiv eroarea prevăzută de dispozițiile art. 30 C. pen.

Astfel, inculpata, prin apărător arată că i se reține în sarcina sa împrejurarea că a autentificat prin încheierea nr. x din 13 iunie 2012 un contract de comodat între inculpatul D. și unchiul acestuia, E., în condițiile în care, la data autentificării contractului, acesta din urmă era decedat.

Împrejurarea de care depinde caracterul penal al faptei o reprezintă cunoașterea de către subsemnata a faptului că numitul E. era decedat la data încheierii actului de comodat. Așa cum a arătat constant în toate declarațiile date, încă din faza de urmărire penală, în data de 13 iunie 2012, la biroul său notarial din orașul Negrești s-au prezentat 3 persoane (și nu două așa cum se susține în rechizitoriu), respectiv inculpatul C., un individ mai tânăr, adică inculpatul D. și o persoană mai în vârstă, despre care D. i-a spus, din câte își amintește, că ar fi unchiul său. Totodată, a susținut, în mod constant, că i s-au prezentat actele de identitate ale părților în original.

Cu toate acestea, instanța de fond a acordat o valoare probatorie deosebită declarațiilor date de coinculpații C. și D., în condițiile în care aceștia au susținut că împreună cu ei nu a mai fost și o a treia persoană, situație invocată de subsemnata și care acredita ideea unei substituiri de persoană, aspect de natură a o induce în eroare și a ascunde, față de subsemnata, împrejurarea că titularul real al actului de identitate, respectiv E., era, la acel moment, decedat.

În aprecierea veridicității declarațiilor celorlalți doi coinculpați, solicită ca instanța de apel să aibă în vedere următoarele aspecte:

Cei doi inculpați nu ar fi avut niciun interes să recunoască faptul că au indus-o în eroare cu privire la identitatea persoanei comodantului E., prin prezentarea unei alte persoane care și-a atribuit identitatea acestuia și care a prezentat un act de identitate probabil falsificat, deoarece, în acest caz, ar fi recunoscut implicit că se fac vinovați de încă o infracțiune, respectiv complicitate la fals privind identitatea în formă agravantă, prevăzută de dispozițiile art. 327 alin. (2) C. pen., infracțiune pedepsită cu închisoare de la un an la 5 ani. În aceste condiții, era greu de presupus că cei doi vor confirma declarațiile subsemnatei, pentru că, în acest fel, ar fi recunoscut că se fac vinovați de încă o infracțiune.

Pe de altă parte, recunoașterea faptelor de către inculpații C. și D. nu poate conduce, automat, la concluzia că subsemnata a acționat cu intenție și în cunoștință de cauză la momentul autentificării comodatului, în sensul atestării unei împrejurări care nu era conformă cu realitatea. Din punct de vedere juridic, apreciată că este incidentă situația reglementată de legislația penală ca fiind participație improprie.

Astfel, mai arată că inculpații C. și D. au determinat-o cu intenție să săvârșesc o faptă prevăzută de legea penală, respectiv să ateste în încheierea de autentificare a comodatului o împrejurare nereală, fără însă ca subsemnata să comită acea faptă cu vinovăție, în condițiile în care am fost indusă și menținută în eroare de către cei doi cu privire la identitatea persoanei comodantului.

Unul dintre argumentele pe care atât Parchetul cât și instanța de fond le-a reținut împotriva apelantei inculpate a fost acela că la dosarul notarial se găsesc copii color de pe certificatul de înmatriculare al autoturismului și de pe cartea de identitate a lui D., însă există o copie alb negru de pe cartea de identitate a lui E.. Astfel, s-a prezumat că apelanta inculpată nu ar fi avut la dispoziție actul de identitate în original al lui E.. Cu toate acestea, apelanta inculpată a dovedit în fața instanței de fond faptul că era o practică la Biroul Notarului Public "B." ca, în același dosar notarial, să existe, concomitent, atât copii color cât și copii alb-negru, explicația fiind una foarte simplă: la biroul notarial existau două copiatoare- unul alb negru și unul color - care funcționau în același timp. Acest aspect a fost confirmat și de martorul F., angajat la acel moment la biroul notarial.

Un alt motiv pentru care veridicitatea declarațiilor inculpaților C. și D. trebuie pusă sub semnul întrebării îl constituie chestiunea nelămurită, legată de semnătura din dreptul persoanei comodantului E.. În legătură cu această semnătură, inculpatul D. a declarat că nu îi aparține, că nu a executat-o el - atitudine de negare care apare fără rost, atâta timp cât acest inculpat a recunoscut acuzația de complicitate la fals intelectual, iar recunoașterea efectuării acelei semnături nu ar fi fost de natură a-i agrava, în vreun fel situația - iar inculpatul C. declară că nu cunoaște cine a făcut respectiva semnătură.

Coroborând poziția celor doi inculpați față de semnătura în cauză cu aspectele constatate de Parchet cu privire la caracteristicile semnăturii, instanța de apel nu poate trage decât o singură concluzie: aceea că la sediul BNP B. a mai fost și o a treia persoană, împreună cu inculpații C. și D. și că, aceștia din urmă, prin declarațiile lor, nu fac altceva decât să încerce să ascundă identitatea acelei persoane, dintr-un motiv foarte simplu: pentru a-l scăpa de răspunderea penală pentru infracțiunea de fals privind identitatea și participație improprie la fals intelectual.

Cu privire la SMS -urile interceptate și depuse la dosarul cauzei de către Parchet, dintre apelanta inculpată și inculpatul C. și invocate ca și probe împotriva acesteia, instanța de apel poate constata că acestea nu numai că nu aduc niciun argument în favoarea vinovăției sale, dar sunt, dimpotrivă, probe ale bunei sale credințe. Astfel, arată că, în acele mesaje text, subsemnata i-am comunicat inculpatului C. care sunt, din punct de vedere legal, actele cu care trebuie să se prezinte pentru a încheia contractul de comodat, nepunându-se niciun moment problema că respectivul act să se încheie fără prezența efectivă a persoanei comodantului.

Cu privire la modalitatea de autentificare a contractului de comodat, respectiv de identificare a părților acelui contract, inculpata consideră că i se poate imputa, cel mult, o neglijență în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, în contextul în care, neprocedând la o verificare minuțioasă a actelor de identitate prezentate de persoanele ce s-au înfățișat la biroul notarial, a permis acestora să o inducă în eroare cu privire la identitatea reală a persoanei care a pretins a fi E.

În subsidiar, în condițiile în care instanța de apel va considera că se face vinovată de o faptă penală, solicită să se facă aplicarea dispozițiilor art. 80 C. pen. și să se dispună renunțarea la aplicarea pedepsei, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege.

La data de 22 martie 2017, inculpata B. a depus la dosar supliment la motive de apel prin care critică hotărârea instanței de fond pentru motive de nelegalitate.

În primul rând, susține că instanța de fond a calificat, în mod greșit, fapta reținută în sarcina inculpatei B. drept infracțiunea de fals intelectual apreciind că cel mult se putea reține comiterea unei infracțiuni de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. anterior sau art. 298 C. pen., sens în care solicită admiterea apelului, casarea sentinței apelate și în rejudecare, schimbarea încadrării juridice a faptei.

Astfel, consideră că această faptă a fost realizată cu forma de vinovăție a culpei simple - inculpata nu a prevăzut, deși putea și trebuia să prevadă că neefectuarea unei verificări corespunzătoare poate conduce la o substituire de persoane. Inculpata B. și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu ca urmare a neglijenței în exercitarea acestora, nefiind dovedit, în opinia apărării, faptul că îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor a avut caracter intenționat.

Reținând comiterea faptei de către notar cu forma de vinovăție a culpei inculpata mai solicită, de asemenea, ca prin admiterea apelului, să se dispună, în principal, achitarea inculpatei pentru neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. anterior, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi C. proc. pen., nefiind întrunită condiția din textul de incriminare ca încălcarea atribuțiilor de serviciu să fi produs o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane (nici vreo pagubă).

În secundar, solicită achitarea inculpatei pentru fals intelectual prevăzută de art. 298 C. pen. în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., întrucât lipsește forma de vinovăție cerută de lege, și anume intenția.

În ipoteza reținerii existenței infracțiunii și a vinovăției cerute de lege, apelanta inculpată solicită aplicarea art. 80 C. pen., respectiv renunțarea la aplicarea pedepsei.

Inculpatul A. a solicitat, prin motivele depuse la dosar desființarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., apreciind că infracțiunea de mărturie mincinoasă, așa cum a fost reținută în actul de sesizare al instanței, este lipsită de latură obiectivă, neexistând împrejurări neconforme cu realitatea care să fi fost declarate de inculpat în calitate de martor, în faza de urmărire penală.

În susținerea motivelor de apel, inculpatul, prin apărător, a arătat că, instanța de fond a reținut că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, astfel cum fapta a fost descrisă în rechizitoriu, constând în aceea că între cele două declarații date de acesta în calitate de martor în faza de urmărire penală există inadvertențe, respectiv că ar fi prezentat împrejurări neconforme cu realitatea.

Sub un prim aspect, solicită să se constate că numai declarația din data de 20 august 2014 este dată în cadrul urmăririi penale, în timp ce declarația din data de 9 noiembrie 2012 este dată în faza actelor premergătoare.

Cu privire la declarația din data de 9 noiembrie 2012, a subliniat că, la data administrării acestei probe, erau în vigoare dispozițiile vechiul C. proc. pen., dispoziții care prevedeau că "procesul penal începe cu urmărirea penală". Pe de alta parte, dispozițiile art. 224 C. proc. pen. prevedeau că în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare, alin. (3) al aceluiași articol prevăzând că procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă. Totodată, declarația martorului este prevăzută ca mijloc de probă în procesul penal, iar procesul penal începe odată cu începerea urmăririi penale.

Prin urmare, sub reglementarea vechiul C. proc. pen., faza actelor premergătoare constituie numai o activitate de investigare pentru identificarea mijloacelor de probă, inclusiv a persoanelor care pot fi audiate în calitate de martor. Din redactarea art. 224 C. proc. pen. rezultă în mod clar faptul că actele premergătoare nu reprezintă mijloace de probă în procesul penal în sensul prevederilor art. 64 C. proc. pen., ci această calitate o are, exclusiv, procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare. Or, solicită să se constate că, în cauza de față, procurorul de caz nu a întocmit nici măcar acel proces-verbal constatator al actelor premergătoare, la momentul începerii urmăririi penale.

Având în vedere că urmărirea penală pentru fals intelectual a fost începută prin rezoluția procurorului la data de 20 august 2013, iar declarația subsemnatului a fost luată de procuror la data de 9 noiembrie 2012, această declarație face parte din categoria actelor premergătoare care nu sunt parte componentă a procesului penal și care nu au valoare de probe în procesul penal.

În aceste condiții, apreciază că declarația dată la data de 9 noiembrie 2012, în faza actelor premergătoare nu poate constitui elementul material al infracțiunii de mărturie mincinoasă, prin urmare trebuie să se analizeze numai conținutul declarației din data de 20 august 2014, declarație dată după începerea urmăririi penale.

De asemenea, mai solicită să se aibă în vedere atribuțiile sale, în calitate secretar la Biroului Notarului Public "B.", care excludeau verificarea personală a actelor de identitate ale părților sau interacțiunea directă cu acestea, pentru stabilirea voinței lor cu privire la conținutul actului de autentificat.

Un al doilea motiv de apel vizează nelegalitatea hotărârii din prisma aplicării legii mai favorabile de către instanța de fond a instituțiilor alternative incidente, ce reprezenta o procedură obligatorie.

Astfel, apărarea arată că, în momentul pronunțării soluției de condamnare a omis să facă aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., dispunând condamnarea în baza dispozițiilor noului C. pen., deși fapta imputată era săvârșită sub dispozițiile C. pen. anterior, fără a analiza ce dispoziții legale erau mai favorabile inculpatului sub aspectul limitelor de pedeapsă, dar și al modalităților de executare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 21 octombrie 2016, având fixat primul termen de judecată, în mod aleatoriu, la data de 9 decembrie 2016.

La termenul menționat, s-a dispus amânarea cauzei, urmare a cererii formulate de apelanta inculpată B. față de imposibilitatea de prezentare din motive medicale a apărătorului său ales, date fiind înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei.

La termenul acordat, di