ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1431/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1431/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 20 din 18
februarie 2002, pronunțată de Tribunalul Giurgiu a fost condamnat inculpatul
S.N. la 15 ani închisoare, în baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
S-a dispus ca inculpatul să execute
pedeapsa în regim de detenție, s-a menținut starea de arest a acestuia și s-a
dedus prevenția de la 26 octombrie 2001, la zi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea
nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat cantitatea de 14.044 kg opium, ce se
află depusă la I.G.P.
A fost obligat inculpatul la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut faptul că la data de 26 octombrie 2001, în jurul orei 03,00, la
P.C.T.F. Giurgiu s-a prezentat, pentru a intra în România, inculpatul S.N.,
conducând autotirul marca I.
Înainte de începerea controlului
vamal, organele vamale l-au întrebat pe conducătorul auto dacă posedă droguri,
armament, muniții, materiale explozive ori radioactive și alte asemenea bunuri
interzise la deținere, iar acesta a declarat că în cabină și în lăzile
exterioare posedă bunuri personale, iar în remorcă (sub sigiliu) bunuri conform
documentelor de însoțire a mărfii.
La controlul fizic al mijlocului de
transport, s-au descoperit în capitonajul cabinei, deasupra parbrizului, în
zona centrală, accesul făcându-se prin interiorul torpedoului din partea
superioară dreapta, prin îndepărtarea peretelui despărțitor stâng, un număr de
17 batoane ambalate în staniol și scotch de culoare maronie, ce conțineau o
substanță sub formă de pastă, de culoare maronie.
Această substanță a fost testată cu
trusa Narcotest și a reacționat ca fiind opium.
În urma cântăririi, a rezultat o
masă brută de circa 14,800 kg cu ambalaj.
În cauză a fost efectuată o
constatare tehnico-științifică al cărui rezultat s-a concretizat în raportul
nr. 169622 din 29 octombrie 2001, în care s-a concluzionat că proba analizată
este opium.
Împotriva sentinței a formulat apel
inculpatul, pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că pedeapsa aplicată
este prea mare, în raport de pericolul social al faptei săvârșite și de
circumstanțele sale personale.
Curtea de Apel București, prin
decizia penală nr. 341 din 18 iunie 2002, a respins apelul ca nefondat,
reținându-se că pedeapsa aplicată este just individualizată.
Împotriva acestei decizii a formulat
recurs inculpatul, critica vizând individualizarea pedepsei.
Examinând cauza în raport de motivul
invocat, cât și din oficiu, constată că recursul este nefondat.
Pericolul social al infracțiunii de
trafic de droguri, cantitatea mare găsită în autovehiculul condus de inculpat,
lipsa de sinceritate a inculpatului înainte de începerea controlului vamal
(instanța de apel a reținut sinceritatea inculpatului) nu justifică reducerea
pedepsei aplicate inculpatului care oricum este orientată la limita minimului
special prevăzut de lege.
Cum, examinând cauza din oficiu, nu
se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca în baza
art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat
recursul declarat de inculpatul S.N.
Se va deduce din pedeapsa aplicată
perioada arestării preventive la zi și inculpatul va fi obligat la cheltuieli
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
inculpatul S.N. împotriva deciziei penale nr. 341 din 18 iunie 2002 a Curții de
Apel București, secția I penală, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată,
perioada arestării preventive de la 26 octombrie 2001, la 20 martie 2003.
Obligă pe recurent să plătească
statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Onorariul pentru interpretul de
limba arabă, se va plăti din fondul Curții Supreme de Justiție.
Pronunțată în ședință publică, azi
20 martie 2003.