ÎCCJ, decizie (scj.ro #129073)

Extrădare voluntară. Contestație. Inadmisibilitate

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Extrădarea

Indice alfabetic

: Drept procesual penal

-

extrădare

Legea nr. 302/2004,

art. 47

În raport cu dispozițiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, dacă persoana extrădabilă și-a dat consimțământul pentru a fi extrădată și predată autorităților competente ale statului solicitant, sentința prin care instanța dispune extrădarea și predarea persoanei extrădabile este definitivă, iar calea de atac a contestației exercitată împotriva acestei sentințe este inadmisibilă.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1768 din 30 decembrie 2015

Prin sentința nr. 201/PI din 3 decembrie 2015, Curtea de Apel Timișoara, Secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 47 din Legea nr. 302/2004 și art. 22 din Convenția europeană de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, ratificată prin Legea nr. 80/1997, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, având ca obiect cererea de extrădare a autorităților judiciare din Republica Turcia, privind persoana solicitată A. și a dispus extrădarea acesteia, respectiv predarea către autoritățile judiciare din Republica Turcia.

A constatat că persoana solicitată a consimțit la predarea sa organelor judiciare din Republica Turcia și nu a renunțat la beneficiul regulii specialității.

În baza art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a amânat predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Republica Turcia până la punerea în libertate a persoanei extrădate de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii din 28 ianuarie 2004, emis de Tribunalul București, privind pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 257 din 11 martie 2003 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 337/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție sau până la executarea la termen a pedepsei.

În baza art. 47 din Legea nr. 302/2004 și art. 22 din Convenția europeană de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, ratificată prin Legea nr. 80/1997, a menținut starea de arest provizoriu a persoanei solicitate, dispusă prin încheierea din 16 octombrie 2015 a acestei instanțe, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data punerii în libertate a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii din 28 ianuarie 2004 emis de Tribunalul București, în vederea predării acesteia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.

În baza art. 43 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, mandatul de arestare provizorie în vedere extrădării devine efectiv de la data la care persoana solicitată nu se mai află sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii din 28 ianuarie 2004 emis de Tribunalul București.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație persoana extrădabilă A.

Examinând actele dosarului și hotărârea contestată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de dispozițiile art. 425

1

C. proc. pen. și art. 47 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție constată inadmisibilă contestația declarată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, „persoana extrădabilă are dreptul să declare în fața instanței că renunță la beneficiile pe care i le poate conferi legea de a se apăra împotriva cererii de extrădare și că își dă consimțământul să fie extrădată și predată autorităților competente ale statului solicitant”, declarația sa fiind „consemnată într-un proces-verbal, semnat de președintele completului de judecată, grefier, persoana extrădabilă, avocatul ei și de interpret.”

Tezele finale ale aceluiași text din legea specială prevăd că, „dacă se constată că extrădarea voluntară este admisibilă, instanța ia act despre aceasta prin sentință și dispune totodată asupra măsurii preventive necesare să fie luată până la predarea persoanei extrădabile. Sentința este definitivă, se redactează în 24 de ore și se transmite de îndată, în copie legalizată, Ministerului Justiției, pentru a proceda conform legii.”

În cauza de față, persoana extrădabilă A. a consimțit la predarea sa organelor judiciare din Republica Turcia, poziție consemnată în declarația dată în fața instanței de judecată competente și căreia curtea de apel i-a dat, de altfel, eficiență deplină prin sentința pronunțată.

Prin urmare, hotărârea Curții de Apel Timișoara era definitivă de la data pronunțării sale, în concordanță cu dispozițiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 anterior enunțate, calea de atac a contestației promovate de către persoana extrădabilă nefiind prevăzută de lege în cauze de natura celei de față și, ca urmare, nici admisibilă.

Pentru aceste considerente, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinței nr. 201/PI din 3 decembrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, Secția penală și pentru cauze cu minori.