ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1092/2014

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1092/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 102 din 6 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul nr. 10346/118/2011, s-a hotărât condamnarea inculpatului A.B. - fiul lui C. și G., la două pedepse de câte 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 329 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cele două pedepse aplicate inculpatului A.B., au fost contopite, în baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

Inculpatului A.B., i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Cererea părții civile S.D., privind acordarea de daune materiale a fost respinsă ca neîntemeiată.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., în referire la art. 998 și 999 C. civ., a fost admisă în parte cererea formulată de partea civilă B.G. și obligat inculpatul A.B. la plata către aceasta, a sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale.

În temeiul prevederilor art. 191 C. proc. pen., inculpatul A.B., a fost obligat să plătească statului suma de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța soluția amintită, Tribunalul a reținut următoarele:

"Potrivit declarațiilor date de B.G., aflate la dosarul urmărire penală, aceasta a acceptat propunerea lui Ș.E. din comuna Dobromir, județul Constanța, de a merge să muncească în Spania, ca menajeră, ospătăriță, ori îngrijitoare de copii sau bătrâni, despre care a precizat că i-a spus mamei sale, P.M., apoi și lui S.D. Ca urmare, D.G. ca și S.D. s-au mutat la locuința acestuia, unde au stat aproximativ o săptămână, timp în care Ș.E. a contactat telefonic mai multe cunoștințe, care trebuiau să le faciliteze plecarea.

Cele două femei au fost duse în orașul Medgidia, județul Constanța, la un bărbat și o femeie, care erau soț și soție, identificați și recunoscuți de acestea ca fiind învinuiții S.M. și S. (fostă S.) L. După discuții purtate în mod separat, aceștia au susținut că au nevoie de o singură fată pe care o pot duce în Turcia să lucreze la un atelier de confecționat costume și au ales-o pe S.D. Aceasta a fost de acord, astfel că a rămas la S.M. și S.L., iar B.G. s-a reîntors la locuința lui Ș.E.

Acolo l-a cunoscut pe un anume "N.", care nu a putut fi identificat și împreună cu cel din urmă a plecat în Mangalia, unde a fost cazată într-un apartament, în care mai locuia o fată, A., neidentificată. N. i-a spus că trebuie să facă bani pentru pașaport și pentru drum, iar B.G. susține că atunci și-a dat seama despre faptul că urma să fie dusă în afara României pentru a se prostitua, motiv pentru care i-a cerut acestuia să o lase, să plece acasă, dar a fost refuzată.

N. i-a spus că i-a plătit lui Ș.E. pentru ea și va trebui să își recupereze banii. În acest scop, N. l-a chemat pe un anume "C." din Mangalia, identificat A.I., însă acesta nu a vrut să o cumpere. La rândul lui, cel din urmă l-a chemat pe fratele său, identificat A.B., despre care B.G. susține că, de față cu ea, i-a plătit lui N. 300 de euro, după care a luat-o și a dus-o într-un apartament în care mai locuiau părinții acestuia.

B.G. a precizat că A.B. i-a spus că a mai cumpărat o fată, dar care l-a părăsit și s-a răzbunat pe aceasta, tăindu-i tendoanele și a amenințat-o că la fel va păți și ea dacă va îndrăzni să plece de la el. Aflând că B.G. are un copil minor, a mai amenințat-o că va trimite pe cineva să-i răpească copilul și nu o să-l mai vadă, dacă o să-i facă probleme.

Datorită acestor amenințări, B.G. nu a îndrăznit să se opună lui A.B. și să-l împiedice, să-și atingă scopul urmărit respectiv exploatarea sa sexuală în afara României. Temerea că A.B. ar fi putut să realizeze ce a spus, dacă nu îl va asculta, a determinat-o pe B.G. să facă în continuare tot ce i-a cerut învinuitul.

Ca urmare, B.G. însoțită de A.B. și A.I. a depus actele pentru eliberarea pașaportului. Până la obținerea actului, a aflat că A.B. a mai cumpărat o fată, Al. din Negru Vodă, care nu a putut fi identificată și împreună cu aceasta inculpatul a plecat în Spania, lăsând-o în supravegherea lui A.I.

Consultând baza de date pentru traficul la frontieră al cetățenilor români s-a constatat că la data de 11 noiembrie 2003, A.B. a ieșit din România prin Punctul de Trecere a Frontierei Turnu, județul Arad, cu autocarul.

După ce a obținut pașaportul, B.G. a plecat la data de 5 decembrie 2003 spre Spania, ieșind din țară prin Punctul de Trecere a Frontierei Turnu, județul Arad, însoțită de un bărbat, despre care aflase că este unchiul lui A.B. și că se numea M.A. Împreună cu acesta mai era o fată, care s-a prostituat pentru el în Barcelona. Despre această fată a aflat că se numea L. și este posibil să fie M.L., având în vedere că au călătorit în aceleași împrejurări, în același autocar. De altfel, verificările efectuate în baza de date privind evidența populației din România au confirmat declarația lui B.G. și anume că M.A. este frate cu A.G., mama lui A.B. și A.I., fiind deci unchiul acestora din urmă. Din aceleași verificări a mai rezultat că M.A. a fost returnat din Spania în anul 2005 pentru depășirea termenului legal de ședere.

În Spania, B.G. a fost condusă de M.A. până în Barcelona unde a fost preluată de inculpat, care a dus-o într-un apartament închiriat, în care se mai aflau alte rude de-ale acestuia, respectiv un văr C., un unchi, "R.B." (neidentificați), despre care B.G. declară că aveau și ei fete ce se prostituau.

După ce au ajuns, A.B. le-a scos la stradă pe ea și pe Al. pentru prostituție, sub supravegherea sa. Toți banii pe care îi câștigau, îi lua A.B.. Acesta le-a oprit pașapoartele și le-a învățat să spună că se prostituează pe cont propriu dacă ar fi întrebate de poliție.

B.G. susține că s-a prostituat în acest fel aproximativ trei luni, având în unele zile câte zece clienți, în altele mai mulți, rareori mai puțini și a apreciat că a câștigat zilnic între 300 și 400 de euro, bani care i-au fost luați de A.B.

Despre Al., B.G. a mai arătat că a fost vândută altor proxeneți de A.B., deoarece i-a făcut probleme și de față cu ea a bătut-o cu o rangă, rupându-i piciorul. Cele întâmplate Al. i-au întărit convingerea lui B.G., că amenințările pe care A.B. i le-a adresat încă din România, se pot îndeplini dacă nu îl ascultă, astfel că a continuat să se prostitueze pentru acesta.

B.G. a mai declarat că A.B. s-a întors în țară cu trei săptămâni înaintea ei, fapt confirmat de verificările efectuate în baza de date pentru traficul la frontieră al cetățenilor români, din care rezultă că la 6 februarie 2004 A.B. a intrat în România prin Punctul de Trecere a Frontierei Turnu, județul Arad, cu autocarul, precum și că la data de 26 februarie 2004 B.G. a intrat în România prin Punctul de Trecere a Frontierei Turnu, județul Arad, cu autocarul.

După cum reiese tot din declarația lui B.G., aceasta s-a întors în Spania împreună cu A.B. și încă o altă fată, blondă, din localitatea Negru Vodă, județul Constanța, racolată de învinuit tot pentru prostituție.

B.G. susține că a acceptat să revină în Spania și să se prostitueze în continuare, datorită promisiunii făcute de A.B., ce s-a dovedit ulterior a fi mincinoasă și anume că tot ceea ce va câștiga îi va reveni ei, urmând astfel să recupereze partea ce i s-ar fi cuvenit din lunile anterioare.

La data de 16 mai 2006, S.D.,a sesizat Serviciul Poliției de Frontieră Ostrov cu privire la faptul că în anul 2003, acceptând propunerea lui S.M. și S.L., de a merge în afara României pentru a munci, a fost dusă de cei doi în Turcia, unde a fost constrânsă să se prostitueze, precum și că, după ce s-a întors în țară, în anul 2004, a acceptat propunerea lui A.B. să meargă în Spania pentru a se prostitua, dar toți banii câștigați i-au fost luați de acesta.

Referirile ce apar în declarațiile acesteia la B.G. se coroborează cu afirmațiile cuprinse în declarația lui B.G. în sensul că fusese racolată în anul 2003, în aceleași împrejurări, de către aceleași persoane prin care ea a ajuns în Turcia și pe care a reîntâlnit-o în 2004, în Spania, unde ambele s-au prostituat în folosul aceluiași bărbat.

Plângerea a fost înregistrată la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța la data de 17 mai 2006, pentru a se efectua cercetări în legătură cu cele sesizate de S.D.

Ulterior, la data de 17 august 2007, tot la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța a fost înregistrată plângerea formulată de B.G., față de Ș.E., A.I. și A.B., în care aceasta arăta că a fost racolată de cei trei, promițându-i-se că va fi dusă la muncă, în afara României, iar după ce a ajuns în Spania a fost obligată să se prostitueze de către A.B.

Dată fiind legătura dintre cele două plângeri, dosarele au fost reunite.

S.D. a arătat în declarațiile date că în luna septembrie a anului 2003, a aflat de la o consăteană, P.M., că fiica acesteia, B.G., urma să plece în Spania, unde își găsise de lucru la îngrijirea unor bătrâni, aceasta întrebând-o totodată dacă nu este interesată. P.M. i-a mai spus că urmau să plece cu o persoană ce locuia într-o localitate învecinată, comuna Dobromir, și că această persoană o să se ocupe de tot ceea ce este necesar plecării.

Declarațiile date de martora P.M. confirmă declarațiile menționate anterior în sensul că i-a spus lui S.D. despre plecare și a întrebat-o dacă vrea să o însoțească.

Crezând că va putea lucra ca menajeră, ospătăriță, ori îngrijitoare de copii sau bătrâni, așa cum îi propusese Ș.E., B.G. acceptă să plece să muncească în Spania, accept care s-a manifestat în aceeași perioadă cu al lui S.D., astfel că cele două s-au mutat la locuința inculpatului, unde au stat aproximativ o săptămână, timp în care A.B. a contactat telefonic mai multe cunoștințe, care trebuiau să le faciliteze plecarea.

S.D. a fost adusă de inculpat, alături de B.G. în orașul Medgidia, județul Constanța, în casa numiților S.M. și S. (fostă S.) L., care au ales-o pe cea dintâi pentru a merge în Turcia să lucreze la un atelier de confecționat costume.

Verificând baza de date pentru traficul la frontieră al cetățenilor români, se constată că într-adevăr S.D., S.M. și S.L. au ieșit din România la data de 6 noiembrie 2003, prin Punctul de Trecere a Frontierei Vama Veche, județul Constanța, călătorind cu autocarul. Au ajuns în orașul Istanbul, unde cu toții s-au cazat într-un apartament, iar ea a fost constrânsă să se prostitueze timp de trei luni și jumătate, până când soții S. au hotărât că trebuie să se întoarcă în România, deoarece depășiseră termenul legal de ședere și nu doreau să aibă probleme cu poliția.

Din aceeași bază de date rezultă că la data de 1 februarie 2004, S.D., S.M. și S.L. au intrat în România prin același punct de frontieră, cu autocarul.

Cei doi învinuiți nu i-au dat nici un ban, iar pe drum, spre casă i-au spus că vor pleca din nou, stabilind când să se reîntâlnească. După două luni S.D. a fost căutată la locuința sa de soții S., dar a refuzat să mai plece cu aceștia.

În declarația dată în cursul cercetării judecătorești, S.D. menține cele arătate în faza anterioară a procesului, arătând totodată că solicită suma de 10.000 euro, bani care i se cuvin din practicarea prostituției și pe care inculpatul i-a luat forțat.

Pornind de la declarațiile date de B.G. verificând traficul la frontieră al cetățenilor români, a fost identificată V.F.M.

Din baza de date menționată rezultă că la data de 24 martie 2004 au ieșit din România prin Punctul de Trecere a Frontierei Turnu, județul Arad, A.B., B.G., V.F.M. și M.A. Despre acesta din urmă am mai arătat că a însoțit-o prima oară până în Spania pe B.G.

Fiind audiată în cursul urmăririi penale, V.F.M. a confirmat cele susținute de B.G., relatând cum a ajuns să se prostitueze în Spania pentru A.B. Aceasta a declarat că în luna martie 2004, l-a cunoscut pe A.B. în Mangalia, care i-a promis că îi poate găsi un loc de muncă în Spania, ca menajeră.

V.F.M. a recunoscut că a plecat în Spania împreună cu A.B. și B.G., susținând că pe drum a aflat de la aceasta că a mai fost acolo pentru prostituție și a intuit astfel că și ea va trebui să facă același lucru.

Deși înaintea plecării nu a cunoscut scopul real, a acceptat să se prostitueze, fără ca ulterior să fie constrânsă în acest sens. V.F.M. a arătat că, în discuțiile pe care le-a avut cu B.G. pe timpul călătoriei spre Spania, ar fi aflat de la aceasta că se pot câștiga bani mulți din prostituție, iar pentru ea, gândindu-se la situația pe care o avea și anume că era divorțată, că trebuia să-și întrețină copilul, iar în România nu găsise un loc de muncă, a fost suficient pentru a lua această hotărâre.

Din declarația lui V.F.M. rezultă că, prin înșelăciune, a fost recrutată în scopul exploatării sale sexuale. În ceea ce o privește, odată ce a acceptat oferta lui A.B., făcută în condițiile expuse, s-a consumat un act material al infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, ce a fost reținută în sarcina inculpatului.

Faptul că V.F.M. a aflat pe parcursul drumului spre Spania, că va trebui să practice prostituția și înșelată fiind în momentul recrutării, cu privire la scopul real, ulterior a acceptat cu relativă ușurință să se prostitueze, din considerentele expuse, nu este de natură să influențeze existența infracțiunii de trafic de persoane (infracțiune mijloc), reținută în sarcina lui A.B., ci doar pe cea a infracțiunii de proxenetism (infracțiune scop), pe care inculpatul nu a mai fost nevoie să o realizeze prin modalitatea constrângerii.

Din aceleași considerente de teamă a acceptat și B.G. să se prostitueze, ulterior nemaifiind necesară exercitarea unei constrângeri, acțiune ce s-a derulat aproximativ două luni și o săptămână, locuind împreună cu V.F.M. în același apartament.

V.F.M. a susținut că ea a câștigat în medie 200 de euro pe zi, bani care i-au fost luați de către inculpat. Conform declarațiilor ei, în luna iunie 2004 s-a întors în România, împreună cu A.B., iar B.G. a rămas în continuare acolo.

Verificând baza de date privind traficul la frontieră al cetățenilor români se constată că într-adevăr la data de 9 iunie 2004 V.F.M. și A.B. au intrat în România prin Punctul de Trecere a Frontierei Nădlac, județul Arad, călătorind cu autocarul. Ulterior V.F.M. s-a reîntors în Barcelona pentru că îl cunoscuse pe actualul său soț.

În urma plecării lui A.B., B.G. a rămas în același loc și a continuat să se prostitueze, fiind supravegheată de mai multe cunoștințe de-ale acestuia, cărora le-a aflat doar prenumele, respectiv C., R.B. și A., ce nu au putut fi identificați.

Inculpatul A.B., aflat în România, a mers acasă la B.G. și a stat de vorbă cu mama acesteia, martora P.M., dar și cu S.D., facilitând comunicarea telefonică între acestea. B.G. i-a spus că în Spania se prostituează și se câștigă bine, afirmație pe care aceasta și-o justifică, susținând că i-a fost frică să spună adevărul, că toți banii obținuți îi sunt luați, întrucât C., cunoștința lui A.B., era lângă ea în Spania, iar A.B. era chiar la ea acasă.

Potrivit susținerilor lui S.D., inculpatul a stat vreo două - trei zile acasă la P.M., timp în care a căutat-o din nou și a întrebat-o dacă vrea să meargă în Spania. Pentru a o convinge, a contactat-o din nou la telefon pe B.G. și i-a dat să vorbească cu ea. De data aceasta S.D. a aflat că, de fapt, în Spania s-a prostituat, că într-o primă fază banii câștigați i-au fost luați de A.B., după care acesta i-a promis că în continuare tot câștigul o să-i rămână ei, aspect care în final s-a dovedit nereal.

Din aceste considerente, S.D. a acceptat să meargă în Spania, să se prostitueze. A.B. s-a angajat să suporte contravaloarea transportului până la destinație, stabilind ca S.D. să-i restituie în Spania din ce va câștiga și în plus 1.000 de euro, reprezentând beneficiul său pentru ajutorul dat.

Evidența traficului la frontieră al cetățenilor români confirmă faptul că la data de 16 iunie 2004 A.B. și S.D. au ieșit din România prin Punctul de Trecere a Frontierei Turnu, județul Arad, cu autoturismul.

În Spania, în orașul Barcelona, A.B. a dus-o într-un apartament, unde S.D. a reîntâlnit-o pe B.G., iar amândouă s-au prostituat aproximativ trei luni.

S.D. a apreciat că a câștigat în acest timp cam 10.000 de euro, susținând că toți banii i-au fost luați de A.B., care îi spunea că îi ține el și o să-i împartă la final.

Deoarece B.G. a depășit termenul legal de ședere în Spania, a fost ridicată de poliție, internată într-un centru pentru imigranți unde, a stat aproximativ o lună, după care a fost trimisă în România.

Acest aspect este confirmat de faptul că în evidența traficului la frontieră B.G. figurează că, la data de 28 august 2004, a intrat în România prin Punctul de Trecere a Frontierei Aeroportul Otopeni, cu aeronava, dar și de mențiunile operative existente în baza de date privind evidența persoanelor din România, de unde reiese că aceasta a fost returnată din Spania.

Dorind să evite ce i s-a întâmplat lui B.G., A.B. a hotărât să se întoarcă în România cu S.D. Din declarația celei din urmă rezultă că mai înainte de a pleca în România i-a cerut lui A.B. să-i dea banii ce i se cuveneau, dar inculpatul i-a răspuns că îi va da, abia după ce vor reveni în Spania. S.D. a mai declarat că, atunci când au avut această discuție despre bani, A.B. a atenționat-o să nu îl reclame la poliție și a amenințat-o că, în caz contrar, o va căuta, îi va lua copilul și îi va pune în pericol toată familia.

S.D. a declarat că după trei luni a revenit în România cu A.B., fapt ce rezultă și din evidența traficului la frontieră al cetățenilor români și anume că la data de 13 septembrie 2004 au intrat în România prin Punctul de Trecere a Frontierei Turnu, județul Arad.

Se constată că la aceeași dată, prin același punct de frontieră și cu același mijloc de transport a intrat în România și S.A., fiind posibil ca acesta să fie una dintre persoanele la care a făcut referire B.G., că era în legătură cu A.B. și au supravegheat-o cât învinuitul nu era în Spania.

S.D. s-a întors totuși în Spania la data de 13 noiembrie 2004, împreună cu A.B., ieșind prin Punctul de Trecere a Frontierei Vârșand, județul Arad, cu autoturismul. Susține că a acceptat să se întoarcă în Spania pentru că intenționa să afle unde ținea A.B. banii și s-a gândit să-i ia pe toți, apoi să fugă. A.B. a început să îi ceară, să câștige cât mai mult, zicându-i că doar așa va putea să-și recupereze partea sa din banii obținuți anterior, ceea ce i-a întărit convingerea că învinuitul nu avea de gând să-i dea vreun ban.

Din aceste considerente, nereușind nici să afle unde A.B. ținea banii, a fugit de la acesta și a venit acasă. A intrat în România la data de 30 decembrie 2004, prin Punctul de Trecere a Frontierei Turnu, județul Arad.

În această a doua perioadă S.D. a cunoscut-o în Barcelona pe V.F.M., care între timp se întorsese acolo și locuia împreună cu cel care apoi i-a devenit soț.

V.F.M. a confirmat că a cunoscut-o pe S.D. și că aceasta i-a cerut ajutorul pentru a putea pleca de la A.B. și a se întoarce în România, susținând că a lăsat-o să stea la ea o singură noapte, iar a doua zi i-a cumpărat bilet de călătorie până în România.

La data de 30 decembrie 2004 învinuitul A.B. a revenit în România, prin Punctul de Trecere a Frontierei Nădlac, județul Arad.

Din cele declarate de S.D. și V.F.M. se poate trage concluzia, că imediat după ce prima a fugit de la A.B., acesta neștiind care este cauza dispariția ei, gândindu-se probabil că S.D. ar fi fost luată de poliție și l-ar putea denunța, a hotărât să se întoarcă în țară. În acest fel se explică faptul că, imediat după ce S.D. a plecat de la el fără să-i spună, a revenit în România, la aceeași dată cu aceasta, 30 decembrie 2004, dar printr-un alt punct de trecere a frontierei.

Revenind la B.G., aceasta a declarat că la câtva timp după ce a ajuns acasă, a fost căutată de A.B., care i-a dat 20.000.000 lei vechi, motivându-i că banii strânși pentru ea i-ar fi cheltuit în Spania, unde a plătit un avocat, care ar fi ajutat-o să iasă din centrul unde fusese dusă de poliție.

Declarațiile lui S.D., B.G. și V.F.M. se coroborează între ele, în toate aspectele esențiale stabilirii activității lui A.B., precum și cu celelalte mijloace de probă. Din toate rezultă, cu certitudine, că A.B. le-a traficat și/sau exploatat sexual în Spania pe cele trei.

Probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății dovedesc sinceritatea celor trei victime (în condițiile în care nici una nu îl cunoștea nici pe acesta, nici pe membrii familiei lui dinainte, sau alte persoane din cercul inculpatului), declarațiile lor coroborându-se în totalitate și conducând la concluzia certitudinii vinovăției lui A.B.

B.G. și S.D. au formulat plângeri la poliție, la interval de aproximativ un an și trei luni una de alta, fără să existe vreun acord între ele, fiecare relatând ce i s-a întâmplat. După cum am mai arătat, declarațiile acestora se coroborează întru-totul, de unde se trage concluzia că faptele descrise s-au petrecut întocmai cum au fost povestite.

Mai mult, despre V.F.M. organele judiciare au aflat din declarația lui B.G. Pe baza declarației, consultând evidența traficului la frontieră al cetățenilor români a fost posibilă identificarea și ulterior audierea sa. V.F.M. a confirmat și chiar a întărit declarațiile celorlalte două despre activitatea infracțională reținută în sarcina lui A.B. A arătat cum a ajuns în Spania și a recunoscut că s-a prostituat în Barcelona împreună cu B.G. pentru A.B. și că apoi a cunoscut-o pe S.D., care fugise de la învinuit și pe care a ajutat-o să se întoarcă în România.

Martora P.M., mama lui B.G. a arătat și cu prilejul audierii de către instanță că a fost vizitată de inculpat, care a stat de vorbă cu fiica sa iar ulterior, cei doi împreună cu S.D. au plecat împreună în Spania.

Fiind audiat cu privire la faptele ce i s-au reținut în sarcină, A.B. a declarat că nu le cunoaște pe B.G. și S.D., că nu s-a ocupat niciodată cu cele ce au arătat acestea despre el, susținând că în Spania a călătorit în perioada respectivă, de mai multe ori, deoarece a muncit fără forme legale în Barcelona. La momentul audierii lui A.B. în cursul urmăririi penale, nu fusese identificată V.F.M., iar după ce au fost aflate datele acesteia și a fost ascultată în cauză, inculpatul deși a fost citat, nu s-a mai prezentat. În cursul judecății, inculpatul a afirmat că nu cunoaște nici pe B.G., nici pe S.D., nici pe V.F.M.; că s-a deplasat în Spania de 6, 7 ori, lucrând în construcții.

Situația de fapt a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: plângerile formulate de B.G. și S.D.; declarațiile părților civile B.G. și S.D.; declarațiile martorilor V.F.M. și P.M.; intrările/ieșirile în/din România în anii 2003 - 2004 obținute în urma verificărilor din baza de date a traficului la frontieră pentru cetățenii români; procesele-verbale privind rezultatul verificărilor în baza de date pentru evidența persoanelor din România; declarațiile învinuitului Ș.E. și ale inculpatului A.B.

În urma administrării materialului probator și examinării acestuia, instanța a apreciat că a rezultat în mod indubitabil vinovăția inculpatului privind săvârșirea infracțiunilor cercetate.

În drept: faptele inculpatului A.B., care în perioada 2003 - 2004, acționând în baza aceleiași rezoluții delictuale, le-a recrutat pe B.G. și V.F.M., prin amenințare, respectiv înșelăciune, în scopul exploatării lor sexuale în Spania, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele aceluiași inculpat, care în aceeași perioadă, în baza aceleiași rezoluții delictuale, a recrutat-o pe S.D. în scopul practicării prostituției în Spania și le-a înlesnit practicarea prostituției în această țară lui S.D., B.G. și V.F.M., însușindu-și banii câștigați de acestea, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism în formă continuată, prev. de art. 329 alin. (1) și alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La alegerea și individualizarea sancțiunii, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la: natura și gravitatea infracțiunilor cercetate, limitele de pedeapsă prevăzute de C. pen. dar și de legea specială, pericolul social concret stabilit prin raportare la circumstanțele reale ale cauzei (durata de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională în raport de fiecare victimă recrutată și exploatată; modul în care a acționat pentru a le determina să se prostitueze, împrejurarea că a folosit amenințări prin referire la copii acelor părți vătămate sau la violențele suferite de o altă victimă care nu s-a conformat cerințelor impuse de inculpat; determinarea cu care a acționat revenind în mod repetat în Spania și controlând victimele exploatate chiar și când se întorcea în țară, prin alte rude rămase în străinătate); ținând cont de sumele mari de bani ce au rezultat din acea activitate infracțională; față de valorile sociale cărora li s-a adus atingere privind dreptul la sănătate, la protejarea integrității fizice și psihice a persoanei; față de datele ce caracterizează persoana inculpatului (fără antecedente penale, neșcolarizat, fără ocupație și loc de muncă), atitudinea parțial necooperantă manifestată de acesta.

Raportat la toate aceste criterii, instanța a aplicat sancțiuni cu închisoarea, orientate peste minimul special prevăzut de lege, cu executare în regim de detenție, această modalitate de executare fiind singura, în opinia instanței, aptă să satisfacă scopul punitiv educativ al pedepsei.

Având în vedere că cele două sancțiuni au fost aplicate înainte ca inculpatul să sufere vreo condamnare definitivă pentru una dintre aceste infracțiuni, s-a constatat că sunt concurente și s-a făcut aplicarea dispozițiilor privind concursul de infracțiuni, conform art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen.

Împotriva Sentinței penale nr. 102 din 6 martie 2012 a Tribunalului Constanța, a declarat apel, în termen legal, inculpatul A.B., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în legătură cu condamnarea pentru infracțiunea de trafic de persoane, întrucât nu s-a dovedit racolarea, transportul și cazarea de către el a părților vătămate.

În principal, inculpatul A.B., a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Într-o primă teză subsidiară, apelantul inculpat A.B., a solicitat, schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de trafic de persoane în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen., motivat de împrejurarea că însăși părțile vătămate au declarat că practicau prostituția și au mers în Spania cunoscând că se vor prostitua.

Cu privire la individualizarea pedepsei, apelantul inculpat A.B., a solicitat, aplicarea unei pedepse spre limita minimă legală, în considerarea lipsei antecedentelor penale, a conduitei bune anterior și posterior faptelor ce fac obiectul cauzei și concluziilor favorabile ale referatului de evaluare.

Într-o altă teză subsidiară, apelantul inculpat A.B., a solicitat ca, în eventualitatea reținerii infracțiunii de trafic de persoane, să se facă aplicarea prevederilor art. 13 C. pen., întrucât Legea nr. 678/2001, a fost modificată, între altele și cu privire la limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 din respectiva lege, care au fost reduse.

În privința modalității de executare a pedepsei s-a solicitat aplicarea prevederilor art. 86

C. pen., motivat de comportamentul corespunzător în cei 8 ani care au trecut de la săvârșirea faptelor.

Prin Decizia penală nr. 120/P din 27 septembrie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.; a admis apelul declarat de inculpatul A.B., a desființat Sentința penală nr. 102 din 6 martie 2012 a Tribunalului Constanta și rejudecând;

În temeiul prevederilor art. 334 C. proc. pen.;

A schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul prevederilor art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul A.B. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului A.B. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Pedeapsa principală de 5 ani închisoare se va executa în regim privativ de libertate, conform art. 57 C. pen.

A respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă B.G.

A înlăturat din Sentința penală nr. 102 din 6 martie 2012 a Tribunalului Constanța dispozițiile contrare și a menținut restul dispozițiilor acesteia.

Examinând Sentința penală nr. 102 din 6 martie 2012 a Tribunalului Constanța, raportat la criticile din apelul inculpatului A.B., la probatoriul administrat, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 379 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a reținut următoarele;

Din declarațiile părților vătămate B.G., S.D. și V.F.M., coroborate cu declarațiile martorei P.M. și evidențele traficului de frontieră, precum și cu declarațiile inculpatului A.B., au rezultat următoarele;

În plângerea penală din 21 iunie 2007, partea vătămată B.G., relatează faptul că familia E., i-a propus să meargă la muncă în Spania, că s-a hotărât pe loc să accepte propunerea și, în aceste condiții, soții E. i-au spus că nu o pot însoți ei în Spania, dar va merge cu o cunoștință a lor, în persoana inculpatului A.B., care se va ocupa de obținerea pașaportului.

Până la eliberarea pașaportului, partea vătămată B.G., a declarat că a locuit 2 luni în Mangalia, la locuința inculpatului, că a plecat în Spania însoțită de inculpatul A.B., care a condus-o într-un apartament din Barcelona, obligând-o să se prostitueze, și toți banii astfel obținuți au fost opriți de inculpat.

Conform declarației părții vătămate B.G., inculpatul A.B. nu a asistat la discuția pe care a avut-o cu soții E, ci, acesta a venit ulterior și a luat-o conducând-o la locuința lui din Mangalia.

A rezultat că activitatea de racolare prin înșelăciune a părții vătămate s-a făcut de soții E., nu de către inculpatul A.B.

În legătură cu modul în care a fost constrânsă să practice prostituția în folosul inculpatului, partea vătămată nu oferă relații.

În declarația din 15 octombrie 2009, partea vătămată B.G., a menționat că până să ajungă la inculpatul A.B., a locuit o săptămână la Ș.E., că ea a convins-o pe S.D. să meargă cu ea la muncă în Spania, că după plecarea în Turcia a lui S.D., ea a fost dată unui bărbat pe nume N., care a dus-o într-un apartament din Mangalia, unde se mai afla o fată pe nume A., iar respectivul bărbat i-a cerut să se prostitueze pentru a face bani de pașaport și de drum, moment în care și-a dat seama că va fi dusă în străinătate pentru prostituție.

A mai declarat partea vătămată B.G., că față de opoziția ei la practicarea prostituției N. l-a chemat, în cele din urmă, pe inculpatul A.B., care a cumpărat-o cu 300 euro, conducând-o apoi la locuința lui din Mangalia.

Până la obținerea pașaportului, partea vătămată B.G. a declarat, că a locuit la domiciliul inculpatului A.B., care a amenințat-o, că o va supune la violențe și-i va răpi copilul, dacă încearcă să-l părăsească, amenințări care i-au inspirat o puternică temere și a acceptat astfel să meargă în Spania unde s-a prostituat sub supravegherea inculpatului, împreună cu o altă fată pe nume Al., iar atunci când inculpatul revenea în țară, era supravegheată de C., R.B. și A.

După revenirea în țară, partea vătămată B.G. a declarat că, a primit de la inculpatul A.B. 20.000.000 lei vechi, fiind atenționată să nu spună nimic despre ce a făcut în Spania.

Despre S.D., partea vătămată B.G. a declarat că, s-a prostituat și ea în Spania, tot pentru inculpatul A.B., după ce făcuse același lucru în Turcia, pentru S.M. și S.L.

Conform declarației părții vătămate B.G. din 31 ianuarie 2008, a fost racolată, sub promisiunea falsă că va avea serviciu bine plătit în Spania, de către Ș.E., că ea a convins-o și pe S.D. să meargă cu ea în străinătate la muncă și, că atunci când s-a opus să practice prostituția Ș.E. a vândut-o cu suma de 300 euro inculpatului A.B., care a dus-o la locuința lui unde a stat până la ieșirea pașaportului și apoi, împreună cu S.D., s-a prostituat în Barcelona - Spania, în folosul inculpatului.

A mai precizat partea vătămată B.G. că, în perioada cât a stat în Spania, a fost de mai multe ori amenințată prin telefon, de fratele inculpatului, numitul A.I., că dacă va vorbi sau va face un pas greșit nu-și va mai vedea copilul acasă.

Raportat la declarațiile părții vătămate B.G., instanța de apel a constatat că nu au existat din partea inculpatului A.B. acte de racolare a ei prin înșelăciune, în scopul exploatării sexuale în Spania ci, acte de recrutare și traficare pentru prostituție.

V.F.M., a declarat, la 9 noiembrie 2009, că l-a cunoscut pe inculpatul A.B., în luna martie 2004 în Mangalia, că acesta i-a promis că îi găsește un post de menajeră în Spania și astfel a fost de acord să plece cu acesta în străinătate. Pe drum, partea vătămată a aflat de la B.G., care mergea și ea în Spania însoțită de inculpatul A.B., că aceasta a practicat prostituția anterior și a fost de acord să practice și ea prostituția pentru a câștiga bani. În Spania, V.F.M., a fost cazată de inculpatul A.B., împreună cu B.G., într-un apartament în Barcelona și a practicat prostituția timp de 2 luni, perioadă în care l-a cunoscut pe actualul soț, revenind în țară împreună cu inculpatul în iunie 2004, fără a mai avea legături cu acesta.

În declarația din 9 noiembrie 2009, V.F.M., a menționat că a luat hotărârea de a se prostitua în Spania, urmare discuției avute pe drum cu B.G., care i-a relatat că a practicat prostituția în Spania și a câștigat bani mulți, că în Spania a fost cazată de inculpatul A.B. într-un apartament în Barcelona, împreună cu B.G. și alte două fete necunoscute ei și s-a prostituat pe stradă împreună cu B.G., în tot acest timp inculpatul asigurându-le casă și masă.

A mai precizat V.F.M. faptul că, pe toată perioada cât a practicat prostituția în Spania, în condițiile menționate anterior, nu a fost bătură sau amenințată de inculpat și că nu înțelege să participe în proces nici ca parte vătămată, nici ca parte civilă.

În consecință, Curtea a reținut că, nu s-au probat cu certitudine actele de racolare prin înșelăciune sau amenințare din partea inculpatului, referitor la martora V.F.M., în scopul exploatării ei sexuale, în Spania.

În plângerea părții vătămate S.D., din 17 mai 2006, se menționează că plecarea ei în Spania a fost determinată de insistențele martorei P.M., mama părții vătămate B.G. și ale acesteia din urmă, cunoscând faptul că se va prostitua, că pe perioada cât a practicat prostituția în Spania, inculpatul A.B. i-a asigurat cazarea și masa, că era supravegheată atât de inculpat cât și de B.G., astfel că nu putea să rețină pentru sine nici o sumă de bani și că a fost amenințată cu violențe dacă nu se conformează cerințelor de către inculpat.

Susținerile părții vătămate S.D. privind modul în care a luat hotărârea să plece în Spania pentru practicarea prostituției, sunt confirmate de declarațiile martorei P.M.

Deși inculpatul apelant A.B. nu a recunoscut faptele, acestea au fost probate cu certitudine, conform celor reținute pe baza ansamblului probator administrat în cauză și care a confirmat existența acestora, săvârșirea lor de către inculpatul apelant cu forma de vinovăție a intenției directe (art. 19 alin. (1) lit. a) C. pen.) și întrunirea gradului de pericol social specific pentru calificarea lor ca infracțiune.

Din examinarea declarațiilor părții vătămate S.D., coroborate cu declarațiile martorei P.M. și ale martorei V.F.M., dar și ale părții vătămate B.G. s-a reținut că, în baza unei rezoluții unice frauduloase, inculpatul A.B. a recrutat, înlesnit și constrâns la prostituție și a traficat în scopul amintit, trăgând foloase în urma acestor activități, pe numitele S.D., B.G. și V.F.M.

În drept, faptele inculpatului apelant A.B. astfel cum au fost reținute anterior de instanța de apel, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism în formă continuată, prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Raportat la cele ce preced, Curtea constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și că faptele inculpatului A.B., conform probatoriului administrat, se circumscriu infracțiunii de proxenetism în formă continuată, a decis astfel cum anterior s-a arătat.

În privința acțiunii civile formulate de partea civilă S.D. Curtea a constatat că a fost în mod corect respinsă, motivat, în esență, de împrejurarea că aceasta a acceptat să se prostitueze, beneficiind de înlesnirile inculpatului, căruia i-a înmânat spre păstrare banii obținuți din practicarea prostituției, situație care nu confirmă producerea unui prejudiciu moral susceptibil de compensare pecuniară.

Așa cum s-a reținut în precedent, partea civilă B.G., nu numai că a acceptat să se prostitueze, beneficiind de înlesniri în acest sens din partea inculpatului A.B., dar l-a și ajutat pe acesta în tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către partea vătămată S.D., situație în care nu se poate susține întemeiat că i s-a cauzat un prejudiciu moral de către inculpatul apelant.

Drept urmare, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele legale ale angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului A.B. față de partea civilă B.G., instanța de apel, în rejudecare, după admiterea apelului inculpatului, a respins, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de partea civilă B.G.

Urmare admiterii apelului inculpatului A.B. și desființării în parte a hotărârii de fond, s-au înlăturat din Sentința penală nr. 102 din 6 martie 2012 a Tribunalului Constanța dispozițiile contrare prezentei decizii penale și cum din oficiu nu s-au identificat alte motive de reformare a hotărârii atacate, s-au menținut restul dispozițiilor acesteia.

Împotriva Deciziei penale nr. 120/P din 27 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a declarat recurs inculpatul A.B. pentru cazurile de casare prevăzute de art. 385

pct. 14 și 17 C. proc. pen. anterior.

Pct. 17 al art. 385

C. proc. pen. anterior, se referă la încadrarea juridică a faptei, în acest sens apreciind că încadrarea corectă este cea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. anterior, în modalitatea de tragere a foloaselor de pe urma practicării prostituției, iar raportat la circumstanțele reale ale săvârșirii acesteia și cele personale ale sale, a solicitat aplicarea unei pedepse orientată către minimul special, având în vedere circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c), C. pen. anterior, cu aplicarea disp. art. 86

C. pen. anterior, referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Examinând recursul declarat de inculpatul A.B. prin raportare la dispozițiile art. 385

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și prin prisma art. 5 din noul C. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

În consecință, analiza cazurilor de casare se va realiza în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 385

, art. 385

C. proc. pen. anterior.

Prealabil analizării motivului de recurs formulat de inculpat, Înalta Curte observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, la data de 27 septembrie 2012, anterior intrării în vigoare la data de 15 februarie 2013 a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, iar recursul declarat de inculpat a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19 august 2013, situație în care acesta este supus casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

C. proc. pen. anterior, nemodificate prin Legea nr. 2/2013, întrucât potrivit art. II alin. (1) din această lege, "Dispozițiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen., republicat, cu modificările și completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a prezentei legi, rămân aplicabile cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului."

Din această perspectivă analizându-se solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice dată faptei din infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. reținută de instanța de apel în cea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. anterior sub forma tragerii de foloase de pe urma practicării prostituției, caz de casare prevăzut de disp. art. 385

pct. 17 C. proc. pen. anterior, respectiv când faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică, Înalta Curte constată că este nefondat.

Art. 329 - Proxenetismul

(1) Îndemnul ori înlesnirea practicării prostituției sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o persoană se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Recrutarea unei persoane pentru prostituție ori traficul de persoane în acest scop, precum și constrângerea la prostituție se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

După cum a constatat și instanța de prim control judiciar, din examinarea declarațiilor părții vătămate S.D., coroborate cu declarațiile martorei P.M. și ale martorei V.F.M., dar și ale părții vătămate B.G. s-a reținut că, în baza unei rezoluții unice frauduloase, inculpatul A.B. a recrutat, înlesnit și constrâns la prostituție și a traficat în scopul amintit, trăgând foloase în urma acestor activități, pe numitele S.D., B.G. și V.F.M.

În drept, faptele inculpatului apelant A.B. astfel cum au fost reținute de instanța de apel, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism în formă continuată, prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Conform declarației părții vătămate B.G., inculpatul A.B. nu a asistat la discuția pe care a avut-o cu soții E., ci, acesta a venit ulterior și a luat-o conducând-o la locuința lui din Mangalia.

A rezultat că activitatea de racolare prin înșelăciune a părții vătămate s-a făcut de soții E., nu de către inculpatul A.B.

În legătură cu modul în care a fost constrânsă să practice prostituția în folosul inculpatului, partea vătămată nu oferă relații.

După revenirea în țară, partea vătămată B.G. a declarat că, a primit de la inculpatul A.B. 20.000.000 lei vechi, fiind atenționată să nu spună nimic despre ce a făcut în Spania.

Despre S.D., partea vătămată B.G. a declarat că, s-a prostituat și ea în Spania, tot pentru inculpatul A.B., după ce făcuse același lucru în Turcia, pentru S.M. și S.L.

În declarația din 9 noiembrie 2009, V.F.M., a menționat că a luat hotărârea de a se prostitua în Spania, urmare a discuției avute pe drum cu B.G., care i-a relatat că a practicat prostituția în Spania și a câștigat bani mulți, că în Spania a fost cazată de inculpatul A.B. într-un apartament în Barcelona, împreună cu B.G. și alte două fete necunoscute ei și s-a prostituat pe stradă împreună cu B.G., în tot acest timp inculpatul asigurându-le casă și masă.

Examinarea declarațiilor martorei V.F.M., a relevat împrejurarea, că există serioase dubii legat de modul în care martora l-a cunoscut pe inculpatul A.B., în condițiile în care acesta nu oferă alte detalii în acest sens, iar afirmația ei privind înșelarea asupra scopului urmărit de inculpat, atunci când a racolat-o, nu poate avea valoare probantă în condițiile în care, nu există alte probe care să o confirme, reținându-se că, nu s-au probat cu certitudine actele de racolare prin înșelăciune sau amenințare din partea inculpatului, referitor la martora V.F.M., în scopul exploatării ei sexuale, în Spania.

În plângerea părții vătămate S.D., din 17 mai 2006, se menționează că plecarea ei în Spania a fost determinată de insistențe

§ Cauze similare