ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 380/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, sub nr. 11374/109/2012 reclamantul P.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Argeș, anularea deciziei prin care s-a dispus angajarea răspunderii sale solidare pentru suma de 1.334.280 lei, alături de SC T.G.D.R. SRL. Prin sentința civilă nr. 2935 din 21 mai 2013 Tribunalul Argeș a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În ședința publică din data de 14 noiembrie 2013, reclamantul a precizat că înțelege să conteste Decizia nr. 195782 din 06 iulie 2012 emisă de D.G.F.P. Argeș - A.F.P. Pitești, prin care s-a răspuns la contestația prealabilă, și Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 145125 din 18 august 2012. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 218 din 20 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus: admiterea cererii formulate de reclamantul P.D., în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. Ploiești, reprezentată de A.J.F.P. Argeș (fostă D.G.F.P. Argeș), anularea Deciziei nr. 195782 din 6 iulie 2012 și a Deciziei nr. 145125 din 18 mai 2012 emise de D.G.F.P.

Argeș și obligarea pârâtei la plata sumei de 8,3 lei cheltuieli de judecată către reclamant. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Prin Decizia nr. 145125 din 18 mai 2012 s-a stabilit angajarea răspunderii solidare a reclamantului P.D. în vederea realizării creanțelor fiscale în sumă de 1.334.280 lei reprezentând debite în valoare de 956.598 lei și accesorii aferente de 377.682 lei. Decizia a fost emisă la data de 18 mai 2012, raportându-se la perioada în care P.D. a exercitat funcția de administrator în cadrul SC T.G.D.R. SRL. Chiar în decizie se arată că reclamantul a deținut calitatea de administrator și asociat până la data de 22 decembrie 2009, dată la care a cesionat părțile sociale către C.M.D., pierzând calitatea de asociat și administrator.

Forma C. proc. fisc. în vigoare la data pierderii calității de asociat și administrator al societății debitoare prevedea în categoria faptelor susceptibile să determine antrenarea răspunderii solidare pentru datoriile societății: dobândirea cu rea-credință, în orice mod de active de la debitorii care își provoacă astfel insolvabilitatea; provocarea insolvabilității persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia. Prin urmare, numai pentru asemenea fapte se poate dispune antrenarea răspunderii solidare în privința reclamantului, însă în cauză autoritatea fiscală a avut în vedere faptele nou reglementate de art. 27 alin. (2) din O.G.

nr. 92/2003, care nu erau prevăzute pe perioada exercitării mandatului de către reclamant. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 218 din 20 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâta D.G.R.F.P. Ploiești, reprezentată prin A.J.F.P. Argeș, susținând că este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive: Prin Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 145125 din 18 mai 2012, conform art. 25 alin. (2) lit. f), art. 27 alin. (2) lit. c) și d) și art. 28 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, s-a dispus angajarea răspunderii pentru suma de 1.334.280 lei asupra numitului P.D.

Luând în considerare motivele prezentate de organul fiscal competent, emitent al deciziei, motivația reclamantului, documentele existente la dosarul cauzei, precum și actele normative în vigoare, s-a considerat nerelevantă situația cesionării părților sociale ale agentului economic la data de 22 decembrie 2009, întrucât obligațiile înregistrate de SC T.G.D.R. SRL rezultă și din perioada în care numitul P.D. avea calitatea de asociat și administrator al societății. Mai mult, debitoarea SC T.G.D.R. SRL avea posibilitatea ca, prin reprezentanții săi legali, în temeiul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, să solicite intrarea în insolvență, constatând că se află în imposibilitatea de a-și achita obligațiile fiscale.

Prima instanță nu a analizat în profunzime cauza și nu a ținut cont de evoluția evenimentelor descrise de autoritatea pârâtă și cu aplicarea greșită a legii a dispus anularea actelor administrative emise pentru angajarea răspunderii solidare a reclamantului. De asemenea, nu a fost avut în vedere faptul că la data preluării societății de către cesionarul Cobzaru Mihai existau obligații neachitate către bugetul statului de aproximativ 29.000 lei, față de care răspunderea îi revenea în exclusivitate fostului asociat și administrator P.D. În concluzie, pentru motivele expuse, recurenta a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentințe, respingerea acțiunii ca nefondată și menținerea actelor administrativ fiscale emise de pârâtă, ca fiind legale și temeinice.

4. Apărările formulate în cauză Intimatul P.D. a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă, ca nefondat, și menținerea sentinței civile nr. 218 din 20 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. II. Aprecierile Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, inclusiv art. 304 1 C. proc. civ. (1865), Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare. Hotărârea primei instanțe, în sensul admiterii cererii reclamantului P.D.

și anulării actelor administrative contestate reprezentate de Deciziile nr. 145125 din 18 mai 2012 și nr. 195782 din 06 iulie 2012 emise de autoritatea pârâtă, se bazează pe interpretarea corectă atât a probei cu înscrisuri administrată în cauză, cât și a dispozițiilor legale aplicabile. Astfel, în mod corect prima instanță a reținut că la emiterea deciziei de antrenare a răspunderii solidare a reclamantului P.D. pentru datoriile societății SC T.G.D.R. SRL, în vederea realizării creanței în valoare totală de 1.334.280 lei, autoritatea pârâtă a avut în vedere faptele nou reglementate de art. 27 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, astfel cum a fost modificat prin O.U.G.

nr. 54/2010, care însă nu erau prevăzute pe durata exercitării mandatului de administrator al societății de către reclamant. Cum reclamantul a deținut calitatea de administrator și asociat până la data de 22 decembrie 2009, când a cesionat părțile sociale către numitul C.M.D., împrejurare necontestată în cauză, angajarea răspunderii sale solidare pentru datoriile societății putea fi antrenată pentru faptele prevăzute la art. 27 alin. (1) lit. a) și b) din O.U.G. nr. 92/2003, forma în vigoare în perioada în care reclamantul a desfășurat activitate în cadrul societății. Prin urmare, organele fiscale trebuiau să invoce, să dovedească și să rețină în sarcina reclamantului fie dobândirea cu rea-credință, în orice mod, de active de la debitorii care își provoacă astfel insolvabilitatea, fie provocarea insolvabilității persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia.

Cum niciuna dintre aceste fapte nu a fost invocată în decizia de angajare a răspunderii solidare, în mod just prima instanță a reținut nelegalitatea acesteia, precum și a deciziei de soluționare a contestației administrative. Argumentele de fapt și de drept care au fundamentat hotărârea primei instanțe nu au fost combătute în niciun fel de recurentă, întreaga motivare a cererii de recurs reprezentând o reluare a etapelor procedurii de angajare a răspunderii solidare, precum și a motivelor expuse în deciziile contestate. În aceste circumstanțe, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, astfel că va fi menținută, iar recursul declarat de pârâta D.G.R.F.P. Ploiești prin A.J.F.P.

Argeș va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, către intimatul P.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta D.G.R.F.P. Ploiești - A.J.F.P. Argeș împotriva sentinței nr. 218/F/Cont din 20 noiembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la plata, către intimatul-reclamant P.D., a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2015.