ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2433/2012

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Maramureș, prin Sentința penală

nr. 135 din 20 martie 2012, a condamnat pe inculpatul C.P. (fiul lui I. și M.),

la 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav,

prev. de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. c) și art. 176 lit. a) C.

pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și a art. 61 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 7 din

Legea nr. 78/2008 s-a dispus ca după rămânerea definitivă a hotărârii, să se

recolteze, de la inculpat, probe biologice în vederea introducerii profilului

genetic în baza de date S.N.D.G.J.

Pe latură civilă, s-a

constatat că partea vătămată C.M. nu s-a constituit parte civilă, inculpatul

fiind obligat să plătească, cu titlu de despăgubiri civile, sumele de 590,94

RON și dobânda legală părții civile S.M. Sighetu Marmației și, respectiv,

486,12 RON plus dobânda legală, părții civile S.J.A. Maramureș.

Pentru a pronunța

sentința, instanța a reținut următoarele:

Inculpatul și soția

sa, C.M., locuiau împreună și cu fiica lor, G.P.

Spre după-amiaza

zilei de 10 septembrie 2011, inculpatul a constatat că soția lui aflată într-o

încăpere de la subsolul imobilului, consuma, dintr-un recipient de plastic,

alcool sanitar, la acea vreme rămânând în respectivul ambalaj circa 200 ml.

Iritat de acest fapt, inculpatul a apostrofat-o, femeia răspunzându-i că și ea

muncește, și, deci, are dreptul să bea. Spunându-i "lasă, că te ard",

inculpatul i-a luat din mână recipientul, și deși a văzut că femeia s-a

îndepărtat, i-a aruncat conținutul peste corp și cu o brichetă, a dat foc.

Victima, pe trupul căreia hainele se aprinseseră, a reușit să iasă în curtea

imobilului, s-a trântit la pământ și și-a îndepărtat astfel veștmintele,

inculpatul neajutând-o în nici un fel.

Strigătele de durere

ale victimei au fost auzite de vecini și rude, acestea cerând sosirea

ambulanței.

Fiica celor doi,

apelată de inculpat, a aflat de acesta că a "aprins-o pe maică-sa".

La sosirea

ambulanței, victima a relatat personalului medical că inculpatul a turnat pe ea

"voniacică" (spirt) și a aprins-o cu bricheta.

Diagnosticul pus

victimei la internarea în S.M. Sighetu Marmației, Secția Chirurgie, a fost

arsuri de gradele II, III și IV hemitorace stâng anterior, lateral și

posterior, hemitorace drept parasternal, precum și pe membrul superior stâng.

Raportul de expertiză

medico-legală din 28 septembrie 2011 a înscris că C.M. a prezentat arsuri de

gradele II, III și IV în regiunea membrului superior stâng, hemitorace stâng

anterior, lateral și posterior, cadrane supero și infero interne sân drept,

arsuri de gradul II pe flancul abdominal stâng pe o întindere totală de

aproximativ 40% din suprafața corpului.

S-a mai reținut că

cele constatate s-au produs prin stropirea cu spirt sanitar și ulterior,

acționarea unei brichete cu care s-a dat foc, poziția agresor - victimă fiind

față lateral stânga, ele puteau data de 10 septembrie 2011 și necesitau pentru

vindecare 35 - 40 zile îngrijiri medicale dacă nu survin complicații. De

asemenea, s-a mai înscris că arsurile se încadrează în procesul de sluțire,

teritoriul ars și în special arsurile de gradele III și IV fiind periculoase

pentru viață, șocul hipertermic cu deshidratare masivă constituind risc crescut

de blocaj renal.

Împotriva sentinței,

inculpatul a declarat apel, motivat pe nelegalitate și netemeinicie sub

aspectul greșitei încadrări juridice a faptei în opinia lui aceasta fiind

infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.,

pe greșita individualizare a pedepsei, în sensul neacordării circumstanței

atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cuantumul fiind prea

sever, datele cauzei fiind favorabile și unei dispuneri a executării în

condițiile prev. de art. 86

1

C. pen.

Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penale nr. 85/A

din 27 aprilie 2012 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva deciziei

instanței de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, în scris

el cerând "luarea în considerare a sincerității cu care a colaborat cu

organele de cercetare, deși pedeapsa este prea mare".

La termenul de

judecare a recursului, inculpatul personal, asistat de apărător desemnat din

oficiu, a cerut aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și

au fost invocate, astfel cum s-a mai arătat în prezenta, cazurile de casare

prev. de art. 385

9

pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen.

Recursul declarat de

inculpat nu este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.

Referitor cererii

inculpatului, de a beneficia de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

astfel cum a fost introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010

privind accelerarea soluționării proceselor (25 noiembrie 2010), sunt de

relevat următoarele: textul procedural (art. 320

1

C. proc. pen.)

prevede că până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara

personal sau prin înscris autentic, că recunoaște săvârșirea faptelor reținute

în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală. Alin. (7) al textului prevede

că dispozițiile alin. (1) nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează

o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață.

Totodată, O.U.G. nr.

121 din 29 decembrie 2011, în materia analizată, a stabilit că pot beneficia de

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. și cei pentru care, în cauzele

aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanță

începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.

În cauză, inculpatul

a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 521/P/2011 din 5 octombrie

2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, deci după intrarea în

vigoare a Legii nr. 202/2010.

Instanța, la termenul

de judecată 6 decembrie 2011 (dosar fond) a constatat că inculpatul nu poate

beneficia de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. întrucât

infracțiunea pentru care s-a pus în mișcare urmărirea penală, este pedepsită,

alternativ, cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 ani.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru tentativă la infracțiunea de omor

calificat și deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174,

art. 175 lit. c) (asupra soțului) și art. 176 lit. a) C. pen. (prin cruzimi).

Astfel, consecința

reținerii art. 320

1

C. proc. pen. respectiv aplicarea alin. (7),

cauză de reducere a limitelor de pedeapsă legale, nu i se poate aplica,

infracțiunea fiind pedepsită cu detențiune pe viață, art. 144 C. pen.,

referindu-se la înțelesul termenului "săvârșirea unei infracțiuni"

prevede că acesta înseamnă săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le

pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă (art. 20 C. pen.), deci nu

se ia în considerare, în raportarea aplicabilității concrete a cauzei de

reducere, situația de atenuare a pedepsei, cum este starea de tentativă.

În ce privește

cazurile de casare invocate în recurs, respectiv greșita încadrare juridică a

faptei (pct. 17 art. 385

9

C. proc. pen. și greșita individualizare a

pedepsei în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. - pct. 14 același

text), acestea nu sunt incidente.

Inculpatul și-a axat

apărarea pe greșita încadrare juridică a faptei în sensul că aceasta ar fi

infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.,

încă de la cercetarea judecătorească în fond și a reiterat-o în calea de atac

ordinară a apelului. Considerentele de drept și de fapt care au fost motivate

de ambele instanțe sunt valabile, legale, temeinice, instanța de recurs

însușindu-și-le întru totul. În plus, fapta inculpatului, în materialitatea

astfel cum a fost probată, a demonstrat că el a acționat cu intenția manifestă

de a ucide, intenția deducându-se și din împrejurarea că, după ce a aruncat

substanța inflamabilă pe hainele și implicit corpul victimei, a acționat

bricheta dând foc, el a spus martorilor "am scăpat de scroafă",

"hai să vezi că am aprins-o pe scroafă", iar ulterior, nu a ajutat-o

în niciun mod, mai mult, i-a cerut martorei C.M. să vină să vadă "cum

arde" și s-a deplasat la un magazin.

Împrejurarea că

victima nu a decedat nu poate modifica poziția subiectivă a inculpatului,

oprirea procesului evolutiv spre rezultatul letal fiind intervenția medicilor

și tratamentelor medicale, deci independente de persoana inculpatului.

În ce privește

pedeapsa aplicată, orientându-se la 7 ani și 6 luni închisoare, judecătorul

fondului și instanța de apel respingând ca nefondat motivul ce a vizat

netemeinicia tratamentului sancționator, au avut în vedere, în integralitate,

criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., în fapt

cuantumul menționat reprezentând jumătate din minimul prevăzut de textul

incriminator, iar persoana inculpatului, nesincer, raportat la probatoriul

administrat, nu a oferit date care să-i fie favorabile atenuării răspunderii

penale.

În altă ordine de

idei, executarea pedepsei prin privare de libertate răspunde și scopului

acesteia, astfel cum stipulează art. 52 C. pen.

Ca atare, recursul

declarat de inculpat nefiind fondat, în baza disp. art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192 cu

referire la art. 189 alin. (1) același cod, inculpatul recurent va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul C.P. împotriva Deciziei penale nr.

85/A din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului durata prevenției de la 22 septembrie 2011 la 18 iulie

2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 iulie 2012.

Procesat de GGC - AA