ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3060/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3060/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 655 din 12 februarie 2013,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

luat act de renunțarea de către reclamant la judecarea capătului doi al

acțiunii și a admis acțiunea, astfel cum a fost modificată de reclamantul C.R.A.D.A.I.

- C.R.E.D.I.D.A.M., în contradictoriu cu pârâții O.R.D.A. și A.R.A.I.E.X.,

dispunând anularea Deciziei nr. 10 din 03 februarie 2012 emisă de pârâtul

O.R.D.A.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut în esență următoarele:

Reclamantul C.R.A.D.A.I.

- C.R.E.D.I.D.A.M. în contradictoriu cu pârâții O.R.D.A. și A.R.A.I.E.X. a

solicitat anularea executării Deciziei nr. 10 din 03 februarie 2012 emisă de O.R.D.A.,

publicată în M. Of., Partea I, nr. 104 din 09 februarie 2012, precum și a

tuturor actelor subsecvente acesteia, în temeiul art. 8 și urm din Legea

nr. 554/2004, obligarea O.R.D.A. în temeiul art. 8 coroborat cu art. 18 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004, la plata sumei reprezentând despăgubiri pentru paguba

cauzată prin actul administrativ emis a cărui anulare o solicită (suma urmează

a fi stabilită prin expertiză de specialitate), precum și la plata sumei de

10.784,53 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul de

suspendare a Deciziei O.R.D.A. nr. 10 din 03 februarie 2012, cu cheltuieli de

judecată.

Prin Decizia nr. 10

din 03 februarie 2012 emisă de directorul general al O.R.D.A. se prevede la art.

1. Se desemnează organismul de gestiune colectiva A.R.A.I.E.X. cu sediul social

în municipiul București, sectorul 3, drept colector al remunerațiilor cuvenite

artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor de

comerț și a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de

către organismele de radiodifuziune, stabilite prin Metodologia privind

remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de

fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a celor publicate în

scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de

radiodifuziune, publicată în baza Deciziei directorului general al O.R.D.A. nr.

216/2011 privind publicarea în M. Of. al României, Partea I, a Deciziei civile nr.

153/A din 12 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și

pentru cauze de proprietate intelectuală.

În preambulul

deciziei se menționează că a fost emisă în conformitate cu disp. art. 138 alin.

(1) lit. a) și h) din Legea nr. 8/1996, având în vedere prevederile pct. 3 din

Metodologia sus menționată și disp. art. 7 alin. (3) din H.G. nr. 401/2006.

S-a mai reținut

că reclamantul este persoană juridică română de drept privat, fără scop

patrimonial, având ca obiect de activitate colectarea și repartizarea

remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi, artiști interpreți sau

executanți, români și străini, ale căror prestații artistice sunt utilizate pe

teritoriul României.

În ceea ce

privește colectarea de către reclamantă a remunerațiilor datorate de

utilizatori s-a reținut că aceasta se realizează pe diverse surse :

retransmitere prin cablu, radiodifuzare prin intermediul organismelor de

televiziune, radiodifuzare prin intermediul organismelor de radio, comunicare

publică (ambiental), copie privată.

Prin Decizia nr. 10/2012,

O.R.D.A. a desemnat pârâta A.R.A.I.E.X. colector pe sursa radio al

remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți (radiodifuzarea

fonogramelor de comerț și a fonogramelor publicate în scop comercial ori a

reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune).

Plângerea prealabilă

formulată de reclamant împotriva acestei decizii a fost respinsă, soluția de

respingere fiindu-i comunicată prin adresa din 13 martie 2012, înregistrată la

reclamant din 13 martie 2012.

S-a apreciat ca fiind

întemeiată critica formulată de reclamant cu privire la legalitatea acestei

decizii, sub aspectul nemotivării în concret, având în vedere că emitentul

deciziei precizează doar dispozițiile normative care reglementează dreptul său

de a emite decizii, făcând referire și la un referat al D.R.G.C. pe care l-a

avut în vedere (din 02 februarie 2012), fără a arăta, în concret, motivele care

au stat la baza desemnării pârâtei A.R.A.I.E.X. drept colector al

remunerațiilor menționate în cuprinsul deciziei.

Enumerarea

prevederilor actelor normative care constituie temeiul de drept al emiterii

deciziei și indicarea referatului care a fost avut în vedere de emitent nu sunt

de natură să satisfacă cerința motivării actului administrativ, în condițiile

în care nu se face nicio referire la împrejurările de fapt care au determinat emiterea

deciziei, la îndeplinirea de către pârâta A.R.A.I.E.X. a condițiilor legale

pentru a fi desemnată colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți

sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a celor

publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele

de radiodifuziune.

În M. Of. nr. 470 din

05 iulie 2011 a fost publicată Decizia civilă nr. 153/A din 12 mai 2011 a

Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind

proprietatea intelectuală, prin care a fost stabilită forma finală a

Metodologiei privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți

și producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și

a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către

organismele de radiodifuziune.

Conform acestei

Metodologii, sunt fonograme de comerț, în sensul art. 123

1

alin. (1)

lit. f) din Legea nr. 8/1996, fonogramele cuprinzând interpretări, execuții sau

alte sunete ori reprezentări digitale ale acestora, a căror fixare a fost

realizată în principal în scopul punerii acestora la dispoziția publicului prin

vânzarea suporturilor pe care sunt fixate respectivele interceptări.

Sunt fonograme

publicate în scop comercial, în sensul art. 123

2

alin. (1) lit. f)

din Legea nr. 8/1996: fonogramele cuprinzând interpretări, execuții și alte

sunete realizate în scopul identificării și autopromovării unui post de

radiodifuziune sau a unui program al acestuia, fonograme al căror producător

este fie postul de radiodifuziune respectiv, fie un alt producător de fonograme

care a realizat fonograme la comanda postului respectiv de radiodifuziune,

precum și fonogramele cuprinzând interpretări, execuții și alte sunete,

realizate în scopul difuzării lor pentru promovarea unui produs sau serviciu,

aparținând unui terț în raport cu postul de radiodifuziune, ca formă de

publicitate a produsului sau serviciului respectiv.

Decizia contestată de

reclamant desemnează pârâta A.R.A.I.E.X. drept colector al remunerațiilor

cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea celor două

tipuri de fonograme definite de Metodologia sus amintită, respectiv fonograme

de comerț, în sensul art. 123

1

alin. (1) lit. f) din Legea nr.

8/1996 și fonograme publicate în scop comercial, în sensul art. 123

2

alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996, ori a reproducerilor acestora de către

organismele de radiodifuziune.

S-a constatat,

așadar, că pentru exercitarea dreptului prev. de art. 123

1

alin. (1)

lit. f) din Legea nr. 8/1996 gestiunea colectivă este obligatorie, iar pentru

exercitarea dreptului prev. de art. 123

2

alin. (1) lit. f din Legea

nr. 8/1996 gestiunea colectivă este facultativă.

Potrivit disp. art. 133

alin. (1) - (3) din Legea nr. 8/1996, colectarea sumelor datorate de

utilizatori sau de alți plătitori se face de organismul de gestiune colectivă

al cărui repertoriu se utilizează. În situația în care există mai multe

organisme de gestiune colectivă pentru același domeniu de creație, iar

drepturile gestionate sunt din categoria celor prevăzute la art. 123

2

,

organismele beneficiare stabilesc, printr-un protocol care se depune la O.R.D.A.

în vederea publicării în M. Of. al României, Partea I, pe cheltuiala acestora,

următoarele: a) criteriile repartizării între organisme a remunerației; b)

organismul de gestiune colectivă care urmează să fie numit dintre acestea, prin

decizie a directorului general al O.R.D.A., drept colector în domeniul

titularilor de drepturi în cauză; c) modalitatea de evidențiere și justificare

a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale

organismului de gestiune colector.

De asemenea, s-a

constatat că în speță nu a fost încheiat un asemenea protocol de către

organismele de gestiune colectivă din domeniul fonogramelor publicate în scop

comercial, astfel că desemnarea colectorului sumelor datorate de utilizatori

sau de alți plătitori nu se poate face decât prin decizie a directorului

general al O.R.D.A., cu respectarea criteriului reprezentativității

organismului de gestiune colectivă desemnat, iar acest criteriu nu a fost

respectat la emiterea Deciziei nr. 10/2012, din moment ce pârâta A.R.A.I.E.X.

numără câteva sute de membri, conform site-ului O.R.D.A., fiind înființată la

data de 14 iulie 2011, iar reclamantul are un număr de membri incomparabil mai

mare decât cel al pârâtei, membri direcți, aproximativ 11.000 și membri

indirecți(conform acordurilor bilaterale încheiate cu mai multe state)

aproximativ 1.000.000.

În lipsa protocolului

la care se referă art. 133 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, desemnarea

organismului de gestiune colectivă care va colecta sumele datorate de

utilizatori sau de alți plătitori nu se poate face în mod arbitrar de către

directorul general al O.R.D.A., legea instituind criteriul reprezentativității

care are în vedere numărul membrilor organismului de gestiune colectivă, iar încălcarea

disp. art. 133 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, prin nesocotirea criteriului

reprezentativității constituie o cauză de nulitate a deciziei ce face obiectul

prezentei acțiuni.

În cazul fonogramelor

de comerț, gestiunea colectivă este obligatorie, conform art. 123

1

lit.

f) din Legea nr. 8/1996, iar legea nu mai impune pentru desemnarea organismului

colector criteriul reprezentativității.

Nefiind reglementată

modalitatea de desemnare a colectorului în situația gestiunii colective

obligatorii, atunci când există mai multe organisme de gestiune colectivă

pentru aceeași categorie de titulari de drepturi, se impune ca emitentul

deciziei de desemnare să precizeze, în concret, motivele de fapt și de drept pe

care se întemeiază desemnarea unui anumit organism de gestiune.

În decizia contestată

nu sunt menționate motivele care au determinat desemnarea pârâtei A.R.A.I.E.X.

colector al remunerațiilor cuvenite pentru radiodifuzarea fonogramelor de

comerț sau a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune.

O.R.D.A. nu justifică

desemnarea pârâtei A.R.A.I.E.X. în calitate de colector al remunerațiilor, nici

în cazul celor cuvenite pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop

comercial ori a reproducerilor acestora, situație în care este obligatorie

aplicarea criteriului reprezentativității, nici în cazul celor cuvenite pentru

radiodifuzarea fonogramelor de comerț ori a reproducerilor acestora pentru care

Legea nr. 8/1996 nu prevede obligativitatea aplicării acestui criteriu, Curtea

apreciind că și în cazul fonogramelor de comerț, desemnarea organismului de

gestiune colectivă colector se putea face prin raportare la criteriul

reprezentativității, din moment ce art. 129

1

din Legea nr. 8/1996

prevede că în cazul gestiunii colective obligatorii, dacă un titular nu este

asociat la niciun organism, competența revine organismului din domeniu cu cel

mai mare număr de membrii.

S-a constatat că

deși se indică disp. art. 133 alin. (3) ca fiind cele în baza cărora a

fost formulată propunerea de desemnare a pârâtei A.R.A.I.E.X. drept colector,

pârâtul O.R.D.A. încalcă aceste dispoziții și în cazul în care era obligatorie

respectarea criteriului reprezentativității, fără să motiveze în concret, de ce

pârâta A.R.A.I.E.X., care nu îndeplinește acest criteriu, a fost desemnată

colector al remunerațiilor pentru comunicarea publică și radiodifuzarea celor

două categorii de fonograme ori a reproducerilor acestora.

S-a reținut că

în scopul respectării de către reclamant a dispozițiilor legale menționate la pct.

4 din Referatul sus amintit (art. 124, art. 130 alin. (1) lit. a), c), e), i), din

Legea nr. 8/1996), O.R.D.A. a emis Decizia nr. 304 din 28 decembrie 2011

privind acordarea unui termen reclamantului pentru intrarea în legalitate(un

termen de 30 de zile).

De asemenea, O.R.D.A.

a emis și Decizia nr. 229 din 03 august 2011 privind acordarea unui termen

pentru intrarea în legalitate(de 30 de zile) reclamantului, în scopul inițierii

de negocieri ale metodologiilor pentru care s-a împlinit termenul de 3 ani

prev. la art. 131

3

din Legea nr. 8/1996, respectiv pentru domeniile

comunicare publică și radiodifuzare T.V.

Din susținerile

pârâtului O.R.D.A. a rezultat că emiterea Deciziei nr. 10 din 03 februarie 2012,

ce face obiectul prezentei acțiuni, are un caracter sancționator pentru

reclamant, fiind invocată în acest sens și Decizia nr. 6 din 31 ianuarie 2012

prin care O.R.D.A. a retras temporar avizul de funcționare al reclamantului,

pentru nerespectarea prevederilor Deciziilor nr. 229 din 03 august 2011 și nr.

304 din 28 decembrie 2011.

Prin sentința civilă nr.

5735 din 12 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a anulat Decizia nr. 229 din 03 august 2011 emisă de

pârâtul O.R.D.A., iar acțiunea având ca obiect anularea Deciziei O.R.D.A. nr.

304 din 28 februarie 2011 se află în curs de soluționare pe rolul acestei

instanțe.

Decizia nr. 6 din 31

ianuarie 2012 prin care i s-a retras temporar avizul de funcționare a fost

anulată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, sentința civilă nr. 6392/2012 rămânând irevocabilă prin nerecurare.

Prin urmare, s-a

constatat că pârâtul nu poate invoca drept justificare pentru emiterea Deciziei

nr. 10/2012 niciuna dintre cele trei decizii sus menționate, având în vedere că

decizia prin care se desemnează un organism de gestiune colectivă drept

colector al remunerațiilor pentru o anumită categorie de drepturi nu reprezintă

o decizie de sancționare a unui alt organism de gestiune colectivă din același

domeniu de creație, ci un act administrativ emis în conformitate cu criteriile

reglementate de Legea nr. 8/1996 pentru a căror nerespectare nu se poate invoca

drept justificare încălcarea acestei legi de către organismul de gestiune

respectiv, câtă vreme sancțiunile pentru o astfel de încălcare sunt prevăzute

în mod expres de lege, printre acestea nefiind schimbarea criteriilor de

desemnare a organismului colector al remunerațiilor.

Decizia nr. 10 din 03

februarie 2012 nu este un act normativ în sensul art. 3 lit. a) din această

lege (actul emis sau adoptat de o autoritate publică, cu aplicabilitate

generală), ci este un act administrativ cu caracter individual, având ca

destinatar o persoană juridică determinată, ceea ce face inaplicabile disp. art.

6 din Legea nr. 52/2003.

Dar aceasta nu

înseamnă că în speță nu sunt aplicabile disp. art. 7 din același act normativ

care reglementează participarea la procesul de luare a deciziilor, înțelegându-se

prin luarea deciziei, conform art. 3 lit. b) din Lege, procesul deliberativ

desfășurat de autoritățile publice, fără a se face nicio distincție după cum

acest proces privește emiterea unor acte normative sau a unor acte cu caracter

individual.

În consecință,

pârâtul O.R.D.A. avea obligația de a asigura transparența decizională în

privința deciziei ce face obiectul litigiului de față, reclamantul având

dreptul de a fi informat în condițiile art. 7 din Legea nr. 52/2003, obligație

ce nu a fost respectată.

Referitor la motivul

de nulitate a deciziei constând în emiterea ei cu depășirea termenului de 30 de

zile prev. de art. 133 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, s-a apreciat că acesta

nu poate fi reținut, acest text de lege nereglementând sancțiunea nulității

absolute a actului de desemnare a organismului de gestiune colectivă colector

al remunerațiilor, emis cu nerespectarea termenului de 30 zile de la data

intrării în vigoare a metodologiei O.R.D.A.

Din probele

administrate a rezultat că reclamantul a fost vătămat prin încălcarea de către O.R.D.A.

a criteriului reglementat de lege pentru desemnarea colectorului remunerațiilor

în cazul gestiunii colective facultative, respectiv prin desemnarea în mod

arbitrar a colectorului remunerațiilor în cazul gestiunii colective obligatorii

și nu prin emiterea deciziei de desemnare a organismului de gestiune colectivă

colector cu depășirea termenului de 30 de zile prev. de art. 133 alin. 3 din Legea

nr. 8/1996.

Susținerea

reclamantului potrivit căruia Decizia O.R.D.A. nr. 216/2011 prin care a fost

desemnat colector unic a fost dată în aplicarea Deciziei civile nr. 153/A/2011

a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind

proprietatea intelectuală, nu a fost reținută, având în vedere că prin

hotărârea judecătorească invocată se stabilește forma finală a metodologiei

amintite, nu se desemnează reclamantul drept colector unic al remunerațiilor la

care se referă această metodologie.

Deși Decizia O.R.D.A.

nr. 216/2011 a fost dată în aplicarea metodologiei respective, întrucât orice

decizie emisă conform art. 133 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 are în vedere o

metodologie, dintre cele la care se referă art. 130 alin. (1) lit. b din lege,

dar desemnarea reclamantului ca și colector unic, prin raportare la metodologia

stabilită prin Decizia civilă nr. 153/A/2011 a Curții de Apel București, secția

a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, s-a făcut în

considerarea criteriilor reglementate de Legea nr. 8/1996, neputându-se aprecia

că hotărârea judecătorească stabilește atât forma finală a metodologiei, cât și

colectorul remunerațiilor la care se referă metodologia, astfel că este

neîntemeiată critica privind nerespectarea hotărârii judecătorești irevocabile.

Recurenta A.R.A.I.E.X.

a solicitat, prin cererea de recurs, a se constata nelegalitatea și

netemeinicia sentinței recurate, având în vedere următoarele motive:

reclamantă C.R.E.D.I.D.A.M. nu era titulara tuturor drepturilor de colectare

conferite recurentei prin decizia contestată.

S-a învederat că la

momentul adoptării Deciziei O.R.D.A. nr. 10/2012 reclamanta C.R.E.D.I.D.A.M.

își exercita dreptul de a colecta remunerațiile în temeiul Deciziei

O.R.D.A. nr. 115/2006, iar această ultimă decizie invocată avea ca obiect

desemnarea C.R.E.D.I.D.A.M. drept colector al remunerațiilor cuvenite

artiștilor ”pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial

sau a reproducerilor acestora” nu și a fonogramelor de comerț.

Pe de altă parte, s-a

arătat că obiectul Deciziei O.R.D.A. nr. 10/2012, contestată prin cererea de

chemare în judecată, îl constituie ”desemnarea organismului de gestiune

colectivă A.R.A.I.E. (A.R.A.I.E.X.) drept colector al remunerațiilor

cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea

fonogramelor de comerț și a celor publicate în scop comercial ori a

reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune”.

În aceste

condiții, s-a susținut că reclamanta C.R.E.D.I.D.A.M. nu fusese

niciodată desemnată colector pentru remunerațiile descrise de art. 123

1

lit. f) din Legea nr. 8/1996 (”fonograme de comerț”) ci numai pentru

remunerațiile descrise de art. 123

2

lit. f) din același

act normativ (”fonograme publicate în scop comercial”), astfel că prin emiterea

Deciziei O.R.D.A. nr. 10/2012 nu au fost prejudiciate drepturile reclamantei cu

privire la colectarea remunerațiilor pentru fonogramele de comerț,

atâta timp cât acestea nu i-au fost atribuite niciodată.

S-a relevat că

singura Decizie O.R.D.A. prin care reclamanta a fost investită cu atributul

colectării remunerațiilor de comerț este cea cu nr. 158 din data de

28 septembrie 2012 (ulterioară însă deciziei atacate în litigiu) prin care C.R.E.D.I.D.A.M.

a fost desemnat colector, în mod provizoriu, ”până la pronunțarea de către

instanțele de judecată a unei hotărâri definitive și irevocabile”,

și că până la data adoptării Deciziei O.R.D.A. nr. 10/2012 reclamanta (ca

de altfel niciun alt organism de gestiune colectivă) nu a fost vreodată

învestită cu prerogativa colectării remunerațiilor datorate radiodifuzării

fonogramelor de comerț.

Prin urmare, s-a

arătat că cel puțin cu privire la acest tip de fonograme, este exclusă

existența unui drept sau interes legitim pe care reclamanta îl putea

invoca pentru anularea Deciziei O.R.D.A. nr. 10/2012, așa cum impune art. 8

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, și că se impune a se constata că

reclamanta nu a solicitat obligarea pârâtei O.R.D.A. la emiterea unei decizii

de numire drept colector în acest domeniu astfel încât o eventuală admitere a

cererii ar genera revenirea la situația anterioară actului contestat,

adică la lipsa unui organism desemnat drept colector în acest domeniu.

Or, instanța de

fond a ignorat acest aspect, anume acela că reclamanta nu a solicitat nici

O.R.D.A. și nici prin acțiunea care a format obiectul dosarului de

față numirea sa în calitate de colector pentru domeniul colectării

remunerației datorate pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț.

a considerat instanța de fond că decizia O.R.D.A. contestată ar fi

nemotivată.

S-a susținut că

judecătorul fondului, reluând în totalitate susținerile reclamantei, a

apreciat în mod eronat faptul că actul administrativ atacat nu ar fi motivat,

în condițiile în care este de necontestat că la baza emiterii deciziei a

stat referatul R.G. din 2012, care se regăsește la dosarul pricinii

și conține justificarea măsurii numirii altui organism de gestiune

colectivă în funcția de colector, iar pe de altă parte în

jurisprudența instanței supreme s-a statuat că nu este necesar ca motivarea

actului administrativ să fie conținută în chiar cuprinsul acestuia atâta

timp cât actul administrativ se fundamentează pe un alt înscris.

a apreciat instanța de fond că O.R.D.A. nu avea posibilitatea numirii unui

alt organism de gestiune, cu excepția C.R.E.D.I.D.A.M., în calitate de

colector.

Recurenta a

susținut că prima instanță a ignorat atribuțiile O.R.D.A,

prevăzute de art. 137 alin. (1) și art. 138 alin. (1) din Legea nr. 8/1996,

precum și împrejurarea că aceasta este unica autoritate de reglementare,

supraveghere, autorizare și control, și a acordat C.R.E.D.I.D.A.M.,

în mod nelegal, un privilegiu necunoscut de legislația în vigoare, anume

inamovibilitatea în calitatea de colector.

S-a mai arătat că

însușindu-și punctul de vedere al reclamantei instanța de fond a

golit de conținut prevederile art. 138 din Legea nr. 8/1996, adică a

rolului O.R.D.A. în gestionarea drepturilor de autor, și a confirmat

susținerile acesteia în ceea ce privește necesitatea emiterii unei

decizii de intrare în legalitate și, în situația nerespectării

acesteia, să se dispună retragerea avizului de funcționare.

S-a solicitat a se

constata că și cu privire la acest aspect prima instanță s-a aflat în

eroare, în primul rând datorită faptului că art. 138

3

din Legea nr. 8/1996

prevede posibilitatea și nu obligația emiterii unei decizii de

intrare în legalitate, și îl doilea rând întrucât O.R.D.A. a indicat în

cuprinsul întâmpinării, în mod punctual, deficiențele grave constatate în

activitatea de colectare a C.R.E.D.I.D.A.M. și care s-au materializat în

emiterea deciziei de intrare în legalitate nr. 304 din 28 decembrie 2011.

Or, Legea nr. 8/1996

își propune garantarea și protejarea drepturilor autorilor operelor

(în cauză al autorilor de fonograme), și prin urmare atunci când garantul

respectării acestor drepturi, respectiv pârâta O.R.D.A., a constatat că

organismul de gestiune colectivă C.R.E.D.I.D.A.M. a încălcat în mod grav

atribuțiile și obligațiile legale, în virtutea prevederilor art.

137 și 138 din Legea nr. 8/1996, a numit celălalt organism de gestiune

colectivă care activa în domeniu și care se bucura de o bună

reputație.

a reținut instanța de fond că prin emiterea Deciziei nr. 10/2012 ar

fi fost încălcate dispozițiile art. 133 alin. (2) și (3) din Legea nr.

8/1996.

Cu privire la acest

aspect, s-a învederat că deși instanța a făcut o corectă delimitare a

remunerațiilor pentru care gestiunea colectivă este obligatorie de cele

pentru care gestiunea este facultativă, a greșit totuși în ceea ce

privește modul de alegere al colectorului.

În acest sens s-a

reamintit că la ultimul termen de judecată reclamanta C.R.E.D.I.D.A.M. a mai

susținut că în situația în care organismele de gestiune colectivă nu

ajung la un consens și nu întocmesc protocolul prevăzut la alin. (2)

O.R.D.A. va desemna organismul colector pe baza reprezentativității

și că având în vedere faptul că aceasta este organismul cu cel mai mare

număr de membri aplicarea criteriului reprezentativității ar presupune

desemnarea sa, în mod automat, drept colector.

Recurenta a apreciat

că în mod greșit curtea de apel și-a însușit și acest punct

de vedere, întrucât în cazul drepturilor a căror gestiune este facultativă

prevederile art. 133 alin. (2) și (3) nu conferă nici un drept deosebit

organismului cu cel mai mare număr de membri. Reprezentativitatea, s-a relevat,

nu înseamnă ”organismul cu numărul cel mai mare de membri”, iar Legea nr. 8/1996

nu oferă o definiție a termenului de ”reprezentativitate” cuprins în art. 133

alin. (3) al legii. Cu toate acestea, acelașii act normativ utilizează

noțiune de ”organism cu numărul cel mai mare de membri” prin art. 129

1

.

A mai observat

recurenta că în timp ce art. 133 alin. (3) se referă la colectarea drepturilor

pentru care gestiunea colectivă este facultativă, art. 129

1

se

referă la repartizarea remunerațiilor pentru cazul în care gestiunea

colectivă este obligatorie, și că în egală măsură cele două articole ale

Legii nr. 8/1996 privesc domenii diametral opuse (art. 133 alin. (2) gestiunea

facultativă și art. 129

1

gestiunea obligatorie), precum și

activități distincte (art. 133 alin. (2) colectare și 129

1

repartizare). Prin urmare, s-a considerat, ținându-se seama de

distincția clară dintre cele două activități, că este mai mult decât

evident că și criteriile de numire sunt distincte și că legiuitorul

nu a înțeles să folosească noțiunea de ”reprezentativitate” drept

organismul cu ”cel mai mare număr de membri”.

În aceste

condiții, contrar celor reținute de prima instanță, s-a

solicitat a se constata că, în lumina art. 133 alin. (3) din Legea nr. 8/1996,

prin reprezentativitate nu se va înțelege organismul cu cel mai mare număr

de membri, ci acel organism care va putea îndeplini obligațiile legale,

asigurând astfel cea mai bună reprezentare a intereselor beneficiarilor legii,

adică a autorilor de fonograme.

Ori, atât timp cât

organismul care colecta până la momentul emiterii deciziei contestate a dovedit

că nu își mai conducea activitatea în interesul celor pe care ar fi

trebuit să îi reprezinte, în mod firesc O.R.D.A. a desemnat colector celălalt

organism din piață, adică recurenta, care nu înregistra deficiențe în

activitate.

S-a învederat de

către A.R.A.I.E.X. că instanța de fond a ignorat un alt aspect invocat de

către recurentă din care rezulta necesitatea numirii unui alt organism decât C.R.E.D.I.D.A.M.

în calitate de colector, anume cel referitor la eforturile O.R.D.A. și ale

pârâtei, după înființarea acesteia, de demarare a negocierilor privind

modul de partajare a remunerațiilor colectate, astfel încât să poată fi

repartizată și membrilor recurentei remunerațiile ce li se cuveneau.

S-a arătat că

reclamanta C.R.E.D.I.D.A.M. s-a eschivat, prin orice mijloc, de a participa în

mod constructiv, atât la ședințele organizate de O.R.D.A. cât și

la întâlnirile propuse de recurentă, prin această atitudine urmărindu-se

tergiversarea pe cât posibil a transmiterii către A.R.A.I.E.X. a

remunerațiilor cuvenite membrilor acestui organism astfel încât

aceștia să fie nevoiți să se îndrepte către C.R.E.D.I.D.A.M.. Cu alte

cuvinte, intimata reclamantă a urmărit, cu obstinație, păstrarea

monopolului în domeniul colectării, eliminarea concurenților, chiar dacă

această atitudine a avut consecințe grave asupra membrilor recurentei.

Prin urmare, s-a

susținut că atunci când organismul de gestiune colectivă, fie el și

cel cu cei mai mulți membri, actionează împotriva unor artiști,

îngrădindu-le dreptul de a încasa remunerațiile de la un alt organism

similar, criteriul reprezentativității nu mai este îndeplinit, iar O.R.D.A.

era îndreptățită să intervină, în virtutea prerogativelor legale, prin

emiterea Deciziei nr. 10/2012.

a reținut prima instanță incidența în litigiu a Legii nr. 52/2003,

precum și încălcarea prevederilor art. 7 din acest act normativ.

Recurenta a precizat

că art. 3 lit. b) din Legea nr. 52/2003, reținut de instanța de fond,

face referire la ”procesele deliberative”. Ori, prin ele însele, aceste procese

presupun dezbateri, în care membrii organului administrativ prezintă argumente

pro și contra unui anumit proiect, o asemenea procedură deliberativă fiind

specifică organelor de administrație locală, ale căror decizii sunt luate

într-adevăr urmare unor dezbateri.

În schimb conducerea O.R.D.A.

este asigurată de o singură persoană, directorul general și nu de un organ

deliberativ, astfel că în mod firesc procesul de luare a deciziilor

directorului general O.R.D.A. nu presupune organizarea unor ședințe.

S-a concluzionat, prin urmare, că în cauză nu își găsește aplicarea art.

7 din Legea nr. 52/2003, conform căruia este reglementată participarea

persoanelor interesate la ”ședințele publice”.

Prin întâmpinarea

depusă intimatul C.R.A.D.A.I. - C.R.E.D.I.D.A.M. a solicitat respingerea

recursului formulat de A.R.A.I.E. - A.R.A.I.E.X. împotriva sentinței

civile nr. 655 din data de 12 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii recurate ca fiind

legală și temeinică, și obligarea recurentei la plata cheltuielilor

de judecată.

Sub aspectul primului

motiv invocat prin cererea de recurs, intimata C.R.E.D.I.D.A.M. a susținut

că acesta este neîntemeiat, dreptul și interesul legitim în formularea

cererii de anulare a Deciziei nr. 10/2012 fiind justificat, pe de o parte, de

vocația de colector a C.R.E.D.I.D.A.M. în virtutea criteriului

reprezentativității consacrat prin lege, și pe de altă parte de

caracterul sancționator imprimat deciziei contestate.

Desemnarea drept

colector pentru sursa radio a organismului de gestiune colectivă A.R.A.I.E.X.,

prin Decizia nr. 10/2012 a directorului general al O.R.D.A., s-a realizat în

mod abuziv, cu încălcarea prevederilor imperative ale Legii nr. 8/1996, cu

modificările și completările ulterioare, prevederi care sunt foarte clare

în sensul că principiul reprezentativității expres prevăzut de lege

trebuie să primeze, în situația coexistenței pe piață a mai

multor organisme de gestiune colectivă.

Prin urmare, așa

cum rezultă și din probatoriul analizat în cauză de instanța de fond,

C.R.E.D.I.D.A.M. era singurul organism de gestiune colectivă care îndeplinea

cerințele de reprezentativitate prevăzute de lege, justificând pe deplin

vocația de colector pe sursa radio.

Cu toate acestea, O.R.D.A.

a desemnat colector organismul A.R.A.I.E.X. și, pentru a justifica măcar

în aparență motivul desemnării unui organism nou înființat și

nereprezentativ, a imprimat Deciziei O.R.D.A. nr. 10/2012 un caracter

sancționator, invocând prin referatul care a stat la baza emiterii

acesteia (din 3 februarie 2012) pretinse încălcări ale legii pentru care C.R.E.D.I.D.A.M.

fusese deja sancționat prin alte decizii emise de O.R.D.A., respectiv

Decizia nr. 304 din 28 decembrie 2011, Decizia nr. 229/2011 și Decizia nr.

6 din 31 ianuarie 2012. Toate deciziile menționate au fost anulate în mod

irevocabil de către instanțele de judecată, și, cu ocazia analizării

acestor decizii, au fost verificate pe fond toate aspectele menționate de O.R.D.A.

cu privire la pretinsele încălcări ale legii de către C.R.E.D.I.D.A.M., menționate

și în referatul care a stat la baza emiterii Deciziei O.R.D.A. nr. 10/2012.

Practic, s-a arătat de către intimata reclamantă, întreaga motivare oferită de O.R.D.A.

prin referatul menționat mai sus a fost desființată cu ocazia

analizării actelor administrative sancționatoare, ea nemaiputând constitui

fundamentul Deciziei O.R.D.A. nr. 10/2012.

Intimata a

susținut că recurenta încearcă cu rea credință să inducă

instanța în eroare cu privire la calitatea de colector a C.R.E.D.I.D.A.M.,

în acest sens A.R.A.I.E.X. încercând să-și construiască apărările invocând

Decizia O.R.D.A. nr. 115/2006, prin care C.R.E.D.I.D.A.M. a fost desemnat drept

colector pentru o altă metodologie, respectiv pentru Decizia O.R.D.A. nr. 74/2006

modificată de Decizia civilă nr. 23/A/2007 a Curții de Apel București

publicată în M. Of. nr. 572/21 august 2007.

Or, prin analizarea

Deciziei O.R.D.A. nr. 10/2012 se pune problema desemnării colectorului pentru

ultima metodologie negociată cu utilizatorii, respectiv Decizia civilă nr. 153A/2011

a Curții de Apel București pusă în aplicare prin Decizia O.R.D.A. nr.

216/2011 publicată în M. Of. nr. 470/2011.

Decizia O.R.D.A. nr. 10/2012

a fost emisă pentru organismul de gestiune colectivă A.R.A.I.E.X. deși la

data publicării în formă definitivă și irevocabilă a Metodologiei privind

remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți

și producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor de

comerț și a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor

acestora de către organismele de radiodifuziune, prin Decizia directorului

general al O.R.D.A. nr. 216/2011 privind publicarea în M. Of. al României,

Partea I, a Deciziei civile nr. 153/A din 12 mai 2011 a Curții de Apel

București, secția a IX-a civilă și pentru cauze de proprietate

intelectuală, A.R.A.I.E.X. nu exista, iar metodologia a fost negociată în

funcție de repertoriul și pe cheltuiala C.R.E.D.I.D.A.M.

Susținerea A.R.A.I.E.X.

în sensul că Decizia civilă nr. 153A din 12 mai 2011 a Curții de Apel

București, secția a IX-a civilă și pentru cauze de proprietate

intelectuală, a vizat numai o metodologie, fără a se referi la C.R.E.D.I.D.A.M.,

a fost considerată neadevărată, din moment ce chiar dispozitivul deciziei în

discuție menționează că admite apelurile, printre care și cel al

C.R.E.D.I.D.A.M.

S-a arătat că pentru

încetarea efectelor acestei hotărâri ar fi trebuit să se procedeze la noi

negocieri, cu un nou arbitraj (dacă era cazul), cu atacarea sau nu a hotărârii

arbitrale (dacă era cazul) și desemnarea altui organism. Altfel, în

contextul în care metodologia este rezultatul unei hotărâri judecătorești

în care C.R.E.D.I.D.A.M. a fost parte, nu se poate înlocui partea din

dispozitivul acesteia de către O.R.D.A.

În ceea ce

privește Decizia nr. 158 din 28 septembrie 2012 (publicată în M. Of. al

României, partea I, nr. 690 din 8 octombrie 2012), prin care O.R.D.A. a

desemnat organismul de gestiune colectivă C.R.E.D.I.D.A.M. drept colector, până

la pronunțarea de către instanța de judecată a unei hotărâri

definitive și irevocabile, al remunerațiilor datorate artiștilor

interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor de

comerț și a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora

de către organismele de radiodifuziune, a susținut intimatul C.R.E.D.I.D.A.M.

că aceasta reprezintă o consecință firească de achiesare a actualei

conduceri a O.R.D.A. la soluțiile pronunțate, în mod repetat, de

instanțele de judecată, care au admis acțiunile de suspendare și

anulare formulate de C.R.E.D.I.D.A.M. împotriva deciziilor emise de O.R.D.A. cu

privire la desemnarea colectorului A.R.A.I.E.X. în domeniul radiodifuzării -

radio.

Intimatul C.R.E.D.I.D.A.M.

a susținut că în mod corect instanța de fond a reținut că Deciziile

O.R.D.A. nr. 6/2011, nr. 229/2011 și nr. 304/2011 nu pot fi invocate drept

justificare pentru emiterea Deciziei O.R.D.A. nr. 10/2012, că reclamanta

justifică un interes în formularea cațiunii în anulare tocmai prin

vocația sa de colector conferită de Legea nr. 8/1996 care impune ca singur

criteriu de desemnare a colectorului criteriul reprezentativității, precum

și prin prisma faptului că această decizie are un caracter de

sancțiune aplicată C.R.E.D.I.D.A.M. astfel cum rezultă și din

motivarea prezentată în cadrul referatului O.R.D.A., și că nu poate fi

imputată C.R.E.D.I.D.A.M. (care trebuie să acționeze în interesul

membrilor pe care îi reprezintă) culpa fostei conduceri O.R.D.A. în exercitarea

atribuțiilor stabilite de lege.

Sub aspectul

motivării Deciziei O.R.D.A. nr. 10/2012, intimata a relevat că instanța de

fond a reținut corect că aceasta este nemotivată, simpla enumerare a unor

dispoziții normative care evocă dreptul pe care O.R.D.A. îl are de a emite

astfel de decizii neputând echivala cu o motivare în adevăratul sens al

cuvântului. În plus, nici evocarea unui referat intern chiar individualizat

prin număr și dată de înregistrare în cuprinsul unui act administrativ nu

echivalează cu motivarea actului câtă vreme actul intern nu este supus

comunicării, pentru a da posibilitatea C.R.E.D.I.D.A.M. să-și exercite

dreptul la apărare.

A considerat intimata

reclamantă că lipsa motivării, condiție intrinsecă actului administrativ,

conduce la consecința anulării acestuia ca fiind nelegal și emis în

mod abuziv, motivarea reprezentând o condiție esențială de legalitate

a unui act administrativ cu o dublă finalitate și anume asigurarea

respectării principiului transparenței actului administrativ față de subiectul

de drept vizat și, din perspectiva instanței de judecată, demarcarea

între actul administrativ adoptat de autoritatea publică în cadrul marjei de

apreciere pe care legea i-o conferă și cel adoptat prin exces de putere.

S-a precizat că

referatul emis de O.R.D.A. cuprinde doar mențiuni referitoare la

pretinsele încălcări ale legii de către C.R.E.D.I.D.A.M., fără a indica

criteriile care ar justifica vocația de colector a A.R.A.I.E.X., or o

astfel de motivare nu este în acord cu prevederile Legii nr. 8/1996 care indică

foarte clar care sunt criteriile în virtutea cărora poate fi desemnat

colectorul, O.R.D.A. trebuind să analizeze toate aceste aspecte înainte de a

emite Decizia nr. 10/2012 și nu să se limiteze doar la aspecte legate de

activitatea C.R.E.D.I.D.A.M.

A fost considerat, de

intimata C.R.E.D.I.D.A.M., ca neîntemeiat și cel de-al treilea motiv de

recurs referitor la faptul că instanța de fond a reținut în mod

greșit că ”O.R.D.A. nu avea posibilitatea numirii unui alt organism de

gestiune colectivă cu excepția C.R.E.D.I.D.A.M., în calitate de colector”,

în condițiile în judecătorul cauzei nu a făcut altceva decât să

interpreteze ad litteram textul de lege care impune criteriul

reprezentativității atât în cazul fonogramelor publicate în scop comercial

sau a reproducerilor acestora, gestionate în mod facultativ conform art. 123

2

din Legea nr. 8/1996 (criteriul reprezentativității este prevăzut la

art. 133 alin. (2) din Legea nr. 8/1996), cât și în cazul fonogramelor de

comerț, gestionate obligatoriu conform art. 123

1

(criteriul reprezentativității

rezultă în mod indirect din cuprinsul art. 129

1

din Legea nr. 8/1996

care atribuie competență de colectare organismului din domeniu cu cel mai

mare număr de membri).

Cât privește

aspectul invocat prin cererea de recurs, a încălcării prevederilor art. 133 alin.

(2) și (3) din Legea nr. 8/1996, intimata C.R.E.D.I.D.A.M. a învederat

următoarele:

În cazul gestiunii

colective facultative, O.R.D.A. a făcut aplicarea art. 133 alin. (3) din Legea nr.

8/1996, fără a respecta dispozițiile acestui articol cu privire la

termenul de 3o de zile de la data intrării în vigoare a metodologiei și cu

privire la condiția reprezentativității impuse prin lege și fără

a avea în vedere la emiterea deciziei contestate mai multe aspecte esențiale

referitoare la situația specifică a C.R.E.D.I.D.A.M.

În ceea ce

privește fonogramele de comerț, care se gestionează obligatoriu

(conform art. 123

1

din Legea nr. 8/1996), O.R.D.A. nu avea dreptul

să desemneze colector, procedura prevăzută de art. 133 fiind aplicabilă doar în

cazul gestiunii colective facultative. Practic, în această situație O.R.D.A.

nu avea temei legal pentru desemnarea colectorului (pe sursa radio, C.R.E.D.I.D.A.M.

a colectat în perioada 1 octombrie 2010 - 9 februarie 2012, fără a fi

nominalizat de O.R.D.A. prin decizie, iar reprezentanții posturilor de

radio au recunoscut în mod expres C.R.E.D.I.D.A.M. ca fiind partenerul de

negocieri, arbitraj și apel, și au recunoscut în raport de

dispozițiile art. 133 alin. (1) că repertoriul gestionat de C.R.E.D.I.D.A.M.

este radiodifuzat), iar lipsa unei prevederi legale exprese nu conferă O.R.D.A.

dreptul discreționar de a înlocui colectorul pe sursa radio fără nici un

fel de criteriu și fără nici un fel de motivare clară și în legătură

directă cu cauza.

Referitor la calitatea

de colector a C.R.E.D.I.D.A.M. anterior emiterii Deciziei O.R.D.A. nr. 10/2012

a subliniat intimata că organismul de gestiune colectivă C.R.E.D.I.D.A.M. a

fost și este recunoscut de utilizatori drept colector al

remunerațiilor pentru sursa radio ca urmare a faptului că a parcurs, pe

cheltuiala sa și în funcție de repertoriul său, toate cele trei faze

de stabilire a metodologiei pe radio: faza negocierii directe cu utilizatorii,

faza arbitrajului și ulterior, apelul formulat împotriva hotărârii arbitrale.

În plus, pentru aceeași metodologie, în cazul producătorilor de fonograme

(U.P.F.R. și A.D.P.F.R.) O.R.D.A. a aplicat un tratament diferit,

desemnând drept colector organismul reprezentativ, respectiv U.P.F.R.

În concluzie,

față de aceste aspecte mai sus menționate, dovedite cu înscrisurile

depuse la dosarul cauzei, a solicitat intimata a se constata că este evidentă

disproporția dintre cele două organisme de gestiune colectivă C.R.E.D.I.D.A.M.

(peste 11.000 membri direcți) și A.R.A.I.E.X. (peste 800 membri),

fiind prin urmare logic și firesc ca procedura de colectare să fie

inversată, în sensul colectării sumelor de organismul de gestiune colectivă

reprezentativ din toate punctele de vedere.

Cu toate acestea,

Decizia O.R.D.A. nr. 10/2012 și referatul care a stat la baza acesteia nu

prezintă deloc argumentele care au determinat alegerea A.R.A.I.E.X. drept

colector. Referatul face referire doar la pretinse încălcări ale legii de către

C.R.E.D.I.D.A.M. dar nici acestea nu pot fi luate în considerare devreme ce

absolut toate deciziile prin care C.R.E.D.I.D.A.M. a fost sancționat în

vreun fel de O.R.D.A. au fost anulate de instanțele de contencios

administrativ constatându-se că au fost emise în mod abuziv tocmai cu scopul

prejudicierii imaginii C.R.E.D.I.D.A.M. și construirii unor motive

aparente pentru emiterea unor decizii de schimbare a colectorului.

În ceea ce

privește susținerea recurentei că reclamanta a încercat să se

sustragă de la orice fel de negocieri, a solicitat intimata C.R.E.D.I.D.A.M. a

se constata că aceasta este contrazisă de înscrisurile depuse la dosarul

cauzei, reprezentanții O.R.D.A. cunoscând că cele două organisme de

gestiune colectivă au stabilit o întâlnire pentru data de 7 februarie 2012 în

vederea negocierilor.

În fine, intimata C.R.E.D.I.D.A.M.

a susținut că hotărârea atacată este temeinică și legală și sub

aspectul încălcării prevederilor art. 7 din Legea nr. 52/2003, O.R.D.A. având

obligația în calitate de autoritate a administrației publice, în

virtutea respectării principiului transparenței, de a informa și a

supune dezbaterii publice proiectul acestei decizii cu atât mai mult cu cât

stabilirea Metodologiei privind remunerația datorată artiștilor

interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme pentru

radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a celor publicate în scop

comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune,

publicată în baza Deciziei directorului general al O.R.D.A. nr. 216/2011

privind publicarea în M. Of. al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 153/A

din data de 12 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a

IX-a civilă și pentru cauze de proprietate intelectuală, a fost făcută pe

cheltuiala C.R.E.D.I.D.A.M. și în raport de repertoriul C.R.E.D.I.D.A.M.

Mai mult decât atât,

intimata a considerat că transparența decizională trebuia asigurată în

raport de organismul de gestiune colectivă C.R.E.D.I.D.A.M. deoarece la data

emiterii Deciziei nr. 1 din 3 februarie 2012 activitatea C.R.E.D.I.D.A.M. era

suspendată prin Decizia O.R.D.A. nr. 6 din 31 ianuarie 2012, acțiunile C.R.E.D.I.D.A.M.

fiind limitate.

Intimatul O.R.D.A. nu

a depus la dosar întâmpinare, în termenul prevăzut de lege, formulând doar

concluzii scrise prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului

declarat în cauză de către A.R.A.I.E.X..

Intimata O.R.D.A. a

învederat că Decizia nr. 10 din data de 3 februarie 2012 a fost emisă nu numai

cu încălcarea criteriului reprezentativității instituit de prevederile art.

133 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, obligatoriu la desemnarea organismului de

gestiune colectivă colector pentru un domeniu de creație, ci și a

criteriului numărului de membri instituit de dispozițiile art. 129

1

din Legea nr. 8/1996, că emiterea pentru C.R.E.D.I.D.A.M. a două decizii de

intrare în legalitate (Decizia nr. 229 din 3 august 2011 și Decizia nr. 304

din 28 decembrie 2011, anulate de către Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în Dosarele nr. 850/2/2012

și nr. 719/2/2012) nu poate constitui un motiv pentru desemnarea altui

organism de gestiune colectivă drept colector, și că desemnarea

colectorului este o măsură de administrare care are ca principal obiectiv

ocrotirea titularilor drepturilor de autor pentru care se colectează

remunerațiile de la utilizatori de către organismele de gestiune

colectivă.

Intimatul O.R.D.A. a

mai susținut că Legea nr. 8/1996 instituie, prin art. 138

3

, în

mod expres, o sancțiune pentru situația în care un organism de

gestiune colectivă nu respectă decizia de acordare a unui termen pentru

intrarea în legalitate, rămasă definitivă, și că textul de lege

menționat prevede că, în caz de nerespectare a deciziei de acordare a unui

termen în vederea intrării în legalitate, O.R.D.A. poate retrage temporar

avizul prevăzut la art. 125 din Legea nr. 8/1996, cu consecința

suspendării activității până la schimbarea administratorului general.

Recursul declarat de A.R.A.I.E.

- A.R.A.I.E.X. împotriva sentinței civile nr. 655 din data de 12 februarie

2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, este nefondat și urmează a fi

respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În mod întemeiat

instanța de fond, prin sentința civilă nr. 655 din data de 12

februarie 2013, urmare interpretării și aplicării corecte a legii la

circumstanțele de fapt ale litigiului, a procedat la admiterea

acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamantul C.R.A.D.A.I.

- C.R.E.D.I.D.A.M., astfel cum a fost modificată, în contradictoriu cu

pârâții O.R.D.A. și A.R.A.I.E. - A.R.A.I.E.X., și la anularea în

consecință a Deciziei nr. 10 din data de 3 februarie 2012 emisă de

directorul general al O.R.D.A., publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 104

din 9 februarie 2012, prin care a fost desemnat organismul de gestiune

colectivă A.R.A.I.E. - A.R.A.I.E.X. drept colector al remunerațiilor

cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru

radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a celor publicate în scop

comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune,

stabilite prin Metodologia privind remunerația datorată artiștilor

interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme pentru

radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a celor publicate în scop

comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune,

publicată în baza Deciziei directorului general al O.R.D.A. nr. 216/2011

privind publicarea în M. Of. al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 153/A

din 12 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă

și pentru cauze de proprietate intelectuală.

Cum rezultă din

preambulul actului administrativ contestat în litigiu, Decizia nr. 10 din data

de 3 februarie 2012 a directorului general al O.R.D.A. a fost emisă în

conformitate cu prevederile art. 138 alin. (1) lit. a) și h) din Legea nr.

8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările

și completările ulterioare, în baza prevederilor art. 7 alin. (3) din H.G.

nr. 401/2006 privind organizarea, funcționarea, structura personalului

și dotările necesare îndeplinirii atribuțiilor O.R.D.A., cu

modificările ulterioare, având în vedere prevederile punctului 3 din

Metodologia privind remunerația datorată artiștilor interpreți

sau executanți și producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea

fonogramelor de comerț și a celor publicate în scop comercial ori a

reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, cuprinsă în

Decizia civilă nr. 153/A din 12 mai 2011 a Curții de Apel București, secția

a IX-a civilă și pentru cauze de proprietate intelectuală, publicată în

baza Deciziei directorului general al O.R.D.A. nr. 216/2011, și

ținând cont de Referatul D.R.G.C. din 2 februarie 2012.

Potrivit pct. 3 din

Metodologia privind remunerația datorată artiștilor interpreți

sau executanți și producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea

fonogramelor de comerț și a celor publicate în scop comercial ori a

reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, cuprinsă în

Decizia civilă nr. 153/A din 12 mai 2011 a Curții de Apel București, secția

a IX-a civilă și pentru cauze de proprietate intelectuală, ”În lipsa altor

dispoziții contractuale opozabile producătorilor de fonograme și/sau

artiștilor interpreți sau executanți, utilizarea (prin

radiodifuzare) de către organismele de radiodifuziune a fonogramelor de

comerț și a celor publ