ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3060/2014

Se desemnează organismul de gestiune colectiva A.R.A.I.E.X. cu sediul social în municipiul București, sectorul 3, drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, stabilite prin Metodologia privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, publicată în baza Deciziei directorului general al O.R.D.A. nr. 216/2011 privind publicarea în M. Of. al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 153/A din 12 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze de proprietate intelectuală. În preambulul deciziei se menționează că a fost emisă în conformitate cu disp. art. 138 alin. (1) lit. a) și h) din Legea nr. 8/1996, având în vedere prevederile pct. 3 din Metodologia sus menționată și disp. art. 7 alin. (3) din H.G. nr. 401/2006. S-a mai reținut că reclamantul este persoană juridică română de drept privat, fără scop patrimonial, având ca obiect de activitate colectarea și repartizarea remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi, artiști interpreți sau executanți, români și străini, ale căror prestații artistice sunt utilizate pe teritoriul României. În ceea ce privește colectarea de către reclamantă a remunerațiilor datorate de utilizatori s-a reținut că aceasta se realizează pe diverse surse : retransmitere prin cablu, radiodifuzare prin intermediul organismelor de televiziune, radiodifuzare prin intermediul organismelor de radio, comunicare publică (ambiental), copie privată. Prin Decizia nr. 10/2012, O.R.D.A. a desemnat pârâta A.R.A.I.E.X. colector pe sursa radio al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți (radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune). Plângerea prealabilă formulată de reclamant împotriva acestei decizii a fost respinsă, soluția de respingere fiindu-i comunicată prin adresa din 13 martie 2012, înregistrată la reclamant din 13 martie 2012. S-a apreciat ca fiind întemeiată critica formulată de reclamant cu privire la legalitatea acestei decizii, sub aspectul nemotivării în concret, având în vedere că emitentul deciziei precizează doar dispozițiile normative care reglementează dreptul său de a emite decizii, făcând referire și la un referat al D.R.G.C. pe care l-a avut în vedere (din 02 februarie 2012), fără a arăta, în concret, motivele care au stat la baza desemnării pârâtei A.R.A.I.E.X. drept colector al remunerațiilor menționate în cuprinsul deciziei. Enumerarea prevederilor actelor normative care constituie temeiul de drept al emiterii deciziei și indicarea referatului care a fost avut în vedere de emitent nu sunt de natură să satisfacă cerința motivării actului administrativ, în condițiile în care nu se face nicio referire la împrejurările de fapt care au determinat emiterea deciziei, la îndeplinirea de către pârâta A.R.A.I.E.X. a condițiilor legale pentru a fi desemnată colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune. În M. Of. nr. 470 din 05 iulie 2011 a fost publicată Decizia civilă nr. 153/A din 12 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin care a fost stabilită forma finală a Metodologiei privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune. Conform acestei Metodologii, sunt fonograme de comerț, în sensul art. 123 1 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996, fonogramele cuprinzând interpretări, execuții sau alte sunete ori reprezentări digitale ale acestora, a căror fixare a fost realizată în principal în scopul punerii acestora la dispoziția publicului prin vânzarea suporturilor pe care sunt fixate respectivele interceptări. Sunt fonograme publicate în scop comercial, în sensul art. 123 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996: fonogramele cuprinzând interpretări, execuții și alte sunete realizate în scopul identificării și autopromovării unui post de radiodifuziune sau a unui program al acestuia, fonograme al căror producător este fie postul de radiodifuziune respectiv, fie un alt producător de fonograme care a realizat fonograme la comanda postului respectiv de radiodifuziune, precum și fonogramele cuprinzând interpretări, execuții și alte sunete, realizate în scopul difuzării lor pentru promovarea unui produs sau serviciu, aparținând unui terț în raport cu postul de radiodifuziune, ca formă de publicitate a produsului sau serviciului respectiv. Decizia contestată de reclamant desemnează pârâta A.R.A.I.E.X. drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea celor două tipuri de fonograme definite de Metodologia sus amintită, respectiv fonograme de comerț, în sensul art. 123 1 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996 și fonograme publicate în scop comercial, în sensul art. 123 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996, ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune. S-a constatat, așadar, că pentru exercitarea dreptului prev. de art. 123 1 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996 gestiunea colectivă este obligatorie, iar pentru exercitarea dreptului prev. de art. 123 2 alin. (1) lit. f din Legea nr. 8/1996 gestiunea colectivă este facultativă. Potrivit disp. art. 133 alin. (1) - (3) din Legea nr. 8/1996, colectarea sumelor datorate de utilizatori sau de alți plătitori se face de organismul de gestiune colectivă al cărui repertoriu se utilizează. În situația în care există mai multe organisme de gestiune colectivă pentru același domeniu de creație, iar drepturile gestionate sunt din categoria celor prevăzute la art. 123 2 , organismele beneficiare stabilesc, printr-un protocol care se depune la O.R.D.A. în vederea publicării în M. Of. al României, Partea I, pe cheltuiala acestora, următoarele: a) criteriile repartizării între organisme a remunerației; b) organismul de gestiune colectivă care urmează să fie numit dintre acestea, prin decizie a directorului general al O.R.D.A., drept colector în domeniul titularilor de drepturi în cauză; c) modalitatea de evidențiere și justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune colector. De asemenea, s-a constatat că în speță nu a fost încheiat un asemenea protocol de către organismele de gestiune colectivă din domeniul fonogramelor publicate în scop comercial, astfel că desemnarea colectorului sumelor datorate de utilizatori sau de alți plătitori nu se poate face decât prin decizie a directorului general al O.R.D.A., cu respectarea criteriului reprezentativității organismului de gestiune colectivă desemnat, iar acest criteriu nu a fost respectat la emiterea Deciziei nr. 10/2012, din moment ce pârâta A.R.A.I.E.X. numără câteva sute de membri, conform site-ului O.R.D.A., fiind înființată la data de 14 iulie 2011, iar reclamantul are un număr de membri incomparabil mai mare decât cel al pârâtei, membri direcți, aproximativ 11.000 și membri indirecți(conform acordurilor bilaterale încheiate cu mai multe state) aproximativ 1.000.000. În lipsa protocolului la care se referă art. 133 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, desemnarea organismului de gestiune colectivă care va colecta sumele datorate de utilizatori sau de alți plătitori nu se poate face în mod arbitrar de către directorul general al O.R.D.A., legea instituind criteriul reprezentativității care are în vedere numărul membrilor organismului de gestiune colectivă, iar încălcarea disp. art. 133 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, prin nesocotirea criteriului reprezentativității constituie o cauză de nulitate a deciziei ce face obiectul prezentei acțiuni. În cazul fonogramelor de comerț, gestiunea colectivă este obligatorie, conform art. 123 1 lit. f) din Legea nr. 8/1996, iar legea nu mai impune pentru desemnarea organismului colector criteriul reprezentativității. Nefiind reglementată modalitatea de desemnare a colectorului în situația gestiunii colective obligatorii, atunci când există mai multe organisme de gestiune colectivă pentru aceeași categorie de titulari de drepturi, se impune ca emitentul deciziei de desemnare să precizeze, în concret, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază desemnarea unui anumit organism de gestiune. În decizia contestată nu sunt menționate motivele care au determinat desemnarea pârâtei A.R.A.I.E.X. colector al remunerațiilor cuvenite pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț sau a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune. O.R.D.A. nu justifică desemnarea pârâtei A.R.A.I.E.X. în calitate de colector al remunerațiilor, nici în cazul celor cuvenite pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora, situație în care este obligatorie aplicarea criteriului reprezentativității, nici în cazul celor cuvenite pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț ori a reproducerilor acestora pentru care Legea nr. 8/1996 nu prevede obligativitatea aplicării acestui criteriu, Curtea apreciind că și în cazul fonogramelor de comerț, desemnarea organismului de gestiune colectivă colector se putea face prin raportare la criteriul reprezentativității, din moment ce art. 129 1 din Legea nr. 8/1996 prevede că în cazul gestiunii colective obligatorii, dacă un titular nu este asociat la niciun organism, competența revine organismului din domeniu cu cel mai mare număr de membrii. S-a constatat că deși se indică disp. art. 133 alin. (3) ca fiind cele în baza cărora a fost formulată propunerea de desemnare a pârâtei A.R.A.I.E.X. drept colector, pârâtul O.R.D.A. încalcă aceste dispoziții și în cazul în care era obligatorie respectarea criteriului reprezentativității, fără să motiveze în concret, de ce pârâta A.R.A.I.E.X., care nu îndeplinește acest criteriu, a fost desemnată colector al remunerațiilor pentru comunicarea publică și radiodifuzarea celor două categorii de fonograme ori a reproducerilor acestora. S-a reținut că în scopul respectării de către reclamant a dispozițiilor legale menționate la pct. 4 din Referatul sus amintit (art. 124, art. 130 alin. (1) lit. a), c), e), i), din Legea nr. 8/1996), O.R.D.A. a emis Decizia nr. 304 din 28 decembrie 2011 privind acordarea unui termen reclamantului pentru intrarea în legalitate(un termen de 30 de zile). De asemenea, O.R.D.A. a emis și Decizia nr. 229 din 03 august 2011 privind acordarea unui termen pentru intrarea în legalitate(de 30 de zile) reclamantului, în scopul inițierii de negocieri ale metodologiilor pentru care s-a împlinit termenul de 3 ani prev. la art. 131 3 din Legea nr. 8/1996, respectiv pentru domeniile comunicare publică și radiodifuzare T.V. Din susținerile pârâtului O.R.D.A. a rezultat că emiterea Deciziei nr. 10 din 03 februarie 2012, ce face obiectul prezentei acțiuni, are un caracter sancționator pentru reclamant, fiind invocată în acest sens și Decizia nr. 6 din 31 ianuarie 2012 prin care O.R.D.A. a retras temporar avizul de funcționare al reclamantului, pentru nerespectarea prevederilor Deciziilor nr. 229 din 03 august 2011 și nr. 304 din 28 decembrie 2011. Prin sentința civilă nr. 5735 din 12 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a anulat Decizia nr. 229 din 03 august 2011 emisă de pârâtul O.R.D.A., iar acțiunea având ca obiect anularea Deciziei O.R.D.A. nr. 304 din 28 februarie 2011 se află în curs de soluționare pe rolul acestei instanțe. Decizia nr. 6 din 31 ianuarie 2012 prin care i s-a retras temporar avizul de funcționare a fost anulată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sentința civilă nr. 6392/2012 rămânând irevocabilă prin nerecurare. Prin urmare, s-a constatat că pârâtul nu poate invoca drept justificare pentru emiterea Deciziei nr. 10/2012 niciuna dintre cele trei decizii sus menționate, având în vedere că decizia prin care se desemnează un organism de gestiune colectivă drept colector al remunerațiilor pentru o anumită categorie de drepturi nu reprezintă o decizie de sancționare a unui alt organism de gestiune colectivă din același domeniu de creație, ci un act administrativ emis în conformitate cu criteriile reglementate de Legea nr. 8/1996 pentru a căror nerespectare nu se poate invoca drept justificare încălcarea acestei legi de către organismul de gestiune respectiv, câtă vreme sancțiunile pentru o astfel de încălcare sunt prevăzute în mod expres de lege, printre acestea nefiind schimbarea criteriilor de desemnare a organismului colector al remunerațiilor. Decizia nr. 10 din 03 februarie 2012 nu este un act normativ în sensul art. 3 lit. a) din această lege (actul emis sau adoptat de o autoritate publică, cu aplicabilitate generală), ci este un act administrativ cu caracter individual, având ca destinatar o persoană juridică determinată, ceea ce face inaplicabile disp. art. 6 din Legea nr. 52/2003. Dar aceasta nu înseamnă că în speță nu sunt aplicabile disp. art. 7 din același act normativ care reglementează participarea la procesul de luare a deciziilor, înțelegându-se prin luarea deciziei, conform art. 3 lit. b) din Lege, procesul deliberativ desfășurat de autoritățile publice, fără a se face nicio distincție după cum acest proces privește emiterea unor acte normative sau a unor acte cu caracter individual. În consecință, pârâtul O.R.D.A. avea obligația de a asigura transparența decizională în privința deciziei ce face obiectul litigiului de față, reclamantul având dreptul de a fi informat în condițiile art. 7 din Legea nr. 52/2003, obligație ce nu a fost respectată. Referitor la motivul de nulitate a deciziei constând în emiterea ei cu depășirea termenului de 30 de zile prev. de art. 133 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, s-a apreciat că acesta nu poate fi reținut, acest text de lege nereglementând sancțiunea nulității absolute a actului de desemnare a organismului de gestiune colectivă colector al remunerațiilor, emis cu nerespectarea termenului de 30 zile de la data intrării în vigoare a metodologiei O.R.D.A. Din probele administrate a rezultat că reclamantul a fost vătămat prin încălcarea de către O.R.D.A. a criteriului reglementat de lege pentru desemnarea colectorului remunerațiilor în cazul gestiunii colective facultative, respectiv prin desemnarea în mod arbitrar a colectorului remunerațiilor în cazul gestiunii colective obligatorii și nu prin emiterea deciziei de desemnare a organismului de gestiune colectivă colector cu depășirea termenului de 30 de zile prev. de art. 133 alin. 3 din Legea nr. 8/1996. Susținerea reclamantului potrivit căruia Decizia O.R.D.A. nr. 216/2011 prin care a fost desemnat colector unic a fost dată în aplicarea Deciziei civile nr. 153/A/2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, nu a fost reținută, având în vedere că prin hotărârea judecătorească invocată se stabilește forma finală a metodologiei amintite, nu se desemnează reclamantul drept colector unic al remunerațiilor la care se referă această metodologie. Deși Decizia O.R.D.A. nr. 216/2011 a fost dată în aplicarea metodologiei respective, întrucât orice decizie emisă conform art. 133 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 are în vedere o metodologie, dintre cele la care se referă art. 130 alin. (1) lit. b din lege, dar desemnarea reclamantului ca și colector unic, prin raportare la metodologia stabilită prin Decizia civilă nr. 153/A/2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, s-a făcut în considerarea criteriilor reglementate de Legea nr. 8/1996, neputându-se aprecia că hotărârea judecătorească stabilește atât forma finală a metodologiei, cât și colectorul remunerațiilor la care se referă metodologia, astfel că este neîntemeiată critica privind nerespectarea hotărârii judecătorești irevocabile. Recurenta A.R.A.I.E.X. a solicitat, prin cererea de recurs, a se constata nelegalitatea și netemeinicia sentinței recurate, având în vedere următoarele motive: 1. Intimata - reclamantă C.R.E.D.I.D.A.M. nu era titulara tuturor drepturilor de colectare conferite recurentei prin decizia contestată. S-a învederat că la momentul adoptării Deciziei O.R.D.A. nr. 10/2012 reclamanta C.R.E.D.I.D.A.M. își exercita dreptul de a colecta remunerațiile în temeiul Deciziei O.R.D.A. nr. 115/2006, iar această ultimă decizie invocată avea ca obiect desemnarea C.R.E.D.I.D.A.M. drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor ”pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora” nu și a fonogramelor de comerț. Pe de altă parte, s-a arătat că obiectul Deciziei O.R.D.A. nr. 10/2012, contestată prin cererea de chemare în judecată, îl constituie ”desemnarea organismului de gestiune colectivă A.R.A.I.E. (A.R.A.I.E.X.) drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune”. În aceste condiții, s-a susținut că reclamanta C.R.E.D.I.D.A.M. nu fusese niciodată desemnată colector pentru remunerațiile descrise de art. 123 1 lit. f) din Legea nr. 8/1996 (”fonograme de comerț”) ci numai pentru remunerațiile descrise de art. 123 2 lit. f) din același act normativ (”fonograme publicate în scop comercial”), astfel că prin emiterea Deciziei O.R.D.A. nr. 10/2012 nu au fost prejudiciate drepturile reclamantei cu privire la colectarea remunerațiilor pentru fonogramele de comerț, atâta timp cât acestea nu i-au fost atribuite niciodată. S-a relevat că singura Decizie O.R.D.A. prin care reclamanta a fost investită cu atributul colectării remunerațiilor de comerț este cea cu nr. 158 din data de 28 septembrie 2012 (ulterioară însă deciziei atacate în litigiu) prin care C.R.E.D.I.D.A.M. a fost desemnat colector, în mod provizoriu, ”până la pronunțarea de către instanțele de judecată a unei hotărâri definitive și irevocabile”, și că până la data adoptării Deciziei O.R.D.A. nr. 10/2012 reclamanta (ca de altfel niciun alt organism de gestiune colectivă) nu a fost vreodată învestită cu prerogativa colectării remunerațiilor datorate radiodifuzării fonogramelor de comerț. Prin urmare, s-a arătat că cel puțin cu privire la acest tip de fonograme, este exclusă existența unui drept sau interes legitim pe care reclamanta îl putea invoca pentru anularea Deciziei O.R.D.A. nr. 10/2012, așa cum impune art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, și că se impune a se constata că reclamanta nu a solicitat obligarea pârâtei O.R.D.A. la emiterea unei decizii de numire drept colector în acest domeniu astfel încât o eventuală admitere a cererii ar genera revenirea la situația anterioară actului contestat, adică la lipsa unui organism desemnat drept colector în acest domeniu. Or, instanța de fond a ignorat acest aspect, anume acela că reclamanta nu a solicitat nici O.R.D.A. și nici prin acțiunea care a format obiectul dosarului de față numirea sa în calitate de colector pentru domeniul colectării remunerației datorate pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț.

În mod greșit a considerat instanța de fond că decizia O.R.D.A. contestată ar fi nemotivată. S-a susținut că judecătorul fondului, reluând în totalitate susținerile reclamantei, a apreciat în mod eronat faptul că actul administrativ atacat nu ar fi motivat, în condițiile în care este de necontestat că la baza emiterii deciziei a stat referatul R.G. din 2012, care se regăsește la dosarul pricinii și conține justificarea măsurii numirii altui organism de gestiune colectivă în funcția de colector, iar pe de altă parte în jurisprudența instanței supreme s-a statuat că nu este necesar ca motivarea actului administrativ să fie conținută în chiar cuprinsul acestuia atâta timp cât actul administrativ se fundamentează pe un alt înscris.

În mod greșit a apreciat instanța de fond că O.R.D.A. nu avea posibilitatea numirii unui alt organism de gestiune, cu excepția C.R.E.D.I.D.A.M., în calitate de colector. Recurenta a susținut că prima instanță a ignorat atribuțiile O.R.D.A, prevăzute de art. 137 alin. (1) și art. 138 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, precum și împrejurarea că aceasta este unica autoritate de reglementare, supraveghere, autorizare și control, și a acordat C.R.E.D.I.D.A.M., în mod nelegal, un privilegiu necunoscut de legislația în vigoare, anume inamovibilitatea în calitatea de colector. S-a mai arătat că însușindu-și punctul de vedere al reclamantei instanța de fond a golit de conținut prevederile art. 138 din Legea nr. 8/1996, adică a rolului O.R.D.A. în gestionarea drepturilor de autor, și a confirmat susținerile acesteia în ceea ce privește necesitatea emiterii unei decizii de intrare în legalitate și, în situația nerespectării acesteia, să se dispună retragerea avizului de funcționare. S-a solicitat a se constata că și cu privire la acest aspect prima instanță s-a aflat în eroare, în primul rând datorită faptului că art. 138 3 din Legea nr. 8/1996 prevede posibilitatea și nu obligația emiterii unei decizii de intrare în legalitate, și îl doilea rând întrucât O.R.D.A. a indicat în cuprinsul întâmpinării, în mod punctual, deficiențele grave constatate în activitatea de colectare a C.R.E.D.I.D.A.M. și care s-au materializat în emiterea deciziei de intrare în legalitate nr. 304 din 28 decembrie 2011. Or, Legea nr. 8/1996 își propune garantarea și protejarea drepturilor autorilor operelor (în cauză al autorilor de fonograme), și prin urmare atunci când garantul respectării acestor drepturi, respectiv pârâta O.R.D.A., a constatat că organismul de gestiune colectivă C.R.E.D.I.D.A.M. a încălcat în mod grav atribuțiile și obligațiile legale, în virtutea prevederilor art. 137 și 138 din Legea nr. 8/1996, a numit celălalt organism de gestiune colectivă care activa în domeniu și care se bucura de o bună reputație.

În mod greșit a reținut instanța de fond că prin emiterea Deciziei nr. 10/2012 ar fi fost încălcate dispozițiile art. 133 alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996. Cu privire la acest aspect, s-a învederat că deși instanța a făcut o corectă delimitare a remunerațiilor pentru care gestiunea colectivă este obligatorie de cele pentru care gestiunea este facultativă, a greșit totuși în ceea ce privește modul de alegere al colectorului. În acest sens s-a reamintit că la ultimul termen de judecată reclamanta C.R.E.D.I.D.A.M. a mai susținut că în situația în care organismele de gestiune colectivă nu ajung la un consens și nu întocmesc protocolul prevăzut la alin. (2) O.R.D.A. va desemna organismul colector pe baza reprezentativității și că având în vedere faptul că aceasta este organismul cu cel mai mare număr de membri aplicarea criteriului reprezentativității ar presupune desemnarea sa, în mod automat, drept colector. Recurenta a apreciat că în mod greșit curtea de apel și-a însușit și acest punct de vedere, întrucât în cazul drepturilor a căror gestiune este facultativă prevederile art. 133 alin. (2) și (3) nu conferă nici un drept deosebit organismului cu cel mai mare număr de membri. Reprezentativitatea, s-a relevat, nu înseamnă ”organismul cu numărul cel mai mare de membri”, iar Legea nr. 8/1996 nu oferă o definiție a termenului de ”reprezentativitate” cuprins în art. 133 alin. (3) al legii. Cu toate acestea, acelașii act normativ utilizează noțiune de ”organism cu numărul cel mai mare de membri” prin art. 129 1 . A mai observat recurenta că în timp ce art. 133 alin. (3) se referă la colectarea drepturilor pentru care gestiunea colectivă este facultativă, art. 129 1 se referă la repartizarea remunerațiilor pentru cazul în care gestiunea colectivă este obligatorie, și că în egală măsură cele două articole ale Legii nr. 8/1996 privesc domenii diametral opuse (art. 133 alin. (2) gestiunea facultativă și art. 129 1 gestiunea obligatorie), precum și activități distincte (art. 133 alin. (2) colectare și 129 1 repartizare). Prin urmare, s-a considerat, ținându-se seama de distincția clară dintre cele două activități, că este mai mult decât evident că și criteriile de numire sunt distincte și că legiuitorul nu a înțeles să folosească noțiunea de ”reprezentativitate” drept organismul cu ”cel mai mare număr de membri”. În aceste condiții, contrar celor reținute de prima instanță, s-a solicitat a se constata că, în lumina art. 133 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, prin reprezentativitate nu se va înțelege organismul cu cel mai mare număr de membri, ci acel organism care va putea îndeplini obligațiile legale, asigurând astfel cea mai bună reprezentare a intereselor beneficiarilor legii, adică a autorilor de fonograme. Ori, atât timp cât organismul care colecta până la momentul emiterii deciziei contestate a dovedit că nu își mai conducea activitatea în interesul celor pe care ar fi trebuit să îi reprezinte, în mod firesc O.R.D.A. a desemnat colector celălalt organism din piață, adică recurenta, care nu înregistra deficiențe în activitate. S-a învederat de către A.R.A.I.E.X. că instanța de fond a ignorat un alt aspect invocat de către recurentă din care rezulta necesitatea numirii unui alt organism decât C.R.E.D.I.D.A.M. în calitate de colector, anume cel referitor la eforturile O.R.D.A. și ale pârâtei, după înființarea acesteia, de demarare a negocierilor privind modul de partajare a remunerațiilor colectate, astfel încât să poată fi repartizată și membrilor recurentei remunerațiile ce li se cuveneau. S-a arătat că reclamanta C.R.E.D.I.D.A.M. s-a eschivat, prin orice mijloc, de a participa în mod constructiv, atât la ședințele organizate de O.R.D.A. cât și la întâlnirile propuse de recurentă, prin această atitudine urmărindu-se tergiversarea pe cât posibil a transmiterii către A.R.A.I.E.X. a remunerațiilor cuvenite membrilor acestui organism astfel încât aceștia să fie nevoiți să se îndrepte către C.R.E.D.I.D.A.M.. Cu alte cuvinte, intimata reclamantă a urmărit, cu obstinație, păstrarea monopolului în domeniul colectării, eliminarea concurenților, chiar dacă această atitudine a avut consecințe grave asupra membrilor recurentei. Prin urmare, s-a susținut că atunci când organismul de gestiune colectivă, fie el și cel cu cei mai mulți membri, actionează împotriva unor artiști, îngrădindu-le dreptul de a încasa remunerațiile de la un alt organism similar, criteriul reprezentativității nu mai este îndeplinit, iar O.R.D.A. era îndreptățită să intervină, în virtutea prerogativelor legale, prin emiterea Deciziei nr. 10/2012.

În mod greșit a reținut prima instanță incidența în litigiu a Legii nr. 52/2003, precum și încălcarea prevederilor art. 7 din acest act normativ. Recurenta a precizat că art. 3 lit. b) din Legea nr. 52/2003, reținut de instanța de fond, face referire la ”procesele deliberative”. Ori, prin ele însele, aceste procese presupun dezbateri, în care membrii organului administrativ prezintă argumente pro și contra unui anumit proiect, o asemenea procedură deliberativă fiind specifică organelor de administrație locală, ale căror decizii sunt luate într-adevăr urmare unor dezbateri. În schimb conducerea O.R.D.A. este asigurată de o singură persoană, directorul general și nu de un organ deliberativ, astfel că în mod firesc procesul de luare a deciziilor directorului general O.R.D.A. nu presupune organizarea unor ședințe. S-a concluzionat, prin urmare, că în cauză nu își găsește aplicarea art. 7 din Legea nr. 52/2003, conform căruia este reglementată participarea persoanelor interesate la ”ședințele publice”. Prin întâmpinarea depusă intimatul C.R.A.D.A.I. - C.R.E.D.I.D.A.M. a solicitat respingerea recursului formulat de A.R.A.I.E. - A.R.A.I.E.X. împotriva sentinței civile nr. 655 din data de 12 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică, și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Sub aspectul primului motiv invocat prin cererea de recurs, intimata C.R.E.D.I.D.A.M. a susținut că acesta este neîntemeiat, dreptul și interesul legitim în formularea cererii de anulare a Deciziei nr. 10/2012 fiind justificat, pe de o parte, de vocația de colector a C.R.E.D.I.D.A.M. în virtutea criteriului reprezentativității consacrat prin lege, și pe de altă parte de caracterul sancționator imprimat deciziei contestate. Desemnarea drept colector pentru sursa radio a organismului de gestiune colectivă A.R.A.I.E.X., prin Decizia nr. 10/2012 a directorului general al O.R.D.A., s-a realizat în mod abuziv, cu încălcarea prevederilor imperative ale Legii nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, prevederi care sunt foarte clare în sensul că principiul reprezentativității expres prevăzut de lege trebuie să primeze, în situația coexistenței pe piață a mai multor organisme de gestiune colectivă. Prin urmare, așa cum rezultă și din probatoriul analizat în cauză de instanța de fond, C.R.E.D.I.D.A.M. era singurul organism de gestiune colectivă care îndeplinea cerințele de reprezentativitate prevăzute de lege, justificând pe deplin vocația de colector pe sursa radio. Cu toate acestea, O.R.D.A. a desemnat colector organismul A.R.A.I.E.X. și, pentru a justifica măcar în aparență motivul desemnării unui organism nou înființat și nereprezentativ, a imprimat Deciziei O.R.D.A. nr. 10/2012 un caracter sancționator, invocând prin referatul care a stat la baza emiterii acesteia (din 3 februarie 2012) pretinse încălcări ale legii pentru care C.R.E.D.I.D.A.M. fusese deja sancționat prin alte decizii emise de O.R.D.A., respectiv Decizia nr. 304 din 28 decembrie 2011, Decizia nr. 229/2011 și Decizia nr. 6 din 31 ianuarie 2012. Toate deciziile menționate au fost anulate în mod irevocabil de către instanțele de judecată, și, cu ocazia analizării acestor decizii, au fost verificate pe fond toate aspectele menționate de O.R.D.A. cu privire la pretinsele încălcări ale legii de către C.R.E.D.I.D.A.M., menționate și în referatul care a stat la baza emiterii Deciziei O.R.D.A. nr. 10/2012. Practic, s-a arătat de către intimata reclamantă, întreaga motivare oferită de O.R.D.A. prin referatul menționat mai sus a fost desființată cu ocazia analizării actelor administrative sancționatoare, ea nemaiputând constitui fundamentul Deciziei O.R.D.A. nr. 10/2012. Intimata a susținut că recurenta încearcă cu rea credință să inducă instanța în eroare cu privire la calitatea de colector a C.R.E.D.I.D.A.M., în acest sens A.R.A.I.E.X. încercând să-și construiască apărările invocând Decizia O.R.D.A. nr. 115/2006, prin care C.R.E.D.I.D.A.M. a fost desemnat drept colector pentru o altă metodologie, respectiv pentru Decizia O.R.D.A. nr. 74/2006 modificată de Decizia civilă nr. 23/A/2007 a Curții de Apel București publicată în M. Of. nr. 572/21 august 2007. Or, prin analizarea Deciziei O.R.D.A. nr. 10/2012 se pune problema desemnării colectorului pentru ultima metodologie negociată cu utilizatorii, respectiv Decizia civilă nr. 153A/2011 a Curții de Apel București pusă în aplicare prin Decizia O.R.D.A. nr. 216/2011 publicată în M. Of. nr. 470/2011. Decizia O.R.D.A. nr. 10/2012 a fost emisă pentru organismul de gestiune colectivă A.R.A.I.E.X. deși la data publicării în formă definitivă și irevocabilă a Metodologiei privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, prin Decizia directorului general al O.R.D.A. nr. 216/2011 privind publicarea în M. Of. al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 153/A din 12 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze de proprietate intelectuală, A.R.A.I.E.X. nu exista, iar metodologia a fost negociată în funcție de repertoriul și pe cheltuiala C.R.E.D.I.D.A.M. Susținerea A.R.A.I.E.X. în sensul că Decizia civilă nr. 153A din 12 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze de proprietate intelectuală, a vizat numai o metodologie, fără a se referi la C.R.E.D.I.D.A.M., a fost considerată neadevărată, din moment ce chiar dispozitivul deciziei în discuție menționează că admite apelurile, printre care și cel al C.R.E.D.I.D.A.M. S-a arătat că pentru încetarea efectelor acestei hotărâri ar fi trebuit să se procedeze la noi negocieri, cu un nou arbitraj (dacă era cazul), cu atacarea sau nu a hotărârii arbitrale (dacă era cazul) și desemnarea altui organism. Altfel, în contextul în care metodologia este rezultatul unei hotărâri judecătorești în care C.R.E.D.I.D.A.M. a fost parte, nu se poate înlocui partea din dispozitivul acesteia de către O.R.D.A. În ceea ce privește Decizia nr. 158 din 28 septembrie 2012 (publicată în M. Of. al României, partea I, nr. 690 din 8 octombrie 2012), prin care O.R.D.A. a desemnat organismul de gestiune colectivă C.R.E.D.I.D.A.M. drept colector, până la pronunțarea de către instanța de judecată a unei hotărâri definitive și irevocabile, al remunerațiilor datorate artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, a susținut intimatul C.R.E.D.I.D.A.M. că aceasta reprezintă o consecință firească de achiesare a actualei conduceri a O.R.D.A. la soluțiile pronunțate, în mod repetat, de instanțele de judecată, care au admis acțiunile de suspendare și anulare formulate de C.R.E.D.I.D.A.M. împotriva deciziilor emise de O.R.D.A. cu privire la desemnarea colectorului A.R.A.I.E.X. în domeniul radiodifuzării - radio. Intimatul C.R.E.D.I.D.A.M. a susținut că în mod corect instanța de fond a reținut că Deciziile O.R.D.A. nr. 6/2011, nr. 229/2011 și nr. 304/2011 nu pot fi invocate drept justificare pentru emiterea Deciziei O.R.D.A. nr. 10/2012, că reclamanta justifică un interes în formularea cațiunii în anulare tocmai prin vocația sa de colector conferită de Legea nr. 8/1996 care impune ca singur criteriu de desemnare a colectorului criteriul reprezentativității, precum și prin prisma faptului că această decizie are un caracter de sancțiune aplicată C.R.E.D.I.D.A.M. astfel cum rezultă și din motivarea prezentată în cadrul referatului O.R.D.A., și că nu poate fi imputată C.R.E.D.I.D.A.M. (care trebuie să acționeze în interesul membrilor pe care îi reprezintă) culpa fostei conduceri O.R.D.A. în exercitarea atribuțiilor stabilite de lege. Sub aspectul motivării Deciziei O.R.D.A. nr. 10/2012, intimata a relevat că instanța de fond a reținut corect că aceasta este nemotivată, simpla enumerare a unor dispoziții normative care evocă dreptul pe care O.R.D.A. îl are de a emite astfel de decizii neputând echivala cu o motivare în adevăratul sens al cuvântului. În plus, nici evocarea unui referat intern chiar individualizat prin număr și dată de înregistrare în cuprinsul unui act administrativ nu echivalează cu motivarea actului câtă vreme actul intern nu este supus comunicării, pentru a da posibilitatea C.R.E.D.I.D.A.M. să-și exercite dreptul la apărare. A considerat intimata reclamantă că lipsa motivării, condiție intrinsecă actului administrativ, conduce la consecința anulării acestuia ca fiind nelegal și emis în mod abuziv, motivarea reprezentând o condiție esențială de legalitate a unui act administrativ cu o dublă finalitate și anume asigurarea respectării principiului transparenței actului administrativ față de subiectul de drept vizat și, din perspectiva instanței de judecată, demarcarea între actul administrativ adoptat de autoritatea publică în cadrul marjei de apreciere pe care legea i-o conferă și cel adoptat prin exces de putere. S-a precizat că referatul emis de O.R.D.A. cuprinde doar mențiuni referitoare la pretinsele încălcări ale legii de către C.R.E.D.I.D.A.M., fără a indica criteriile care ar justifica vocația de colector a A.R.A.I.E.X., or o astfel de motivare nu este în acord cu prevederile Legii nr. 8/1996 care indică foarte clar care sunt criteriile în virtutea cărora poate fi desemnat colectorul, O.R.D.A. trebuind să analizeze toate aceste aspecte înainte de a emite Decizia nr. 10/2012 și nu să se limiteze doar la aspecte legate de activitatea C.R.E.D.I.D.A.M. A fost considerat, de intimata C.R.E.D.I.D.A.M., ca neîntemeiat și cel de-al treilea motiv de recurs referitor la faptul că instanța de fond a reținut în mod greșit că ”O.R.D.A. nu avea posibilitatea numirii unui alt organism de gestiune colectivă cu excepția C.R.E.D.I.D.A.M., în calitate de colector”, în condițiile în judecătorul cauzei nu a făcut altceva decât să interpreteze ad litteram textul de lege care impune criteriul reprezentativității atât în cazul fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, gestionate în mod facultativ conform art. 123 2 din Legea nr. 8/1996 (criteriul reprezentativității este prevăzut la art. 133 alin. (2) din Legea nr. 8/1996), cât și în cazul fonogramelor de comerț, gestionate obligatoriu conform art. 123 1 (criteriul reprezentativității rezultă în mod indirect din cuprinsul art. 129 1 din Legea nr. 8/1996 care atribuie competență de colectare organismului din domeniu cu cel mai mare număr de membri). Cât privește aspectul invocat prin cererea de recurs, a încălcării prevederilor art. 133 alin. (2) și (3) din Legea nr. 8/1996, intimata C.R.E.D.I.D.A.M. a învederat următoarele: În cazul gestiunii colective facultative, O.R.D.A. a făcut aplicarea art. 133 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, fără a respecta dispozițiile acestui articol cu privire la termenul de 3o de zile de la data intrării în vigoare a metodologiei și cu privire la condiția reprezentativității impuse prin lege și fără a avea în vedere la emiterea deciziei contestate mai multe aspecte esențiale referitoare la situația specifică a C.R.E.D.I.D.A.M. În ceea ce privește fonogramele de comerț, care se gestionează obligatoriu (conform art. 123 1 din Legea nr. 8/1996), O.R.D.A. nu avea dreptul să desemneze colector, procedura prevăzută de art. 133 fiind aplicabilă doar în cazul gestiunii colective facultative. Practic, în această situație O.R.D.A. nu avea temei legal pentru desemnarea colectorului (pe sursa radio, C.R.E.D.I.D.A.M. a colectat în perioada 1 octombrie 2010 - 9 februarie 2012, fără a fi nominalizat de O.R.D.A. prin decizie, iar reprezentanții posturilor de radio au recunoscut în mod expres C.R.E.D.I.D.A.M. ca fiind partenerul de negocieri, arbitraj și apel, și au recunoscut în raport de dispozițiile art. 133 alin. (1) că repertoriul gestionat de C.R.E.D.I.D.A.M. este radiodifuzat), iar lipsa unei prevederi legale exprese nu conferă O.R.D.A. dreptul discreționar de a înlocui colectorul pe sursa radio fără nici un fel de criteriu și fără nici un fel de motivare clară și în legătură directă cu cauza. Referitor la calitatea de colector a C.R.E.D.I.D.A.M. anterior emiterii Deciziei O.R.D.A. nr. 10/2012 a subliniat intimata că organismul de gestiune colectivă C.R.E.D.I.D.A.M. a fost și este recunoscut de utilizatori drept colector al remunerațiilor pentru sursa radio ca urmare a faptului că a parcurs, pe cheltuiala sa și în funcție de repertoriul său, toate cele trei faze de stabilire a metodologiei pe radio: faza negocierii directe cu utilizatorii, faza arbitrajului și ulterior, apelul formulat împotriva hotărârii arbitrale. În plus, pentru aceeași metodologie, în cazul producătorilor de fonograme (U.P.F.R. și A.D.P.F.R.) O.R.D.A. a aplicat un tratament diferit, desemnând drept colector organismul reprezentativ, respectiv U.P.F.R. În concluzie, față de aceste aspecte mai sus menționate, dovedite cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a solicitat intimata a se constata că este evidentă disproporția dintre cele două organisme de gestiune colectivă C.R.E.D.I.D.A.M. (peste 11.000 membri direcți) și A.R.A.I.E.X. (peste 800 membri), fiind prin urmare logic și firesc ca procedura de colectare să fie inversată, în sensul colectării sumelor de organismul de gestiune colectivă reprezentativ din toate punctele de vedere. Cu toate acestea, Decizia O.R.D.A. nr. 10/2012 și referatul care a stat la baza acesteia nu prezintă deloc argumentele care au determinat alegerea A.R.A.I.E.X. drept colector. Referatul face referire doar la pretinse încălcări ale legii de către C.R.E.D.I.D.A.M. dar nici acestea nu pot fi luate în considerare devreme ce absolut toate deciziile prin care C.R.E.D.I.D.A.M. a fost sancționat în vreun fel de O.R.D.A. au fost anulate de instanțele de contencios administrativ constatându-se că au fost emise în mod abuziv tocmai cu scopul prejudicierii imaginii C.R.E.D.I.D.A.M. și construirii unor motive aparente pentru emiterea unor decizii de schimbare a colectorului. În ceea ce privește susținerea recurentei că reclamanta a încercat să se sustragă de la orice fel de negocieri, a solicitat intimata C.R.E.D.I.D.A.M. a se constata că aceasta este contrazisă de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reprezentanții O.R.D.A. cunoscând că cele două organisme de gestiune colectivă au stabilit o întâlnire pentru data de 7 februarie 2012 în vederea negocierilor. În fine, intimata C.R.E.D.I.D.A.M. a susținut că hotărârea atacată este temeinică și legală și sub aspectul încălcării prevederilor art. 7 din Legea nr. 52/2003, O.R.D.A. având obligația în calitate de autoritate a administrației publice, în virtutea respectării principiului transparenței, de a informa și a supune dezbaterii publice proiectul acestei decizii cu atât mai mult cu cât stabilirea Metodologiei privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, publicată în baza Deciziei directorului general al O.R.D.A. nr. 216/2011 privind publicarea în M. Of. al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 153/A din data de 12 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze de proprietate intelectuală, a fost făcută pe cheltuiala C.R.E.D.I.D.A.M. și în raport de repertoriul C.R.E.D.I.D.A.M. Mai mult decât atât, intimata a considerat că transparența decizională trebuia asigurată în raport de organismul de gestiune colectivă C.R.E.D.I.D.A.M. deoarece la data emiterii Deciziei nr. 1 din 3 februarie 2012 activitatea C.R.E.D.I.D.A.M. era suspendată prin Decizia O.R.D.A. nr. 6 din 31 ianuarie 2012, acțiunile C.R.E.D.I.D.A.M. fiind limitate. Intimatul O.R.D.A. nu a depus la dosar întâmpinare, în termenul prevăzut de lege, formulând doar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză de către A.R.A.I.E.X.. Intimata O.R.D.A. a învederat că Decizia nr. 10 din data de 3 februarie 2012 a fost emisă nu numai cu încălcarea criteriului reprezentativității instituit de prevederile art. 133 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, obligatoriu la desemnarea organismului de gestiune colectivă colector pentru un domeniu de creație, ci și a criteriului numărului de membri instituit de dispozițiile art. 129 1 din Legea nr. 8/1996, că emiterea pentru C.R.E.D.I.D.A.M. a două decizii de intrare în legalitate (Decizia nr. 229 din 3 august 2011 și Decizia nr. 304 din 28 decembrie 2011, anulate de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în Dosarele nr. 850/2/2012 și nr. 719/2/2012) nu poate constitui un motiv pentru desemnarea altui organism de gestiune colectivă drept colector, și că desemnarea colectorului este o măsură de administrare care are ca principal obiectiv ocrotirea titularilor drepturilor de autor pentru care se colectează remunerațiile de la utilizatori de către organismele de gestiune colectivă. Intimatul O.R.D.A. a mai susținut că Legea nr. 8/1996 instituie, prin art. 138 3 , în mod expres, o sancțiune pentru situația în care un organism de gestiune colectivă nu respectă decizia de acordare a unui termen pentru intrarea în legalitate, rămasă definitivă, și că textul de lege menționat prevede că, în caz de nerespectare a deciziei de acordare a unui termen în vederea intrării în legalitate, O.R.D.A. poate retrage temporar avizul prevăzut la art. 125 din Legea nr. 8/1996, cu consecința suspendării activității până la schimbarea administratorului general. Recursul declarat de A.R.A.I.E. - A.R.A.I.E.X. împotriva sentinței civile nr. 655 din data de 12 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, este nefondat și urmează a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. În mod întemeiat instanța de fond, prin sentința civilă nr. 655 din data de 12 februarie 2013, urmare interpretării și aplicării corecte a legii la circumstanțele de fapt ale litigiului, a procedat la admiterea acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamantul C.R.A.D.A.I. - C.R.E.D.I.D.A.M., astfel cum a fost modificată, în contradictoriu cu pârâții O.R.D.A. și A.R.A.I.E. - A.R.A.I.E.X., și la anularea în consecință a Deciziei nr. 10 din data de 3 februarie 2012 emisă de directorul general al O.R.D.A., publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 104 din 9 februarie 2012, prin care a fost desemnat organismul de gestiune colectivă A.R.A.I.E. - A.R.A.I.E.X. drept colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, stabilite prin Metodologia privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, publicată în baza Deciziei directorului general al O.R.D.A. nr. 216/2011 privind publicarea în M. Of. al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 153/A din 12 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze de proprietate intelectuală. Cum rezultă din preambulul actului administrativ contestat în litigiu, Decizia nr. 10 din data de 3 februarie 2012 a directorului general al O.R.D.A. a fost emisă în conformitate cu prevederile art. 138 alin. (1) lit. a) și h) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, în baza prevederilor art. 7 alin. (3) din H.G. nr. 401/2006 privind organizarea, funcționarea, structura personalului și dotările necesare îndeplinirii atribuțiilor O.R.D.A., cu modificările ulterioare, având în vedere prevederile punctului 3 din Metodologia privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, cuprinsă în Decizia civilă nr. 153/A din 12 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze de proprietate intelectuală, publicată în baza Deciziei directorului general al O.R.D.A. nr. 216/2011, și ținând cont de Referatul D.R.G.C. din 2 februarie 2012. Potrivit pct. 3 din Metodologia privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț și a celor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de radiodifuziune, cuprinsă în Decizia civilă nr. 153/A din 12 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze de proprietate intelectuală, ”În lipsa altor dispoziții contractuale opozabile producătorilor de fonograme și/sau artiștilor interpreți sau executanți, utilizarea (prin radiodifuzare) de către organismele de radiodifuziune a fonogramelor de comerț și a celor publ