ÎCCJ, decizie (scj.ro #128557)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #128557) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Cerere de intervenție accesorie formulată în favoarea lichidatorului judiciar. Condiții de admisibilitate din perspectiva dispozițiilor art. 61 alin. (3) din noul Cod de procedură civilă
Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Părțile
Index alfabetic : cerere de intervenție accesorie
lichidator judiciar
excepția lipsei interesului
NCPC, art. 61 alin. (3), art. 63 alin. (1)-(2)
Legea nr.85/2006, art. 14 alin. (7), art. 107 alin. (1) lit. d)
Potrivit art. 61 alin. (3) C. proc. civ., intervenția accesorie trebuie să sprijine apărarea uneia dintre părți.
Nu se poate reține incidența acestor dispoziții legale pentru a se putea analiza admisibilitatea cererii de intervenție accesorie formulată de către unul dintre creditorii societății aflate în insolvență în sprijinul apărării lichidatorului judiciar propus spre înlocuire, întrucât lichidatorul judiciar nu este parte în litigiu, el fiind doar reprezentantul societății falite, iar simpla calitate de creditor în cadrul procedurii de insolvență nu este suficientă pentru a se dovedi condiția interesului acestuia de a formula o astfel de cerere.
Secția a II-a civilă, Decizia nr. 249 din 4 februarie 2016
Notă
: Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei a fost abrogata de Legea nr. 85/2014 la data de 28 iunie 2014.
Prin sentința civilă nr. 10756 din 15.12.2014, Tribunalul București, Secția a VII-a civilă a dispus intrarea în faliment a debitoarei SC A. SRL prin procedura generală în temeiul dispozițiilor art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Prin încheierea din 09.02.2015 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a civilă, în dosarul nr. xx333/3/2014/a16, în contradictoriu cu intimata SC A. SRL prin administrator judiciar B. S.P.R.L. și C. S.P.R.L. pentru SC A. SRL având ca obiect procedura falimentului deschisă împotriva debitoarei SC A. SRL, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiate cererile de confirmare a lichidatorului judiciar C. SPRL desemnat de către Adunarea Creditorilor în ședința din 16 ianuarie 2015.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel intimata Banca D. SA.
În cadrul judecății în apel au formulat cereri de intervenție accesorie în interesul intimatului lichidator B. SPRL, petenții E., F., G. și H.
Prin încheierea de ședință din data de 12.06.2015, Curtea de Apel București, Secția a VI-a civilă a respins cererile de intervenție formulate de petenți ca inadmisibile.
Împotriva încheierii de ședință din 12.06.2015 a Curții de Apel București, Secția a VI-a civilă au declarat recurs petenții E., F., G. și H.
Motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul recurentului E. și dezvoltarea lor.
În susținerea recursului, recurentul a invocat o serie de critici de nelegalitate, care s-ar circumscrie, în opinia sa, motivelor de recurs prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precum și art. 63 alin. (1) și (2) C. proc. civ.
Argumentele recurentului constau în următoarele :
Potrivit dispozițiilor art. 63 alin. (1) și (2) C. proc. civ. recurentul apreciază că cererea de intervenție formulată este admisibilă în principiu, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de textul menționat.
Potrivit trăsăturilor juridice ale intervenției accesorii, se poate aprecia că intervenientul accesoriu este un simplu apărător al uneia dintre părți, dimpotrivă, intervenientul accesoriu are un interes propriu în a lua parte la rezolvarea litigiului și a sprijini una dintre părți în câștigarea procesului.
Astfel, interesul recurentului în a sprijini lichidatorul judiciar este evident, decurgând din calitatea sa de creditor, promitent cumpărător al debitoarei.
Recurentul, în continuare, reiterează motivele arătate în susținerea cererii de intervenție, susținând că singurul interes al băncii de a numi un nou lichidator este legat de refuzul de a introduce unele acțiuni în anulare împotriva promitenților cumpărători.
Dintr-un alt punct de vedere, recurentul susține că nu poate fi primită motivarea instanței de apel legată de interesul lichidatorului care corespunde cu cel al Băncii, întrucât aceasta ar încălca principiul contradictorialității. De asemenea, cererea formulată de lichidator la data de 29 ianuarie 2015 nu poate fi interpretată în sensul unei cereri de înlocuire a sa, atât timp cât acesta nu a renunțat la mandatul acordat de judecătorul sindic.
Pentru toate aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a încheierii atacată, rejudecarea cererii de intervenție și admiterea acesteia.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul recurentului F., precum și al recurenților G. și H. se constată că au fost formulate și dezvoltate aceleași motive de nelegalitate prezentate mai sus, instanța de recurs făcând trimitere la sinteza sus evocată.
În cadrul termenului legal, intimata Banca D. SA a depus la dosarul cauzei întâmpinare
,
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte, examinând cererile de recurs constată că deși în cauză recurenții au formulat trei cereri de recurs distincte, criticile au vizat aceleași motive de nelegalitate, subsumate acelorași argumente, situație în care analiza va fi făcută prin considerente comune.
Cererile de recurs au fost întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., apreciind că încheierea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor de drept material, în condițiile în care cererile de intervenție accesorie îndeplinesc condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 63 alin. (1) și (2) C. proc. civ.
Astfel, criticile aduse de recurenți prin motivele de recurs se bazează, în esență, pe susținerea că lichidatorul judiciar provizoriu nu ar fi formulat cerere expresă de înlocuire a sa.
Analizând motivul de nelegalitate invocat se constată că în dosarul având ca obiect cererea de apel promovată de către intimata Banca D. SA împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a civilă la 09.02.2015 în dosarul nr. xx333/3/2014 recurenții au formulat cereri de intervenție accesorie în interesul lichidatorului judiciar provizoriu.
Cererile au fost respinse ca inadmisibile prin încheierea de ședință din 12.06.2015, considerentele instanței vizând faptul că interesul intervenienților nu corespunde cu interesul lichidatorului judiciar, care nu s-a manifestat în sensul de a continua exercitarea atribuțiilor.
O primă concluzie pe care o impune analiza dispozițiilor referitoare la formularea și soluționarea cererilor de intervenție accesorie cuprinse în codul de procedură civilă art. 63-67 C. proc. civ. este aceea că terțul a cărui cerere de intervenție accesorie nu a fost admisă în principiu nu poate formula critici împotriva încheierii de respingere a cererii, decât referitoare la soluția dată cererii sale, sub aspectul interesului personal în promovarea intervenției accesorii, care în cazul recurenților decurge din calitatea lor de creditori, promitenți cumpărători ai debitoarei.
Or, simpla calitate de creditori în cadrul procedurii de insolvență nu este suficientă pentru a se dovedi condiția interesului recurenților de a formula o cerere de intervenție accesorie.
Atât în cadrul cererii adresate în cadrul judecării cauzei în fața curții de apel, cât și prin memoriul de recurs cu care au învestit instanța supremă, intervenienții nu au probat interesul în formularea cererii și necesitatea sprijinirii apărării lichidatorului judiciar propus spre înlocuire.
Se reține, totodată, că potrivit art. 61 alin. (3) C. proc. civ., intervenția accesorie trebuie să sprijine apărarea uneia dintre părți.
Or, astfel cum rezultă din actele dosarului, lichidatorul judiciar nu este parte în litigiu, el fiind doar reprezentantul intimatei falite. În consecință, lichidatorul judiciar nefiind parte în dosar, nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 61 alin. (3) C. proc. civ. pentru a se putea analiza admisibilitatea cererilor de intervenție accesorie.
Interesul intervenienților nu este nici legitim, în considerarea dispozițiilor art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora dețin calitate procesuală în contestarea Hotărârii Adunării Generale a Creditorilor doar creditorii care au votat împotriva hotărârii și creditorii îndreptățiți să participe la procedura insolvenței, situație în care nu se regăsesc recurenții.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursurile declarate de recurenții E., F. și G. și H., constatând că încheierea atacată nu este susceptibilă de critică pe aspectele de nelegalitate invocate.