ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1358/2016

Decizia nr. 1358/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SN A. SA, în contradictoriu cu B., a solicitat anularea Încheierii nr. 81 din 31 mai 2013 a Comisiei de Soluționare din cadrul B. și a Deciziei nr. 18 din 31 mai 2013 a B..

SC C. SA a formulat, în temeiul art. 63 C. proc. civ., cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantei SN A. SA și s-a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție accesorie și a cererii de chemare în judecată.

Prin Încheierea din 15 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată de SC C. SA. Cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 61 - 63 C. proc. civ., cel care a formulat cererea de intervenție accesorie este acționarul reclamantei, interesele sale proprii, legitime și actuale fiind astfel asigurate de însăși reclamanta și lipsesc alte elemente care să contureze un interes propriu concret al intervenientei.

3.Calea de atac exercitată.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs SC C. SA și s-a solicitat, în principal, casarea în tot a încheierii și admiterea în principiu a cererii de intervenție accesorie formulată de acesta în interesul reclamantei SN A. SA și, în subsidiar, casarea, în tot, a încheierii atacate și trimiterea cauzei Curții de Apel București, în scopul rejudecării cererii de intervenție accesorie formulată.

În motivele de recurs s-a arătat că SC C. SA este acționar al SC D. SA, cu o participație de 49% din capitalul social al acesteia, iar prin actele B. s-a stabilit că reclamanta are obligația să vireze la bugetul de stat suma de 36.380.594 lei.

Încheierea prin care a fost respinsă cererea de intervenție accesorie este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 61 alin. (1) și (3) C. proc. civ. ce stabilesc condițiile de admisibilitate a cererii de intervenție accesorie, fiind incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 61 alin. (1) și (3) C. proc. civ. rezultă că singura condiție de admisibilitate pe care intervenientul accesoriu trebuie să o dovedească este aceea a existenței unui interes propriu în participarea în cadrul unui litigiu preexistent și în apărarea intereselor uneia dintre părțile originare.

În speță, interesul SC C. SA rezultă din calitatea de acționar al SC D. SA și, în această calitate, are interes de a interveni în orice proces în cadrul căruia SC D. SA este parte, în temeiul dreptului de a acționa împotriva sau în favoarea oricărui act ce produce efecte asupra drepturilor sau intereselor sale litigioase rezultând din această calitate.

O eventuală soluție de respingere a acțiunii și de menținere a măsurilor dispuse de B. ar fi de natură să creeze prejudicii grave prin diminuarea valorii participațiilor sale și a dividendelor la a cărei distribuire este îndreptățit intervenientul, ca o consecință directă a diminuării patrimoniului SC D. SA.

SN A. SA a formulat Întâmpinare la recursul declarat de SC C. SA și a solicitat admiterea recursului, casarea Încheierii atacate și, judecând în fond recursul, să se admită în principiu cererea de intervenție accesorie în favoarea și interesul SN A. SA.

SC C. SA a depus o completare a motivelor de recurs ca urmare a redactării încheierii și s-a arătat că, de fapt, din motivarea acesteia rezultă că intervenția ar fi nu inadmisibilă, ci inutilă.

Acest raționament contrazice însăși una dintre motivațiile de bază ale instituției intervenției accesorii, care presupune punerea la dispoziția persoanelor interesate a unui mijloc procedural prin care să contribuie la apărarea părții în favoarea căreia intervine.

Aceste critici se circumscriu, în opinia recurentei, motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dacă se va aprecia că au fost încălcate norme de drept material sau art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., dacă se va aprecia că au fost încălcate norme de procedură.

S-a susținut și că încheierea recurată cuprinde motive contradictorii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. deoarece două fraze se contrazic reciproc.

În prima dintre fraze s-a spus că recurenta ar deține un interes propriu, legitim și actual de a interveni în folosul reclamantei în prezenta cauză, din care ar rezulta admisibilitatea, iar, în cea de-a doua frază, dimpotrivă, s-a susținut că nu ar putea fi identificate elemente care să contureze un interes propriu, concret, de a interveni în folosul reclamantei, ceea ce ar putea conduce la ideea inadmisibilității acțiunii.

Intimata B. a formulat Întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

După examinarea motivelor de recurs, a întâmpinărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea acțiunii formulată de reclamanta SN A. SA în contradictoriu cu B. prin care a solicitat anularea Încheierii nr. 81 din 31 mai 2013 a Comisiei de Soluționare din cadrul B. și a Deciziei nr. 18 din 31 mai 2013 a B.

În cadrul acestui litigiu a formulat o cerere de intervenție accesorie SC C. SA în interesul reclamantei SN A. SA, dar instanța de fond a respins cererea de intervenție ca inadmisibilă.

S-a spus că aceasta nu îndeplinește cerințele art. 61-63 C. proc. civ. deoarece cel care a formulat este chiar acționarul reclamantei și nu s-a conturat interesul propriu al intervenției.

Criticile recurentei ce vizează încălcarea art. 61 alin. (1) și 3 C. proc. civ. și art. 63 C. proc. civ. sunt fondate.

Potrivit art. 61 alin. (1) C. proc. civ. „oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare”, iar conform art. 61 alin. (3) C. proc. civ. „intervenția este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părți”.

Art. 63 C. proc. civ. prevede că:

„(1) Cererea de intervenție accesorie va fi făcută în scris și va cuprinde elementele prevăzute la art. 148 alin. (1), care se va aplica în mod corespunzător”.

(2) Intervenția accesorie poate fi făcută până la închiderea dezbaterilor, în tot cursul judecății, chiar și în căile extraordinare de atac.”

În raport de aceste prevederi, cererea de intervenție accesorie este cererea prin care un terț ce justifică un interes solicită introducerea sa într-un litigiu în curs de desfășurare, pentru a sprijini apărarea uneia dintre părți.

Intervenția voluntară accesorie are un scop limitat deoarece terțul nu invocă o pretenție proprie și nu urmărește obținerea unei hotărâri prin care părțile inițiale să fie condamnate față de el, ci tinde, prin apărările pe care le face, ca instanța să pronunțe o soluție în favoarea părții pentru care a intervenit.

Ca natură juridică, instituția voluntară accesorie este o simplă apărare pentru că terțul nu invocă un drept propriu, ci doar îl sprijină pe reclamant sau, după caz, pe pârât, adică nu formulează decât apărări în sprijinul părții în interesul căreia a interveni și urmărește pronunțarea unei hotărâri în favoarea acesteia din urmă.

Așa cum și instanța de fond a recunoscut, cererea de intervenție accesorie a fost formulată de SC C. SA ce deține calitatea de acționar al reclamantei, dar, în raport de natura juridică a acestei cereri - mijloc de apărare, soluția instanței de fond a fost dată interpretarea greșită a prevederilor art. 61 alin. (1) și (3) C. proc. civ. deoarece prin aceasta se urmărește obținerea unei hotărâri favorabile reclamantei.

Astfel, față de definiția cererii de intervenție accesorie se constată că, în speță, este îndeplinită prima condiție cerută de textul de lege, respectiv a fost formulată într-un litigiu în desfășurare pentru a sprijini apărarea uneia dintre părți.

A doua condiție de admisibilitate a cererii de intervenție accesorie este aceea a interesului propriu pe care intervenientul accesoriu trebuie să-l justifice.

Contrar celor susținute de instanța de fond, care a considerat că nu au fost prezentate elemente care să contureze un interes propriu concret al intervenientul accesoriu, se constată că, din probele depuse la dosar rezultă că s-a dovedit că cel care a formulat cererea de intervenție accesorie a justificat un interes propriu.

Chiar art. 61 alin. (1) C. proc. civ. face referire la „interes” și deși intervenientul accesoriu nu pretinde un drept propriu în cadrul litigiului în care a intervenit, acesta trebuie să urmărească obținerea unui folos pentru sine, iar nu numai pentru partea a cărei poziție o susține.

Astfel, așa cum s-a precizat în cererea de intervenție accesorie, SC C. SA a arătat împrejurările care justifică interesul său propriu în calitate de acționar al reclamantei din litigiu.

Prin actele contestate în cauză s-a reținut de către auditorii B. că reclamanta nu ar fi calculat și plătit în mod corespunzător redevența minieră în perioada 2010-2012 și că s-ar fi creat un prejudiciu provizoriu de 36.380.594 lei, sumă ce ar trebui să fie virată bugetului de stat.

De aceea, în calitatea sa de acționar al reclamantei, SC C. SA are interes să formuleze toate apărările și să obțină anularea actelor contestate de reclamantă.

În caz de respingere a acțiunii reclamantei, vor fi afectate și interesele SC C. SA ce deține 49% din SN A. SA, iar interesul său este de a face toate apărările necesare pentru a fi admisă acțiunea reclamantei.

În aceste condiții, în baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 va fi admis recursul, va fi casată Încheierea atacată și, rejudecând cauza, va fi admisă în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de SC C. SA în interesul SN A. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC C. SA împotriva Încheierii din 15 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea atacată și rejudecând:

Admite în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de SC C. SA, în interesul intimatei SN A. SA.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2016.