ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4677/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna M. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând următoarele: - anularea actelor emise în vederea aplicării art. V din O.U.G. nr. 15/2012, respectiv adresa din 21 mai 2012, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj și adresa din 16 iulie 2012, precum și toate actele subsecvente acestora; - obligarea Guvernului României și Ministerului Finanțelor Publice la deblocarea sumei de 530.000 lei, ce a fost alocată prin H.G. nr. 255/2012 și apoi blocată prin O.U.G.

nr. 15/2012. În cauză a formulat întâmpinare Guvernul României, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive față de petitul 1 al cererii, prin care se solicită anularea actelor administrative emise în vederea aplicării O.U.G. nr. 15/2012 și excepția inadmisibilității față de petitul 2 al cererii, vizând obligarea pârâților la emiterea actelor normative care să conducă la restabilirea situației anterioare intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012, dat fiind că pârâtul Guvernul României nu poate fi obligat să exercite dreptul de inițiativă legislativă. Prin întâmpinarea depusă de D.G.F.P. Dolj, în nume propriu, precum și în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice, s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

La data de 28 ianuarie 2013, reclamanta a depus precizare la acțiune, arătând că înțelege să solicite anularea adreselor din 21 mai 2012 emisă de D.G.F.P. Dolj, prin care a fost indisponibilizată suma de 169.000 lei, precum și a adresei din 16 iulie 2012 emisă de D.G.F.P. Dolj, prin care i s-a solicitat returnarea sumei de 360.238 lei. La data de 22 februarie 2013 reclamanta a formulat o cerere de renunțare la judecata capătului de cerere vizând anularea adresei din 16 iulie 2012 emisă de D.G.F.P. Dolj, cu mențiunea că înțelege să solicite anularea numai a adresei din 21 mai 2012, conform motivelor din cererea introductivă și precizarea anterioară. Prin Sentința nr. 157/2013 din 1 aprilie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Agenția Națională de Administrare Fiscală - D.G.F.P.

DOLJ - având ca obiect anulare acte administrative cu caracter normativ. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României în ceea ce privește cererea de anulare a actelor administrative emise în vederea aplicării art. V din O.U.G. nr. 15/2012, Curtea a constatat întemeiată excepția invocată în raport de faptul că Guvernul nu este emitentul actelor subsecvente emise de autoritățile fiscale în executarea aplicării art. V din O.U.G. nr. 15/2012.

Cât privește fondul cauzei, Curtea a reținut că reclamanta a formulat acțiunea în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, ce reglementează secțiunea acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului, iar conform respectivelor dispoziții persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe putând introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. În speță, instanța a constatat că reclamanta nu a făcut dovada că se încadrează în vreuna din situațiile în care dispozițiile art. V alin. (1) teza I din O.U.G.

nr. 15/2012 ar fi neconstituționale, potrivit Deciziei Curții Constituționale. Curtea a reținut că prin depunerea notei explicative din 8 mai 2012, a situațiilor nedatate și din care nu rezultă că vizează situația financiară a Comunei M., a unor facturi din anii anteriori, despre care susține că ar fi fost plătite parțial sau nu au fost plătite, reclamanta nu a făcut dovada că înregistra la data de 6 aprilie 2012 arierate pentru cheltuieli curente și de capital. În ceea ce privește contractul de finanțare depus de reclamantă, s-a reținut că, pe lângă faptul că a fost încheiat la data de 11 mai 2012, ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012 la 6 aprilie 2012, acesta este un contract pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil, fără cofinanțare, neîncadrându-se în categoria celor vizate de O.U.G.

nr. 15/2012. În această situație, curtea a apreciat că este neîntemeiată cererea reclamantei vizând anularea adresei din 21 mai 2012 a D.G.F.P. Cât privește cererea subsecventă formulată de reclamantă, instanța a apreciat că aceasta este inadmisibilă. S-a mai reținut de către instanța de fond că, în speța dedusă judecății, reclamanta a solicitat, în realitate, obligarea Executivului la emiterea unor acte normative care să conducă la restabilirea situației anterioare, respectiv la deblocarea sumei, conform principiului simetriei actelor juridice.

Or, în afara faptului că această solicitare nu corespunde dispozițiilor Legii nr. 554/2004 prin care se reglementează obiectul acțiunilor în contencios administrativ, cererea fiind inadmisibilă întrucât Guvernul nu poate fi obligat să exercite dreptul de inițiativă legislativă, demersul reclamantei nu a fost precedat de reclamația administrativă impusă pentru admisibilitatea unor asemenea cereri, iar acestea sunt și lipsite de interes în raport cu cererea principală formulată în temeiul art. 9 din Legea contenciosului în cauza dedusă judecății.

S-a constatat că în speță, contrar dispozițiilor imperative ale legii, reclamanta a solicitat instanței de judecată obligarea Guvernului la exercitarea dreptului de inițiativă legislativă, deși relațiile dintre cele două puteri, executivă și legislativă sunt exceptate de la controlul judecătoresc, pe cale directă, reglementat de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, iar acceptarea acestei ipoteze ar semnifica și o veritabilă ingerință în autonomia consacrată de dispozițiile art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, potrivit căreia "Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor, principiu ce fundamentează temeiul democrației constituționale." În consecință, instanța a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna M., prin Primar, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministrul Finanțelor Publice.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna M., prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului declarat se arată că, prin Decizia nr. 558/2012, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice, care au făcut obiectul excepției de neconstituționalitate ridicate direct de Avocatul Poporului, sunt constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 15/2012.

Recurenta arată că prin sentința recurată se recunoaște acest aspect, dar acțiunea a fost respinsă ca fiind nedovedită, menționându-se că situațiile depuse nu vizează situația financiară a Comunei M., cu toate că sunt semnate de primarul Comunei în calitate de ordonator principal de credite și poartă ștampila UAT Comuna M.. De asemenea, se arată că adresa de înaintare cu care au fost depuse aceste declarații este înregistrată în 8 mai 2012 însoțită de nota justificativă din 8 mai 2012 și au fost înregistrate la D.G.F.P. DOLJ în 8 mai 2012, astfel că este nejustificată afirmația din considerentele deciziei potrivit căreia aceste situații ar fi nedatate. Concluzionează recurenta că cel puțin sub aspectul existenței arieratelor la data intrării în vigoare a H.G.

nr. 255/2012 (145.506 lei) acțiunea ar fi trebuit admisă și obligate pârâtele la restituirea acestor sume. Recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinței, iar, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de fond cu acțiunea având ca temei juridic prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, modificată, și ca obiect, astfel cum acesta a fost precizat: - anularea adresei din 21 mai 2012, emisă în vederea aplicării art. V din O.U.G. nr. 15/2012 de D.G.F.P. Dolj; - obligarea Guvernului României și Ministerului Finanțelor Publice la deblocarea sumei de 530.000 lei, ce a fost alocată prin H.G. nr. 255/2012 și apoi blocată prin O.U.G. nr. 15/2012. O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și al finanțelor publice a fost adoptată conform dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, iar în art. V din O.U.G.

nr. 115/2012 s-a prevăzut: "(1) Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata pentru echilibrarea bugetelor locale acordate unităților administrativ-teritoriale în anul 2012 prin H.G. nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unități administrativ-teritoriale, pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente și de capital, precum și pentru cofinanțarea unor proiecte cu finanțare externă nerambursabilă, neutilizate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se restituie de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat, în contul din care acestea au fost încasate.

Restituirea sumelor neutilizate se efectuează pe bază de ordine de plată pentru Trezoreria Statului, întocmite distinct, în care la rubrica "Explicații" se va preciza obligatoriu "Restituire sume defalcate din TVA încasate potrivit H.G. nr. 255/2012, ramase neutilizate; (2) Regularizarea cu bugetul de stat a sumelor prevăzute la alin. (1) se realizează în termen de 3 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență; (3) Cu sumele restituite potrivit alin. (2) se reîntregește Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, potrivit instrucțiunilor emise de Ministerul Finanțelor Publice". Prin Decizia nr. 558 din 24 mai 2012 a Curții Constituționale, s-a constat că dispozițiile art. V alin. (1) teza 1 din O.U.G.

nr. 15/2012 sunt constituționale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital și nu au avut în derulare cofinanțări proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012. Prin urmare, pentru a fi aplicabile prevederile O.U.G. nr. 15/2012, Curtea Constituțională a considerat că sumele alocate în baza H.G. nr. 255/2012 se vor restitui potrivit acestui act normativ dacă aceste sume nu au fost utilizate și dacă unitatea administrativ-teritorială nu avea înregistrate arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital, sau nu a avut în derulare cofinanțări de proiecte cu finanțare externă nerambursabilă până la 8 mai 2012, când a intrat în vigoare O.U.G.

nr. 15/2012. Pentru a se constata îndeplinirea prevederilor O.U.G. nr. 15/2012, astfel cum s-a reținut de către Curtea Constituțională, trebuie să se verifice: - sumele alocate prin H.G. nr. 255/2012 și neutilizate de către unitățile administrativ teritoriale până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012; - dacă unitățile administrativ teritoriale aveau înregistrate, tot la data intrării în vigoare a ordonanței, arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital; - dacă unitățile administrativ teritoriale aveau în derulare proiecte cu finanțare externă nerambursabilă și neachitată cota de cofinanțare în aceste proiecte la data de 8 mai 2012. În cauză, a fost întocmită o Notă de constatare de către Camera de Conturi Dolj la 5 iulie 2012, din care rezultă că potrivit Anexei la H.G.

nr. 255/2012 reclamantei i-a fost repartizată suma de 530.000 lei pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente și de capital și cofinanțarea unor proiecte cu finanțare externă nerambursabilă. În speța de față, instanța de primă jurisdicție a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea actelor administrative emise în vederea punerii în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 și obligarea pârâtului Guvernul României să plătească reclamantei despăgubirile rezultate în urma punerii în aplicare a actului normativ anterior nominalizat și să restituie acesteia suma de 530.000 lei.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă faptul că prin adresa din 16 iulie 2012 s-a dispus restituirea sumei de 360.238 lei, și nu a sumei de 530.000 lei, așa cum precizează reclamanta în acțiune, deoarece, prin nota de constatare din 5 iulie 2012, încheiată de Camera de Conturi Dolj, din suma totală de 530.000 lei, disponibilizată din fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, a fost restituită suma de 169.762 lei cu explicația "restituirea sumei defalcate din TVA încasate potrivit H.G. nr. 255/2012 rămase neutilizate". Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. V din O.U.G. nr. 15/2012, reclamanta are obligația restituirii numai a sumei de 360.283 lei, deoarece, așa cum rezultă din nota de constatare a Camerei de Conturi Dolj din 5 iulie 2012, aceasta nu a justificat arierate pentru cheltuieli curente și de capital înregistrate la data de 6 aprilie 2012 (data intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 15/2012) și nu avea în derulare la data de 8 mai 2012 proiecte cu finanțare externă nerambursabilă care necesită cofinanțare. Având în vedere Decizia nr. 558/2012 a Curții Constituționale, a fost adoptată H.G. nr. 705 din 18 iulie 2012 privind alocarea unor sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012 pentru unele unități administrative, iar în Anexa la acest act normativ rezultă că reclamantei i-a fost alocată suma de 530.000 lei, din care mai are de restituit suma de 360.238 lei, rămasă neutilizată conform destinației prevăzute de H.G. nr. 255/2012. Prin urmare, în temeiul H.G. nr. 255/2012 reclamantei i-a fost alocată suma de 530.000 lei, iar ulterior, în conformitate cu prevederile art. V alin. (1) din O.U.G.

nr. 15/2012 și adresa Ministerului Finanțelor Publice nr. x/2012, s-a disponibilizat suma de 169.000 lei reprezentând sume defalcate din taxa pe valoare adăugată pentru echilibrarea bugetului local pe anul 2012 și neutilizate până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012, sumă achitată cu OP din 11 mai 2012. Prin adresa din 16 iulie 2012 emisă de D.G.F.P. Dolj s-a dispus ca reclamanta să ia măsurile necesare în vederea restituirii în termen de 15 zile de la notificare la bugetul statului a diferenței de 360.238 lei, conform prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012. Înalta Curte constată faptul că la data de 28 ianuarie 2013 reclamanta a depus precizare la acțiune, arătând că înțelege să solicite anularea adreselor din 21 mai 2012 emisă de D.G.F.P.

Dolj, prin care a fost indisponibilizată suma de 169.000 lei, precum și a adresei din 16 iulie 2012 emisă de D.G.F.P. Dolj, prin care i s-a solicitat returnarea sumei de 360.238 lei. Referitor la adresa nr. x/2012 a menționat că la data retragerii sumei de 169.000 lei Unitatea Administrativ Teritorială Comuna M. avea înregistrate arierate în valoare totală de 145.506 lei, conform dării de seamă aferentă lunii aprilie 2012 și facturilor anexate și se afla în derularea unui proiect cu finanțare externă în cadrul Programului Național pentru Dezvoltare Rurală, conform notificării din 9 aprilie 2012 emisă de APDRP. Referitor la adresa din 16 iulie 2012, a menționat că aceasta a fost emisă în baza unei note de constatare a Camerei de Conturi Dolj, pentru sume deja utilizate, deși O.U.G.

nr. 15/2012 se referă numai la sume neutilizate de către autoritățile administrației publice locale. Ca urmare a precizării depuse la dosar ulterior, la data de 25 februarie 2013, reclamanta a renunțat la judecată în ceea ce privește capătul de cerere referitor la anularea adresei din 16 iulie 2012, astfel încât obiectul cererii de chemare în judecată a rămas cererea privind anularea adresei din 21 mai 2012. În mod corect a reținut instanța de fond că reclamanta nu a făcut dovada că se încadrează în vreuna din situațiile în care dispozițiile art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 ar fi neconstituționale, potrivit Deciziei Curții Constituționale.

Astfel cum în mod corect a apreciat curtea de apel, prin depunerea notei explicative din 8 mai 2012, a situațiilor nedatate și din care nu rezultă că vizează situația financiară a Comunei M., a unor facturi din anii anteriori, despre care susține că ar fi fost plătite parțial sau nu au fost plătite, reclamanta nu a făcut dovada că înregistra la data de 6 aprilie 2012 arierate pentru cheltuieli curente și de capital. De asemenea, contractul de finanțare depus de reclamantă, pe lângă faptul că a fost încheiat la data de 11 mai 2012, ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012 la 6 aprilie 2012, este un contract pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil, fără cofinanțare, neîncadrându-se în categoria celor vizate de O.U.G.

nr. 15/2012. Astfel, Înalta Curte constată că probatoriul prezentat în susținerea cererii de chemare în judecată nu este relevant, iar instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt prezentată. În concret, reclamanta trebuia să aducă înscrisuri din care să rezulte următoarele aspecte: - a primit finanțare în temeiul H.G. nr. 255/2012, în sumă de 530.000 lei, iar aceasta nu a fost utilizată până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012 și a fost restituită parțial; - avea înregistrate arierate aferente unor cheltuieli curente și de capital la data de 6 aprilie 2012; - avea în derulare proiecte cu finanțare externă nerambursabilă și avea neachitată cota de cofinanțare la aceste proiecte la data de 8 mai 2012. Înalta Curte constată, în acord cu soluția pronunțată de instanța de fond, că este neîntemeiată cererea reclamantei vizând anularea adresei din 21 mai 2012 a D.G.F.P.

În consecință, Înalta Curte apreciază că recursul de față este nefondat, în condițiile în care prima instanță a motivat corespunzător soluția adoptată, în raport de probatoriul prezentat și a aplicat corespunzător dispozițiile legale mai sus nominalizate. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală. Pentru toate considerentele anterior expuse și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna M. prin Primar împotriva Sentinței nr. 157/2013 din 1 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 decembrie 2014. Procesat de GGC - CL