ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3135/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3135/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Sentința civilă nr. 412/2012 din 18 decembrie 2012, Curtea de Apel Iași, secția

contencios administrativ și fiscal, a respins excepția necompetenței materiale

a Curții de Apel Iași; a respins excepția inadmisibilității acțiunii; a respins

excepția lipsei de interes; a admis acțiunea formulată de reclamantele SC M.D.

1 SRL, SC M.D. 2 SRL, SC M.D. 3 SRL, SC M.D. 4 SRL în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Mediului și Pădurilor, D.S. Iași și O.S. C. și intervenienții în

interes propriu (conform disp. art. 58 C. proc. civ.) Comuna Miroslava prin

Primarul com. Miroslava, Consiliul Local Miroslava, Municipiul Iași reprezentat

prin Primarul Mun. Iași și Consiliul Local al Mun. Iași și a dispus anularea în

parte a Ordinului nr. 1036 din 1 iulie 2010 emis de pârâtul Ministerul Mediului

și Pădurilor prin care a fost aprobat amenajamentul silvic al fondului

forestier proprietate publică a statului administrat de O.S. C., D.S. Iași în

sensul excluderii din conținutul acestui act a suprafeței totale de 6360,55 mp

teren care face parte din parcela X situată pe teritoriul administrativ al

Municipiului Iași după cum urmează:

- suprafața de 748.25 mp în parcela x1

(2672/1)

- suprafața de 953,08 mp în parcela x2 (2670)

- suprafața de 34,69 mp în parcela x3 (2667)

- suprafața de 1147,90 mp în parcela x4

(2666)

- suprafața de 34,69 mp în parcela x5 (2663)

- suprafața de 1239,67 mp în parcela x6

(2662)

- suprafața de 36,09 mp în parcela x7 (2660)

- suprafața de 1581,34 mp în parcela x8

(2662)

- suprafața de 37,61 mp în parcela x9 (2659)

- suprafața de 547,23 mp în parcela x10

(2658),

teren ce este individualizat în planul de

situație din Anexa 2 a raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în

cauză, plan de situație care face parte integrantă din hotărâre.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond a reținut că excepția necompetenței materiale este neîntemeiată,

deoarece obiectul acțiunii nu îl reprezintă rectificarea unei încheieri de

carte funciară, ci anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică

centrală, competența Curții de Apel Iași fiind atrasă de dispozițiile art. 10

din Legea nr. 554/2004.

A fost respinsă și excepția

inadmisibilității, întrucât termenul de 6 luni nu poate fi calculat nici de la

emiterea actului și nici de la înscrierea dreptului de proprietate în cartea

funciară, deoarece din conținutul actului atacat sau a încheierii de carte

funciară nu rezultă dacă parcela 1823 reprezentând drum comunal a fost sau nu

înscris în amenajamentul silvic.

În ceea ce privește interesul reclamantelor

în promovarea prezentei acțiuni, Curtea a reținut că acesta este justificat de

necesitatea accesului de la terenul achiziționat la drumul public.

Instanța de fond a respins și excepția lipsei

calității procesuale pasive a Ministerul Mediului și Pădurilor motivat de

faptul că această autoritate publică este emitenta actului contestat prin

prezenta acțiune.

Pe fondul cauzei, Curtea a reținut situația

de fapt potrivit căreia, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat în

14 aprilie 2008, s-a înstrăinat dreptul de proprietate asupra unor suprafețe de

teren - către SC M.D. 1 SRL. cota indiviză de 13/100, către SC M.D. 2 SRL, cota

indiviză de 8/100, către SC M.D. 3 SRL. cota indiviză de 9/100 și către SC M.D.

4 SRL. cota indiviză de 70/100, din dreptul de proprietate asupra terenului

agricol situat în Iași, jud. Iași în suprafață totală de 190266 mp, care a fost

intabulat în Cartea Funciară Iași, prin încheierea din 29 aprilie 2008 a OCPI

Iași, cu nr. cadastrale x1 și x2.

Această suprafață totală de teren de 190266

mp a fost intabulată și înscrisă în Cartea Funciară, conform documentației

cadastrale care a fost verificată și recepționată de către O.J.C.G.C. Iași din

13 august 2004.

Ulterior, pentru această suprafață totală de

teren, reclamantele și-au întocmit PUZ în vederea construirii unui ansamblu

rezidențial de locuințe, servicii și dotări aferente, utilități, circulații și

amenajări peisagistice pe teren proprietate privată, care a fost aprobat prin

Hotărârea nr. 376 din 30 septembrie 2010, emisă de Consiliul Local al mun.

Iași.

Prin Hotărârea nr. 227 din 28 iulie 2006,

Consiliul local al municipiului Iași a aprobat documentația întocmită în

vederea stabilirii tramei stradale și a regimului construcțiilor care se vor

executa în zona Galata, iar prin Hotărârea nr. 455 din 27 octombrie 2009,

terenul în litigiu, identificat cadastral în parcela X, a primit denumirea de

strada G.M.

Această stradă de acces a fost prevăzută în

planul Urbanistic zonal Galata fiind identificată cadastral în parcela X și

menționându-se faptul că făcea parte din vechiul drum Valea Adâncă - Iași.

Din conținutul documentației ce a stat la

baza emiterii ordinului contestat, precum și având în vedere concluziile

expertului topometrist desemnat în cauză, instanța a reținut că în cuprinsul

amenajamentului silvic a fost inclusă o suprafață de teren mai mare decât cea

deținută inițial.

Astfel, nici suprafața totală inclusă în

amenajamentul silvic prin Ordinul nr. 1036/2010 de 14,6 ha și nici suprafața

totală intabulată de 14,4503 ha nu corespund ca și întindere cu suprafața

totală de 13,80 ha care apărea în evidențele cadastrale.

Ca urmare a suprapunerii planurilor de

situație a Unităților Administrativ Teritoriale Iași și Miroslava făcută de

expert, precum și ca urmare a analizei făcută de acesta asupra evidențelor

cadastrale și asupra procesului-verbal de delimitare a hotarului dintre cele

două localități, s-a concluzionat că terenul în litigiu - drumul comunal

parcela X - inclus conform evidențelor în teritoriul administrativ al

Municipiului Iași a fost ocupat aproape în totalitate de amenajamentul silvic.

Pentru toate aceste considerente și

concluzionând că, în mod nelegal prin Ordinul nr. 1036/2010, s-a aprobat

amenajamentul silvic al fondului forestier proprietate publică a statului

administrat de O.S.C. - D.S. Iași incluzându-se în acest amenajament și o

suprafață de teren cu destinația de drum de acces, care aparține teritoriului

administrativ al unei alte localități, instanța de fond a admis acțiunea și a

dispus anularea în parte a acestui ordin.

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâții Regia Națională a Pădurilor -

Romsilva, prin D.S. Iași și Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice (în

calitate de succesor al Ministerului Mediului și Pădurilor) au declarat recurs.

Cererea de recurs formulată de Regia

Națională a Pădurilor - Romsilva (în continuare RNP- Romsilva), prin D.S. Iași

a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 5, pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., iar în motivarea ei s-au adus următoarele critic soluției

pronunțate de instanța de fond:

- Necomunicarea către această pârâtă a

raportului de expertiză întocmit în cauză și, ca urmare, imposibilitatea

formulării de obiecțiuni care vizau faptul că modificarea amenajamentului

silvic poate fi efectuată numai în condițiile prevăzute de art. 1 al Ordinului

ministrului mediului și pădurilor nr. 3814 din 6 noiembrie 2012 (pentru

aprobarea Normelor tehnice privind modificarea prevederilor amenajamentelor

silvice și schimbarea categoriei de folosință a terenurilor din fondul

forestier). Procedându-se în acest fel s-a adus atingere principiului

contradictorialității și al egalității armelor în procesul civil, garanții ale

unui proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, implicit dreptului la apărare;

- Respingerea în mod greșit a excepției

inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii în

termenul prevăzut de art. 7 (7) din Legea nr. 554/2004, nedovedindu-se de către

reclamanți că plângerea împotriva Ordinului nr. 1036 din 1 iulie 2010 ar fi

fost introdusă până la data de 1 ianuarie 2011;

- Respingerea, în mod greșit, a excepției

lipsei de interes a intimaților-reclamanți în formularea acțiunii în anularea

ordinului de aprobare a amenajamentului silvic, dreptul de proprietate putând

fi valorificat printr-o cerere de scoatere a terenului din fondul forestier;

- Nesocotirea prevederilor imperative ale

Codului Silvic aprobat prin Legea nr. 46/2008 care interzic în principiu

diminuarea suprafeței fondului forestier indiferent de natura proprietății ori

destinația terenului forestier, cu excepțiile și procedura expres prevăzute de

lege (art. 40 cu referire la art. 36 - 39 C. silvic).

Recurentul Ministerul Mediului și Schimbărilor

Climatice a criticat, în esență, soluția, apreciată ca greșită, de respingere a

excepțiilor invocate, respectiv: lipsa calității procesuale pasive a

ministerului, neparcurgerea de către reclamanți a procedurii prealabile,

tardivitatea introducerii acțiunii în raport de dispozițiile art. 11 (1) din

Legea nr. 554/2004 și, în fine, excepția lipsei de interes a societăților

reclamante în condițiile în care ordinul atacat nu este actul care a stat la

baza intabulării dreptului de proprietate în CF, ci acte anterioare a căror

anulare nu a fost cerută.

Prin întâmpinare, intimatele reclamantele SC

M.D. 1 SRL, SC M.D. 2 SRL, SC M.D. 3 SRL, SC M.D. 4 SRL au invocat excepțiile

lipsei legitimării (calității procesuale) a recurentei Regia Națională a

Pădurilor - Romsilva întrucât aceasta nu a avut calitatea de parte litigantă la

fond, iar D.S. Iași nu a formulat recurs în nume propriu ci în calitate de

reprezentat al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva; s-a răspuns punctual

criticilor aduse de ambii recurenți, apreciindu-se că acesta sunt neîntemeiate

și că sentința este legală și temeinică așa cum demonstrează considerentele

avute în vedere de prima instanță.

Examinând cauza, Înalta Curte observă mai

întâi de toate că, deși citat cu mențiunea obligativității timbrării recursului

(dosar recurs), Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice nu s-a conformat,

astfel încât se va face aplicația actelor normative în vigoare față de data

declarării litigiului și anume Legea nr. 146/1997 (art. 20 alin. (3) raportat

la art. 11) și O.G. nr. 32/1995 (art. 9 alin. (2)) și se va anula ca netimbrat

acest recurs.

Referitor la excepția lipsei calității

procesuale active a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva în exercitarea căii

de atac, Înalta Curte reține că aceasta nu este fondată față de dispozițiile

H.G. nr. 229/2009 privind reorganizarea RNP Romsilva și aprobarea

regulamentului de organizare și funcționare, mai exact de Anexa 2 la H.G. în

care D.S. Iași se regăsește la poz. 24 a unităților fără personalitate juridică

din structura RNP Romsilva, precum și față de art. 2 E lit. k) din Regulamentul

amintit (publicat în M. Of., Partea I nr. 162/16.03.2009).

Deși din punct de vedere strict teoretic

susținerile intimatelor-reclamante sunt corecte, se observă de altfel că recursul

este semnat de directorul Direcției Silvice Iași (ing. C.P.), sub a cărui

semnătură a fost primit raportul de expertiză și au fost depuse concluziile

scrise în fața instanței de fond. O abordare pur teoretică cum este cea propusă

de intimat ar echivala cu un formalism excesiv de natură a împiedica

exercitarea efectivă a drepturilor procesuale, ceea ce nu poate fi acceptat în

considerarea temeiurilor de drept amintite dar și a realității că toate

documentele furnizate instanței de către D.S. Iași poartă același antet - RNP

Romsilva prin D.S. Iași.

Examinând cauza din perspectiva aspectelor

imputate de recurenta RNP Romsilva prin D.S. Iași, Înalta Curte reține că sunt

nefondate criticile expuse deja și, în consecință, va respinge recursul ca

nefondat pentru cele ce vor fi punctate în continuare.

Susținerea recurentei potrivit căreia nu i-a

fost comunicat raportul de expertiză topometrică dispus la cererea

reclamantelor și întocmit în cauză este infirmată nu numai de dovezile depuse

de expert ci și de concluziile scrise depuse la dosar de această pârâtă, în

cuprinsul cărora se face referire la expertiză și se opinează că această

lucrare nu ar trebui avută în vedere la pronunțarea soluției, fără a se formula

eventuale obiecțiuni la raportul de expertiză.

În aceste condiții nu se poate vorbi de o

încălcare a dreptului la apărare, ca parte componentă a dreptului la un proces

echitabil, la care se face trimitere chiar în debutul cererii de recurs.

Instanța de control judiciar constată ca

fiind corectă dezlegarea dată de judecătorul fondului excepției

inadmisibilității acțiunii și celei privind lipsa de interes a societăților

reclamante în declanșarea acestui demers judiciar. În contextul înscrisurilor

aflate la dosar și a dispozițiilor legale aplicabile s-a considerat motivat că

procedura prealabilă a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor art. 7 din

Legea nr. 554/2004, termenul de 6 luni calculându-se de la data la care

reprezentanții reclamantelor au luat cunoștință de includerea suprafeței de

teren deținute cu titlu de proprietate în amenajamentul silvic aprobat prin

Ordinul nr. 1036/2010, a cărui anulare s-a cerut instanței de contencios

administrativ și fiscal, deoarece atâta vreme cât din conținutul actului

administrativ contestat sau din încheierea de carte funciară nu rezultă dacă

parcela xx care reprezintă drum comunal a fost sau nu înscrisă în amenajamentul

silvic, nu pot fi avute ca repere pentru calculul termenului în discuție nici

data emiterii actului și nici data înscrierii dreptului de proprietate în

cartea funciară.

Totodată, în mod judicios s-a reținut că

interesul în promovarea acțiunii în anulare parțială a Ordinului nr. 1036 din 1

iulie 2010 emis de Ministerul Mediului și Pădurilor (în prezent Ministerul

Mediului și Schimbărilor Climatice) este generat de necesitatea accesului de la

terenul achiziționat la data de 14 aprilie 2008 la drumul public.

Asupra fondului pricinii, instanța de fond a

conchis în mod just, pe baza unui amplu probatoriu analizat exhaustiv în

considerentele sentinței, că în amenajamentul silvic al fondului forestier

proprietatea publică a statului administrat de O.S. C.-D.S. Iași a fost inclus

în mod nelegal o suprafață de teren cu destinația de drum de acces (parcela X)

care aparține teritoriului administrativ al Municipiului Iași, situație

neechivocă stabilită de expert în urma analizei documentației cadastrale, a

procesului verbal de delimitare a hotarului dintre UAT Iași și UAT Miroslava, a

suprapunerii planurilor de situație a celor două localități.

În acest context nu poate fi primită

susținerea recurentei RNP Romsilva - D.S. Iași potrivit căreia prin abordarea

și soluția instanței de fond s-a permis diminuarea suprafeței fondului

forestier, interzisă în principiu de dispozițiile C. silvic aprobat prin Legea

nr. 46/2008.

Se constată, așadar că nici din perspectiva

art. 304 pct. 5 și 9 și nici a art. 304

1

C. proc. civ. nu există

motive pentru reformarea sentinței recurate.

Avându-se în vedere și dispozițiile art. 312

(1) C. proc. civ. și art. 20 (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și

completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de

Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice (succesor al fostului Minister al

Mediului și Pădurilor) împotriva Sentinței civile nr. 412/2012 din 18 decembrie

2012 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Respinge ca nefondat recursul declarat de

D.S. Iași împotriva aceleiași sentințe.

Irevocabilă.

Procesat

de GGC - CL