ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3135/2014

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 412/2012 din 18 decembrie 2012, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași; a respins excepția inadmisibilității acțiunii; a respins excepția lipsei de interes; a admis acțiunea formulată de reclamantele SC M.D. 1 SRL, SC M.D. 2 SRL, SC M.D. 3 SRL, SC M.D. 4 SRL în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Pădurilor, D.S. Iași și O.S. C. și intervenienții în interes propriu (conform disp. art. 58 C. proc. civ.) Comuna Miroslava prin Primarul com. Miroslava, Consiliul Local Miroslava, Municipiul Iași reprezentat prin Primarul Mun.

Iași și Consiliul Local al Mun. Iași și a dispus anularea în parte a Ordinului nr. 1036 din 1 iulie 2010 emis de pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor prin care a fost aprobat amenajamentul silvic al fondului forestier proprietate publică a statului administrat de O.S. C., D.S.

Iași în sensul excluderii din conținutul acestui act a suprafeței totale de 6360,55 mp teren care face parte din parcela X situată pe teritoriul administrativ al Municipiului Iași după cum urmează: - suprafața de 748.25 mp în parcela x1 (2672/1) - suprafața de 953,08 mp în parcela x2 (2670) - suprafața de 34,69 mp în parcela x3 (2667) - suprafața de 1147,90 mp în parcela x4 (2666) - suprafața de 34,69 mp în parcela x5 (2663) - suprafața de 1239,67 mp în parcela x6 (2662) - suprafața de 36,09 mp în parcela x7 (2660) - suprafața de 1581,34 mp în parcela x8 (2662) - suprafața de 37,61 mp în parcela x9 (2659) - suprafața de 547,23 mp în parcela x10 (2658), teren ce este individualizat în planul de situație din Anexa 2 a raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză, plan de situație care face parte integrantă din hotărâre.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că excepția necompetenței materiale este neîntemeiată, deoarece obiectul acțiunii nu îl reprezintă rectificarea unei încheieri de carte funciară, ci anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, competența Curții de Apel Iași fiind atrasă de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004. A fost respinsă și excepția inadmisibilității, întrucât termenul de 6 luni nu poate fi calculat nici de la emiterea actului și nici de la înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, deoarece din conținutul actului atacat sau a încheierii de carte funciară nu rezultă dacă parcela 1823 reprezentând drum comunal a fost sau nu înscris în amenajamentul silvic.

În ceea ce privește interesul reclamantelor în promovarea prezentei acțiuni, Curtea a reținut că acesta este justificat de necesitatea accesului de la terenul achiziționat la drumul public. Instanța de fond a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Mediului și Pădurilor motivat de faptul că această autoritate publică este emitenta actului contestat prin prezenta acțiune. Pe fondul cauzei, Curtea a reținut situația de fapt potrivit căreia, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat în 14 aprilie 2008, s-a înstrăinat dreptul de proprietate asupra unor suprafețe de teren - către SC M.D. 1 SRL. cota indiviză de 13/100, către SC M.D. 2 SRL, cota indiviză de 8/100, către SC M.D.

3 SRL. cota indiviză de 9/100 și către SC M.D. 4 SRL. cota indiviză de 70/100, din dreptul de proprietate asupra terenului agricol situat în Iași, jud. Iași în suprafață totală de 190266 mp, care a fost intabulat în Cartea Funciară Iași, prin încheierea din 29 aprilie 2008 a OCPI Iași, cu nr. cadastrale x1 și x2. Această suprafață totală de teren de 190266 mp a fost intabulată și înscrisă în Cartea Funciară, conform documentației cadastrale care a fost verificată și recepționată de către O.J.C.G.C. Iași din 13 august 2004. Ulterior, pentru această suprafață totală de teren, reclamantele și-au întocmit PUZ în vederea construirii unui ansamblu rezidențial de locuințe, servicii și dotări aferente, utilități, circulații și amenajări peisagistice pe teren proprietate privată, care a fost aprobat prin Hotărârea nr. 376 din 30 septembrie 2010, emisă de Consiliul Local al mun.

Iași. Prin Hotărârea nr. 227 din 28 iulie 2006, Consiliul local al municipiului Iași a aprobat documentația întocmită în vederea stabilirii tramei stradale și a regimului construcțiilor care se vor executa în zona Galata, iar prin Hotărârea nr. 455 din 27 octombrie 2009, terenul în litigiu, identificat cadastral în parcela X, a primit denumirea de strada G.M. Această stradă de acces a fost prevăzută în planul Urbanistic zonal Galata fiind identificată cadastral în parcela X și menționându-se faptul că făcea parte din vechiul drum Valea Adâncă - Iași. Din conținutul documentației ce a stat la baza emiterii ordinului contestat, precum și având în vedere concluziile expertului topometrist desemnat în cauză, instanța a reținut că în cuprinsul amenajamentului silvic a fost inclusă o suprafață de teren mai mare decât cea deținută inițial.

Astfel, nici suprafața totală inclusă în amenajamentul silvic prin Ordinul nr. 1036/2010 de 14,6 ha și nici suprafața totală intabulată de 14,4503 ha nu corespund ca și întindere cu suprafața totală de 13,80 ha care apărea în evidențele cadastrale. Ca urmare a suprapunerii planurilor de situație a Unităților Administrativ Teritoriale Iași și Miroslava făcută de expert, precum și ca urmare a analizei făcută de acesta asupra evidențelor cadastrale și asupra procesului-verbal de delimitare a hotarului dintre cele două localități, s-a concluzionat că terenul în litigiu - drumul comunal parcela X - inclus conform evidențelor în teritoriul administrativ al Municipiului Iași a fost ocupat aproape în totalitate de amenajamentul silvic.

Pentru toate aceste considerente și concluzionând că, în mod nelegal prin Ordinul nr. 1036/2010, s-a aprobat amenajamentul silvic al fondului forestier proprietate publică a statului administrat de O.S.C. - D.S. Iași incluzându-se în acest amenajament și o suprafață de teren cu destinația de drum de acces, care aparține teritoriului administrativ al unei alte localități, instanța de fond a admis acțiunea și a dispus anularea în parte a acestui ordin. Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâții Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin D.S. Iași și Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice (în calitate de succesor al Ministerului Mediului și Pădurilor) au declarat recurs.

Cererea de recurs formulată de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva (în continuare RNP- Romsilva), prin D.S. Iași a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 5, pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-au adus următoarele critic soluției pronunțate de instanța de fond: - Necomunicarea către această pârâtă a raportului de expertiză întocmit în cauză și, ca urmare, imposibilitatea formulării de obiecțiuni care vizau faptul că modificarea amenajamentului silvic poate fi efectuată numai în condițiile prevăzute de art. 1 al Ordinului ministrului mediului și pădurilor nr. 3814 din 6 noiembrie 2012 (pentru aprobarea Normelor tehnice privind modificarea prevederilor amenajamentelor silvice și schimbarea categoriei de folosință a terenurilor din fondul forestier).

Procedându-se în acest fel s-a adus atingere principiului contradictorialității și al egalității armelor în procesul civil, garanții ale unui proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, implicit dreptului la apărare; - Respingerea în mod greșit a excepției inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii în termenul prevăzut de art. 7 (7) din Legea nr. 554/2004, nedovedindu-se de către reclamanți că plângerea împotriva Ordinului nr. 1036 din 1 iulie 2010 ar fi fost introdusă până la data de 1 ianuarie 2011; - Respingerea, în mod greșit, a excepției lipsei de interes a intimaților-reclamanți în formularea acțiunii în anularea ordinului de aprobare a amenajamentului silvic, dreptul de proprietate putând fi valorificat printr-o cerere de scoatere a terenului din fondul forestier; - Nesocotirea prevederilor imperative ale Codului Silvic aprobat prin Legea nr. 46/2008 care interzic în principiu diminuarea suprafeței fondului forestier indiferent de natura proprietății ori destinația terenului forestier, cu excepțiile și procedura expres prevăzute de lege (art. 40 cu referire la art. 36 - 39 C. silvic).

Recurentul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice a criticat, în esență, soluția, apreciată ca greșită, de respingere a excepțiilor invocate, respectiv: lipsa calității procesuale pasive a ministerului, neparcurgerea de către reclamanți a procedurii prealabile, tardivitatea introducerii acțiunii în raport de dispozițiile art. 11 (1) din Legea nr. 554/2004 și, în fine, excepția lipsei de interes a societăților reclamante în condițiile în care ordinul atacat nu este actul care a stat la baza intabulării dreptului de proprietate în CF, ci acte anterioare a căror anulare nu a fost cerută. Prin întâmpinare, intimatele reclamantele SC M.D. 1 SRL, SC M.D. 2 SRL, SC M.D. 3 SRL, SC M.D. 4 SRL au invocat excepțiile lipsei legitimării (calității procesuale) a recurentei Regia Națională a Pădurilor - Romsilva întrucât aceasta nu a avut calitatea de parte litigantă la fond, iar D.S.

Iași nu a formulat recurs în nume propriu ci în calitate de reprezentat al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva; s-a răspuns punctual criticilor aduse de ambii recurenți, apreciindu-se că acesta sunt neîntemeiate și că sentința este legală și temeinică așa cum demonstrează considerentele avute în vedere de prima instanță. Examinând cauza, Înalta Curte observă mai întâi de toate că, deși citat cu mențiunea obligativității timbrării recursului (dosar recurs), Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice nu s-a conformat, astfel încât se va face aplicația actelor normative în vigoare față de data declarării litigiului și anume Legea nr. 146/1997 (art. 20 alin. (3) raportat la art. 11) și O.G.

nr. 32/1995 (art. 9 alin. (2)) și se va anula ca netimbrat acest recurs. Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva în exercitarea căii de atac, Înalta Curte reține că aceasta nu este fondată față de dispozițiile H.G. nr. 229/2009 privind reorganizarea RNP Romsilva și aprobarea regulamentului de organizare și funcționare, mai exact de Anexa 2 la H.G. în care D.S. Iași se regăsește la poz. 24 a unităților fără personalitate juridică din structura RNP Romsilva, precum și față de art. 2 E lit. k) din Regulamentul amintit (publicat în M. Of., Partea I nr. 162/16.03.2009). Deși din punct de vedere strict teoretic susținerile intimatelor-reclamante sunt corecte, se observă de altfel că recursul este semnat de directorul Direcției Silvice Iași (ing.

C.P.), sub a cărui semnătură a fost primit raportul de expertiză și au fost depuse concluziile scrise în fața instanței de fond. O abordare pur teoretică cum este cea propusă de intimat ar echivala cu un formalism excesiv de natură a împiedica exercitarea efectivă a drepturilor procesuale, ceea ce nu poate fi acceptat în considerarea temeiurilor de drept amintite dar și a realității că toate documentele furnizate instanței de către D.S. Iași poartă același antet - RNP Romsilva prin D.S. Iași. Examinând cauza din perspectiva aspectelor imputate de recurenta RNP Romsilva prin D.S. Iași, Înalta Curte reține că sunt nefondate criticile expuse deja și, în consecință, va respinge recursul ca nefondat pentru cele ce vor fi punctate în continuare.

Susținerea recurentei potrivit căreia nu i-a fost comunicat raportul de expertiză topometrică dispus la cererea reclamantelor și întocmit în cauză este infirmată nu numai de dovezile depuse de expert ci și de concluziile scrise depuse la dosar de această pârâtă, în cuprinsul cărora se face referire la expertiză și se opinează că această lucrare nu ar trebui avută în vedere la pronunțarea soluției, fără a se formula eventuale obiecțiuni la raportul de expertiză. În aceste condiții nu se poate vorbi de o încălcare a dreptului la apărare, ca parte componentă a dreptului la un proces echitabil, la care se face trimitere chiar în debutul cererii de recurs. Instanța de control judiciar constată ca fiind corectă dezlegarea dată de judecătorul fondului excepției inadmisibilității acțiunii și celei privind lipsa de interes a societăților reclamante în declanșarea acestui demers judiciar.

În contextul înscrisurilor aflate la dosar și a dispozițiilor legale aplicabile s-a considerat motivat că procedura prealabilă a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, termenul de 6 luni calculându-se de la data la care reprezentanții reclamantelor au luat cunoștință de includerea suprafeței de teren deținute cu titlu de proprietate în amenajamentul silvic aprobat prin Ordinul nr. 1036/2010, a cărui anulare s-a cerut instanței de contencios administrativ și fiscal, deoarece atâta vreme cât din conținutul actului administrativ contestat sau din încheierea de carte funciară nu rezultă dacă parcela xx care reprezintă drum comunal a fost sau nu înscrisă în amenajamentul silvic, nu pot fi avute ca repere pentru calculul termenului în discuție nici data emiterii actului și nici data înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară.

Totodată, în mod judicios s-a reținut că interesul în promovarea acțiunii în anulare parțială a Ordinului nr. 1036 din 1 iulie 2010 emis de Ministerul Mediului și Pădurilor (în prezent Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice) este generat de necesitatea accesului de la terenul achiziționat la data de 14 aprilie 2008 la drumul public. Asupra fondului pricinii, instanța de fond a conchis în mod just, pe baza unui amplu probatoriu analizat exhaustiv în considerentele sentinței, că în amenajamentul silvic al fondului forestier proprietatea publică a statului administrat de O.S. C.-D.S.

Iași a fost inclus în mod nelegal o suprafață de teren cu destinația de drum de acces (parcela X) care aparține teritoriului administrativ al Municipiului Iași, situație neechivocă stabilită de expert în urma analizei documentației cadastrale, a procesului verbal de delimitare a hotarului dintre UAT Iași și UAT Miroslava, a suprapunerii planurilor de situație a celor două localități. În acest context nu poate fi primită susținerea recurentei RNP Romsilva - D.S. Iași potrivit căreia prin abordarea și soluția instanței de fond s-a permis diminuarea suprafeței fondului forestier, interzisă în principiu de dispozițiile C. silvic aprobat prin Legea nr. 46/2008. Se constată, așadar că nici din perspectiva art. 304 pct. 5 și 9 și nici a art. 304 1 C. proc.

civ. nu există motive pentru reformarea sentinței recurate. Avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 (1) C. proc. civ. și art. 20 (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice (succesor al fostului Minister al Mediului și Pădurilor) împotriva Sentinței civile nr. 412/2012 din 18 decembrie 2012 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Respinge ca nefondat recursul declarat de D.S. Iași împotriva aceleiași sentințe. Irevocabilă. Procesat de GGC - CL