ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2222/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 232/CC/din data de 7 noiembrie 2012 a Tribunalului Hunedoara pronunțată în Dosarul nr. 7086/97/2012, în baza art. 394 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de B.D. prin care a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 270/2007 pronunțată în Dosarul nr. 2856/57/2006 al Tribunalului Hunedoara. Motivele de revizuire, întemeiate pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., le-a constituit faptul că, probele nu au confirmat faptele, se impune reaudierea martorilor care au fost audiați incomplet și părtinitor, acuzațiile aduse sunt generice,instanțele de fond și control judiciar i-au înlăturat în mod greșit apărările,iar prejudiciul nu a fost cert stabilit, nu și-a putut proba nevinovăția, deoarece la judecarea fondului cauzei a cărei revizuire a solicitat-o, nu i-a fost admisă proba cu martori.

Prin sentința penală nr. 232/2012 pronunțată în Dosarul nr. 7086/97/2012 al Tribunalului Hunedoara s-a respins ca inadmisibilă cererea, deoarece nu s-au identificat împrejurări noi sau fapte noi, ci în realitate reprezintă o solicitare de readministrare și reinterpretare a probelor. Soluția judecătorului, respectiv sentința penală nr. 232/CC/ din data de 7 noiembrie 2012 a Tribunalului Hunedoara, pronunțată în Dosarul nr. 7086/97/2012 supusă prezentului control de legalitate, a statuat că, aspectele invocate în cererea de revizuire, au format obiectul analizei cu ocazia soluționării fondului și cu ocazia soluționării cauzei de către instanțele de control judiciar. De asemenea, martorii propuși în audiere, ca temei al cererii de revizuire, au format și obiectul analizei instanței de apel, așa încât în calea revizuirii nu este admisibilă prelungirea probațiunii și a obligat revizuentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva sentinței penale nr. 232/2012 pronunțată în Dosarul nr. 7086/97/2012 al Tribunalului Hunedoara, B.D. a declarat apel, nemotivat în scris, depunând prin apărător ales, la datele de 20 noiembrie 2012, reluate prin solicitarea din data de 21 noiembrie 2012, aceleași declarații de apel cu precizarea că motivele detaliate le va formula după redactarea sentinței atacate. Primul termen la instanța de apel a fost stabilit la data de 8 ianuarie 2013 când apărătorul ales al revizuentului-apelant, a solicitat acordarea unui nou termen de judecată, deoarece era plecat în concediu de odihnă și clientul său (revizuentul apelant) nu accepta un alt avocat să îl reprezinte.

Curtea de Apel, în considerarea dispozițiilor privind garantarea dreptului la apărare a admis cererea de amânare, a menținut delegația apărătorului desemnat din oficiu, a acordat termen la data de 29 ianuarie 2013 și a transmis o solicitare avocatului ales de a se prezenta la termen sau de a lua măsuri pentru a-și asigura substituirea. La termenul din data de 29 ianuarie 2013 din nou, apărătorul ales a formulat cerere de amânare, motivat de faptul că starea medicală nu-i permite să se prezinte și a depus în acest sens o copie a unui certificat de concediu medical, în care nu se indica decât faptul că din data de 28 ianuarie 2013, timp de 4 (patru) zile se află în concediu medical. Nu a precizat care sunt motivele datorită cărora nu a făcut demersuri pentru a-și asigura substituirea.

În aceste împrejurări, considerând cererea neîntemeiată, față de lipsa de diligență a apărătorului ales, față de împrejurarea că asistența juridică a revizuentului-apelant a fost asigurată prin apărătorul desemnat din oficiu care a pus concluzii instanța de apel a procedat la judecarea cauzei. Prin decizia penală nr. 20/A din 4 februarie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul B.D. împotriva sentinței penale nr. 232 din 7 noiembrie 2012 a Tribunalului Hunedoara. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a apreciat că motivele de revizuire întemeiate pe lipsa vinovăției, examinate în procesul soluționat prin condamnare, nu constituie faptei sau împrejurări necunoscute de instanță la soluționarea cauzei, de natură să justifice revizuirea potrivit cazului prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., fiind justificată respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către revizuientul B.D., solicitând casarea acesteia și, în cadrul rejudecării, admiterea revizuirii și anularea sentinței penale nr. 270/2007 a Tribunalului Hunedoara, pronunțată în Dosarul nr. 2856/57/2006, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4012 din 2 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, rejudecând cauza pe fond, achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., relativ la infracțiunea de înșelăciune în varianta complicității prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (4), C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Analiza doctrinară și prin raportare la dovezile depuse în cauză, făcută de instanța de apel, este judicioasă, atotcuprinzătoare și în spiritul legii. Motivele de revizuire invocate și circumscrise cazului prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., constau în aceea că, probele nu au confirmat faptele, impunându-se reaudierea martorilor care au fost audiați incomplet și părtinitor, instanțele i-au înlăturat în mod greșit apărările, prejudiciul nu a fost cert stabilit, nu și-a putut dovedi vinovăția întrucât, la judecarea fondului cauzei, a cărei revizuire a solicitat-o, nu i-a fost admisă proba cu martori.

Or, aspectele invocate nu se încadrează în disp. art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nefiind recunoscute instanțelor în cursul procesului penal finalizat, cu condamnarea revizuientului, inculpatul B.D. invocând în apărarea sa tocmai aceste împrejurări, apărare înlăturată, însă, pe baza probelor aflate la dosar. Reluând această apărare în forma cazului de revizuire sus-arătat, revizuientul tinde, pe această cale extraordinară de atac, la prelungirea probațiunii într-o cauză aflată sub puterea lucrului judecat, ceea ce este inadmisibil. Față de cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul B.D.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul B.D. împotriva deciziei penale nr. 20/A din 04 februarie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 iunie 2013 .