ÎCCJ, Decizia nr. 91/2014

Asupra apelului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 438 din 12 mai 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, l-a condamnat pe inculpatul C.D. la pedepsele de: 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. (două acte materiale); 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.; 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

anterior pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. anterior a contopit pedepsele aplicate inculpatului și a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior în regim de detenție. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior. Conform art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.

Conform art. 72 alin. (1) C. pen., a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate perioada reținerii și arestării preventive începând cu 13 iunie 2013 la 12 mai 2014. În baza art. 254 alin. (3) C. pen. anterior, a confiscat de la inculpatul C.D. suma de 5354 lei, reprezentând contravaloarea a 10 arbori thuya și a două mașini de piatră. A dispus restituirea către martorul T.D.V. a autoturismului marca A., cu nr. de înmatriculare B4, serie sașiu W1, asupra căruia a menținut sechestrul asigurător până la rămânerea definitivă a hotărârii. Totodată, a menținut și măsura sechestrului asigurător instituită asupra sumei de 5354 lei consemnată la C. Bank SA pe numele inculpatului C.D. În baza art. 274 alin. (1) C. proc.

pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 4000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Instanța a reținut următoarele: I. Prin Rechizitoriul nr. 169/P/2013 din 3 iulie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției au fost trimiși în judecată inculpații: - C.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt s-a reținut că inculpatul C.D., în calitate de procuror-șef al Biroului Teritorial Slobozia din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, având repartizată spre soluționare lucrarea cu nr. 518/II-5/2013 ce avea ca obiect executarea cererii de comisie rogatorie internațională nr. 601 AR 1370/12 formulată de Parchetul Muhlhausen - Germania, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pretins și primit de la inculpatul T.D.V., în perioada 22 mai 2013 - 23 mai 2013, două mașini de piatră în valoare de 2790 lei, iar la data de 01 iunie 2013, prin intermediul inculpatei A.M., 10 arbori thuya în valoare de 3354 lei, în scopul de a face acte contrare îndatoririlor sale de serviciu și anume, neadoptarea unor măsuri de protecție minimale care să asigure conspirativitatea activităților de percheziție ce urmau a fi efectuate de autoritățile judiciare germane în municipiul Slobozia, în perioada 03 iunie 2013 - 05 iunie 2013, la domiciliile martorilor M.G., B.T.

și C.V.O. Același inculpat, având repartizată spre soluționare lucrarea cu nr. 518/II-5/2013 ce avea ca obiect executarea cererii de comisie rogatorie internațională nr. 601 AR 1370/12 formulată de Parchetul Muhlhausen - Germania prin care se solicitase efectuarea unor percheziții la domiciliile martorilor M.G., B.T. și C.V.O., învinuiți de autoritățile germane de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în perioada februarie - iunie 2013, i-a avertizat pe aceștia din urmă, prin intermediul inculpaților T.D.V. și A.M., că domiciliile le vor fi percheziționate, asigurându-le astfel timpul necesar pentru a distruge și ascunde documente ori alte bunuri compromițătoare ce ar fi putut constitui mijloace de probă, ori pentru a putea părăsi teritoriul țării, zădărnicind astfel urmărirea penală.

De asemenea, inculpatul, în perioada septembrie - noiembrie 2012, a pretins și primit de la inculpatul T.D.V., un autoturism A. în valoare de 16.300 euro, a cărui proprietate a disimulat-o prin înmatricularea pe numele soacrei sale, numita R.G., în scopul asigurării unei protecții necondiționate, prin neadoptarea măsurilor legale ori prin furnizarea de informații confidențiale, în situația în care împotriva lui T.D.V. ar fi fost demarate proceduri judiciare de organele judiciare române ori, prin intermediul acestora, de organe judiciare străine. - T.D.V. pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită în formă continuată prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt s-a reținut că inculpatul T.D.V., în baza aceleiași rezoluții infracționale, a dat inculpatului C.D., procuror-șef al Biroului Teritorial Slobozia din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, ce avea repartizată spre soluționare lucrarea cu nr. 518/II-5/2013 având ca obiect executarea cererii de comisie rogatorie internațională nr. 601 AR 1370/12 formulată de Parchetul Muhlhausen - Germania, în perioada 22 mai 2013 - 23 mai 2013, două mașini de piatră în valoare de 2790 lei, iar la data de 01 iunie 2013, prin intermediul inculpatei A.M., 10 arbori thuya în valoare de 3354 lei, în scopul efectuării de către magistrat a unor acte contrare îndatoririlor sale de serviciu și anume neadoptarea unor măsuri de protecție minimale care să asigure conspirativitatea activităților de percheziție ce urmau a fi efectuate de autoritățile judiciare germane în municipiul Slobozia în perioada 03 iunie 2013 - 05 iunie 2013, la domiciliile martorilor M.G., B.T.

și C.V.O. Totodată, același inculpat în perioada februarie - iunie 2013, alături de inculpata A.M., în baza informațiilor primite de la inculpatul C.D., procuror-șef al Biroului Teritorial Slobozia din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, ce avea repartizată spre soluționare lucrarea cu nr. 518/II-5/2013 având ca obiect executarea cererii de comisie rogatorie internațională nr. 601AR1370/12 formulată de Parchetul Muhlhausen - Germania prin care se solicitase efectuarea unor percheziții la domiciliile martorilor M.G., B.T. și C.V.O., învinuiți de autoritățile germane de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, i-a avertizat pe aceștia din urmă că domiciliile le vor fi percheziționate, asigurându-le astfel timpul necesar pentru a distruge și ascunde documente ori alte bunuri compromițătoare ce ar fi putut constitui mijloace de probă, ori pentru a putea părăsi teritoriul țării, zădărnicind astfel urmărirea penală.

- A.M. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., complicitate la infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. și favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În fapt, s-a reținut că la data de 01 iunie 2013 a acordat ajutor inculpatului C.D., procuror-șef al Biroului Teritorial Slobozia din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, să primească și inculpatului T.D.V.

să dea 10 arbori thuya în valoare de 3354 lei, în scopul efectuării de către magistrat a unor acte contrare îndatoririlor sale de serviciu și anume neadoptarea unor măsuri de protecție minimale care să asigure conspirativitatea activităților de percheziție ce urmau a fi efectuate de autoritățile judiciare germane în municipiul Slobozia în perioada 03 iunie 2013 - 05 iunie 2013 la domiciliile martorilor M.G., B.T. și C.V.O. În perioada februarie - iunie 2013, alături de inculpatul T.D.V., în baza informațiilor primite de la inculpatul C.D., procuror-șef al Biroului Teritorial Slobozia din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, ce avea repartizată spre soluționare lucrarea cu nr. 518/II-5/2013 având ca obiect executarea cererii de comisie rogatorie internațională nr. 601 AR 1370/12 formulată de Parchetul Muhlhausen - Germania, prin care se solicitase efectuarea unor percheziții la domiciliile martorilor M.G., B.T.

și C.V.O., învinuiți de autoritățile germane de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, inculpata i-a avertizat pe aceștia din urmă că domiciliile le vor fi percheziționate, asigurându-le astfel timpul necesar pentru a distruge și ascunde documente ori alte bunuri compromițătoare ce ar fi putut constitui mijloace de probă, ori pentru a putea părăsi teritoriul țării, zădărnicind astfel urmărirea penală. II. Înalta Curte a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției la data de 4 iulie 2013, formându-se Dosarul nr. 3792/1/2013. La termenul din 2 septembrie 2013, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 300 alin. (1) C. proc.

pen. anterior, a constatat regularitatea actului de sesizare. Inculpații T.D.V. și A.M. au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate la urmărirea penală în conformitate cu dispozițiile art. 320 1 alin. (1) C. proc. pen. anterior, iar prin Sentința nr. 738 din 5 septembrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 3792/1/2013, Înalta Curte i-a condamnat pe aceștia pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, cu reținerea dispozițiilor art. 320 1 alin. (1) C. proc. pen. anterior și a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul C.D. formându-se prezentul dosar. Sentința nr. 738 din 5 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 4 din 13 ianuarie 2014 a Completului de 5 judecători.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul C.D. și martorii indicați în rechizitoriu, respectiv R.G., C.C.M., P.C., M.D., O.G.I., D.C., B.D., B.T., C.V.O., M.G., I.A.C., T.R., M.E.G., T.C., H.M.. Înalta Curte a încuviințat inculpatului C.D. proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiați martorii propuși de acesta și anume C.A., C.M. și T.A. Totodată, s-a procedat la audierea în calitate de martor a numiților T.D.V. și A.M., cu privire la care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (1) C. proc. pen. în cauza disjunsă. III. Pe baza probelor administrate atât la urmărirea penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, Înalta Curte a reținut următoarea situație de fapt: 1. Inculpatul C.D.

îndeplinea funcția de procuror-șef al Biroului Teritorial Slobozia din cadrul Direcției Naționale Anticorupție. La data de 7 februarie 2013, Direcția Națională Anticorupție a fost sesizată cu o cerere de comisie rogatorie pasivă cu nr. 601/AR/1370/12 din 7 ianuarie 2013 a Parchetului Muhlhausen Germania, care efectua cercetări în cauza penală privind pe M.G., B.T., E.S.R., C.V.O. și U.N.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prejudiciul fiind estimat la 2.366.100 euro. Prin cererea adresată autorităților române se solicita identificarea a patru persoane și efectuarea de investigații pentru stabilirea celor care sunt proprietari sau chiriași ai mai multor spații, trei dintre acestea pe raza teritorială a orașului Slobozia, județul Ialomița.

Prin referatul din 8 februarie 2013, Serviciul de Cooperare Internațională, Informare și Relații Publice - Biroul de Legătură cu Instituții similare din alte state a propus ca Biroul Teritorial Slobozia să efectueze activitățile judiciare privitoare la persoanele și locațiile aflate în Slobozia. Lucrarea a fost înregistrată la Serviciul Teritorial București la data de 13 februarie 2013 sub nr. 212/II-5/2013, iar pentru executarea acestor activități a fost desemnat procurorul I.A. din cadrul Biroului Teritorial Ialomița. La data de 18 februarie 2013, procurorul I.A. a întocmit un proces-verbal ce cuprindea verificările efectuate prin accesarea bazei de date pentru evidența persoanei și prin solicitarea de relații de la O.C.P.I.

Slobozia. În cadrul verificărilor efectuate, întrucât autoritățile germane au solicitat păstrarea confidențialității activităților desfășurate, procurorul I.A. i-a propus inculpatului C.D. să trimită adresa din 14 februarie 2013 direct numitei P.R. din cadrul O.C.P.I. Ialomița, persoană cu care martorul discutase în prealabil, pentru a evita vizualizarea acesteia de un număr mare de persoane. Inculpatul C.D. a fost de acord, iar martorul I.A. a trimis adresa către O.C.P.I. prin intermediul șoferului, ridicând personal răspunsul. La data de 20 februarie 2013 rezultatul verificărilor solicitate de autoritățile germane a fost transmis către Serviciul Teritorial București care l-a înaintat Serviciului de Cooperare Internațională, Informare și Relații Publice.

Inculpatul C.D. a luat la cunoștință de interesul autorităților judiciare germane față de martorii M.G., B.T. și C.V.O., persoane despre care știa că se găsesc în anturajul lui T.D.V. și a hotărât să îl anunțe pe acesta despre demersurile efectuate de autoritățile germane, recomandându-i să părăsească orașul Slobozia pentru a evita o eventuală extindere a cercetărilor și asupra sa. La sfârșitul lunii februarie 2013, prin intermediul martorului O.G., inculpatul i-a transmis lui T.D.V. un bilet cu un număr de telefon și o altă mențiune "ora 17:00" precum și recomandarea să-și cumpere un telefon și o cartelă telefonică noi. În aceeași zi, la ora 17:00, T.D.V. a luat legătura cu inculpatul C.D., apelând numărul de telefon indicat de acesta.

În această împrejurare, inculpatul i-a transmis că vor fi percheziții la C.V.O., B.T., M.G., la o adresă pe Constructorilor unde a avut sediul firma R. și o altă adresă pe b-dul Matei Basarab. Această informare era corectă, în condițiile în care solicitarea de asistență judiciară viza "comisie rogatorie pentru anchete anticipate legate de o percheziție planificată, confiscarea și predarea de mijloace probatorii (...) în ancheta dusă împotriva cetățenilor români M.G., B.T., E.S.R., C.V.O.". Ca urmare a informărilor inculpatului C.D. și la sfatul acestuia, T.D.V. s-a deplasat în București unde a rămas aproximativ o săptămână, revenind în Slobozia în urma unei discuții telefonice cu inculpatul care i-a spus că "nu mai este nicio problemă". Ulterior, inculpatul C.D.

i-a comunicat lui T.D.V. că este vorba despre o comisie rogatorie cerută de autoritățile germane, iar în acea etapă i se solicitaseră doar adresele numiților C.V.O., B.T. și M.G.. Inculpatul i-a mai spus lui T.D.V. că perchezițiile se vor face "cu mascați și de către București". Ca urmare a informațiilor primite de la inculpat, T.D.V. a luat legătura cu avocatul său din Germania, care i-a obținut o adresă de la Procuratura din Mühlhausen, din cuprinsul căreia rezultă că nu este vizat de vreo anchetă penală derulată de autoritățile judiciare germane. La data de 22 aprilie 2013, Direcția Națională Anticorupție a fost sesizată cu o cerere suplimentară de comisie rogatorie internațională de la Parchetul Mühlhausen pentru efectuarea de percheziții domiciliare și ridicarea de mijloace probatorii de la domiciliile martorilor M.G., B.T.

și C.V.O., audierea acestora și a altor persoane. Lucrarea a fost înregistrată la Serviciul Teritorial București la data de 23 aprilie 2013 sub nr. 518/II-5/2013, iar ca urmare a referatului întocmit de procurorul șef al Serviciului Cooperare, prin adresă, a fost transmisă către Biroul Teritorial Slobozia o copie a documentației remise de autoritățile germane cu solicitarea de a comunica dacă "perioada propusă pentru executarea cererii este convenabilă sau nu" respectiv perioada 03 - 05 iunie 2013 pentru Slobozia și 06 - 07 iunie 2013 pentru București. Spre sfârșitul lunii aprilie 2013, într-o zi de vineri, inculpatul C.D. i-a transmis lui T.D.V.

prin intermediul tatălui său - martorul T.A., un bilețel de hârtie cu următoarele mențiuni olografe "sâmbătă, N. București, după ora 16". T.D.V., pe fondul informărilor și avertismentelor anterioare ale inculpatului C.D., s-a deplasat în aceeași zi în București, la adresa indicată, respectiv N. sector 1, unde se află un imobil deținut de mama soției inculpatului, martora R.G. La adresa respectivă, T.D.V. a găsit-o pe soția inculpatului, martora C.M., care i-a spus că soțul său întârzie cca o oră, motiv pentru care T.D.V. s-a hotărât să-l aștepte în autoturismul său parcat pe aleea din fața imobilului. La scurt timp la imobilul respectiv a sosit și inculpatul care i-a reproșat lui T.D.V. că nu a respectat mesajul din bilețel, respectiv să vină a doua zi, sâmbăta, după care i-a comunicat faptul că a primit ordinul de percheziție din Germania și că nu trebuia să aibă o atitudine cooperantă față de autoritățile judiciare germane.

Discuția s-a purtat în interiorul autoturismului inculpatului C.D., care i-a transmis lui T.D.V. că "perchezițiile vor începe pe 3, respectiv în săptămâna "a 23-a" din an". În cererea de comisie rogatorie internațională formulată de autoritățile germane se menționa, pe lângă datele calendaristice precise, 03 - 05 iunie 2013, și referirea la nr. săptămânii din an, ceea ce denotă împrejurarea că inculpatul C.D. luase cunoștință anterior de documentația trimisă de autoritățile judiciare germane. În cadrul aceleiași discuții purtată în autoturismul inculpatului, acesta i-a mai relatat lui T.D.V. că anchetatorii din Germania vor fi cazați începând cu data de 2 la Hotel S., pe 3 și 4 iunie vor avea loc perchezițiile la C.V.O., B.T., M.G., pe 5 iunie la Târgoviște, iar pe 6 iunie la București la R.E.

După această întâlnire, cei doi s-au revăzut la restaurantul L. din Slobozia, prilej cu care inculpatul i-a cerut lui T.D.V. să părăsească teritoriul României și același lucru să-l facă și martorul C.V.O. fără a-i spune acestuia adevăratul motiv pentru care nu trebuie să se afle în Slobozia. În aceeași împrejurare, inculpatul i-a mai spus lui T.D.V. că perchezițiile "nu vor mai fi făcute de către București, ci de către el, elegant, fără mascați". La data de 29 mai 2013, inculpatul l-a contactat telefonic pe T.D.V. și i-a cerut date de identificare ale numiților M.G., B.T. și C.V.O., persoane ce urmau a fi percheziționate, aspect ce rezultă din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice dintre cei doi.

C.D.: V. unde lucrează ? T.D.V.: Acum ? E angajat pe M., la Sibiu e angajat. Pe M. Sibiu. C.D.: Nu, dar el acuma unde este ? T.D.V.: E în oraș. C.D.: Cealaltă (n.n. M.G.) e la bancă, nu ? T.D.V.: Da, da, Transilvania (n.n. M.G. este angajată a Băncii Transilvania). C.D.: Dar, ăsta ce face acolo la - cum îl cheamă ? B.? Nu știi ? T.D.V.: G.? C.D.: Nu, B. sau cum îl cheamă. T.D.V.: Nu știu. Habar n-am. Nu știu ce-i pe B., nu știu. C.D.: Dar soția lui Bo. ? T.D.V.: Acasă. C.D.: Bine șefu΄! În seara zilei de 29 mai 2013, ora 20:51:35, inculpatul a apelat-o și pe martora A.M. pentru a o întreba dacă știe nr. de telefon al lui C.V.O. A.C. sunt și-mi cer scuze că vă sun la ora asta. - N-a n-aveți (...) Nu, nu, nu, n-aveți un număr de (...) de la V.C.

(...) din întâmplare. Din dispoziția martorului T.D., A.M. a avertizat-o pe M.G. că locuința sa va fi percheziționată în ziua de 03 iunie 2013 și i-a propus să accepte suma de 1.500 euro pentru a pleca în Italia pentru o săptămână. Remiterea către M.G. a sumei de bani a avut loc la data de 01 iunie 2013, în parcarea hotelului S. din Slobozia, aspect recunoscut de cele două martore. În plus, precaută, A.M. i-a recomandat lui M.G. să-și cumpere o nouă cartelă telefonică, întrucât a apreciat că nu era sigur să folosească numerele de telefon cunoscute. M.G. s-a conformat și, după două ore, a transmis un SMS cu noul număr de telefon: "nr. de vdf". În ziua următoare, 02 iunie 2013, în jurul orelor 18:00, A.M.

s-a întâlnit în zona blocului în care locuiește cu martorul C.V.O., căruia i-a solicitat să plece de acasă, pentru că zilele următoare "urma să vină cineva să îi percheziționeze locuința". Consecutiv acestei întâlniri, aceeași martoră l-a apelat pe T.D.V., căruia i-a relatat că a vorbit deja cu C.V.O., împrejurare ce a generat nemulțumirea acestuia, întrucât considera că martorul trebuia informat "la 10 noaptea, că acuma o să-și facă o grămadă de gânduri", existând riscul să discute și cu alte persoane care ar putea periclita conspirativitatea acțiunilor pe care le desfășurau. În dimineața zilei de 3 iunie 2013, o echipă de anchetă condusă de inculpatul C.D. a realizat percheziția la domiciliul lui C.V.O., ocazie cu care au fost identificate și apreciate de anchetatorii germani ca fiind relevante două înscrisuri (două file) reprezentând un acord (nesemnat) între R.G.

SRL și V.I. SRL și o adresă emisă de R.G. SRL către P.L. România. În aceeași zi, după efectuarea percheziției, martorul C.V.O. a sunat-o pe martora A.M. și i-a relatat că s-a găsit un singur act, dar nesemnat, iar A.M. i-a transmis un mesaj martorului T.D.V. "am vb. cu d-na (av. T.C.), totul a ieșit foarte bine, nu trebuie să vă faceți griji, nu vrea să vorbim despre asta la tel. Probabil tel. dânsei este deja ascultat". La rândul său, martorul T.D.V. i-a transmis lui A.M. să facă toate demersurile necesare pentru ca av. T.C. să participe și în ziua următoare la procedurile demarate față de B.T., însă ulterior prezența acesteia nu a mai fost necesară, A.M. susținând că "a sunat-o șefu΄ (C.D.) și a zis că nu e nevoie". La data de 4 iunie 2013 au fost efectuate percheziții domiciliare la locuințele martorilor M.G.

și B.T., unde nu au fost identificate documente relevante pentru autoritățile germane, de la M.G. fiind ridicat un laptop al cărui conținut nu a fost stabilit până în momentul trimiterii în judecată a inculpatului. Pe timpul efectuării perchezițiilor la domiciliile martorilor M.G., B.T. și C.V.O., martorul T.D.V., urmare a îndemnului inculpatului C.D., s-a deplasat în Grecia și a ținut în permanență legătura cu martora A.M., aceasta informându-l despre rezultatul perchezițiilor și despre atitudinea unora dintre persoanele percheziționate, după cum rezultă din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice din dosar. După ce perchezițiile domiciliare în municipiul Slobozia au fost finalizate, începând cu data de 7 iunie 2013, inculpatul C.D.

a întrebat-o pe martora A.M. despre data întoarcerii în țară a martorului T.D.V. și a discutat telefonic cu acesta spunându-i despre modalitatea în care au decurs perchezițiile. La data de 9 iunie 2013, la solicitarea martorului T.D.V., A.M. s-a deplasat în București unde s-a întâlnit cu inculpatul C.D. la o cafenea din incinta Mall Băneasa. În cadrul discuțiilor purtate, inculpatul C.D. i-a povestit cum au decurs perchezițiile domiciliare, faptul că autoritățile judiciare germane erau interesate de T.D.V., știau câte imobile și mașini deține acesta și că, de fapt, știau absolut totul despre el. La aceeași întâlnire, după ce în prealabil a întrebat-o pe martoră dacă telefonul său este nou, inculpatul C.D.

a discutat telefonic cu T.D.V., spunându-i acestuia că perchezițiile au decurs bine și să mai rămână în afara țării. Situația de fapt anterior descrisă rezultă din declarațiile martorilor T.D.V., A.M., C.V.O., B.T., M.G., I.A., O.G.I., T.R., T.A., M.E.G., H.M., ce se coroborează cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpat, precum și de martorii T.D.V., A.M., M.E.G., H.M., M.D., C.V.O. și M.G., cererea de comisie rogatorie formulată de Parchetul Muhlhausen Germania și înscrisurile anexate acesteia, adresele și referatele întocmite de Serviciul de Cooperare Internațională, Informare și Relații Publice - Biroul de legătură cu instituțiile similare din alte state, înscrisurile care vizează efectuarea perchezițiilor domiciliare la martorii C.V.O., M.G.

și B.T. Astfel, martorul I.A., procuror în cadrul Biroului Teritorial Slobozia până la data de 15 iulie 2013, a relatat că în prima decadă a lunii februarie 2013, a primit o solicitare din partea autorităților judiciare germane prin care se cereau adresele unor persoane, datele de stare civilă ale acestora, precum și informații despre anumite firme. În legătură cu lucrarea ce i-a fost repartizată de Serviciul Teritorial București, martorul a discutat cu inculpatul C.D. un singur aspect referitor la transmiterea unei adrese la O.C.P.I. Ialomița prin care se solicita identificarea titularilor unor adrese menționate în cererea de comisie rogatorie. Întrucât era necesară păstrarea confidențialității lucrării respective, martorul l-a întrebat pe inculpat dacă este posibil să transmită adresa direct numitei P.R.

din cadrul O.C.P.I. Ialomița. Inculpatul i-a spus că este de acord și i-a semnat adresa respectivă. Martorul I.A. a mai relatat că atunci când s-a întors din concediu, în ultima decadă a lunii aprilie 2013, a găsit pe biroul său cea de a doua solicitare a autorităților germane prin care acestea cereau acordul pentru efectuarea perchezițiilor domiciliare în zilele de 3 și 4 iunie 2013. Întrucât martorul avea de susținut un examen, a discutat cu inculpatul despre faptul că în perioada în care se desfășurau perchezițiile urma să fie în concediu, iar acesta i-a spus să întocmească un referat pe care să-l înainteze Serviciului Teritorial București. Martorul T.D.V. a arătat în mod constant atât la urmărirea penală, cât și cu ocazia audierii în instanță că în luna ianuarie 2013 a primit un document emis de Trezoreria Suhl Germania - Biroul pentru detectarea fraudelor fiscale din cuprinsul căreia rezultă că martorul C.V.O.

era suspectat de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. Martorul a discutat cu inculpatul C.D. pe care îl cunoștea de mai mulți ani, inculpatul spunându-i să stea liniștit. În luna februarie 2013, T.D.V. a fost căutat de martorul O.G. care i-a înmânat un bilet de hârtie pe care era scris un număr de telefon și mențiunea "ora 17:00". Acesta i-a spus că biletul este de la inculpatul C.D. care îi transmite să-și cumpere un telefon și o cartelă și să-l sune la ora 17:00 la numărul respectiv. Această împrejurare este confirmată de martorul O.G. care a relatat că în luna februarie 2013 a fost sunat de inculpatul C.D. care i-a cerut să se prezinte la sediul Direcției Naționale Anticorupție - Biroul Teritorial Slobozia, unde i-a dat un bilet de hârtie și l-a rugat să-l înmâneze lui T.D.V.

și, totodată, să-i spună acestuia să-și cumpere o cartelă prepay și să-l sune. Martorul T.D.V. a arătat că și-a cumpărat un telefon nou cu cartelă și l-a sunat pe inculpat la numărul indicat în biletul pe care îl primise și care nu era numărul de telefon pe care inculpatul C.D. îl folosea în mod obișnuit, ci un număr nou. Cu acest prilej, inculpatul C.D. i-a spus martorului T.D.V. despre efectuarea perchezițiilor la martorii C.V.O., M.G., B.T. și la alte două adrese din B-dul Matei Basarab și str. Constructorilor. Împrejurarea că T.D.V. cunoștea despre solicitările autorităților judiciare germane rezultă și din declarațiile martorului M.E.G., precum și din procesul-verbal de transcriere a convorbirii telefonice purtată de cei doi la data de 7 martie 2013. Astfel, martorul M.E.G., audiat în ambele faze procesuale, a relatat că în cursul lunii februarie sau martie 2013 a fost sunat de T.D.V.

care i-a spus că are probleme în Germania legate de activitatea desfășurată în perioada 2003 - 2006 și autoritățile germane urmau să vină în România, mai exact urma să vină un control la D.N.A. Slobozia. Din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din 7 martie 2013 aflat la dosar rezultă că T.D.V. i-a spus martorului despre solicitarea autorităților judiciare germane de a li se comunica adresele persoanelor unde urmează a se efectua perchezițiile domiciliare. Martorul T.A. a declarat că inculpatul C.D. i-a dat un bilet și i-a cerut să-l înmâneze fiului său, T.D.V. Această împrejurare este confirmată de T.D.V., care a arătat că pe bilețel era menționat "sâmbătă, str. N., după ora 16:00", martorul luând hotărârea de a se deplasa chiar în acea zi (vineri) la adresa indicată de inculpat.

În discuțiile pe care le-a avut cu inculpatul C.D., acesta i-a comunicat martorului că a primit ordinul de percheziție din Germania, iar perchezițiile vor începe pe 3 iunie, respectiv în săptămâna a 23-a. Totodată inculpatul C.D. i-a relatat că anchetatorii germani vor fi cazați începând cu data de 2 iunie la Hotel S., pe 3 și 4 iunie vor avea loc perchezițiile la C.V.O., B.T., M.G., pe 5 iunie la Târgoviște, iar pe 6 iunie la București la R.E. Totodată, inculpatul i-a spus martorului că în această perioadă trebuie să plece din țară, iar același lucru trebuie să-l facă și martorul C.V.O., fără ca acesta să cunoască adevăratul motiv pentru care nu trebuie să se afle în Slobozia. Susținerile inculpatului T.D.V.

sunt confirmate de martorul M.D. Astfel, în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, acesta a relatat că inculpatul T.D.V. i-a spus că s-a primit o adresă la Direcția Națională Anticorupție Slobozia în care se solicită clarificarea adreselor numiților C.V., G.M., B.T. și E.R., precum și efectuarea unor percheziții. Ulterior, în cursul lunii aprilie 2013 a aflat de la inculpatul T.D.V. că autoritățile din Germania urmau să vină în România pentru efectuarea unor percheziții în datele de 3, 4, 5 iunie. T.D.V. i-a indicat și nr. săptămânii din an, respectiv 23. Acest aspect a rezultat și din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpatul T.D.V. și martorul M.D.

Totodată, martorul a confirmat cele relatate de T.D.V. privind sfatul inculpatului C.D. ca numitul C.V.O. să nu se afle în țară pe perioada efectuării perchezițiilor, martorul cumpărându-i acestuia un bilet de avion pentru perioada respectivă, la solicitarea lui T.D.V. Același martor a declarat că într-o împrejurare T.D.V. i-a spus că știe despre efectuarea perchezițiilor de la inculpat, T.D.V. adresându-i-se acestuia cu apelativul "nea B.". Faptul că T.D.V. cunoștea de la inculpat despre efectuarea perchezițiilor rezultă și din declarația martorei A.M. Astfel, aceasta a relatat că în cursul lunii mai 2013, T.D.V. i-a spus că a aflat de la inculpatul C.D. că urmau să vină anchetatorii germani care să facă percheziții la domiciliile numiților C.V.O., B.T., M.G.

și posibil și la domiciliul său, la data de 3 și, respectiv 4 iunie, că a fost sfătuit de acesta ca în perioada efectuării perchezițiilor să plece din țară, ceea ce T.D.V. a și făcut, fiind plecat în Grecia. Tot de la T.D.V., martora a aflat că inculpatul C.D. i-a spus acestuia că pe perioada desfășurării perchezițiilor este bine ca M.G. și C.V.O. să nu fie prezenți. În declarațiile sale, martora M.G. a arătat că anterior datei de 4 iunie 2013, A.M. i-a comunicat că va avea loc o percheziție la ea acasă și ar fi mai bine să plece în afara țării pentru a nu participa la percheziție. Totodată, martora A.M. i-a spus că îi va asigura banii necesari deplasării și rămânerii în Italia pe o perioadă de 7 zile.

La data de 1 iunie 2013, martora A.M. i-a înmânat în acest scop suma de 1500 euro în parcarea hotelului S. din Slobozia. Cu aceeași ocazie, martora i-a recomandat să-și cumpere o nouă cartelă telefonică întrucât nu ar fi bine să vorbească de pe numărul său de telefon, ceea ce M.G. a și făcut, trimițându-i ulterior un mesaj cu noul nr. de telefon. După sosirea din Italia, martora a căutat-o pe A.M., care i-a relatat că totul este bine, împrejurare în care i-a spus că poate să o ajute cu un avocat care să o însoțească la audierile ce urmau să aibă loc în data de 11 iunie 2013 la sediul D.N.A. Slobozia. În acest scop A.M. i-a spus că va discuta cu avocata T.C. și că se vor întâlni pe 11 iunie 2013 la Restaurantul L., cu puțin timp înainte de a merge la Direcția Națională Anticorupție.

Martorul C.V.O. - una dintre persoanele vizate de ancheta autorităților judiciare germane a relatat că la data de 1 iunie 2013 martora A.M. l-a contactat telefonic, i-a spus că dorește să se întâlnească, iar ulterior s-au întâlnit în spatele blocului unde locuiește martora. Cu acel prilej, aceasta i-a transmis că T.D.V. îi recomandă să plece într-o vacanță, martora oferindu-se să îl ajute cu suma de 300 lei în acest scop. În contextul discuției, A.M. i-a spus că "se poate întâmpla ceva" și ar fi mai bine să plece. Totodată, martora i-a recomandat să achiziționeze o cartelă telefonică nouă, motivând că așa se putea evita ascultarea telefoanelor. Martora A.M. i-a mai spus că avocata T.C. se va afla în Slobozia și va putea lua legătura cu aceasta.

Aspectele relatate de martorii T.D.V. și A.M., precum și de martorii C.V.O. și M.G. sunt confirmate și de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între aceștia. În declarațiile sale date pe parcursul procesului penal, martorul B.T. a arătat că aproximativ cu trei săptămâni înaintea efectuării percheziției la domiciliul său a fost căutat de martorul H.M. care i-a spus că T.D.V. are probleme legate de firmele din Germania, că există o solicitare a autorităților judiciare germane de efectuare a unei comisii rogatorii în legătură cu patru firme din Slobozia și că este posibil să fie căutat și el, H.M. lăsându-l să înțeleagă prin aceasta inclusiv posibilitatea efectuării unei percheziții la domiciliul său.

Aspectele relatate de B.T. sunt confirmate de martorul H.M. Modalitatea în care au decurs activitățile premergătoare perchezițiilor domiciliare și efectuarea acestora au fost descrise de martorul T.R., ofițer de poliție judiciară în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Biroul Teritorial Slobozia, declarațiile acestuia coroborându-se cu înscrisurile ce vizează efectuarea perchezițiilor la domiciliile martorilor M.G., C.V.O. și B.T., cu documentele emise de autoritățile judiciare referitoare la comisia rogatorie, precum și cu declarațiile martorei T.C. și ale inculpatului. Faptul că, după efectuarea perchezițiilor, inculpatul C.D. a luat legătura cu T.D.V., prin intermediul martorei A.M., spunându-i cum au decurs perchezițiile și rezultatul acestora, rezultă din declarațiile celor doi martori, ce se coroborează cu procesele-verbale de transcriere a conținutului convorbirilor telefonice existente la dosar.

Martora A.M. a mai relatat și faptul că inculpatul era foarte reținut în a purta o discuție telefonică cu T.D.V., întrebând-o dacă telefonul este nou "D-nul C.D. era foarte reținut în a purta o discuție telefonică cu T.D.V. și m-a întrebat dacă telefonul este nou. I-am spus că da, telefonul este nou, l-am achiziționat de câteva zile împreună cu cartela, întrebându-l pe C.D. dacă există posibilitatea ca și acest telefon să fie interceptat. D-nul C.D. mi-a spus că dat fiind faptul că telefonul este atât de nou nu este posibil să se realizeze interceptare atât de repede". 2. În condițiile în care Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Slobozia era învestită cu soluționarea cererii de comisie rogatorie formulată de autoritățile germane, iar inculpatul C.D.

îl informase pe martorul T.D.V. cu privire la perchezițiile domiciliare ce urmau să aibă loc, la data de 22 mai 2013, inculpatul C.D. i-a cerut lui T.D.V. să-i achiziționeze două autocamioane de piatră în vederea amenajării imobilului situat pe D.N.2 A, parcela 580 Slobozia, aparținând SC R.I. SRL, unde este asociat fiul inculpatului, martorul C.A. Martorul T.D.V. a relatat că în a doua jumătate a lunii mai 2013 a fost sunat de inculpat care l-a întrebat dacă un anume "D." mai transportă piatră și că are nevoie de două mașini cu piatră de mărimea 8/16. Martorul a înțeles că practic trebuie să plătească el cele două mașini ca o "recompensă" pentru informațiile oferite în legătură cu solicitarea de comisie rogatorie.

După ce a luat legătura cu martorul B.D., T.D.V. l-a sunat pe inculpat și i-a relatat că poate să-i ofere doar criblură, acesta a acceptat și i-a indicat locul unde trebuie să fie transportată piatra, respectiv la imobilul din Slobozia unde este un punct de lucru al SC R. SA. Martorul B.D. a relatat că în cursul lunii mai 2013, T.D.V. i-a cerut două camioane cu piatră, sort 8/16, care să fie livrate la o adresă situată puțin înainte de intrarea în Slobozia, pe partea stângă pe sensul de mers către oraș. Referitor la modalitatea de plată, martorul a stabilit cu T.D.V. ca factura să fie emisă pe numele societății pe care o administrează acesta și anume SC L.G. SRL. Suma de 2790 lei, reprezentând contravaloarea celor două mașini de piatră nu a fost achitată de inculpat sau de către fiul acestuia.

Săvârșirea acestei infracțiuni de către inculpat este dovedită și de procesul-verbal de redare a conținutului convorbirii telefonice purtate de acesta cu T.D.V. în perioada 22 mai 2013 - 23 mai 2013, precum și de procesul-verbal de percheziție domiciliară efectuată la imobilul situat în Slobozia D.N.2. La data de 1 iunie 2013, prin intermediul martorei A.M., inculpatul C.D. a pretins și a primit de la T.D.V. 10 pomi thuya în valoare de 3354 lei, pomi destinați amenajării imobilului situat în Slobozia, DN 2A. Potrivit declarației martorului T.D.V., la cca o săptămână după ce i-a livrat inculpatului cele două mașini de piatră, acesta l-a sunat și i-a cerut 10 pomi thuya, fără a discuta despre prețul acestora.

Martorul a înțeles că brazii urmau să fie trimiși la adresa din str. N., sector 1 București, a luat legătura cu C.G. București, a comandat 10 brazi, precum și o echipă care să sape gropile. În discuția telefonică pe care a avut-o ulterior cu inculpatul C.D., acesta i-a spus că de fapt brazii erau destinați amenajării imobilului din Slobozia unde SC R. SRL are un punct de lucru, cerându-i ca brazii să fie trimiși la adresa respectivă. În dimineața zilei de sâmbătă, 1 iunie 2013, inculpatul C.D. a sunat-o pe A.M. și a întrebat-o "dacă vine ceva", iar aceasta i-a răspuns că se va întâlni cu cineva după ora unu și jumătate, referindu-se la întâlnirea pe care o stabilise cu martora M.G., căreia trebuia să-i dea suma de 1.500 euro pentru a pleca din Slobozia pe perioada efectuării perchezițiilor.

Inculpatul i-a replicat că este vorba de brazi, de thuya, că a aflat de la T.D. că aceștia vor veni la restaurantul L., iar de acolo îi va redirecționa cineva către fiul său. După ce a luat legătura cu T.D.V., martora A.M. l-a sunat pe inculpat și i-a relatat că au venit brazii stabilind ca aceștia să fie transportați la imobilul unde trebuiau și plantați. Martora A.M. a confirmat situația de fapt expusă anterior, declarația acesteia coroborându-se cu declarațiile martorilor T.D.V., D.C., cu procesul-verbal de percheziție domiciliară efectuată la imobilul din Slobozia, D.N. 2A, jud. Ialomița, factura din 1 iunie 2013, emisă de SC C.G. SRL pentru SC L. SRL, procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice purtată de inculpat cu martora A.M.

Martorul D.C., angajat al SC C.G. SRL a relatat atât în cursul urmăririi penale, cât și la cercetarea judecătorească faptul că la 1 iunie 2013 a încărcat 10 pomi thuya de la magazinul orașului Pantelimon, pe care i-a transportat la firma L. în Slobozia. Aici, martora A.M. i-a spus că brazii nu sunt pentru restaurant și i-a solicitat să-i ducă la un imobil situat la ieșirea din Slobozia. Martorul a transportat brazii la adresa respectivă unde i-a plantat. Contravaloarea celor 10 brazi nu a fost achitată de inculpat sau de către fiul acestuia, potrivit declarațiilor martorului T.D.V., nici nu au existat discuții cu privire la plata acestora. Același martor a arătat că "nu i-am solicitat niciodată inculpatului să nu achite contravaloarea brazilor pentru că eu am înțeles că aceștia sunt un mod de a-l recompensa pe inculpat pentru serviciile făcute, respectiv informațiile primite în legătură cu comisia rogatorie". Furnizorul brazilor, SC C.G.

SRL, a emis factura din 1 iunie 2013 pentru cumpărătorul SC L. SRL (societatea martorului T.D.V.) în valoare de 2791,98 lei (aplicându-se o reducere de 562,90 lei), conform înscrisurilor aflate la dosar. În cursul cercetării judecătorești a fost audiat fiul inculpatului, martorul C.A. care a relatat că l-a rugat pe tatăl său să ia legătura cu T.D.V. și să-l întrebe dacă poate să-i aducă două mașini de piatră și câțiva brazi thuya pentru amenajarea unui imobil în care SC R.I. SRL are un punct de lucru, fără a discuta aspecte legate de preț, martorul afirmând că acest lucru se subînțelegea, având în vedere și relația de prietenie de lungă durată dintre el și T.D.V. Același martor arată că nu s-a plătit contravaloarea celor două mașini de piatră și a brazilor, personal nu a purtat discuții cu T.D.V.

despre achiziționarea pietrișului sau a brazilor și nici nu a primit vreo factură de la societatea administrată de acesta pentru a achita contravaloarea acestor bunuri. 3. Referitor la infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, având ca obiect un autoturism, Înalta Curte a reținut următoarele: Martorul T.D.V. a declarat că în luna august 2012 a primit o citație de la autoritățile judiciare germane pentru a se prezenta în calitate de martor într-un dosar de evaziune fiscală ce îl viza pe C.V.O.. Acest fapt i l-a adus la cunoștință inculpatului C.D., cerându-i sfatul cu privire la conduita pe care trebuie să o adopte față de ancheta desfășurată de autoritățile germane.

Inculpatul C.D. i-a spus să stea liniștit, să nu colaboreze cu autoritățile judiciare pentru că dacă pe teritoriul României vor fi efectuate cercetări cu privire la persoana sa sau diferite proceduri legate de dosarul de evaziune fiscală în care avea calitatea de martor în Germania îi va aduce la cunoștință acest lucru. Potrivit declarației martorului, din luna august și până în luna septembrie, inculpatul l-a întrebat dacă a mai fost citat și ce s-a mai întâmplat cu procedura din Germania.

În cursul lunilor august - septembrie 2012, la una din întâlnirile pe care le-a avut cu inculpatul la restaurantul L., acesta i-a cerut să-i cumpere o mașină "vreau să-mi iei și mie o mașină, un A.", inculpatul garantându-i, totodată, că dacă se vor desfășura proceduri judiciare pe teritoriul României cu privire la el, firmele sale sau familia sa, îi va aduce la cunoștință acest lucru și îl va sprijini prin furnizarea de informații referitoare la cursul procedurilor și, implicit, îi va asigura protecția. Cei doi nu au avut nicio discuție cu privire la prețul mașinii, martorul înțelegând că inculpatul dorește să-i cumpere autoturismul din banii personali.

"Inculpatul mi-a cerut un A. cu cutia de viteze automată, însă încă o dată arăt că nu am avut nicio discuție despre prețul mașinii, iar acesta nu s-a oferit să-mi achite vreo sumă de bani, nici măcar nu mi-a sugerat că ar achita autoturismul". Inițial martorul nu a dat curs cererii inculpatului însă, întrucât acesta și-a reluat cererea pe un ton insistent și imperativ și fiind conștient de faptul că, prin funcția pe care o deținea, inculpatul ar fi avut posibilitatea să îl ajute, T.D.V. a hotărât să onoreze cererea acestuia, astfel că a luat legătura cu martorul C.C.M. despre care știa că se ocupă cu aducerea de mașini din Germania și care îi datora o sumă de bani, solicitându-i să-i achiziționeze un A. a cărui valoare să nu depășească 15.000 euro.

Martorul C.C.M. confirmă faptul că T.D.V. i-a solicitat să-i achiziționeze din Germania un autoturism A. cu motor pe benzină, întrucât are o obligație, iar prețul să se încadreze între 14.000 - 15.000 euro. După circa o lună, martorul i-a comunicat lui T.D.V. că i-a găsit un autoturism A., cu aproximativ 40.000 Km la bord și care costă 16.300 euro, iar T.D.V. i-a spus "ia-l mă și așa că m-a terorizat" și i-a solicitat să-i aducă autoturismul în țară. Autoturismul A. cu numărul de identificare W1 a fost achiziționat la data de 19 octombrie 2012 de SC L.H. de la M.A. contra sumei de 16.300 euro, după cum rezultă din declarațiile martorilor C.C.M. și T.D.V. coroborate cu înscrisurile ridicate de la Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor București și R.A.R.

Societatea administrată de către T.D.V., SC L.C., a emis o înștiințare către SC L.H., potrivit căreia datoria ultimei societăți către prima urma să fie compensată prin achitarea sumei de 16.300 euro, reprezentând contravaloarea autoturismului A. Conținutul acestei adrese se coroborează cu declarațiile martorilor T.D.V. și C.C.M. referitoare la prețul autoturismului și modalitatea de plată a acestuia. Autoturismul A. a fost adus în țară de G.T. Potrivit declarațiilor martorului T.D.V., inculpatul C.D. i-a indicat adresa unde trebuia transportat autoturismul și i-a dat numărul de telefon al soției sale, C.M., pentru a fi contactată în vederea predării autoturismului. Martorul C.C.M., în urma discuției telefonice purtate cu T.D.V., a sunat-o pe soția inculpatului și a stabilit să ducă mașina în Cartierul Crângași, unde a lăsat autoturismul, cheile și actele acestuia martorei C.M.

În luna noiembrie 2012, martorul C.C.M. a mers la R.A.R. unde a solicitat eliberarea cărții de identitate, omologarea autoturismului și eliberarea certificatului de autenticitate, documente ce au fost predate martorei C.M. În perioada imediat următoare, inculpatul C.D. i-a sugerat martorului T.D.V. să se ocupe de înmatricularea mașinii, iar pentru că acesta a refuzat, inculpatul a insistat, cerându-i pe un ton imperativ să înmatriculeze autoturismul. În acest scop, T.D.V. a luat legătura cu martorul C.C.M. și i-a solicitat să se ocupe de înmatricularea mașinii, cheltuielile aferente înmatriculării în cuantum de 4500 lei, fiind suportate de T.D.V., aspect ce rezultă din declarațiile acestuia care se coroborează cu declarațiile martorului C.C.M.

Acesta din urmă a mers din nou la adresa din Crângași unde locuiește martora C.M. care i-a predat actele necesare refacerii formalităților la R.A.R., iar întrucât la R.A.R era necesară prezentarea autoturismului, martorul C.C.M. a sunat-o din nou pe C.M. și a întrebat-o dacă trebuie să meargă la aceeași adresă din Crângași pentru a lua autoturismul, iar aceasta i-a indicat imobilul din str. N. din cartierul Dămăroaia. Martorul C.C.M. s-a deplasat la adresa din cartierul Dămăroaia, a ridicat autoturismul pe care l-a dus în Voluntari pentru efectuarea verificărilor la data de 7 februarie 2013, după care a revenit la imobilul din str. N. și a predat autoturismul martorei C.M. Având în vedere că T.D.V.

îi solicitase să se ocupe de înmatricularea autoturismului, martorul a întrebat-o pe C.M. pe numele cui trebuie înmatriculat autoturismul, iar aceasta i-a răspuns că pe numele mamei sale, R.G., cei doi stabilind ca în ziua următoare să se vadă la adresa din Cartierul Crângași pentru ca martora să-i dea o copie a cărții de identitate a mamei sale. Pentru înmatricularea autoturismului, C.C.M. a apelat la martorul P.C. căruia i-a înmânat documentele necesare, copia cărții de identitate a numitei R.G., precum și banii pentru achitarea taxelor aferente înmatriculării. Martorul P.C. a obținut certificatul de înmatriculare pe care i l-a predat lui C.C.M. Autoturismul A. cu numărul de identificare W1 a fost înscris în circulație pe numele martorei R.G.

cu nr. de înmatriculare B4. Martora R.G. în cursul urmăririi penale a arătat că de achiziționarea autoturismului s-a ocupat fiica sa, dându-i acesteia suma de 25 - 30.000 RON, diferența fiind achitată de C.M. din economiile sale și nu s-a prezentat la Serviciul Înmatriculări Auto pentru înmatricularea autoturismului. Martora a mai arătat că datorită certurilor existente între fiica ei și inculpat a preferat ca înmatricularea autoturismului să se facă pe numele său, nu posedă permis de conducere și știe că nici fiica sa nu posedă permis. Audiată fiind în cursul cercetării judecătorești, martora R.G. relatează că la începutul lunii septembrie 2012, fiica sa i-a spus că a discutat cu un prieten al soțului său despre posibilitatea achiziționării unui autoturism în valoare de circa 12.000 euro, ce urma să fie făcut cadou inculpatului cu prilejul zilei de naștere a acestuia care era în luna decembrie.

La câteva zile după ce i-a dat fiicei sale circa 30.000 RON, aceasta i-a relatat că merge să se întâlnească cu persoana care trebuie să se ocupe de procurarea autoturismului, însă nu știe unde anume s-au întâlnit. Martora mai relatează că la începutul lunii noiembrie 2012 fiica sa i-a spus că trebuie să meargă în str. N. pentru că vine o persoană să aducă mașina, aceasta fiind adusă direct la acea adresă. În cursul cercetării judecătorești a fost audiată soția inculpatului - martora C.M. Potrivit declarației acesteia, la petrecerea ce a avut loc la sfârșitul lunii august 2012 cu ocazia cununiei religioase și a botezului fiului lor, a discutat cu T.D.V. despre posibilitatea achiziționării unui autoturism în valoare de circa 12.000 euro ce urma a fi făcut cadou inculpatului cu ocazia zilei sale de naștere care era pe 17 decembrie.

T.D.V. a fost de acord să o ajute să procure autoturismul, iar la jumătatea lunii septembrie 2012 a sunat-o pentru a se întâlni și a discuta despre auto