ÎCCJ, Decizia nr. 91/2014

ÎCCJ, Decizia nr. 91/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra apelului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 438 din 12 mai 2014,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, l-a condamnat pe inculpatul

C.D. la pedepsele de: 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de luare de mită în formă continuată prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.

anterior rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. (două

acte materiale); 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

favorizare a făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 5 C. pen.; 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior pentru săvârșirea

infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior rap.

la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza dispozițiilor

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. anterior a contopit

pedepsele aplicate inculpatului și a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea

mai grea, de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior în regim de detenție.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior.

Conform art. 399

alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.

Conform art. 72 alin.

(1) C. pen., a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate perioada reținerii

și arestării preventive începând cu 13 iunie 2013 la 12 mai 2014.

În baza art. 254

alin. (3) C. pen. anterior, a confiscat de la inculpatul C.D. suma de 5354 lei,

reprezentând contravaloarea a 10 arbori thuya și a două mașini de piatră.

A dispus restituirea

către martorul T.D.V. a autoturismului marca A., cu nr. de înmatriculare B4,

serie sașiu W1, asupra căruia a menținut sechestrul asigurător până la

rămânerea definitivă a hotărârii.

Totodată, a menținut

și măsura sechestrului asigurător instituită asupra sumei de 5354 lei

consemnată la C. Bank SA pe numele inculpatului C.D.

În baza art. 274

alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 4000 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Instanța a reținut

următoarele:

I. Prin Rechizitoriul

nr. 169/P/2013 din 3 iulie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a

corupției au fost trimiși în judecată inculpații:

- C.D. pentru

săvârșirea infracțiunilor de luare de mită în formă continuată prevăzută de

art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., favorizarea infractorului prevăzută de

art. 264 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000,

luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt s-a reținut

că inculpatul C.D., în calitate de procuror-șef al Biroului Teritorial Slobozia

din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, având repartizată spre soluționare

lucrarea cu nr. 518/II-5/2013 ce avea ca obiect executarea cererii de comisie

rogatorie internațională nr. 601 AR 1370/12 formulată de Parchetul Muhlhausen -

Germania, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pretins și primit de la

inculpatul T.D.V., în perioada 22 mai 2013 - 23 mai 2013, două mașini de piatră

în valoare de 2790 lei, iar la data de 01 iunie 2013, prin intermediul

inculpatei A.M., 10 arbori thuya în valoare de 3354 lei, în scopul de a face

acte contrare îndatoririlor sale de serviciu și anume, neadoptarea unor măsuri

de protecție minimale care să asigure conspirativitatea activităților de

percheziție ce urmau a fi efectuate de autoritățile judiciare germane în

municipiul Slobozia, în perioada 03 iunie 2013 - 05 iunie 2013, la domiciliile

martorilor M.G., B.T. și C.V.O.

Același inculpat,

având repartizată spre soluționare lucrarea cu nr. 518/II-5/2013 ce avea ca

obiect executarea cererii de comisie rogatorie internațională nr. 601 AR

1370/12 formulată de Parchetul Muhlhausen - Germania prin care se solicitase efectuarea

unor percheziții la domiciliile martorilor M.G., B.T. și C.V.O., învinuiți de

autoritățile germane de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în

perioada februarie - iunie 2013, i-a avertizat pe aceștia din urmă, prin

intermediul inculpaților T.D.V. și A.M., că domiciliile le vor fi

percheziționate, asigurându-le astfel timpul necesar pentru a distruge și

ascunde documente ori alte bunuri compromițătoare ce ar fi putut constitui

mijloace de probă, ori pentru a putea părăsi teritoriul țării, zădărnicind

astfel urmărirea penală.

De asemenea,

inculpatul, în perioada septembrie - noiembrie 2012, a pretins și primit de la

inculpatul T.D.V., un autoturism A. în valoare de 16.300 euro, a cărui

proprietate a disimulat-o prin înmatricularea pe numele soacrei sale, numita

R.G., în scopul asigurării unei protecții necondiționate, prin neadoptarea

măsurilor legale ori prin furnizarea de informații confidențiale, în situația

în care împotriva lui T.D.V. ar fi fost demarate proceduri judiciare de

organele judiciare române ori, prin intermediul acestora, de organe judiciare

străine.

- T.D.V. pentru

săvârșirea infracțiunilor de dare de mită în formă continuată prevăzută de art.

255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și favorizarea infractorului, prevăzută de

art. 264 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000,

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt s-a reținut

că inculpatul T.D.V., în baza aceleiași rezoluții infracționale, a dat

inculpatului C.D., procuror-șef al Biroului Teritorial Slobozia din cadrul

Direcției Naționale Anticorupție, ce avea repartizată spre soluționare lucrarea

cu nr. 518/II-5/2013 având ca obiect executarea cererii de comisie rogatorie internațională

nr. 601 AR 1370/12 formulată de Parchetul Muhlhausen - Germania, în perioada 22

mai 2013 - 23 mai 2013, două mașini de piatră în valoare de 2790 lei, iar la

data de 01 iunie 2013, prin intermediul inculpatei A.M., 10 arbori thuya în

valoare de 3354 lei, în scopul efectuării de către magistrat a unor acte

contrare îndatoririlor sale de serviciu și anume neadoptarea unor măsuri de

protecție minimale care să asigure conspirativitatea activităților de

percheziție ce urmau a fi efectuate de autoritățile judiciare germane în

municipiul Slobozia în perioada 03 iunie 2013 - 05 iunie 2013, la domiciliile

martorilor M.G., B.T. și C.V.O.

Totodată, același

inculpat în perioada februarie - iunie 2013, alături de inculpata A.M., în baza

informațiilor primite de la inculpatul C.D., procuror-șef al Biroului

Teritorial Slobozia din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, ce avea

repartizată spre soluționare lucrarea cu nr. 518/II-5/2013 având ca obiect

executarea cererii de comisie rogatorie internațională nr. 601AR1370/12

formulată de Parchetul Muhlhausen - Germania prin care se solicitase efectuarea

unor percheziții la domiciliile martorilor M.G., B.T. și C.V.O., învinuiți de

autoritățile germane de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, i-a

avertizat pe aceștia din urmă că domiciliile le vor fi percheziționate,

asigurându-le astfel timpul necesar pentru a distruge și ascunde documente ori

alte bunuri compromițătoare ce ar fi putut constitui mijloace de probă, ori

pentru a putea părăsi teritoriul țării, zădărnicind astfel urmărirea penală.

- A.M. pentru

săvârșirea complicității la infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 26

C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., complicitate la infracțiunea de

dare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C.

pen. și favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen.

În fapt, s-a reținut

că la data de 01 iunie 2013 a acordat ajutor inculpatului C.D., procuror-șef al

Biroului Teritorial Slobozia din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, să

primească și inculpatului T.D.V. să dea 10 arbori thuya în valoare de 3354 lei,

în scopul efectuării de către magistrat a unor acte contrare îndatoririlor sale

de serviciu și anume neadoptarea unor măsuri de protecție minimale care să

asigure conspirativitatea activităților de percheziție ce urmau a fi efectuate

de autoritățile judiciare germane în municipiul Slobozia în perioada 03 iunie

2013 - 05 iunie 2013 la domiciliile martorilor M.G., B.T. și C.V.O.

În perioada februarie

- iunie 2013, alături de inculpatul T.D.V., în baza informațiilor primite de la

inculpatul C.D., procuror-șef al Biroului Teritorial Slobozia din cadrul

Direcției Naționale Anticorupție, ce avea repartizată spre soluționare lucrarea

cu nr. 518/II-5/2013 având ca obiect executarea cererii de comisie rogatorie

internațională nr. 601 AR 1370/12 formulată de Parchetul Muhlhausen - Germania,

prin care se solicitase efectuarea unor percheziții la domiciliile martorilor

M.G., B.T. și C.V.O., învinuiți de autoritățile germane de săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală, inculpata i-a avertizat pe aceștia din urmă

că domiciliile le vor fi percheziționate, asigurându-le astfel timpul necesar

pentru a distruge și ascunde documente ori alte bunuri compromițătoare ce ar fi

putut constitui mijloace de probă, ori pentru a putea părăsi teritoriul țării,

zădărnicind astfel urmărirea penală.

II. Înalta Curte a

fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a

corupției la data de 4 iulie 2013, formându-se Dosarul nr. 3792/1/2013.

La termenul din 2

septembrie 2013, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 300 alin. (1) C.

proc. pen. anterior, a constatat regularitatea actului de sesizare.

Inculpații T.D.V. și

A.M. au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate la

urmărirea penală în conformitate cu dispozițiile art. 320

1

alin. (1)

C. proc. pen. anterior, iar prin Sentința nr. 738 din 5 septembrie 2013

pronunțată în Dosarul nr. 3792/1/2013, Înalta Curte i-a condamnat pe aceștia

pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, cu reținerea

dispozițiilor art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen. anterior și a dispus

disjungerea cauzei cu privire la inculpatul C.D. formându-se prezentul dosar.

Sentința nr. 738 din

5 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a

rămas definitivă prin Decizia penală nr. 4 din 13 ianuarie 2014 a Completului

de 5 judecători.

În cursul cercetării

judecătorești au fost audiați inculpatul C.D. și martorii indicați în

rechizitoriu, respectiv R.G., C.C.M., P.C., M.D., O.G.I., D.C., B.D., B.T.,

C.V.O., M.G., I.A.C., T.R., M.E.G., T.C., H.M..

Înalta Curte a

încuviințat inculpatului C.D. proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind

audiați martorii propuși de acesta și anume C.A., C.M. și T.A.

Totodată, s-a

procedat la audierea în calitate de martor a numiților T.D.V. și A.M., cu privire

la care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (1) C.

proc. pen. în cauza disjunsă.

III. Pe baza probelor

administrate atât la urmărirea penală, cât și pe parcursul cercetării

judecătorești, Înalta Curte a reținut următoarea situație de fapt:

îndeplinea funcția de procuror-șef al Biroului Teritorial Slobozia din cadrul

Direcției Naționale Anticorupție.

La data de 7

februarie 2013, Direcția Națională Anticorupție a fost sesizată cu o cerere de

comisie rogatorie pasivă cu nr. 601/AR/1370/12 din 7 ianuarie 2013 a

Parchetului Muhlhausen Germania, care efectua cercetări în cauza penală privind

pe M.G., B.T., E.S.R., C.V.O. și U.N.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

evaziune fiscală, prejudiciul fiind estimat la 2.366.100 euro.

Prin cererea adresată

autorităților române se solicita identificarea a patru persoane și efectuarea

de investigații pentru stabilirea celor care sunt proprietari sau chiriași ai

mai multor spații, trei dintre acestea pe raza teritorială a orașului Slobozia,

județul Ialomița.

Prin referatul din 8

februarie 2013, Serviciul de Cooperare Internațională, Informare și Relații

Publice - Biroul de Legătură cu Instituții similare din alte state a propus ca

Biroul Teritorial Slobozia să efectueze activitățile judiciare privitoare la

persoanele și locațiile aflate în Slobozia.

Lucrarea a fost

înregistrată la Serviciul Teritorial București la data de 13 februarie 2013 sub

nr. 212/II-5/2013, iar pentru executarea acestor activități a fost desemnat

procurorul I.A. din cadrul Biroului Teritorial Ialomița.

La data de 18

februarie 2013, procurorul I.A. a întocmit un proces-verbal ce cuprindea

verificările efectuate prin accesarea bazei de date pentru evidența persoanei

și prin solicitarea de relații de la O.C.P.I. Slobozia.

În cadrul

verificărilor efectuate, întrucât autoritățile germane au solicitat păstrarea

confidențialității activităților desfășurate, procurorul I.A. i-a propus

inculpatului C.D. să trimită adresa din 14 februarie 2013 direct numitei P.R.

din cadrul O.C.P.I. Ialomița, persoană cu care martorul discutase în prealabil,

pentru a evita vizualizarea acesteia de un număr mare de persoane.

Inculpatul C.D. a

fost de acord, iar martorul I.A. a trimis adresa către O.C.P.I. prin

intermediul șoferului, ridicând personal răspunsul.

La data de 20

februarie 2013 rezultatul verificărilor solicitate de autoritățile germane a

fost transmis către Serviciul Teritorial București care l-a înaintat

Serviciului de Cooperare Internațională, Informare și Relații Publice.

Inculpatul C.D. a

luat la cunoștință de interesul autorităților judiciare germane față de

martorii M.G., B.T. și C.V.O., persoane despre care știa că se găsesc în

anturajul lui T.D.V. și a hotărât să îl anunțe pe acesta despre demersurile

efectuate de autoritățile germane, recomandându-i să părăsească orașul Slobozia

pentru a evita o eventuală extindere a cercetărilor și asupra sa.

La sfârșitul lunii

februarie 2013, prin intermediul martorului O.G., inculpatul i-a transmis lui

T.D.V. un bilet cu un număr de telefon și o altă mențiune "ora 17:00"

precum și recomandarea să-și cumpere un telefon și o cartelă telefonică noi.

În aceeași zi, la ora

17:00, T.D.V. a luat legătura cu inculpatul C.D., apelând numărul de telefon

indicat de acesta.

În această

împrejurare, inculpatul i-a transmis că vor fi percheziții la C.V.O., B.T.,

M.G., la o adresă pe Constructorilor unde a avut sediul firma R. și o altă

adresă pe b-dul Matei Basarab.

Această informare era

corectă, în condițiile în care solicitarea de asistență judiciară viza

"comisie rogatorie pentru anchete anticipate legate de o percheziție

planificată, confiscarea și predarea de mijloace probatorii (...) în ancheta

dusă împotriva cetățenilor români M.G., B.T., E.S.R., C.V.O.".

Ca urmare a

informărilor inculpatului C.D. și la sfatul acestuia, T.D.V. s-a deplasat în

București unde a rămas aproximativ o săptămână, revenind în Slobozia în urma

unei discuții telefonice cu inculpatul care i-a spus că "nu mai este nicio

problemă".

Ulterior, inculpatul

C.D. i-a comunicat lui T.D.V. că este vorba despre o comisie rogatorie cerută

de autoritățile germane, iar în acea etapă i se solicitaseră doar adresele

numiților C.V.O., B.T. și M.G.. Inculpatul i-a mai spus lui T.D.V. că

perchezițiile se vor face "cu mascați și de către București".

Ca urmare a

informațiilor primite de la inculpat, T.D.V. a luat legătura cu avocatul său

din Germania, care i-a obținut o adresă de la Procuratura din Mühlhausen, din

cuprinsul căreia rezultă că nu este vizat de vreo anchetă penală derulată de

autoritățile judiciare germane.

La data de 22 aprilie

2013, Direcția Națională Anticorupție a fost sesizată cu o cerere suplimentară

de comisie rogatorie internațională de la Parchetul Mühlhausen pentru

efectuarea de percheziții domiciliare și ridicarea de mijloace probatorii de la

domiciliile martorilor M.G., B.T. și C.V.O., audierea acestora și a altor

persoane.

Lucrarea a fost

înregistrată la Serviciul Teritorial București la data de 23 aprilie 2013 sub

nr. 518/II-5/2013, iar ca urmare a referatului întocmit de procurorul șef al

Serviciului Cooperare, prin adresă, a fost transmisă către Biroul Teritorial

Slobozia o copie a documentației remise de autoritățile germane cu solicitarea

de a comunica dacă "perioada propusă pentru executarea cererii este

convenabilă sau nu" respectiv perioada  03 - 05 iunie 2013 pentru Slobozia

și 06 - 07 iunie 2013 pentru București.

Spre sfârșitul lunii

aprilie 2013, într-o zi de vineri, inculpatul C.D. i-a transmis lui T.D.V. prin

intermediul tatălui său - martorul T.A., un bilețel de hârtie cu următoarele

mențiuni olografe "sâmbătă, N. București, după ora 16".

T.D.V., pe fondul

informărilor și avertismentelor anterioare ale inculpatului C.D., s-a deplasat

în aceeași zi în București, la adresa indicată, respectiv N. sector 1, unde se

află un imobil deținut de mama soției inculpatului, martora R.G.

La adresa respectivă,

T.D.V. a găsit-o pe soția inculpatului, martora C.M., care i-a spus că soțul

său întârzie cca o oră, motiv pentru care T.D.V. s-a hotărât să-l aștepte în

autoturismul său parcat pe aleea din fața imobilului.

La scurt timp la

imobilul respectiv a sosit și inculpatul care i-a reproșat lui T.D.V. că nu a

respectat mesajul din bilețel, respectiv să vină a doua zi, sâmbăta, după care

i-a comunicat faptul că a primit ordinul de percheziție din Germania și că nu

trebuia să aibă o atitudine cooperantă față de autoritățile judiciare germane.

Discuția s-a purtat

în interiorul autoturismului inculpatului C.D., care i-a transmis lui T.D.V. că

"perchezițiile vor începe pe 3, respectiv în săptămâna "a 23-a"

din an".

În cererea de comisie

rogatorie internațională formulată de autoritățile germane se menționa, pe

lângă datele calendaristice precise, 03 - 05 iunie 2013, și referirea la nr.

săptămânii din an, ceea ce denotă împrejurarea că inculpatul C.D. luase

cunoștință anterior de documentația trimisă de autoritățile judiciare germane.

În cadrul aceleiași

discuții purtată în autoturismul inculpatului, acesta i-a mai relatat lui

T.D.V. că anchetatorii din Germania vor fi cazați începând cu data de 2 la

Hotel S., pe 3 și 4 iunie vor avea loc perchezițiile la C.V.O., B.T., M.G., pe

5 iunie la Târgoviște, iar pe 6 iunie la București la R.E.

După această

întâlnire, cei doi s-au revăzut la restaurantul L. din Slobozia, prilej cu care

inculpatul i-a cerut lui T.D.V. să părăsească teritoriul României și același

lucru să-l facă și martorul C.V.O. fără a-i spune acestuia adevăratul motiv

pentru care nu trebuie să se afle în Slobozia.

În aceeași

împrejurare, inculpatul i-a mai spus lui T.D.V. că perchezițiile "nu vor

mai fi făcute de către București, ci de către el, elegant, fără mascați".

La data de 29 mai

2013, inculpatul l-a contactat telefonic pe T.D.V. și i-a cerut date de

identificare ale numiților M.G., B.T. și C.V.O., persoane ce urmau a fi

percheziționate, aspect ce rezultă din procesul-verbal de redare a convorbirii

telefonice dintre cei doi.

C.D.: V. unde

lucrează ?

T.D.V.: Acum ? E

angajat pe M., la Sibiu e angajat. Pe M. Sibiu.

C.D.: Nu, dar el

acuma unde este ?

T.D.V.: E în oraș.

C.D.: Cealaltă (n.n.

M.G.) e la bancă, nu ?

T.D.V.: Da, da,

Transilvania (n.n. M.G. este angajată a Băncii Transilvania).

C.D.: Dar, ăsta ce

face acolo la - cum îl cheamă ? B.? Nu știi ?

T.D.V.: G.?

C.D.: Nu, B. sau cum

îl cheamă.

T.D.V.: Nu știu.

Habar n-am. Nu știu ce-i pe B., nu știu.

C.D.: Dar soția lui

Bo. ?

T.D.V.: Acasă.

C.D.: Bine

șefu΄!

În seara zilei de 29

mai 2013, ora 20:51:35, inculpatul a apelat-o și pe martora A.M. pentru a o

întreba dacă știe nr. de telefon al lui C.V.O.

A.C. sunt și-mi cer

scuze că vă sun la ora asta. - N-a n-aveți (...) Nu, nu, nu, n-aveți un număr

de (...) de la V.C. (...) din întâmplare.

Din dispoziția

martorului T.D., A.M. a avertizat-o pe M.G. că locuința sa va fi

percheziționată în ziua de 03 iunie 2013 și i-a propus să accepte suma de 1.500

euro pentru a pleca în Italia pentru o săptămână. Remiterea către M.G. a sumei

de bani a avut loc la data de 01 iunie 2013, în parcarea hotelului S. din

Slobozia, aspect recunoscut de cele două martore. În plus, precaută, A.M. i-a

recomandat lui M.G. să-și cumpere o nouă cartelă telefonică, întrucât a

apreciat că nu era sigur să folosească numerele de telefon cunoscute. M.G. s-a

conformat și, după două ore, a transmis un SMS cu noul număr de telefon:

"nr. de vdf".

În ziua următoare, 02

iunie 2013, în jurul orelor 18:00, A.M. s-a întâlnit în zona blocului în care

locuiește cu martorul C.V.O., căruia i-a solicitat să plece de acasă, pentru că

zilele următoare "urma să vină cineva să îi percheziționeze

locuința". Consecutiv acestei întâlniri, aceeași martoră l-a apelat pe

T.D.V., căruia i-a relatat că a vorbit deja cu C.V.O., împrejurare ce a generat

nemulțumirea acestuia, întrucât considera că martorul trebuia informat "la

10 noaptea, că acuma o să-și facă o grămadă de gânduri", existând riscul

să discute și cu alte persoane care ar putea periclita conspirativitatea

acțiunilor pe care le desfășurau.

În dimineața zilei de

3 iunie 2013, o echipă de anchetă condusă de inculpatul C.D. a realizat

percheziția la domiciliul lui C.V.O., ocazie cu care au fost identificate și

apreciate de anchetatorii germani ca fiind relevante două înscrisuri (două

file) reprezentând un acord (nesemnat) între R.G. SRL și V.I. SRL și o adresă

emisă de R.G. SRL către P.L. România.

În aceeași zi, după

efectuarea percheziției, martorul C.V.O. a sunat-o pe martora A.M. și i-a

relatat că s-a găsit un singur act, dar nesemnat, iar A.M. i-a transmis un

mesaj martorului T.D.V. "am vb. cu d-na (av. T.C.), totul a ieșit foarte

bine, nu trebuie să vă faceți griji, nu vrea să vorbim despre asta la tel.

Probabil tel. dânsei este deja ascultat".

La rândul său,

martorul T.D.V. i-a transmis lui A.M. să facă toate demersurile necesare pentru

ca av. T.C. să participe și în ziua următoare la procedurile demarate față de

B.T., însă ulterior prezența acesteia nu a mai fost necesară, A.M. susținând că

"a sunat-o șefu΄ (C.D.) și a zis că nu e nevoie".

La data de 4 iunie

2013 au fost efectuate percheziții domiciliare la locuințele martorilor M.G. și

B.T., unde nu au fost identificate documente relevante pentru autoritățile

germane, de la M.G. fiind ridicat un laptop al cărui conținut nu a fost

stabilit până în momentul trimiterii în judecată a inculpatului.

Pe timpul efectuării

perchezițiilor la domiciliile martorilor M.G., B.T. și C.V.O., martorul T.D.V.,

urmare a îndemnului inculpatului C.D., s-a deplasat în Grecia și a ținut în

permanență legătura cu martora A.M., aceasta informându-l despre rezultatul

perchezițiilor și despre atitudinea unora dintre persoanele percheziționate,

după cum rezultă din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice din

dosar.

După ce perchezițiile

domiciliare în municipiul Slobozia au fost finalizate, începând cu data de 7

iunie 2013, inculpatul C.D. a întrebat-o pe martora A.M. despre data

întoarcerii în țară a martorului T.D.V. și a discutat telefonic cu acesta

spunându-i despre modalitatea în care au decurs perchezițiile.

La data de 9 iunie

2013, la solicitarea martorului T.D.V., A.M. s-a deplasat în București unde s-a

întâlnit cu inculpatul C.D. la o cafenea din incinta Mall Băneasa.

În cadrul discuțiilor

purtate, inculpatul C.D. i-a povestit cum au decurs perchezițiile domiciliare,

faptul că autoritățile judiciare germane erau interesate de T.D.V., știau câte

imobile și mașini deține acesta și că, de fapt, știau absolut totul despre el.

La aceeași întâlnire,

după ce în prealabil a întrebat-o pe martoră dacă telefonul său este nou,

inculpatul C.D. a discutat telefonic cu T.D.V., spunându-i acestuia că

perchezițiile au decurs bine și să mai rămână în afara țării.

Situația de fapt

anterior descrisă rezultă din declarațiile martorilor T.D.V., A.M., C.V.O.,

B.T., M.G., I.A., O.G.I., T.R., T.A., M.E.G., H.M., ce se coroborează cu

procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpat,

precum și de martorii T.D.V., A.M., M.E.G., H.M., M.D., C.V.O. și M.G., cererea

de comisie rogatorie formulată de Parchetul Muhlhausen Germania și înscrisurile

anexate acesteia, adresele și referatele întocmite de Serviciul de Cooperare

Internațională, Informare și Relații Publice - Biroul de legătură cu

instituțiile similare din alte state, înscrisurile care vizează efectuarea

perchezițiilor domiciliare la martorii C.V.O., M.G. și B.T.

Astfel, martorul

I.A., procuror în cadrul Biroului Teritorial Slobozia până la data de 15 iulie

2013, a relatat că în prima decadă a lunii februarie 2013, a primit o

solicitare din partea autorităților judiciare germane prin care se cereau

adresele unor persoane, datele de stare civilă ale acestora, precum și

informații despre anumite firme.

În legătură cu

lucrarea ce i-a fost repartizată de Serviciul Teritorial București, martorul a

discutat cu inculpatul C.D. un singur aspect referitor la transmiterea unei

adrese la O.C.P.I. Ialomița prin care se solicita identificarea titularilor

unor adrese menționate în cererea de comisie rogatorie.

Întrucât era necesară

păstrarea confidențialității lucrării respective, martorul l-a întrebat pe

inculpat dacă este posibil să transmită adresa direct numitei P.R. din cadrul

O.C.P.I. Ialomița. Inculpatul i-a spus că este de acord și i-a semnat adresa

respectivă.

Martorul I.A. a mai

relatat că atunci când s-a întors din concediu, în ultima decadă a lunii

aprilie 2013, a găsit pe biroul său cea de a doua solicitare a autorităților

germane prin care acestea cereau acordul pentru efectuarea perchezițiilor

domiciliare în zilele de 3 și 4 iunie 2013.

Întrucât martorul

avea de susținut un examen, a discutat cu inculpatul despre faptul că în

perioada în care se desfășurau perchezițiile urma să fie în concediu, iar

acesta i-a spus să întocmească un referat pe care să-l înainteze Serviciului

Teritorial București.

Martorul T.D.V. a

arătat în mod constant atât la urmărirea penală, cât și cu ocazia audierii în

instanță că în luna ianuarie 2013 a primit un document emis de Trezoreria Suhl

Germania - Biroul pentru detectarea fraudelor fiscale din cuprinsul căreia

rezultă că martorul C.V.O. era suspectat de săvârșirea infracțiunii de evaziune

fiscală.

Martorul a discutat

cu inculpatul C.D. pe care îl cunoștea de mai mulți ani, inculpatul spunându-i

să stea liniștit.

În luna februarie

2013, T.D.V. a fost căutat de martorul O.G. care i-a înmânat un bilet de hârtie

pe care era scris un număr de telefon și mențiunea "ora 17:00".

Acesta i-a spus că biletul este de la inculpatul C.D. care îi transmite să-și

cumpere un telefon și o cartelă și să-l sune la ora 17:00 la numărul respectiv.

Această împrejurare

este confirmată de martorul O.G. care a relatat că în luna februarie 2013 a

fost sunat de inculpatul C.D. care i-a cerut să se prezinte la sediul Direcției

Naționale Anticorupție - Biroul Teritorial Slobozia, unde i-a dat un bilet de

hârtie și l-a rugat să-l înmâneze lui T.D.V. și, totodată, să-i spună acestuia

să-și cumpere o cartelă prepay și să-l sune.

Martorul T.D.V. a

arătat că și-a cumpărat un telefon nou cu cartelă și l-a sunat pe inculpat la

numărul indicat în biletul pe care îl primise și care nu era numărul de telefon

pe care inculpatul C.D. îl folosea în mod obișnuit, ci un număr nou.

Cu acest prilej,

inculpatul C.D. i-a spus martorului T.D.V. despre efectuarea perchezițiilor la

martorii C.V.O., M.G., B.T. și la alte două adrese din B-dul Matei Basarab și

str. Constructorilor.

Împrejurarea că

T.D.V. cunoștea despre solicitările autorităților judiciare germane rezultă și

din declarațiile martorului M.E.G., precum și din procesul-verbal de

transcriere a convorbirii telefonice purtată de cei doi la data de 7 martie

2013.

Astfel, martorul

M.E.G., audiat în ambele faze procesuale, a relatat că în cursul lunii

februarie sau martie 2013 a fost sunat de T.D.V. care i-a spus că are probleme

în Germania legate de activitatea desfășurată în perioada 2003 - 2006 și

autoritățile germane urmau să vină în România, mai exact urma să vină un

control la D.N.A. Slobozia.

Din procesul-verbal

de redare a convorbirii telefonice din 7 martie 2013 aflat la dosar rezultă că

T.D.V. i-a spus martorului despre solicitarea autorităților judiciare germane

de a li se comunica adresele persoanelor unde urmează a se efectua

perchezițiile domiciliare.

Martorul T.A. a

declarat că inculpatul C.D. i-a dat un bilet și i-a cerut să-l înmâneze fiului

său, T.D.V.

Această împrejurare

este confirmată de T.D.V., care a arătat că pe bilețel era menționat

"sâmbătă, str. N., după ora 16:00", martorul luând hotărârea de a se

deplasa chiar în acea zi (vineri) la adresa indicată de inculpat.

În discuțiile pe care

le-a avut cu inculpatul C.D., acesta i-a comunicat martorului că a primit

ordinul de percheziție din Germania, iar perchezițiile vor începe pe 3 iunie,

respectiv în săptămâna a 23-a.

Totodată inculpatul

C.D. i-a relatat că anchetatorii germani vor fi cazați începând cu data de 2

iunie la Hotel S., pe 3 și 4 iunie vor avea loc perchezițiile la C.V.O., B.T.,

M.G., pe 5 iunie la Târgoviște, iar pe 6 iunie la București la R.E.

Totodată, inculpatul

i-a spus martorului că în această perioadă trebuie să plece din țară, iar

același lucru trebuie să-l facă și martorul C.V.O., fără ca acesta să cunoască

adevăratul motiv pentru care nu trebuie să se afle în Slobozia.

Susținerile inculpatului

T.D.V. sunt confirmate de martorul M.D.

Astfel, în cursul

urmăririi penale și al cercetării judecătorești, acesta a relatat că inculpatul

T.D.V. i-a spus că s-a primit o adresă la Direcția Națională Anticorupție

Slobozia în care se solicită clarificarea adreselor numiților C.V., G.M., B.T.

și E.R., precum și efectuarea unor percheziții.

Ulterior, în cursul

lunii aprilie 2013 a aflat de la inculpatul T.D.V. că autoritățile din Germania

urmau să vină în România pentru efectuarea unor percheziții în datele de 3, 4,

5 iunie. T.D.V. i-a indicat și nr. săptămânii din an, respectiv 23.

Acest aspect a

rezultat și din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate

între inculpatul T.D.V. și martorul M.D.

Totodată, martorul a

confirmat cele relatate de T.D.V. privind sfatul inculpatului C.D. ca numitul

C.V.O. să nu se afle în țară pe perioada efectuării perchezițiilor, martorul

cumpărându-i acestuia un bilet de avion pentru perioada respectivă, la

solicitarea lui T.D.V.

Același martor a

declarat că într-o împrejurare T.D.V. i-a spus că știe despre efectuarea

perchezițiilor de la inculpat, T.D.V. adresându-i-se acestuia cu apelativul

"nea B.".

Faptul că T.D.V.

cunoștea de la inculpat despre efectuarea perchezițiilor rezultă și din

declarația martorei A.M.

Astfel, aceasta a

relatat că în cursul lunii mai 2013, T.D.V. i-a spus că a aflat de la

inculpatul C.D. că urmau să vină anchetatorii germani care să facă percheziții

la domiciliile numiților C.V.O., B.T., M.G. și posibil și la domiciliul său, la

data de 3 și, respectiv 4 iunie, că a fost sfătuit de acesta ca în perioada

efectuării perchezițiilor să plece din țară, ceea ce T.D.V. a și făcut, fiind

plecat în Grecia.

Tot de la T.D.V.,

martora a aflat că inculpatul C.D. i-a spus acestuia că pe perioada desfășurării

perchezițiilor este bine ca M.G. și C.V.O. să nu fie prezenți.

În declarațiile sale,

martora M.G. a arătat că anterior datei de 4 iunie 2013, A.M. i-a comunicat că

va avea loc o percheziție la ea acasă și ar fi mai bine să plece în afara țării

pentru a nu participa la percheziție. Totodată, martora A.M. i-a spus că îi va

asigura banii necesari deplasării și rămânerii în Italia pe o perioadă de 7

zile.

La data de 1 iunie

2013, martora A.M. i-a înmânat în acest scop suma de 1500 euro în parcarea hotelului

S. din Slobozia.

Cu aceeași ocazie,

martora i-a recomandat să-și cumpere o nouă cartelă telefonică întrucât nu ar

fi bine să vorbească de pe numărul său de telefon, ceea ce M.G. a și făcut,

trimițându-i ulterior un mesaj cu noul nr. de telefon.

După sosirea din

Italia, martora a căutat-o pe A.M., care i-a relatat că totul este bine,

împrejurare în care i-a spus că poate să o ajute cu un avocat care să o

însoțească la audierile ce urmau să aibă loc în data de 11 iunie 2013 la sediul

D.N.A. Slobozia. În acest scop A.M. i-a spus că va discuta cu avocata T.C. și

că se vor întâlni pe 11 iunie 2013 la Restaurantul L., cu puțin timp înainte de

a merge la Direcția Națională Anticorupție.

Martorul C.V.O. - una

dintre persoanele vizate de ancheta autorităților judiciare germane a relatat

că la data de 1 iunie 2013 martora A.M. l-a contactat telefonic, i-a spus că

dorește să se întâlnească, iar ulterior s-au întâlnit în spatele blocului unde

locuiește martora. Cu acel prilej, aceasta i-a transmis că T.D.V. îi recomandă

să plece într-o vacanță, martora oferindu-se să îl ajute cu suma de 300 lei în

acest scop.

În contextul

discuției, A.M. i-a spus că "se poate întâmpla ceva" și ar fi mai

bine să plece. Totodată, martora i-a recomandat să achiziționeze o cartelă telefonică

nouă, motivând că așa se putea evita ascultarea telefoanelor.

Martora A.M. i-a mai

spus că avocata T.C. se va afla în Slobozia și va putea lua legătura cu

aceasta.

Aspectele relatate de

martorii T.D.V. și A.M., precum și de martorii C.V.O. și M.G. sunt confirmate

și de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între

aceștia.

În declarațiile sale

date pe parcursul procesului penal, martorul B.T. a arătat că aproximativ cu

trei săptămâni înaintea efectuării percheziției la domiciliul său a fost căutat

de martorul H.M. care i-a spus că T.D.V. are probleme legate de firmele din

Germania, că există o solicitare a autorităților judiciare germane de efectuare

a unei comisii rogatorii în legătură cu patru firme din Slobozia și că este posibil

să fie căutat și el, H.M. lăsându-l să înțeleagă prin aceasta inclusiv

posibilitatea efectuării unei percheziții la domiciliul său.

Aspectele relatate de

B.T. sunt confirmate de martorul H.M.

Modalitatea în care

au decurs activitățile premergătoare perchezițiilor domiciliare și efectuarea

acestora au fost descrise de martorul T.R., ofițer de poliție judiciară în

cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Biroul Teritorial Slobozia,

declarațiile acestuia coroborându-se cu înscrisurile ce vizează efectuarea

perchezițiilor la domiciliile martorilor M.G., C.V.O. și B.T., cu documentele

emise de autoritățile judiciare referitoare la comisia rogatorie, precum și cu

declarațiile martorei T.C. și ale inculpatului.

Faptul că, după

efectuarea perchezițiilor, inculpatul C.D. a luat legătura cu T.D.V., prin

intermediul martorei A.M., spunându-i cum au decurs perchezițiile și rezultatul

acestora, rezultă din declarațiile celor doi martori, ce se coroborează cu

procesele-verbale de transcriere a conținutului convorbirilor telefonice

existente la dosar.

Martora A.M. a mai

relatat și faptul că inculpatul era foarte reținut în a purta o discuție

telefonică cu T.D.V., întrebând-o dacă telefonul este nou "D-nul C.D. era

foarte reținut în a purta o discuție telefonică cu T.D.V. și m-a întrebat dacă

telefonul este nou. I-am spus că da, telefonul este nou, l-am achiziționat de

câteva zile împreună cu cartela, întrebându-l pe C.D. dacă există posibilitatea

ca și acest telefon să fie interceptat. D-nul C.D. mi-a spus că dat fiind

faptul că telefonul este atât de nou nu este posibil să se realizeze

interceptare atât de repede".

care Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Slobozia era

învestită cu soluționarea cererii de comisie rogatorie formulată de

autoritățile germane, iar inculpatul C.D. îl informase pe martorul T.D.V. cu

privire la perchezițiile domiciliare ce urmau să aibă loc, la data de 22 mai

2013, inculpatul C.D. i-a cerut lui T.D.V. să-i achiziționeze două autocamioane

de piatră în vederea amenajării imobilului situat pe D.N.2 A, parcela 580

Slobozia, aparținând SC R.I. SRL, unde este asociat fiul inculpatului, martorul

C.A.

Martorul T.D.V. a

relatat că în a doua jumătate a lunii mai 2013 a fost sunat de inculpat care

l-a întrebat dacă un anume "D." mai transportă piatră și că are

nevoie de două mașini cu piatră de mărimea 8/16.

Martorul a înțeles că

practic trebuie să plătească el cele două mașini ca o "recompensă"

pentru informațiile oferite în legătură cu solicitarea de comisie rogatorie.

După ce a luat

legătura cu martorul B.D., T.D.V. l-a sunat pe inculpat și i-a relatat că poate

să-i ofere doar criblură, acesta a acceptat și i-a indicat locul unde trebuie

să fie transportată piatra, respectiv la imobilul din Slobozia unde este un punct

de lucru al SC R. SA.

Martorul B.D. a

relatat că în cursul lunii mai 2013, T.D.V. i-a cerut două camioane cu piatră,

sort 8/16, care să fie livrate la o adresă situată puțin înainte de intrarea în

Slobozia, pe partea stângă pe sensul de mers către oraș. Referitor la

modalitatea de plată, martorul a stabilit cu T.D.V. ca factura să fie emisă pe

numele societății pe care o administrează acesta și anume SC L.G. SRL.

Suma de 2790 lei,

reprezentând contravaloarea celor două mașini de piatră nu a fost achitată de

inculpat sau de către fiul acestuia.

Săvârșirea acestei

infracțiuni de către inculpat este dovedită și de procesul-verbal de redare a

conținutului convorbirii telefonice purtate de acesta cu T.D.V. în perioada 22

mai 2013 - 23 mai 2013, precum și de procesul-verbal de percheziție domiciliară

efectuată la imobilul situat în Slobozia D.N.2.

La data de 1 iunie

2013, prin intermediul martorei A.M., inculpatul C.D. a pretins și a primit de

la T.D.V. 10 pomi thuya în valoare de 3354 lei, pomi destinați amenajării

imobilului situat în Slobozia, DN 2A.

Potrivit declarației

martorului T.D.V., la cca o săptămână după ce i-a livrat inculpatului cele două

mașini de piatră, acesta l-a sunat și i-a cerut 10 pomi thuya, fără a discuta

despre prețul acestora.

Martorul a înțeles că

brazii urmau să fie trimiși la adresa din str. N., sector 1 București, a luat

legătura cu C.G. București, a comandat 10 brazi, precum și o echipă care să

sape gropile.

În discuția

telefonică pe care a avut-o ulterior cu inculpatul C.D., acesta i-a spus că de

fapt brazii erau destinați amenajării imobilului din Slobozia unde SC R. SRL

are un punct de lucru, cerându-i ca brazii să fie trimiși la adresa respectivă.

În dimineața zilei de

sâmbătă, 1 iunie 2013, inculpatul C.D. a sunat-o pe A.M. și a întrebat-o

"dacă vine ceva", iar aceasta i-a răspuns că se va întâlni cu cineva

după ora unu și jumătate, referindu-se la întâlnirea pe care o stabilise cu

martora M.G., căreia trebuia să-i dea suma de 1.500 euro pentru a pleca din

Slobozia pe perioada efectuării perchezițiilor.

Inculpatul i-a

replicat că este vorba de brazi, de thuya, că a aflat de la T.D. că aceștia vor

veni la restaurantul L., iar de acolo îi va redirecționa cineva către fiul său.

După ce a luat

legătura cu T.D.V., martora A.M. l-a sunat pe inculpat și i-a relatat că au

venit brazii stabilind ca aceștia să fie transportați la imobilul unde trebuiau

și plantați.

Martora A.M. a

confirmat situația de fapt expusă anterior, declarația acesteia coroborându-se

cu declarațiile martorilor T.D.V., D.C., cu procesul-verbal de percheziție

domiciliară efectuată la imobilul din Slobozia, D.N. 2A, jud. Ialomița, factura

din 1 iunie 2013, emisă de SC C.G. SRL pentru SC L. SRL, procesul-verbal de

redare a convorbirii telefonice purtată de inculpat cu martora A.M.

Martorul D.C.,

angajat al SC C.G. SRL a relatat atât în cursul urmăririi penale, cât și la

cercetarea judecătorească faptul că la 1 iunie 2013 a încărcat 10 pomi thuya de

la magazinul orașului Pantelimon, pe care i-a transportat la firma L. în Slobozia.

Aici, martora A.M.

i-a spus că brazii nu sunt pentru restaurant și i-a solicitat să-i ducă la un

imobil situat la ieșirea din Slobozia. Martorul a transportat brazii la adresa

respectivă unde i-a plantat.

Contravaloarea celor

10 brazi nu a fost achitată de inculpat sau de către fiul acestuia, potrivit

declarațiilor martorului T.D.V., nici nu au existat discuții cu privire la

plata acestora.

Același martor a

arătat că "nu i-am solicitat niciodată inculpatului să nu achite

contravaloarea brazilor pentru că eu am înțeles că aceștia sunt un mod de a-l

recompensa pe inculpat pentru serviciile făcute, respectiv informațiile primite

în legătură cu comisia rogatorie".

Furnizorul brazilor,

SC C.G. SRL, a emis factura din 1 iunie 2013 pentru cumpărătorul SC L. SRL

(societatea martorului T.D.V.) în valoare de 2791,98 lei (aplicându-se o

reducere de 562,90 lei), conform înscrisurilor aflate la dosar.

În cursul cercetării

judecătorești a fost audiat fiul inculpatului, martorul C.A. care a relatat că

l-a rugat pe tatăl său să ia legătura cu T.D.V. și să-l întrebe dacă poate să-i

aducă două mașini de piatră și câțiva brazi thuya pentru amenajarea unui imobil

în care SC R.I. SRL are un punct de lucru, fără a discuta aspecte legate de

preț, martorul afirmând că acest lucru se subînțelegea, având în vedere și

relația de prietenie de lungă durată dintre el și T.D.V.

Același martor arată

că nu s-a plătit contravaloarea celor două mașini de piatră și a brazilor,

personal nu a purtat discuții cu T.D.V. despre achiziționarea pietrișului sau a

brazilor și nici nu a primit vreo factură de la societatea administrată de

acesta pentru a achita contravaloarea acestor bunuri.

infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art.

7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, având ca obiect un autoturism, Înalta Curte

a reținut următoarele:

Martorul T.D.V. a

declarat că în luna august 2012 a primit o citație de la autoritățile judiciare

germane pentru a se prezenta în calitate de martor într-un dosar de evaziune

fiscală ce îl viza pe C.V.O.. Acest fapt i l-a adus la cunoștință inculpatului

C.D., cerându-i sfatul cu privire la conduita pe care trebuie să o adopte față

de ancheta desfășurată de autoritățile germane.

Inculpatul C.D. i-a

spus să stea liniștit, să nu colaboreze cu autoritățile judiciare pentru că

dacă pe teritoriul României vor fi efectuate cercetări cu privire la persoana

sa sau diferite proceduri legate de dosarul de evaziune fiscală în care avea

calitatea de martor în Germania îi va aduce la cunoștință acest lucru.

Potrivit declarației

martorului, din luna august și până în luna septembrie, inculpatul l-a întrebat

dacă a mai fost citat și ce s-a mai întâmplat cu procedura din Germania.

În cursul lunilor

august - septembrie 2012, la una din întâlnirile pe care le-a avut cu

inculpatul la restaurantul L., acesta i-a cerut să-i cumpere o mașină

"vreau să-mi iei și mie o mașină, un A.", inculpatul garantându-i,

totodată, că dacă se vor desfășura proceduri judiciare pe teritoriul României cu

privire la el, firmele sale sau familia sa, îi va aduce la cunoștință acest

lucru și îl va sprijini prin furnizarea de informații referitoare la cursul

procedurilor și, implicit, îi va asigura protecția.

Cei doi nu au avut

nicio discuție cu privire la prețul mașinii, martorul înțelegând că inculpatul

dorește să-i cumpere autoturismul din banii personali.

"Inculpatul mi-a

cerut un A. cu cutia de viteze automată, însă încă o dată arăt că nu am avut

nicio discuție despre prețul mașinii, iar acesta nu s-a oferit să-mi achite

vreo sumă de bani, nici măcar nu mi-a sugerat că ar achita autoturismul".

Inițial martorul nu a

dat curs cererii inculpatului însă, întrucât acesta și-a reluat cererea pe un

ton insistent și imperativ și fiind conștient de faptul că, prin funcția pe care

o deținea, inculpatul ar fi avut posibilitatea să îl ajute, T.D.V. a hotărât să

onoreze cererea acestuia, astfel că a luat legătura cu martorul C.C.M. despre

care știa că se ocupă cu aducerea de mașini din Germania și care îi datora o

sumă de bani, solicitându-i să-i achiziționeze un A. a cărui valoare să nu

depășească 15.000 euro.

Martorul C.C.M.

confirmă faptul că T.D.V. i-a solicitat să-i achiziționeze din Germania un

autoturism A. cu motor pe benzină, întrucât are o obligație, iar prețul să se

încadreze între 14.000 - 15.000 euro.

După circa o lună,

martorul i-a comunicat lui T.D.V. că i-a găsit un autoturism A., cu aproximativ

40.000 Km la bord și care costă 16.300 euro, iar T.D.V. i-a spus "ia-l mă

și așa că m-a terorizat" și i-a solicitat să-i aducă autoturismul în țară.

Autoturismul A. cu

numărul de identificare W1 a fost achiziționat la data de 19 octombrie 2012 de

SC L.H. de la M.A. contra sumei de 16.300 euro, după cum rezultă din

declarațiile martorilor C.C.M. și T.D.V. coroborate cu înscrisurile ridicate de

la Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor București

și R.A.R.

Societatea

administrată de către T.D.V., SC L.C., a emis o înștiințare către SC L.H.,

potrivit căreia datoria ultimei societăți către prima urma să fie compensată

prin achitarea sumei de 16.300 euro, reprezentând contravaloarea autoturismului

A.

Conținutul acestei

adrese se coroborează cu declarațiile martorilor T.D.V. și C.C.M. referitoare

la prețul autoturismului și modalitatea de plată a acestuia.

Autoturismul A. a

fost adus în țară de G.T.

Potrivit

declarațiilor martorului T.D.V., inculpatul C.D. i-a indicat adresa unde

trebuia transportat autoturismul și i-a dat numărul de telefon al soției sale,

C.M., pentru a fi contactată în vederea predării autoturismului.

Martorul C.C.M., în

urma discuției telefonice purtate cu T.D.V., a sunat-o pe soția inculpatului și

a stabilit să ducă mașina în Cartierul Crângași, unde a lăsat autoturismul,

cheile și actele acestuia martorei C.M.

În luna noiembrie

2012, martorul C.C.M. a mers la R.A.R. unde a solicitat eliberarea cărții de

identitate, omologarea autoturismului și eliberarea certificatului de

autenticitate, documente ce au fost predate martorei C.M.

În perioada imediat

următoare, inculpatul C.D. i-a sugerat martorului T.D.V. să se ocupe de

înmatricularea mașinii, iar pentru că acesta a refuzat, inculpatul a insistat,

cerându-i pe un ton imperativ să înmatriculeze autoturismul.

În acest scop, T.D.V.

a luat legătura cu martorul C.C.M. și i-a solicitat să se ocupe de

înmatricularea mașinii, cheltuielile aferente înmatriculării în cuantum de 4500

lei, fiind suportate de T.D.V., aspect ce rezultă din declarațiile acestuia

care se coroborează cu declarațiile martorului C.C.M.

Acesta din urmă a

mers din nou la adresa din Crângași unde locuiește martora C.M. care i-a predat

actele necesare refacerii formalităților la R.A.R., iar întrucât la R.A.R era

necesară prezentarea autoturismului, martorul C.C.M. a sunat-o din nou pe C.M.

și a întrebat-o dacă trebuie să meargă la aceeași adresă din Crângași pentru a

lua autoturismul, iar aceasta i-a indicat imobilul din str. N. din cartierul

Dămăroaia.

Martorul C.C.M. s-a

deplasat la adresa din cartierul Dămăroaia, a ridicat autoturismul pe care l-a

dus în Voluntari pentru efectuarea verificărilor la data de 7 februarie 2013,

după care a revenit la imobilul din str. N. și a predat autoturismul martorei

C.M.

Având în vedere că

T.D.V. îi solicitase să se ocupe de înmatricularea autoturismului, martorul a

întrebat-o pe C.M. pe numele cui trebuie înmatriculat autoturismul, iar aceasta

i-a răspuns că pe numele mamei sale, R.G., cei doi stabilind ca în ziua

următoare să se vadă la adresa din Cartierul Crângași pentru ca martora să-i

dea o copie a cărții de identitate a mamei sale.

Pentru înmatricularea

autoturismului, C.C.M. a apelat la martorul P.C. căruia i-a înmânat documentele

necesare, copia cărții de identitate a numitei R.G., precum și banii pentru

achitarea taxelor aferente înmatriculării.

Martorul P.C. a

obținut certificatul de înmatriculare pe care i l-a predat lui C.C.M.

Autoturismul A. cu numărul de identificare W1 a fost înscris în circulație pe

numele martorei R.G. cu nr. de înmatriculare B4.

Martora R.G. în

cursul urmăririi penale a arătat că de achiziționarea autoturismului s-a ocupat

fiica sa, dându-i acesteia suma de 25 - 30.000 RON, diferența fiind achitată de

C.M. din economiile sale și nu s-a prezentat la Serviciul Înmatriculări Auto

pentru înmatricularea autoturismului.

Martora a mai arătat

că datorită certurilor existente între fiica ei și inculpat a preferat ca

înmatricularea autoturismului să se facă pe numele său, nu posedă permis de

conducere și știe că nici fiica sa nu posedă permis.

Audiată fiind în

cursul cercetării judecătorești, martora R.G. relatează că la începutul lunii

septembrie 2012, fiica sa i-a spus că a discutat cu un prieten al soțului său

despre posibilitatea achiziționării unui autoturism în valoare de circa 12.000

euro, ce urma să fie făcut cadou inculpatului cu prilejul zilei de naștere a

acestuia care era în luna decembrie.

La câteva zile după

ce i-a dat fiicei sale circa 30.000 RON, aceasta i-a relatat că merge să se

întâlnească cu persoana care trebuie să se ocupe de procurarea autoturismului,

însă nu știe unde anume s-au întâlnit.

Martora mai relatează

că la începutul lunii noiembrie 2012 fiica sa i-a spus că trebuie să meargă în

str. N. pentru că vine o persoană să aducă mașina, aceasta fiind adusă direct

la acea adresă.

În cursul cercetării

judecătorești a fost audiată soția inculpatului - martora C.M.

Potrivit declarației

acesteia, la petrecerea ce a avut loc la sfârșitul lunii august 2012 cu ocazia

cununiei religioase și a botezului fiului lor, a discutat cu T.D.V. despre

posibilitatea achiziționării unui autoturism în valoare de circa 12.000 euro ce

urma a fi făcut cadou inculpatului cu ocazia zilei sale de naștere care era pe

17 decembrie.

T.D.V. a fost de

acord să o ajute să procure autoturismul, iar la jumătatea lunii septembrie

2012 a sunat-o pentru a se întâlni și a discuta despre auto