ÎCCJ, decizie (scj.ro #127741)

Contestație în anulare. Cazul prevăzut în art. 426 lit. b) C. proc. pen. Împăcare

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Contestația în anulare

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

contestație în anulare

C. pen.,

art. 231

C. proc. pen.,

art. 426 lit. b)

Dacă inculpatul, care nu se află în niciuna dintre ipotezele prevăzute în art. 231 alin. (1) C. pen., a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la furt calificat prevăzută în art. 47 raportat la art. 228 - art. 229 alin. (1) C. pen., deși existau probe cu privire la împăcare - cauză de încetare a procesului penal - este incident cazul de contestație în anulare prevăzut în art. 426 lit. b) C. proc. pen., întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 231 alin. (2) C. pen., în cazul faptelor prevăzute la art. 228 (furt), art. 229 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) (furt calificat) și art. 230 (furt în scop de folosință), împăcarea înlătură răspunderea penală.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 828 din 12 iunie 2015

Prin decizia nr. 2192 din 27 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, cu privire la inculpatul A., s-a admis recursul declarat de acesta împotriva deciziei nr. 345/A din 7 decembrie 2012 a Curții de Apel București, Secția I penală.

S-a casat, în parte, decizia atacată și, în parte, sentința nr. 302 din 26 aprilie 2012 a Tribunalului București, Secția a II-a penală, numai în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., încadrarea juridică a faptelor, cuantumul pedepselor aplicate și modalitatea de executare a acestora.

În ceea ce-l privește pe inculpatul A., s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior aplicată inculpatului în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunea prevăzută în art. 26 raportat la art. 20 și art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. anterior, în infracțiunea de complicitate la tentativă la înșelăciune prevăzută în art. 48 raportat Ia art. 32 alin. (1) și art. 244 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru infracțiunea de complicitate la tentativă la înșelăciune prevăzută în art. 48 raportat Ia art. 32 alin. (1) și art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., ca urmare a împăcării.

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută în art. 25 raportat la art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. anterior, în infracțiunea de instigare la furt calificat prevăzută în art. 47 raportat la art. 228 alin. (1) C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și s-a redus pedeapsa de la 4 ani închisoare la 1 an închisoare și 1 an pedeapsa complementară prevăzută în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile prevăzute în art. 92 C. pen.

În baza art. 93 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatului i s-a pus în vedere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională; să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate; să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.

Totodată, i-au fost puse în vedere inculpatului prevederile art. 96 C. pen.

Pentru a dispune astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:

Prin sentința nr. 302 din 26 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală, între altele, în baza art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 20 C. pen. anterior raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. anterior.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de furt calificat.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele menționate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. anterior.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Prin decizia nr. 345/A din 7 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală, între altele, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior, s-a admis, în parte, apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței nr. 302 din 26 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală și s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală aplicată prin sentința penală apelată, precum și pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, în loc de interzicerea tuturor drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen. anterior.

Împotriva ambelor hotărâri, între alții, a declarat recurs inculpatul A., solicitând aplicarea legii penale mai favorabile, casarea ambelor hotărâri și încetarea procesului penal ca urmare a împăcării.

Instanța de control judiciar a constatat ca fiind fondate în parte criticile, în sensul că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul A. este legea penală nouă și, ca atare, pentru infracțiunea de complicitate la tentativă la înșelăciune s-a dispus încetarea procesului penal.

În ceea ce privește încetarea procesului penal pentru infracțiunea de furt calificat, s-a arătat că nu poate fi acceptată critica privind încetarea procesului penal și pentru această infracțiune, dat fiind faptul că o asemenea soluție poate fi dispusă, în raport cu dispozițiile art. 231 C. pen., numai atunci când furtul a fost săvârșit de un membru al familiei, un minor în paguba tutorelui, respectiv de persoana care locuiește împreună cu persoana vătămată, cerință care în speța analizată nu este îndeplinită.

Astfel, s-a reținut că ori de câte ori împăcarea înlătură răspunderea penală, legea o arată în mod expres în norma de incriminare - astfel cum se prevede în dispozițiile art. 244 C. pen. (înșelăciunea), art. 245 C. pen. (înșelăciunea privind asigurările); or, în dispozițiile art. 229 C. pen., această cauză exoneratoare de răspundere penală nu este prevăzută.

Împotriva deciziei nr. 2192 din 27 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, a formulat contestație în anulare condamnatul A.

În cuprinsul cererii, contestatorul condamnat A. a învederat că hotărârea contestată este nelegală și netemeinică, întrucât instanța de recurs nu a procedat la încetarea procesului penal pentru instigare la infracțiunea de furt calificat ca urmare a manifestării de voință a numitului B., în sensul că dorește să se împace cu contestatorul din prezenta cauză, declarație ce a fost dată la 26 februarie 2014 în fața Consulului General al României din Barcelona și care se regăsește la dosar.

În susținerea cererii, contestatorul a invocat dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 17 aprilie 2015 pronunțată în prezenta cauză, a fost admisă în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei nr. 2192 din 27 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, fixându-se termen pentru judecarea în fond a contestației în anulare la data de 12 iunie 2015.

Examinând contestația în anulare formulată, în raport cu criticile formulate și în temeiul art. 432 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Potrivit art. 231 alin. (1) C. pen., faptele ce constituie infracțiuni contra patrimoniului, săvârșite între membrii de familie, de către un minor în paguba tutorelui ori de către persoana care locuiește împreună cu persoana vătămată sau este găzduită de aceasta, se pedepsesc numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Alin. (2) al aceluiași articol prevede că în cazul faptelor prevăzute la art. 228, art. 229 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și art. 230 C. pen., împăcarea înlătură răspunderea penală.

Potrivit art. 159 alin. (1) C. pen., împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres, iar alin. (2) prevede că împăcarea înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în sarcina contestatorului condamnat A. s-a reținut, între altele, săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 47 C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., constând în aceea că împreună cu inculpatul C. l-a instigat pe inculpatul D. să sustragă împreună cu E., în noaptea de 31 ianuarie 2010/01 februarie 2010, autoturismul marca A., aflat în posesia inculpatului B.

Contrar opiniei instanței de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, din economia dispozițiilor legale evocate anterior, rezultă că împăcarea, în ceea ce privește infracțiunea de furt calificat, este posibilă, aceasta fiind prevăzută expres, astfel cum reiese din dispozițiile art. 231 alin. (2) C. pen.

Având în vedere manifestarea de voință a inculpaților B. și A. în sensul împăcării acestora, astfel cum rezultă din declarația de împăcare existentă la dosarul instanței supreme și dând eficiență dispozițiilor art. 159 alin. (2) C. pen., potrivit cărora împăcarea înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru infracțiunea de instigare la furt calificat prevăzută în art. 47 raportat la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 432 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis contestația în anulare formulată de contestatorul inculpat A. împotriva deciziei nr. 2192 din 27 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, a desființat, în parte, decizia contestată, numai cu privire la inculpatul A. și rejudecând:

În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru infracțiunea de instigare la furt calificat prevăzută în art. 47 raportat la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a împăcării.

A menținut celelalte dispoziții ale deciziei penale contestate care nu contravin prezentei decizii.