ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 828/2015

Decizia nr. 828/2015

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 2192 din 27 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/3/2011, cu privire la inculpatul A., s-a admis recursul declarat de acesta împotriva deciziei penale nr. 345/A din 7 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

S-a casat, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 302 din 26 aprilie 2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., încadrarea juridică a faptelor, cuantumul pedepselor aplicate și modalitatea de executare a acestora.

În ceea ce-l privește pe inculpatul A., s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului în pedepse componente care au fost repuse în individualitatea lor.

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunea prev. de art. 26 raportat la art. 20 și art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. anterior, în infracțiunea de complicitate la tentativă la înșelăciune prev. de art. 48 raportat la art. 32 alin. (1) și art. 244 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 386 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru infracțiunea de complicitate la tentativă la înșelăciune prev. de art. 48 raportat la art. 32 alin. (1) și art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., urmare a împăcării părților.

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 25 raportat la art. 208 - 209 lit. a), e), g) și i) C. pen. anterior, în infracțiunea de instigare la furt calificat prev. de art. 47 raportat la art. 228 alin. (1) C. proc. pen., art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și s-a redus pedeapsa de la 4 ani închisoare la 1 an închisoare și 1 an pedeapsa complementară prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile prev. de art. 92 C. pen.

În baza art. 93 C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatului i s-a pus în vedere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

- să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională;

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;

- să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.

Totodată, i-au fost puse în vedere inculpatului prevederile art. 96 C. pen.

Pentru a dispune astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 302 din 26 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2011, s-a dispus, pentru inculpatul A., în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrărilor juridice a infracțiunilor reținute prin actul de sesizare al instanței din infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 25 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.; art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen.., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II - a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 25 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de furt calificat.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele mai sus menționate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 (șapte) ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv de la 19 aprilie 2011 la 18 mai 2011.

Împotriva acestei sentințe, printre alții, a declarat apel inculpatul A., solicitând achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunea de complicitate la tentativă la înșelăciune și achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea de instigare la furt calificat.

Prin decizia penală nr. 345/A din 7 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, printre altele, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis, în parte, apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 302 din 26 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul București, s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală aplicată prin sentința penală apelată, cum și pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în loc de interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

Împotriva ambelor hotărâri, printre alții, a declarat recurs inculpatul A., solicitând aplicarea legii penale mai favorabile, casarea ambelor hotărâri și încetarea procesului penal ca urmare a împăcării părților.

În considerentele deciziei penale nr. 2192 din 27 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/3/201, instanța de recurs a reținut, în esență, că faptele inculpatului A., care în perioada decembrie 2009 - martie 2010, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale împreună cu inculpații B., C., D., E. și învinuitul F. l-au ajutat pe inculpatul G. să înstrăineze fără drept autoturismul marca A. achiziționat în leasing, proprietatea H. IFN SA în mod succesiv învinuitului I. și inculpatului J., în scopul inducerii în eroare a proprietarului de drept al acestuia H. IFN SA căruia i s-a cauzat un prejudiciu în valoare de 263.793,43 RON (63920,48 euro), recuperat și societatea de asigurare K., căreia i s-a solicitat plata primei de asigurare în valoare de 84.297 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar faptele inculpatului au fost comise în condițiile infracțiunilor continuate, fiind întrunite toate cerințele de existență a acestei forme infracționale, respectiv unitate de subiect activ, unitate de rezoluție infracțională, pluralitate de acte și unitate de conținut juridic a acestor acte.

De asemenea, s-a reținut că faptele inculpatului A., care împreună cu inculpatul G. l-a instigat pe inculpatul C. să sustragă împreună cu învinuitul F. în noaptea de 31 ianuarie 2010 din 01 februarie 2010 autoturismul marca A., aflat în posesia inculpatului E., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen.

Instanța de control judiciar a constatat ca fiind fondate în parte criticile, în sensul că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul A. este legea penală nouă și ca atare pentru infracțiunea de tentativă la înșelăciune s-a dispus încetarea procesului penal.

Totodată, s-a reținut că nu se justifică ridicarea măsurii sechestrului asigurător pentru suma de 8.500 RON, dat fiind faptul că aceasta nu a fost luată în raport cu infracțiunea de tentativă la înșelăciune pentru care a intervenit împăcarea părților, ci pentru recuperarea prejudiciului cauzat prin comiterea celorlalte infracțiuni reținute în sarcina inculpatului.

În ceea ce privește încetarea procesului penal pentru infracțiunea de furt calificat, s-a arătat că nu poate fi acceptată critica privind încetarea procesului penal și pentru această infracțiune, dat fiind faptul că o asemenea soluție poate fi dispusă, în raport cu dispozițiile art. 231 C. pen., numai atunci când furtul a fost săvârșit de un membru al familiei, un minor în paguba tutorelui, respectiv de persoana care locuiește împreună cu partea vătămată, cerință care în speța analizată nu este îndeplinită.

Astfel, s-a reținut că ori de câte ori împăcarea părților înlătură răspunderea penală, legea o arată în mod expres în norma de incriminare - astfel cum se prevede în dispozițiile art. 244 C. pen. (înșelăciune) art. 245 C. pen. (înșelăciunea privind asigurările)-, ori în dispozițiile art. 229 C. pen., această cauză exoneratoare de răspundere penală nu este prevăzută.

Împotriva deciziei penale nr. 2192 din 27 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a formulat contestație în anulare condamnatul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 05 martie 2015 sub nr. 931/1/2015, când a fost fixat prim termen de judecată la data de 17 aprilie 2015.

În cuprinsul cererii, contestatorul condamnat A. a învederat că hotărârea contestată este nelegală și netemeinică întrucât instanța de recurs nu a procedat la încetarea procesului penal pentru instigare la infracțiunea de furt calificat ca urmare a manifestării de voință a numitului E. în sensul că dorește să se împace cu contestatorul din prezenta cauză, declarație ce a fost dată la 26 februarie 2014 în fața Consulului General al României din Barcelona și care se regăsește la Dosarul nr. x/3/2011.

În susținerea cererii, contestatorul a invocat dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 17 aprilie 2015 pronunțată în prezenta cauză, a fost admisă în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 2192 din 27 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/3/2011, fixându-se termen pentru judecarea în fond a contestației în anulare la data de 12 iunie 2015.

Examinând contestația în anulare formulată, în raport de criticile formulate și în temeiul art. 432 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 231 alin. (1) C. pen. faptele ce constituie infracțiuni contra patrimoniului, săvârșite între membrii de familie, de către un minor în paguba tutorelui, ori de persoana care locuiește împreună cu partea vătămată sau este găzduit de aceasta, se pedepsesc numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Alin. (2) al aceluiași art. prevede că în cazul faptelor prevăzute la art. 228, art. 229 alin. (1), (2) lit. b), c) și art. 230 C. pen., împăcarea înlătură răspunderea penală.

Potrivit art. 159 alin. (1) C. pen. împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres, iar alin. (2) prevede că împăcarea înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă.

Înalta Curte constată că în sarcina contestatorului condamnat A. s-a reținut, printre altele, săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. b), d) C. pen., constând în aceea că împreună cu inculpatul G. l-a instigat pe inculpatul C. să sustragă împreună cu învinuitul F., în noaptea de 31 ianuarie 2010 din 01 februarie 2010, autoturismul marca A., aflat în posesia inculpatului E.

Contrar opiniei instanței de recurs, Înalta Curte constată că, din economia dispozițiilor legale evocate anterior, rezultă că împăcarea părților, în ceea ce privește infracțiunea de furt calificat este posibilă, aceasta fiind prevăzută expres, astfel cum reiese din dispozițiile art. 231 alin. (2) C. pen.

Având în vedere manifestarea de voință a părților, respectiv a inculpaților E. și A. în sensul împăcării acestora, astfel cum rezultă din declarația de împăcare existentă la dosarul instanței supreme și dând eficiență dispozițiilor art. 159 alin. (2) C. pen., potrivit cărora împăcarea înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă, Înalta Curte va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru infracțiunea de instigare la furt calificat prev. de art. 47 rap. la art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 432 C. proc. pen., Înalta Curte va admite contestația în anulare formulată de contestatorul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 2192 din 27 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/3/2011.

Va desființa, în parte, decizia contestată numai cu privire la inculpatul A. și rejudecând:

În baza art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 lit. g) C. proc. pen. va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru infracțiunea de instigare la furt calificat prev. de art. 47 rap. la art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., urmare a împăcării părților.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale contestate care nu contravin prezentei.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în sumă de 200 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare formulată de contestatorul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 2192 din 27 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/3/2011.

Desființează, în parte, decizia contestată numai cu privire la inculpatul A. și rejudecând:

În baza art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 lit. g) C. proc. pen. dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru infracțiunea de instigare la furt calificat prev. de art. 47 rap. la art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., urmare a împăcării părților.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale contestate care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în sumă de 200 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2015.