ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1398/2015

Asupra contestației

la executare de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 22 mai 2015, sub nr.

2269/1/2015, fundamentată pe dispozițiile art. 278 C. proc. pen., M.A.C.M. a

solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în Decizia penală nr. 2192

din 27 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție -Secția Penală,

pronunțată în Dosarul nr. 48102/3/2011.

În cuprinsul cererii

s-a arătat că, prin decizia anterior menționată, instanța de recurs a dispus

condamnarea inculpatului M.A.C.M. la pedepsele de: 1 an închisoare pentru

infracțiunea de instigare la furt calificat, 1 an închisoare pentru

participație improprie la instigare la infracțiunea de fals intelectual, 1 an

închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de fals intelectual și

1 an închisoare pentru infracțiunea de fals în declarații, pedepse ce au fost

contopite, însă calculul aritmetic al sporului obligatoriu s-a realizat în mod

greșit, o treime din totalul celorlalte pedepse (adică o treime din 3 ani)

însemnând 1 an, și nu doi ani, pedeapsa rezultantă fiind așadar de 2 ani

închisoare, în loc de 3 ani închisoare, cum în mod eronat s-a calculat.

Cererea formulată de

M.A.C.M. a fost recalificată drept contestație la executare, fixându-se termen

pentru soluționarea acesteia la 22 iunie 2015, cu citarea contestatorului, dată

la care, față de lipsa dosarului în care s-a pronunțat decizia contestată, s-a

acordat un nou termen la data de 5 octombrie 2015.

La acest din urmă

termen, reprezentantul Ministerului Public și apărătorul contestatorului

condamnat M.A.C.M. au solicitat admiterea contestației și lămurirea

dispozitivului deciziei contestate sub aspectul cuantumului pedepsei rezultante

stabilite de către instanța de recurs.

În plus, apărarea a

apreciat că se impune și reexaminarea termenului de supraveghere în ceea ce îl

privește pe contestator.

Verificând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta contestație este

fondată, pentru considerentele care urmează.

Contestația la

executare este un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind

executarea, art. 598 C. proc. pen. prevăzând expres cazurile în care poate fi

folosită contestația la executare, iar prin limitarea acestora, legiuitorul a

urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se

împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive,

putând fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate

în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce privește

soluția.

În speța de față, se

reține că, prin Decizia penală nr. 2192 din 27 iunie 2014, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 48102/3/2011,

printre altele, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București și de inculpații R.D.C., M.A.C.M., M.M.C., E.C.A.,

R.A.M., T.B. și M.C.M. împotriva Deciziei penale nr. 345/A din 7 decembrie 2012

a Curții de Apel București, secția I penală.

A fost casată, în

parte, decizia penală atacată și, în parte, Sentința penală nr. 302 din 26

aprilie. 2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai în ceea ce

privește aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., încadrarea juridică a

faptelor, cuantumul pedepselor aplicate și modalitatea de executare a acestora

și, în rejudecare, în ceea ce îl privește pe recurentul inculpat M.A.C.M., s-au

dispus următoarele:

A fost descontopită

pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului anterior menționat, de 7 ani

închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

și b C. pen. anterior, în pedepsele componente, care au fost repuse în

individualitatea lor.

În baza art. 386 C.

proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea

prev. de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

anterior, în infracțiunea de tentativă la înșelăciune prev. de art. 32 alin.

(1) raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 396

alin. (6) raportat la art. 16 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului

penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă

la înșelăciune prev. de art. 32 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) și (2)

C. pen., ca urmare a împăcării părților.

În baza art. 386 C.

proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea

prev. de art. 25 raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (2) lit. a), e), g)

și i) C. pen. anterior, în infracțiunea de instigare la furt calificat prev. de

art. 47 raportat la art. 228 alin. (1) și art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C.

pen. și art. 5 C. pen. și a fost redusă pedeapsa de la 5 ani închisoare la 1 an

închisoare și 1 an pedeapsa complementară prev. de art. 66 lit. a) și b) C.

pen.

În baza art. 65 C.

pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 66 lit.

a) și b) C. pen.

A fost redusă

pedeapsa pentru participație improprie la instigare la infracțiunea de fals

intelectual prev. de art. 52 C. pen. raportat la art. 47 din același Cod,

raportat la art. 321 C. pen., de la 2 ani la 1 an închisoare.

A fost redusă

pedeapsa pentru participație improprie la infracțiunea de fals intelectual

prev. de art. 52 C. pen. raportat la art. 321 din același Cod, de la 2 ani la 1

an închisoare.

În baza art. 38 alin.

(1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele

de câte 1 an închisoare (4 pedepse) aplicate inculpatului M.A.C.M., pentru

săvârșirea infracțiunilor de participație improprie la instigare la fals

intelectual prev. de art. 52 raportat la art. 47 C. pe. raportat la art. 321 C.

pen., respectiv participație improprie la fals intelectual prev. de art. 52

raportat la art. 321 C. pen. și 1 an închisoare pentru infracțiunea de

instigare la furt calificat și 1 an închisoare pentru fals în declarații prev.

de art. 326 C. pen. și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 1 an închisoare, la care s-a adăugat o treime din celelalte pedepse

stabilite, urmând ca inculpatul să execute în final 3 ani închisoare și 1 an

pedeapsa complementară prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C.

pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 66 lit.

a) și b) C. pen.

În baza art. 91 C.

pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata

unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile prev. de art. 92

alin. (1) C. pen.

În baza art. 93 C.

pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus că inculpatul trebuie să

respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la

serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;

- să primească

vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în

prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice

schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de

existență;

- să frecventeze unul

sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de

probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;

- să nu părăsească

teritoriul României, fără acordul instanței.

I-au fost puse în

vedere inculpatului prevederile art. 96 C. pen. Înalta Curte reține, așadar, că

inculpatul M.A.C.M. a fost condamnat la patru pedepse cu închisoarea de câte 1

an fiecare, pentru comiterea infracțiunilor de instigare la furt calificat,

participație improprie la instigare la infracțiunea de fals intelectual,

participație improprie la infracțiunea de fals intelectual și, respectiv, fals

în declarații, fiind incidente dispozițiile art. 38 alin. (1) rap. la art. 39

alin. (1) lit. b) C. pen.

Potrivit art. 39

alin. (1) lit. b) C. pen., în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește

pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte, iar dacă s-au stabilit numai

pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un

spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Astfel fiind, cum

contestatorul a fost condamnat la patru pedepse cu închisoarea de câte 1 an,

iar în urma contopirii acestora, i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 1 an

închisoare, sporul despre care face vorbire textul de lege anterior menționat

ar fi trebuit să reprezinte o treime din totalul celorlalte trei pedepse (o

treime din 3 ani), respectiv un an, și nu 2 ani, cum în mod greșit a stabilit

instanța de recurs.

Având în vedere că

ceea ce se execută este dispozitivul Deciziei penale nr. 2192 din 27 iunie 2014

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul

nr. 48102/3/2011, unde s-a arătat că sporul aplicat inculpatului M.A.C.M. este

de 2 ani și pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, iar nu 2 ani închisoare,

așa cum ar fi fost corect, se impune admiterea prezentei contestații și

lămurirea dispozitivului deciziei contestate în acest sens.

În ceea ce privește solicitarea

contestatorului condamnat de reexaminare a termenului de supraveghere, aceasta

nu este întemeiată. Se reține în acest sens că, prin decizia contestată, s-a

dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen

de încercare de 5 ani, însă, ulterior, prin Decizia penală nr. 74 din 19

ianuarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală

în Dosarul nr. 3245/1/2014, a fost admisă contestația la executare formulată de

Tribunalul București - Direcția Națională de Probațiune - Serviciul de

Probațiune București împotriva Deciziei penale nr. 2192 din 27 iunie 2014 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr.

48102/3/2011 și s-a lămurit dispozitivul deciziei penale contestate, în sensul

că s-a redus termenul de supraveghere pentru inculpatul M.A.C.M., de la 5 ani

la 4 ani.

Ca atare, durata

termenului de supraveghere corespunde exigențelor art. 92 alin. (1) C. pen.,

potrivit cu care durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere

constituie termen de supraveghere pentru condamnat și este cuprinsă între 2 și

4 ani, fără a putea fi însă mai mică decât durata pedepsei aplicate.

Chiar dacă pedeapsa

rezultantă pe care contestatorul o are de executat este mai mică decât cea

stabilită prin decizia contestată, cuantumul acesteia este de 2 ani închisoare,

astfel că durata termenului de supraveghere, de 4 ani, este legală, o eventuală

reexaminare a acestuia fiind o chestiune de apreciere, ce nu poate cădea sub

incidența dispozițiilor ce reglementează contestația la executare.

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C.

proc. pen., Înalta Curte va admite prezenta contestație la executare și va

lămuri dispozitivul Deciziei penale nr. 2192 din 27 iunie 2014 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 48102/3/2011,

în sensul că pedeapsa rezultantă este de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C.

pen.

În temeiul art. 275

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația la

executare formulată de contestatorul condamnat M.A.C.M. împotriva Deciziei

penale nr. 2192 din 27 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 48102/3/2011.

Lămurește

dispozitivul deciziei penale contestate, în sensul că pedeapsa rezultantă este

de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 octombrie 2015.

Procesat

de GGC - NN