ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1398/2015

Asupra contestației la executare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 22 mai 2015, sub nr. 2269/1/2015, fundamentată pe dispozițiile art. 278 C. proc. pen., M.A.C.M. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în Decizia penală nr. 2192 din 27 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție -Secția Penală, pronunțată în Dosarul nr. 48102/3/2011. În cuprinsul cererii s-a arătat că, prin decizia anterior menționată, instanța de recurs a dispus condamnarea inculpatului M.A.C.M.

la pedepsele de: 1 an închisoare pentru infracțiunea de instigare la furt calificat, 1 an închisoare pentru participație improprie la instigare la infracțiunea de fals intelectual, 1 an închisoare pentru participație improprie la infracțiunea de fals intelectual și 1 an închisoare pentru infracțiunea de fals în declarații, pedepse ce au fost contopite, însă calculul aritmetic al sporului obligatoriu s-a realizat în mod greșit, o treime din totalul celorlalte pedepse (adică o treime din 3 ani) însemnând 1 an, și nu doi ani, pedeapsa rezultantă fiind așadar de 2 ani închisoare, în loc de 3 ani închisoare, cum în mod eronat s-a calculat. Cererea formulată de M.A.C.M.

a fost recalificată drept contestație la executare, fixându-se termen pentru soluționarea acesteia la 22 iunie 2015, cu citarea contestatorului, dată la care, față de lipsa dosarului în care s-a pronunțat decizia contestată, s-a acordat un nou termen la data de 5 octombrie 2015. La acest din urmă termen, reprezentantul Ministerului Public și apărătorul contestatorului condamnat M.A.C.M. au solicitat admiterea contestației și lămurirea dispozitivului deciziei contestate sub aspectul cuantumului pedepsei rezultante stabilite de către instanța de recurs. În plus, apărarea a apreciat că se impune și reexaminarea termenului de supraveghere în ceea ce îl privește pe contestator. Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta contestație este fondată, pentru considerentele care urmează.

Contestația la executare este un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea, art. 598 C. proc. pen. prevăzând expres cazurile în care poate fi folosită contestația la executare, iar prin limitarea acestora, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive, putând fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce privește soluția. În speța de față, se reține că, prin Decizia penală nr. 2192 din 27 iunie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 48102/3/2011, printre altele, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații R.D.C., M.A.C.M., M.M.C., E.C.A., R.A.M., T.B.

și M.C.M. împotriva Deciziei penale nr. 345/A din 7 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. A fost casată, în parte, decizia penală atacată și, în parte, Sentința penală nr. 302 din 26 aprilie. 2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., încadrarea juridică a faptelor, cuantumul pedepselor aplicate și modalitatea de executare a acestora și, în rejudecare, în ceea ce îl privește pe recurentul inculpat M.A.C.M., s-au dispus următoarele: A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului anterior menționat, de 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b C. pen.

anterior, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor. În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. anterior, în infracțiunea de tentativă la înșelăciune prev. de art. 32 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune prev. de art. 32 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., ca urmare a împăcării părților. În baza art. 386 C. proc.

pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 25 raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (2) lit. a), e), g) și i) C. pen. anterior, în infracțiunea de instigare la furt calificat prev. de art. 47 raportat la art. 228 alin. (1) și art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen. și art. 5 C. pen. și a fost redusă pedeapsa de la 5 ani închisoare la 1 an închisoare și 1 an pedeapsa complementară prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 65 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. A fost redusă pedeapsa pentru participație improprie la instigare la infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 52 C. pen.

raportat la art. 47 din același Cod, raportat la art. 321 C. pen., de la 2 ani la 1 an închisoare. A fost redusă pedeapsa pentru participație improprie la infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 52 C. pen. raportat la art. 321 din același Cod, de la 2 ani la 1 an închisoare. În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de câte 1 an închisoare (4 pedepse) aplicate inculpatului M.A.C.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de participație improprie la instigare la fals intelectual prev. de art. 52 raportat la art. 47 C. pe. raportat la art. 321 C. pen., respectiv participație improprie la fals intelectual prev. de art. 52 raportat la art. 321 C. pen.

și 1 an închisoare pentru infracțiunea de instigare la furt calificat și 1 an închisoare pentru fals în declarații prev. de art. 326 C. pen. și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care s-a adăugat o treime din celelalte pedepse stabilite, urmând ca inculpatul să execute în final 3 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 65 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile prev. de art. 92 alin. (1) C. pen.

În baza art. 93 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus că inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; - să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; - să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; - să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; - să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate; - să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.

I-au fost puse în vedere inculpatului prevederile art. 96 C. pen. Înalta Curte reține, așadar, că inculpatul M.A.C.M. a fost condamnat la patru pedepse cu închisoarea de câte 1 an fiecare, pentru comiterea infracțiunilor de instigare la furt calificat, participație improprie la instigare la infracțiunea de fals intelectual, participație improprie la infracțiunea de fals intelectual și, respectiv, fals în declarații, fiind incidente dispozițiile art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. Potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte, iar dacă s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Astfel fiind, cum contestatorul a fost condamnat la patru pedepse cu închisoarea de câte 1 an, iar în urma contopirii acestora, i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, sporul despre care face vorbire textul de lege anterior menționat ar fi trebuit să reprezinte o treime din totalul celorlalte trei pedepse (o treime din 3 ani), respectiv un an, și nu 2 ani, cum în mod greșit a stabilit instanța de recurs. Având în vedere că ceea ce se execută este dispozitivul Deciziei penale nr. 2192 din 27 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 48102/3/2011, unde s-a arătat că sporul aplicat inculpatului M.A.C.M. este de 2 ani și pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, iar nu 2 ani închisoare, așa cum ar fi fost corect, se impune admiterea prezentei contestații și lămurirea dispozitivului deciziei contestate în acest sens.

În ceea ce privește solicitarea contestatorului condamnat de reexaminare a termenului de supraveghere, aceasta nu este întemeiată. Se reține în acest sens că, prin decizia contestată, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani, însă, ulterior, prin Decizia penală nr. 74 din 19 ianuarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 3245/1/2014, a fost admisă contestația la executare formulată de Tribunalul București - Direcția Națională de Probațiune - Serviciul de Probațiune București împotriva Deciziei penale nr. 2192 din 27 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 48102/3/2011 și s-a lămurit dispozitivul deciziei penale contestate, în sensul că s-a redus termenul de supraveghere pentru inculpatul M.A.C.M., de la 5 ani la 4 ani.

Ca atare, durata termenului de supraveghere corespunde exigențelor art. 92 alin. (1) C. pen., potrivit cu care durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie termen de supraveghere pentru condamnat și este cuprinsă între 2 și 4 ani, fără a putea fi însă mai mică decât durata pedepsei aplicate. Chiar dacă pedeapsa rezultantă pe care contestatorul o are de executat este mai mică decât cea stabilită prin decizia contestată, cuantumul acesteia este de 2 ani închisoare, astfel că durata termenului de supraveghere, de 4 ani, este legală, o eventuală reexaminare a acestuia fiind o chestiune de apreciere, ce nu poate cădea sub incidența dispozițiilor ce reglementează contestația la executare.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va admite prezenta contestație la executare și va lămuri dispozitivul Deciziei penale nr. 2192 din 27 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 48102/3/2011, în sensul că pedeapsa rezultantă este de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația la executare formulată de contestatorul condamnat M.A.C.M. împotriva Deciziei penale nr. 2192 din 27 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 48102/3/2011. Lămurește dispozitivul deciziei penale contestate, în sensul că pedeapsa rezultantă este de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Pronunțată în ședință publică, azi 19 octombrie 2015. Procesat de GGC - NN