ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 31/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 31/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului

penal de față:

Prin Sentința penală

nr. 103 din 24 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori s-au dispus următoarele:

A fost respinsă

cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina

inculpatului M.M.D. din infracțiunile prev. de art. 254 C. pen. raportat la

art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 257 C. pen. raportat

la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit.

b) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 și

art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.,

ca neîntemeiată.

În baza art. 254 C.

pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul

M.M.D. pedeapsa principală de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) (dreptul de a

exercita profesia de polițist) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de luare

de mită.

În baza art. 257 C.

pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, art. 33 lit.

b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a condamnat același

inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de influență.

În baza art. 33 lit.

b), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele

stabilite anterior, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) (dreptul de a exercita profesia

de polițist) C. pen. și respectiv 2 ani închisoare, inculpatul urmând să

execute pedeapsa ce mai grea, aceea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) (dreptul de a

exercita profesia de polițist) C. pen.

În baza art. 71 alin.

(1), (2) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) și c) C. pen. (dreptul de a exercita

profesia de polițist).

În baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei

rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului M.M.D., pe durata unui

termen de încercare de 7 ani.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. s-a dispus ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei principale să se suspende și pedeapsa accesorie aplicată inculpatului.

Totodată, a fost

obligat inculpatul M.M.D. ca pe durata termenului de încercare să se supună

măsurilor prev. de art. 86

3

C. pen., respectiv:

a) să se prezinte la

judecătorul desemnat cu supravegherea de la Tribunalul Dolj, la datele fixate

de acesta;

b) să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, și orice

deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

În temeiul art. 359

C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului M.M.D. asupra prevederilor art.

86

4

C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub

supraveghere.

S- a constatat că

inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la 12 martie 2013 până la 19

martie 2012.

În baza art. 350 C.

proc. pen. și art. 145

1

raportat la art. 145 C. proc. pen. s-a luat

față de inculpatul M.M.D. măsura obligării de a nu părăsi țara.

În baza art. 145

1

alin. (2) raportat la art. 145 alin. (I

1

) C. proc. pen., s-a dispus

ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatul să respecte

următoarele obligații:

a) să se prezinte la

organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte

ori este chemat;

b) să se prezinte la

organul de poliție de la domiciliu, conform programului de supraveghere

întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

c) să nu își schimbe

locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;

d) să nu dețină, să

nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art. 145

alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului M.M.D. că în caz de

încălcare cu rea-credință a obligațiilor impuse mai sus se poate lua față de el

măsura arestării preventive.

Totodată, s-a dispus

ca sentința, în copie,să fie comunicată inculpatului, secției de poliție în a

cărei rază teritorială locuiește, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor

competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, precum și altor

instituții, în vederea asigurării respectării obligațiilor care îi revin.

În baza art. 19 din

Legea nr. 78/2000 s-a luat act că unitatea de calculator, în valoare de

2.462,71 RON, a fost restituită martorului denunțător (Proces-verbal din 12 martie

2013).

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul M.M.D. la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel Craiova a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul

nr. 61/P/2013 din 29 martie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpatului M.M.D. sub acuzația săvârșirii

infracțiunilor de luare de mita prev. de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 și

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și trafic de influență, prev. de art.

257 C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu

aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. și neînceperea urmăririi penale față de B.I.

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 255 alin. (1) C. pen.

combinat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și art. 61 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000

În fapt, s-a reținut

în cuprinsul actului de inculpare că, la data de 4 martie 2013, la Direcția

Naționala Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova s-a înregistrat denunțul

numitului B.I., din conținutul căruia a rezultat că, în cursul lunii mai 2012,

i s-a întocmit de către I.P.J. Dolj - Biroul Arme, Explozivi și Substanțe

Periculoase un dosar penal pentru nerespectarea regimului armelor și

munițiilor, acuzația adusă constând în aceea că, în cursul lunii februarie

2012, a folosit un pistol cu bile de cauciuc, marca M., pe un teren extravilan

de pe raza comunei Bucovăț, județul Dolj, fiind cercetat de către inculpatul

M.M.D., comisar în cadrul IPJ Dolj - Biroul Arme, Explozivi și Substanțe

Periculoase.

Pe parcursul

desfășurării cercetărilor, inculpatul M.M.D. s-a deplasat la domiciliul

martorului denunțător și a ridicat arma în vederea efectuării unei expertize

balistice, comunicându-i acestuia să se prezinte al sediul IPJ Dolj pentru a da

o declarație în cauză.

Totodată, inculpatul

i-a spus martorului denunțător că este posibil ca efectuarea expertizei

balistică să dureze trei luni.

În cursul lunii

februarie 2013, probabil la 1 sau 12 februarie, inculpatul M.M.D. l-a invitat

din nou pe martorul denunțător B.I.la sediul IPJ Dolj, unde în data de 13

februarie 2013 i-a adus la cunoștință faptul că față de el s-a început

urmărirea penală în Dosarul nr. 6179/P/2012 întrucât utilizase pistolul într-un

mod neautorizat. Această împrejurare l-a neliniștit pe martorul denunțător,

care deține funcția de administrator la SC R.-C. SRL Craiova, firmă ce se ocupa

cu comercializarea de componente de calculator și licențe, întrucât orice

mențiune în cazierul judiciar al acestuia ar fi condus la pierderea dreptului

de vânzare a licențelor hardware și software.

Cu această ocazie,

după ce a aflat că martorul denunțător B.I. este administratorul unei firme de

calculatoare, inculpatul M.M.D. l-a lăsat să înțeleagă că îl poate ajuta în

sensul de a propune o soluție favorabila acestuia în dosarul pe care îl

instrumenta, promițându-i, totodată, că va interveni la procurorul de caz de la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova pentru ca în respectivul dosar să i

se aplice o sancțiune administrativă, respectiv amendă și să-i fie restituită

arma, în virtutea relației pe care o are cu procurorul de caz.

Promisiunea a fost

însoțită de solicitarea inculpatului ca martorul denunțător să nu vorbească cu

nimeni despre această situație, nici măcar la telefon.

În intervalul 15

februarie 2013 - 27 februarie 2013, inculpatul M.M.D. și martorul denunțător

B.I. au discutat de mai multe ori la telefon pentru a se întâlni, însă datorită

unor probleme pe care martorul denunțător B.I. le avea, acest lucru nu s-a

putut întâmpla, aspect ce l-a dezamăgit pe inculpat.

În ziua de 27

februarie 2013, inculpatul M.M.D. s-a deplasat în apropierea sediului firmei

martorului denunțător cu autoturismul de serviciu, ocazie cu care, în fața

Pizzeriei C., i-a înmânat martorului denunțător B.I. o unitate de calculator

pentru a o verifica. În ziua următoare, martorul denunțător l-a contactat pe

inculpatul M.M.D. căruia i-a comunicat că respectiva unitate de calculator nu poate

fi reparată, fiind compromisă tehnic.

La data de 1 martie

2013, în jurul orelor 11:00 - 12:00, inculpatul M.M.D. s-a prezentat în mod

inopinat la sediul firmei martorului denunțător B.I., ocazie cu care i-a spus

că fiul său are nevoie de calculator, dar că el nu are bani să-i cumpere un

calculator nou, pentru că are rate, motiv pentru care i-a cerut martorului

denunțător să îi configureze o unitate de calculator cât mai performantă.

Această întâlnire a fost surprinsă de camerele de luat vederi instalate în

biroul martorului denunțător, care a pus la dispoziția organelor de urmărire

penală înregistrările.

Deși inculpatul

M.M.D. i-a spus martorului denunțător ca solicitarea sa nu are legătură cu

Dosarul nr. 6179/P/2012, pe parcursul discuțiilor purtate la data de 1 martie

2013, la sediul firmei martorului denunțător, i-a spus acestuia că sigur va

primi o amendă cuprinsă între 200 și 1.000 RON și că el va face eforturi să

obțină minimul amenzii și restituirea armei. Inculpatul nu a pus niciodată în

discuție disponibilitatea de a plăti calculatorul, ci doar și-a exprimat

opțiunea cu privire la performanțele acestuia, subliniind că cea mai proastă

investiție este să cumperi mașini și calculatoare noi.

Revoltat de conduita

inculpatului M.M.D. care, încă din data de 13 februarie 2013 - când l-a audiat

pe martorul denunțător în calitate de învinuit în Dosarul nr. 6179/P/2012, și-a

pregătit terenul în vederea obținerii unui calculator de la acesta, dându-i de

înțeles că îl poate ajuta să nu fie trimis în judecată în dosarul în care era

cercetat, B.I. a hotărât să își ia măsuri de precauție, sens în care a

înregistrat, cu un reportofon propriu, discuțiile pe care le-a purtat cu

inculpatul în datele de 27 februarie 2013 și 1 martie 2013, înregistrări pe

care le-a pus la dispoziția organelor de urmărire penală.

Din conținutul

acestor convorbiri, care au fost redate în formă scrisă, conform dispozițiilor

art. 916 alin. (2) C. proc. pen., a rezultat că inculpatul M.M.D. a adoptat o

atitudine politicoasă față de martorul denunțător, dar insinuantă, fără să lase

loc de îndoială cu privire la intenția sa.

În aceeași notă s-au

încadrat și discuțiile inculpatului M.M.D. cu martorul denunțător B.I. din data

de 1 martie 2013 - purtate în biroul de la sediul firmei SC R.-C. SRL Craiova -

în cadrul cărora, pentru a-l determina pe martorul denunțător să-i ofere un

calculator, comisarul de poliție i-a cerut acestuia să-l ajute cu calculatorul

personal, fără nici o legătura cu dosarul, după ce anterior, în cursul

aceleiași discuții, s-a plâns că nu are bani pentru că are rate la bancă,

susținând că, oricum „cea mai proastă investiție e să iei un calculator",

pentru ca apoi să continue: „În țara asta orice se poate. Trăim în România ..

Deci nu zic eu! Dumneavoastră îmi spuneți! Cu ce mă puteți ajuta? .. Oricum nu

vorbim la telefon .. Nu vorbim la telefon!".

Perseverent hotărârii

de a obține de la martorul denunțător B.I. un calculator, deși finalizase

cercetările pe care le-a efectuat față de acesta în Dosarul nr. 6179/P/2012

încă din 13 februarie 2013, când l-a audiat pe martorul denunțător în calitate

de învinuit, inculpatul M.M.D. a tergiversat întocmirea referatului de

terminare a urmăririi penale până la data de 6 martie 2013, iar dosarul l-a

depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova în data de 7 martie 2013,

aspect ce rezultă din adresa nr. 6179/P din 6 martie 2013 pe care are primirea

de la această unitate de parchet.

După ce a predat

Dosarul nr. 6179/P/2012 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, în data

de 7 martie 2013, jurul orelor 13:57, inculpatul M.M.D. s-a deplasat la sediul

firmei SC R.-C. SRL Craiova unde a stat până la ora 14:00, în biroul martorului

denunțător și a discutat cu acesta, convorbire care a fost interceptată și

înregistrată audio-video în baza autorizației nr. 12 din 6 martie 2013 emisă de

Curtea de Apel Craiova și care se află redată integral la dosarul cauzei.

Pe parcursul acestei

discuții, inculpatul M.M.D. nu i-a spus martorului denunțător B.I. că a

finalizat Dosarul nr. 6179/P/2012 în care acesta era cercetat pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 135 din Legea 295/2004, republicată, lăsându-l pe

acesta să creadă că, în continuare, soarta lui depinde de decizia sa.

Mai mult, în timp ce

se afla în biroul martorului denunțător B.I., inculpatului M.M.D. i-a sunat

telefonul mobil și în timp ce vorbea la telefon i-a șoptit martorului

denunțător „procurorul", aspect ce rezultă din imaginile video, fiind

confirmat și de convorbirea telefonică din 7 martie 2013, ora 14:04:47, purtată

de la postul telefonic 0251/xxxx (Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova) la

postul telefonic 0722/xxxx aparținând inculpatului M.M.D., redată în formă

scrisă la dosar.

La data de 10 martie

2013, la ora 12:51:30, martorul denunțător B.I. l-a contactat telefonic pe inculpatul

M.M.D., scuzându-se că nu a auzit telefonul acestuia din urmă și stabilind cu

interlocutorul său să se întâlnească în ziua următoare, 11 martie 2013, pentru

a-i remite calculatorul. În cadrul convorbirii, inculpatul M.M.D. i-a comunicat

următoarele: "Ne auzim. Când e treaba .. Când e treaba gata dați-mi un

telefon că aș vrea să veniți dumneavoastră la mine, ca să vedem treaba cum o

punem, ce e și pe-aci. Da?".

Conform acestei

înțelegeri, în data de 11 martie 2013, în jurul orelor 13, martorul denunțător

l-a sunat pe inculpatul M.M.D. pe telefonul mobil cu nr. 0722/xxxx, însă,

prudent, acesta nu a răspuns de teama de a nu fi interceptat, contactându-l el

pe martorul denunțător, la ora 13:20:30, de la postul telefonic cu nr.

0251/xxxx - centrala IPJ Dolj.

În după-amiaza zilei

de 11 martie 2013, în jurul orelor 16:00, inculpatul M.M.D. a venit la sediul

SC R.-C. SRL Craiova cu mașina personală marca VG de culoare verde, cu nr. de

înmatriculare ......., pentru a primi de la martorul denunțător B.I. calculatorul

pretins.

Discuțiile purtate cu

martorul denunțător în biroul acestuia au fost, de asemenea, interceptate și

înregistrate audio-video în baza Autorizației nr. 12 din 6 martie 2013, emisă

de Curtea de Apel Craiova, fiind redate integral la dosarul cauzei.

La orele 17:10,

inculpatul M.M.D. a ieșit din sediul SC R.-C. SRL Craiova, fiind însoțit de doi

angajați ai acestei societăți care aveau asupra lor o imitație de calculator cu

carcasa de culoare neagră și o imprimantă cu carcasă de culoare albă. Cei trei

s-au deplasat la autoturismul inculpatului M.M.D. și, după ce acesta a deschis

portiera dreapta spate, angajații societății, martorii P.M.C. și V.I.A., au

așezat imprimanta pe bancheta din spate, iar unitatea de calculator, pe podeau

autoturismului, între bancheta spate și scaunul din dreapta față al acestuia.

Ulterior, inculpatul

M.M.D. a pornit autoturismul și s-a deplasat pe strada Calea București, către

intersecția cu strada Humulești. După ce a parcurs circa 100 de metri, la orele

17:15, s-a procedat la blocarea sa în trafic și, în prezența martorilor

asistenți C.D.V. și L.G.S., după ce echipa operativă și-a declinat calitatea și

identitatea, i s-a solicitat inculpatului M.M.D. să se legitimeze și a fost

întrebat cu privire la bunurile pe care le deținea în autoturism, acesta

declarând verbal că are un calculator și o imprimantă care au fost identificate

în locurile în care fuseseră puse de angajații SC R.-C. SRL Craiova.

Cu această ocazie s-a

constatat că, pe podeaua autoturismului proprietatea inculpatului, între

scaunul din dreapta față și bancheta din spate, se afla o unitate de calculator

cu carcasă de culoare neagră, ce avea aplicat un autocolant argintiu

inscripționat „R.C.", poziționat în partea frontală jos.

Întrebat fiind cu

privire la suma de bani cu care a achitat acest bun, inculpatul M.M.D. a

afirmat că nu a dat bani pe el, iar ulterior, fiind chestionat cu privire la

motivul pentru care nu a dat bani pe bun, inculpatul a revenit și, după o

scurtă ezitare, a precizat că urmează să achite acest bun. Totodată, răspunzând

solicitării organelor de anchetă de a preciza valoarea sumei, acesta a

menționat, ezitând, suma de „douăzeci și.. patru de milioane".

Întrucât inculpatul a

susținut că a achiziționat unitatea de calculator în rate, i s-a cerut să

prezinte documentele doveditoare pentru achiziționarea acesteia. Inculpatul

M.M.D. a precizat că, „nu are contract" și „mi l-a dat așa".

Totodată, referitor

la circumstanțele în care l-a cunoscut pe administratorul SC R.-C. SRL Craiova,

de unde luase unitatea de calculator, inculpatul M.M.D. a declarat verbal că

acesta a avut o lucrare penală la el.

Din oferta cu

detaliile tehnice și copiile facturilor de achiziție făcute de către SC R.-C.

SRL Craiova pentru piesele care au stat la baza configurației unității de

calculator remise inculpatului M.M.D. de către martorul denunțător B.I. a

rezultat că prețul final al bunului a fost de 2.462,71 RON.

Starea de fapt

anterior prezentată a fost reținută pe baza următoarelor probatorii: denunțul

și declarațiile martorului B.I.; planșe foto; proces-verbal de surprindere în

flagrant; - procese-verbale de certificare a înregistrărilor și interceptărilor

efectuate prin telefon sau prin orice mijloc de comunicare sau a convorbirilor

în mediu ambiental și a supravegherilor operative efectuate în baza Ordonanței

provizorii nr. 61/P/2013 din 4 martie 2013 ora 15:30, confirmata și prelungita

prin autorizația nr. 12, emisa la data de 6 martie 2013 de către Curtea de Apel

Craiova, precum și ale convorbirilor înregistrate, din proprie inițiativa, de

martorul denunțător B.I.; copii ale suporților magnetici tip DVD și CD care

conțin înregistrările convorbirilor și imaginilor; procese-verbale întocmite de

organele de urmărire penală; declarațiile martorilor B.I., C.D.V., L.G.S., P.M.C.,

V.I.A. și C.C.; declarațiile inculpatului M.M.D.

În fața instanței de

fond, la termenul de judecată din data de 16 aprilie 2013,după ce instanța a

adus la cunoștința inculpatului M.M.D. dispozițiile art. 320 C. proc. pen.,

acesta a învederat instanței că recunoaște faptele astfel cum au fost reținute

în rechizitoriu și că dorește să i se aplice dispozițiile legale precitate, în

sensul judecării cauzei în procedura simplificată, sens în care instanța,

constatând că sunt îndeplinite condițiile art. 320

1

alin. (1) - (4)

C. proc. pen., a luat act de cererea acestuia.

Analizând în mod

coroborat ansamblul probelor administrate în cursul procesului penal, instanța

a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul M.M.D. a

deținut calitatea de organ de cercetare penală a poliției judiciare, având

gradul profesional de comisar de poliție și funcția de specialist gr. I în

cadrul IPJ Dolj - Biroul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase, calitate în

care i-a fost repartizată lucrarea cu nr. intern 217744 din 15 mai 2012,

ulterior înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova sub nr.

6179/P/2012, privind pe denunțătorul B.I., cercetat pentru săvârșirea unei

infracțiuni de „uz de armă neletală din categoria celor supuse autorizării,

fără drept" prev. de art. 135 din Legea nr. 295/2004.

Inculpatul M.M.D.

avea ca atribuții de serviciu, printre altele, constatarea infracțiunilor din

domeniul de responsabilitate, întocmirea dosarelor penale și cercetarea

persoanelor implicate, conform fișei postului, dispozițiilor Legii nr. 364/2004

privind organizarea și funcționarea poliției judiciare și disp. art. 201 și

următoarele C. proc. pen.

În vederea

cercetărilor în dosarul penal sus menționat, la data de 15 mai 2012, inculpatul

s-a deplasat la domiciliul martorului denunțător, de unde a ridicat arma în

vederea efectuării unei expertize balistice și l-a invitat pe acesta la sediul

IPJ Dolj pentru a da declarație în cauză, aducându-i la cunoștință că

efectuarea constatării tehnico-științifice va dura câteva luni, așa cum rezultă

din declarația inculpatului, inculpatul și denunțătorul B.I. făcând schimb de

numere de telefon cu această ocazie.

Deși la 20 iunie 2012

inculpatul M.M.D. a emis rezoluția de începere a urmăririi penale împotriva

martorului denunțător, aceasta fiind confirmată de procuror la 21 iunie 2012,

inculpatul i-a adus la cunoștință denunțătorului despre începerea urmăririi

penale abia la data de 13 februarie 2013, după efectuarea expertizei balistice

(30 ianuarie 2013) și a procedat la audierea acestuia, denunțătorul declarând

că nu solicită să fie asistat de apărător, așa cum îi sugerase inculpatul.

Potrivit declarației

martorului denunțător, cu această ocazie, inculpatul M.M.D. l-a întrebat dacă

deține o firmă de calculatoare, iar în urma răspunsului afirmativ al

martorului, i-a prezentat o unitate de calculator și l-a întrebat dacă are o

placă de bază pentru acesta, martorul răspunzând că nu deține astfel de

componente vechi, ci numai produse noi. De asemenea, a susținut denunțătorul că

inculpatul, văzându-l îngrijorat în fața perspectivei de a figura cu mențiuni

în cazierul fiscal (acest fapt atrăgând pierderea dreptului de comercializare

licențe M. și W.), l-a asigurat că poate rezolva acest dosar și că deși

procurorul este intransigent, va vorbi personal cu prim procurorul, pe care îl

cunoaște foarte bine, pentru ca denunțătorul să nu fie trimis în judecată și să

primească o sancțiune administrativă minimă.

În perioada 15

februarie 2013 - 27 februarie 2013, inculpatul M.M.D. a luat legătura de mai

multe ori la telefon cu martorul denunțător B.I., pentru a se întâlni, însă

acest lucru nu s-a putut întâmpla, datorită unor probleme invocate de martorul

denunțător.

La data de 27

februarie 2013, inculpatul s-a întâlnit cu martorul denunțător în fața Pizzeriei

C., unde i-a înmânat acestuia o unitate de calculator pentru a verifica dacă

defecțiunile pot fi remediate, iar în ziua de 1 martie 2013, martorul

denunțător i-a comunicat inculpatului că defecțiunea constatată este

iremediabilă, placa de bază fiind distrusă și că, datorită vechimii, piesele

defecte nu pot fi înlocuite.

La 1 martie 2013,

inculpatul M.M.D. a purtat o discuție cu denunțătorul la sediul firmei

acestuia, ocazie cu care i-a spus că fiul său are nevoie de calculator, însă că

el nu are bani să-i cumpere un calculator nou, pentru că are rate, context în

care i-a cerut martorului denunțător să configureze o unitate de calculator

minimală ca preț, dar care să suporte rularea de jocuri. întâlnirea dinte cei

doi a fost surprinsă de camerele de luat vederi instalate în biroul martorului

denunțător, care a pus la dispoziția organelor de urmărire penală

înregistrările.

Din analiza

procesului-verbal de redare a convorbirilor derulate la data sus menționată,

instanța de fond a constatat că inculpatul M.M.D. i-a propus martorului

denunțător să facă schimb de servicii, respectiv ca denunțătorul să facă o

configurație corespunzătoare așteptărilor inculpatului, iar acesta să îi

asigure denunțătorului o sancțiune administrativă cât mai ușoară și restituirea

armei. Astfel, în cursul discuțiilor purtate, inculpatul și-a exprimat intenția

de a dobândi calculatorul fără a plăti vreo sumă de bani în schimbul acestuia,

afirmând că „cea mai proastă investiție este să cumperi mașini și calculatoare

noi", sugerându-i denunțătorului că serviciul său nu va rămâne

nerăsplătit, în sensul că îi va obține soluția așteptată în cauza penală

instrumentată și îl va ajuta și în ceea ce privește vânzarea armei, relevante

fiind pasajele subliniate, existente la D.U.P.

La data de 6 martie

2013, inculpatul a întocmit referatul cu propunere de trimitere în judecată, pe

care l-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova în data de 7

martie 2013, așa cum rezultă din Adresa nr. 6179/P din 6 martie 2013.

La aceeași dată,

inculpatul M.M.D. s-a deplasat la sediul firmei SC R.-C. SRL Craiova,

administrată de denunțătorul B.I. unde a rămas până la ora 14 în biroul

martorului denunțător și a discutat cu acesta, convorbire care a fost

interceptată și înregistrată audio-video în baza Autorizației nr. 12 din 6

martie 2013, emisă de Curtea de Apel Craiova și care se află redată integral la

dosarul cauzei, din care rezultă că inculpatul l-a asigurat din nou pe

denunțător că va rezolva problema, astfel încât în cauza penală să se pronunțe o

soluție de scoatere de sub urmărire și că denunțătorului i se va restitui arma:

„B.I. Dumneavoastră

ați zis cu aia că ..

M.M.D.: Deci treaba

aia e treaba mea.

B.I.: Deci azi e

vineri, da?

M.M.D.: Deci domne,

haideți să vă spun .. Hai că ..

B.I.: Da. Deci eu am

spus-o.

M.M.D.: Bun. Deci nu

vă este .. în clar. Deci eu ce vorbesc. Dacă nu vă dă pistolul, sunăm pe ..

înțelegeți?

B.I.: Dumneavoastră

îmi promiteți.

M.M.D.: Deci ..

B.I.: Aaa .. Nu e

urmărire penală.

M.M.D. Domne, nu de

dosar vorbesc. Vorbesc de pistol. Aia nu se pune problema.

B.I.: Deci ..

M.M.D.: Ai, domne, ce

naiba!

B.I.: Deci mie cel

mai teamă îmi e de asta. Deci nu ajungem acolo, da?

M.M.D.: Suntem oameni

serioși. Ce să mai discutăm. Ce Dumnezeu!

B.I.: Eu nu mai zic

nimic. Așa. Ziceți cu ăsta, cu pistolul. Deci dacă nu

M.M.D.: Deci dacă nu

e așa, îl luăm prin instanță. Da? Deci dacă .. Hai să .. Deci vă spun o

chestie. Deci în ultimă instanță mergem și la magazin și.. Dacă ultima dată,

deci dacă în ultimă instanță nu putem să-l luăm. Dar.. Deci eu vă spusei răul

cel mai rău. Dar nu se poate așa. Vă spun eu. Dar .. Și eu vă dau banii pe el.

Scurt. Deci nu-mi place să fiu porc. Dumneavoastră îmi faceți un favor și eu la

rândul meu.. Adică vreau, poftim! Domne, vreau să ne strângem mâna, vreau să ne,

să fim prieteni, nu să fim dușmani, nu să ne.. Dar .. "

La data de 11 martie

2013, în jurul orelor 16:49, inculpatul M.M.D. s-a prezentat la sediul SC R.-C.

SRL Craiova pentru a primi de la martorul denunțător B.I. calculatorul pretins.

Din discuțiile purtate cu această ocazie instanța a apreciat ca relevante

următoarele:

„M.M.D.: Deci eu n-am

cerut nici o favoare nimănui până acum și o să-l rog pentru chestia asta, deci

n-am cerut nici o favoare, dar o să-l rog să nu vă confiște pistolul, să,

treaba asta. Dacă n-o vrea, o rezolvăm altfel, o rezolvăm pe partea ailaltă.

Dacă zice că dă confiscare de pistol, că mulți sunt fricoși, nu că ar vrea,

deci nu că ar zice, nu că poți să te duci să-l convingi, dar le e frică că dacă

au dat atâtea ordonanțe pe chestia asta, zice pe urmă, ce e bă cu acesta? Sau

de ce cutare? Dar se rezolvă, deci nu se pune problema, se rezolvă pe partea

aia fără probleme, se rezolvă, nu-i problemă."

La orele 17:10,

inculpatul M.M.D. a părăsit sediul SC R.-C. SRL Craiova, iar doi angajați ai

societății i-au transportat la autoturism unitatea de calculator - folos al

infracțiuni de luare de mită, aceasta fiind așezată pe podeau autoturismului,

între bancheta spate și scaunul din dreapta față, unde a fost găsită de către

echipa operativă care a procedat la surprinderea în flagrant la orele 17:15, în

prezența martorilor asistenți - C.D.V. și L.G.S., așa cum rezultă din

procesul-verbal de supraveghere operativă și planșele foto anexate acestuia.

S-a mai reținut că

potrivit procesului-verbal de constatare a infracțiunii fragrante, semnat și

însușit de inculpat, acesta a fost întrebat cu privire la suma de bani cu care

a achitat unitatea de calculator, context în care a afirmat că „nu a dat bani

pe el" ulterior precizând că urmează să achite în rate suma de „douăzeci

și .. patru de milioane", însă nu a putut prezenta înscrisuri doveditoare

privind achiziționarea în rate a unui asemenea bun, iar referitor la

împrejurările în care l-a cunoscut pe administratorul societății care i-a

furnizat unitatea de calculator, inculpatul a declarat că acesta a avut o

lucrare penală la el.

În raport de

contextul factual reținut, instanța de fond a apreciat că, în drept, faptele

săvârșite de inculpatul M.M.D., ofițer de poliție judiciară - comisar - în

cadrul I.P.J. Dolj - Biroul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase, în

exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, de a pretinde și primi de la

martorul denunțător B.I. o unitate de calculator în valoare de 2.462,71 RON,

pentru a propune o soluție favorabilă acestuia în Dosarul penal nr. 6179/P/2012

și pentru a interveni la procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Craiova, pentru ca acesta să dispună scoaterea denunțătorului de sub urmărire

penală și aplicarea unei sancțiuni administrative cât mai reduse, precum și să

restituirea armei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de

luare de mită prev. de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 78/2000 și trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen.

raportat la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, aflate în concurs

ideal (art. 33 lit. b) C. pen.).

În consecință,

instanța a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului de schimbare a

încadrării juridice din cele două infracțiuni mai sus reținute într-o singură

infracțiune de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 6

și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, reținând în acest sens ca fiind

dovedit faptul că inculpatul a pretins (la 1 martie 2013) și a primit ulterior

(la 11 martie 2013) o unitate de calculator în valoare de 2.462,71 RON, în

scopul obținerii unei soluții de scoatere de sub urmărire penală a

denunțătorului și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ,

precum și restituirea armei, și că, deși soluția de scoatere de sub urmărire

penală era de competența exclusivă a procurorului, inculpatul, prin modul în

care își realiza sarcinile de serviciu, putea influența rezolvarea cauzei

penale, în atribuțiile sale intrând întocmirea referatului de terminare a

urmăririi penale, în care acesta putea propune soluția promisă denunțătorului.

Sub același aspect

s-a argumentat că, în raport cu data la care inculpatul i-a propus

denunțătorului să facă „schimb de servicii", respectiv 1 martie 2013, nu

se poate reține că elementul material al infracțiunii, respectiv activitatea de

pretindere, s-ar fi realizat ulterior întocmirii de către inculpat a

referatului de terminare a urmăririi penale (6 martie 2013).

În consecință,

instanța de fond a reținut că fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 254

C. pen., aceea ca fapta funcționarului să fie săvârșită în legătură cu un act

privitor la atribuțiile sale de serviciu, nefiind relevantă împrejurarea că

promisiunea asumată de inculpat nu a fost îndeplinită, aceasta fiind avută în

vedere exclusiv în procesul de individualizare a pedepsei.

În ceea ce privește

forma de vinovăție, Curtea a reținut că inculpatul a săvârșit faptele cu

intenție directă, calificată prin scop, acela de a îndeplini un act privitor la

atribuțiile sale de serviciu, în cazul infracțiunii de luare de mită respectiv

de a îl determina pe procuror să îndeplinească un act ce intră în atribuțiile

acestuia de serviciu.

La dozarea și

individualizarea sancțiunii aplicabile inculpatului, instanța a avut în vedere

limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului penal, respectiv

închisoarea de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi în cazul

infracțiunii de luare de mită și de la 2 la 10 ani în cazul infracțiunii de

trafic de influență, care au fost reduse cu o treime ca efect al aplicării în

favoarea inculpatului a disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

gradul de pericol social al infracțiunilor, concretizat prin modalitatea de

consumare a acestora și anume oferirea unui schimb de servicii denunțătorului,

prin importanța funcției deținute de inculpat - ofițer de poliție judiciară și

prin consecințele pe care le puteau avea încălcarea atribuțiilor de serviciu și

traficarea influenței la procuror, respectiv denaturarea soluției ce urma a se

pronunța într-o cauză penală, și implicit încălcarea scopului și principiilor

ce guvernează desfășurarea procesului penal.

De asemenea, în

procesul de individualizare judiciară a pedepselor, instanța de fond a ținut

cont și de recrudescența infracțiunilor de corupție, dar și de datele ce

caracterizează persoana inculpatului - o persoană educată, cu studii

superioare, integrat în societate, având un loc de muncă (până la data

arestării și ulterior pensionării), cu o familie legal constituită și care îl

susține necondiționat, fără antecedente penale, fiind reținute în acest sens

aprecierile deosebite rezultând din caracterizările depuse la dosarul cauzei.

Deopotrivă, a fost

avut în vedere și faptul că, în pofida calităților sale, deși era obligat prin

prisma importanței sociale a funcției deținute la o conduită de înaltă

moralitate, pusă în slujba exclusiv a legii, inculpatul a înțeles să se

folosească de funcția deținută, în scopul obținerii unor satisfacții materiale

personale, prejudiciind încrederea publică, prestigiul și credibilitatea de

care trebuie să se bucure polițistul judiciar, aflat în linia întâi în lupta

contra infracționalității, motiv pentru care, instanța a apreciat că nu se pot

reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare.

La individualizarea

judiciară a pedepselor, instanța de fond a mai avut în vedere și starea

sănătății inculpatului, relevată de actele medicale depuse la dosar, precum și

atitudinea sinceră adoptată de acesta în cadrul procesului penal.

În raport de

criteriile prezentate, instanța a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse

orientate spre minimul special prevăzut de lege, redus cu o treime ca efect al

aplicării disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., respectiv 3 ani

închisoare pentru infracțiunea de luare de mită și 2 ani închisoare pentru

infracțiunea de trafic de influență, sancțiuni considerate ca fiind o bună

premisă pentru reeducarea inculpatului, cât și pentru asigurarea prevenției

generale.

De asemenea, având în

vedere disp. art. 254 alin. (1) C. pen., art. 52 pct. 2 lit. a) și art. 65

alin. (1) și (3) C. pen., instanța a interzis inculpatului, ca pedeapsă

complementară, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale,

drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c), respectiv dreptul de

a exercita profesia de polițist, având în vedere că inculpatul s-a folosit de

aceasta pentru săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 33 lit.

b), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele stabilite

anterior, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. și respectiv 2 ani închisoare,

inculpatul urmând să execute pedeapsa ce mai grea, aceea de 3 ani închisoare și

2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și

c) (dreptul de a exercita profesia de polițist) C. pen.

În baza art. 71 alin.

(1), (2) C. pen., instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c), pentru aceleași considerente

avute în vedere și la adoptarea conținutului pedepsei complementare.

La stabilirea

modalității de executare a sancțiunii rezultante, Curtea a reținut că nu se

poate face abstracție de circumstanțele personale favorabile ale inculpatului

care se află la primul conflict cu legea penală, de vârsta acestuia,

activitatea ireproșabilă derulată anterior săvârșirii infracțiuni, așa cum

rezultă din caracterizările de la locul de muncă, comportamentul exemplar în

familie și în societate, starea precară de sănătate și, nu în ultimul rând,

atitudinea de regret a faptei și lipsa predispoziției pentru implicarea în

fapte de natură penală, apreciind că aceste elemente, deși nu reclamă reținerea

de circumstanțe atenuante, conduc la concluzia că pronunțarea condamnării

constituie un avertisment suficient pentru inculpat și că, chiar fără

executarea sancțiunii, acesta nu va mai săvârși alte infracțiuni, motiv pentru

care, în baza art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea executării sub

supraveghere a pedepsei rezultante pe durata unui termen de încercare de 7 ani.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.M.D.

Inculpatul nu a

motivat recursul în termenul legal prevăzut de art. 385

10

alin. (2)

C. proc. pen., iar în cuprinsul motivelor scrise de recurs depuse în ședința de

dezbateri din 7 ianuarie 2014, prin apărător ales, fără a indica cazurile de

casare prev. de art. 385

9

C. proc. pen., a invocat, în principal,

greșita încadrare juridică dată faptelor, sens în care a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, schimbarea încadrării

juridice a faptelor din infracțiunile prev. de art. 254 C. pen. raportat la

art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 257 C. pen. raportat la

art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. b)

C. pen., într-o singură infracțiune prev. de art. 257 C. pen. raportat la art.

6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, arătând în argumentare că din

faptele descrise în rechizitoriu rezultă că referatul cu propunerea de trimitere

în judecată a fost întocmit de inculpat la data de 6 martie 2013, anterior

pretinderii din data de 11 martie 2013, astfel încât singura faptă care i se

poate imputa este aceea că a promis denunțătorului că va interveni pe lângă

procuror pentru a-i fi restitui pistolul.

În subsidiar,

inculpatul, prin apărător, a solicitat ca, urmare unei corecte reaprecieri a

circumstanțelor personale ale inculpatului - pensionar, cu o carieră

profesională desăvârșită, tată a 3 copii minori, fără antecedente penale - să

se dispună reducerea pedepselor aplicate acestuia și suspendarea condiționată a

executării pedepsei rezultante, în condițiile art. 81 C. pen.

Motivele scrise de

recurs, astfel cum au fost prezentate anterior, au fost fidel susținute la

termenul de dezbateri de către apărătorul ales al recurentului inculpat.

La același termen de

dezbateri din 7 ianuarie 2014, reprezentatul Ministerului Public a invocat

excepția tardivității recursului declarat de inculpatul M.M.D., excepție ce a

fost respinsă, ca neîntemeiată, pentru considerentele expuse în practicaua

prezentei decizii.

Examinând recursul

declarat de inculpatul M.M.D., Înalta Curte constată că acesta este nefondat

pentru următoarele considerente:

Prioritar, se

constată că în raport cu data pronunțării deciziei atacate, 24 aprilie 2013, în

cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură penală, astfel cum a

fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Totodată, se constată

că, deși inculpatul nu a motivat recursul în termenul prev. de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen., depunând motivele de recurs în timpul ședinței de

dezbateri din 7 ianuarie 2014, dat fiind caracterul total devolutiv al căii de

atac exercitate de acesta, în virtutea disp. art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte va proceda la analiza criticilor formulate, precum și

a cauzei în întregul său, sub toate aspectele.

Apărarea inculpatului

M.M.D. a invocat ca principală critică adusă hotărârii de condamnare - greșita

încadrare juridică dată faptelor prin rechizitoriu, solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, schimbarea încadrării

juridice a faptelor din infracțiunile prev. de art. 254 C. pen. raportat la

art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și art. 257 C. pen. raportat la

art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. b)

C. pen., într-o singură infracțiune prev. de art. 257 C. pen. raportat la art.

6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

În argumentarea

criticii, apărarea a învederat că întrucât pretinderea folosului s-a realizat

la data de 11 martie 2013, ulterior întocmirii de către inculpat a referatului

cu propunerea de trimitere în judecată, iar discuțiile cu martorul denunțător

au vizat doar intervenția la procuror, iar nu vreun act ce trebuia întocmit de inculpat,

în sarcina acestuia nu poate fi reținută decât infracțiunea de trafic de

influență, iar nu și cea de luare de mită.

Deopotrivă, în

cuprinsul motivelor scrise de recurs, apărarea a susținut că întrucât

infracțiunile de luare de mită și trafic de influență presupun acțiuni

distincte, acestea nu se pot realiza prin una și aceeași activitate, nefiind,

prin urmare, posibilă existența concursului ideal între cele două infracțiuni.

Critica este neîntemeiată. Prioritar, Înalta Curte apreciază că, în raport cu

argumentele expuse în susținerea acesteia, critica privind greșita încadrare

juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu ridică

problema legitimității unei astfel de solicitări în procedura prevăzută de art.

320

1

C. proc. pen., dat fiind faptul că, deși disp. art. 320

1

alin. (6) C. proc. pen. permit aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen.,

cererea de schimbare a încadrării juridice nu poate fi fundamentată pe

contestarea existenței uneia dintre infracțiunile concurente, întrucât aceasta

ar însemna o recunoaștere parțială a faptelor, împrejurare ce face inaplicabilă

procedura prevăzută de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

În al doilea rând, se

constată că aceasta este nefondată, argumentele expuse de instanța de fond în

acest sens fiind pe deplin valabile.

Astfel, faptele

reținute în sarcina inculpatului M.M.D., astfel cum au fost stabilite prin

rechizitoriu și recunoscute în totalitate de către inculpat, constând în

pretinderea, la 1 martie 2013, respectiv, primirea, la 11 martie 2013, de la

martorul denunțător B.I., a unei unități de calculator în valoare de 2.462,71

RON, pentru a propune o soluție favorabilă acestuia în Dosarul penal nr.

6179/P/2012, în care îl cerceta, și pentru a interveni la procurorul de la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, pentru ca magistratul să dispună

scoaterea denunțătorului de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni

administrative cât mai reduse, precum și restituirea armei confiscate,

întrunesc atât elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev.

de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

cât și pe cele ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C.

pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, aflate în

concurs ideal.

Aceasta întrucât, așa

cum rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, din probatoriul administrat

în cauză, pretinderea folosului de către inculpat a vizat atât intervenția sa

la procurorul de caz în vederea obținerii unei soluții favorabile

denunțătorului, cât și îndeplinirea propriilor atribuții de serviciu în dosarul

pe care îl instrumenta, de așa manieră încât denunțătorul să obțină o soluție

favorabilă.

Relevante în acest

sens sunt convorbirea din 1 martie 2013 din conținutul căreia rezultă că,

pentru a-l determina pe martorul denunțător să-i ofere un calculator,

inculpatul M.M.D. i-a cerut acestuia să-i ofere asistență tehnică cu

calculatorul personal, fără nici o legătura cu dosarul pe care îl instrumenta,

după ce anterior, în cursul aceleiași discuții, s-a plâns că nu are bani pentru

că are rate la bancă, susținând că, oricum „cea mai proastă investiție e să iei

un calculator", pentru ca apoi să continue:" În țara asta orice se

poate. Trăim în România .. Deci nu zic eu! Dumneavoastră îmi spuneți! Cu ce mă

puteți ajuta? .. Oricum nu vorbim la telefon .. Nu vorbim la telefon",

pentru ca în finalul discuției să-și manifeste disponibilitatea pentru a-l

ajuta pe martorul denunțător în orice altă situație: " Nu vorbim la telefon/Dacă

e .. Și orice dacă e dacă îmi ziceți vreodată ceva .. Hopaa".

Acest mijloc de probă

se coroborează cu denunțul formulat de B.I. la data de 4 martie 2013, în

cuprinsul căruia se arată "Din discuțiile purtate cu comisarul șef de

poliție M.D. am înțeles că nu are bani pentru achiziționarea unui asemenea

sistem întrucât are rate de plătit și mi-a întărit convingerea că acest

calculator mi-l solicită pentru a face propuneri favorabile în dosarul în care

eram cercetat, dar și cu declarația acestuia din aceeași dată, aspectele

declarate de denunțător fiind confirmate și de convorbirile purtate de acesta

cu inculpatul la datele de 27 februarie 2013, 7 martie 2013 și 11 martie 2013,

dar și de declarația de recunoaștere dată de acuzat în fața primei instanțe.

Din toate aceste

mijloace de probă rezultă că, la momentul pretinderii din data de 1 martie

2013, ca de altfel și anterior, la 27 februarie 2013, inculpatul, în calitatea

sa de organ de cercetare în dosarul în care martorul denunțător avea calitatea

de învinuit, a lăsat să se creadă că, în schimbul serviciului solicitat lui de

B.I. - remiterea unității de calculator, putea influența rezolvarea cauzei

penale pe care o instrumenta într-o manieră favorabilă acestuia, atât prin

modul în care urma să-și realizeze sarcinile de serviciu, dar și prin

intervenția promisă la procurorul de caz.

Cum în atribuțiile

inculpatului intra întocmirea referatului de terminare a urmăririi penale, în

care acesta putea propune soluția promisă denunțătorului, Înalta Curte constată

că pretinderea, urmată ulterior și de primirea de către acesta, a unei unități

de calculator, în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu astfel încât

martorul denunțător să obțină o soluție favorabilă în dosarul în care era

cercetat, constituie infracțiunea de luare de mită, aceeași activitate de

pretindere, raportată la proiectata intervenție a inculpatului la procurorul de

caz în vederea obținerii soluției favorabile denunțătorului constituind și

infracțiunea de trafic de influență, ambele în concurs ideal.

Altfel spus, conduita

la care s-a obligat inculpatul la momentul pretinderii folosului constituie

luare de mită, întrucât se referă la un act ce intra în atribuțiile de serviciu

ale inculpatului, neavând relevanță asupra existenței acestei infracțiuni

faptul că soluția propusă de mituit nu a fost cea promisă denunțătorului, ci

una defavorabilă acestuia și nici faptul că soluția finală în dosarul de

urmărire penală urma a fi dată de procurorul de caz.

Aceeași activitate de

pretindere, iar ulterior, de primire, a unei unități de calculator de la

denunțător, raportată însă la preconizata intervenție a inculpatului la

procuror în vederea obținerii unei soluții favorabile denunțătorului constituie

infracțiunea de trafic de influență, cele două infracțiuni aflându-se în

concurs ideal.

O astfel de

interpretare este conformă practicii și jurisprudenței în materie care au

statuat că în situația în care traficarea de influență este săvârșită de un

funcționar care are și el atribuții în legătură cu actul pe care urmează să-l

îndeplinească funcționarul de a cărui favoare se prevalează, există un concurs

de infracțiuni între luare de mită și trafic de influență, cu condiția ca

făptuitorul să fi asigurat persoana că va beneficia de serviciile care intră în

competența sa.

În acest context, se

constată ca fiind neîntemeiate criticile inculpatului privind greșita încadrare

juridică dată faptelor, apărarea fiind într-o evidentă eroare cu privire la

data pretinderii folosului necuvenit de către inculpat, dată care, potrivit

actelor dosarului, este 1 martie 2013, iar nu 11 martie 2013, deci o dată

anterioară momentului întocmirii de către acesta a referatului de terminare a

urmăririi penale.

greșita individualizare judiciară a pedepselor principale aplicate inculpatului

și a modalității de executare a pedepsei rezultante este deopotrivă

neîntemeiată, pedepsele aplicate de instanța de fond, urmare reținerii

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., fiind corect stabilite prin

raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și apte, prin cuantum și

modalitate de executare, să asigure scopul pedepsei.

În acest sens, se

constată că pedepsele aplicate inculpatului în fond se încadrează în limitele

stabilite potrivit art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. (limite situate

între 2 ani - 10 ani pentru infracțiunea prev. de art. 254 raportat la art. 6

și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și între 1 an și 4 luni - 8 ani

pentru infracțiunea prev de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin.

(3) din Legea nr. 78/2000) și răspund criteriilor de individualizare judiciară

a pedepselor, instanța de fond apreciind în mod just că, în raport cu gradul

ridicat de pericol social al faptelor săvârșite de inculpat, care a înțeles să

se folosească de funcția deținută în scopul obținerii unor satisfacții

materiale personale, prejudiciind încrederea publică, prestigiul și

credibilitatea de care trebuie să se bucure polițistul judiciar, pericol

circumstanțiat prin modalitatea de săvârșire a faptelor și urmările produse,

datele privind persoana inculpatului - familist, tată a trei copii minori, fără

antecedente penale, cu un trecut profesional ireproșabil, deși sunt favorabile,

nu pot fi reținute ca circumstanțe atenuante, conduita procesuală sinceră

adoptată de acesta pe parcursul procesului penal fiind adecvat valorificată

prin reținerea în favoarea sa a dispozițiilor art. 320

1

C. proc.

pen.

În plus, datele

personale favorabile inculpatului au fost deja just valorificate prin

orientarea pedepselor spre limita minimă prevăzută de textele incriminatoare,

ajustate potrivit art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., respectiv prin

dispunerea suspendării executării pedepsei rezultante sub supraveghere, în

condițiile art. 86

1

C. pen., astfel încât acestea nu pot constitui

temei pentru reducerea pedepselor, dar nici pentru dispunerea executării

pedepsei rezultante în condițiile art. 81 C. pen.

În consecință, în

virtutea considerentelor ce preced, constatând că ambele critici sunt

neîntemeiate, ș