ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 33/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 33/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 20 din data de 13

februarie 2012, Tribunalul Olt a respins cererea de schimbare a încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 19 din Legea nr.

51/1991 pentru care a fost trimis în judecată inculpatul F.M.S. prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism, în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 195 alin. (1) C. pen.

A fost condamnat

inculpatul F.M.S., la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

și pedepsită de art. 19 din Legea nr. 151/1991.

În baza art. 71 alin.

(1) C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie de interzicere a

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În baza art. 81 alin.

(1) C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata

de patru ani, conform art. 82 C. pen.

I s-a atras atenția

inculpatului F.M.S. asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata

termenului de încercare.

În baza art. 65 alin.

(1) C. pen. i s-a aplicat acestui inculpat și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

(dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective).

În baza art. 118 lit.

f) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul F.M.S. dispozitivul electronic de

culoare neagră prevăzut cu un slot pentru cartelă SIM.

S-a constatat că

martorii V.L. și F.F.M. nu s-au constituit părți vătămate și părți civile în

cauză.

În baza art. 191 C.

proc. pen. a fost obligat inculpatul F.M.S. la plata sumei de 1700 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.000 RON reprezintă

cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penală.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial Olt cu nr. 58D/P/2011 din data de 10 octombrie 2011 s-a dispus

punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului

F.M.S. pentru săvârșirea infracțiunii de deținerea ilegală de mijloace

specifice de interceptare a comunicațiilor prevăzute de art. 19 din Legea nr.

51/1991, reținându-se în sarcina cestuia că a deținut ilegal, echipamente

informatice la domiciliul său pe care le-a folosit în mod abuziv, respectiv în

scopul interceptării convorbirilor telefonice ale fostului cumnat și fostei

sale soții.

Din actele și

lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt și de

drept:

În urma denunțului

formulat de numitul V.L. la data de 21 iulie 2011, organele de urmărire penală

au dispus la data de 11 august 2011 începerea urmăririi penale față de

inculpatul F.M.S. pentru săvârșirea infracțiunilor de interceptarea datelor

informatice prevăzută de art. 43 din Legea 161/2003 și deținerea ilegală de

mijloace specifice de interceptare a comunicațiilor prevăzută de art. 19 din

Legea nr. 51/1991.

La solicitarea

procurorului și fiind îndeplinite cerințele legale prin Încheierea nr. 19 din

11 august 2011 Tribunalul Olt, pronunțată în Dosarul nr. 3350/104/2011 a

autorizat efectuarea percheziției domiciliară la locuința inculpatului F.M.S.,

emițându-se Autorizația de percheziție nr. 81.

Cu prilejul

percheziției efectuate la data de 12 august 2011 a fost descoperit în locuința

inculpatului F.M.S. un dispozitiv electronic de culoare neagră, prevăzut cu un

slot pentru cartelă tip SIM, astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat,

dar și din dispozițiile martorilor N.M. și M.L.C.

Ulterior, la cererea

D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Olt a fost autorizată și efectuarea unei

percheziții în sistem informativ a sistemelor informatice și a suporturilor de

stocare și interceptarea datelor informatice, sens în care a fost emisă

Autorizația de percheziție 83 din 17 august 2011.

Inculpatul a pretins

că a procedat astfel, deoarece a bănuit-o pe soție, de care între timp a

divorțat, că acesta ar fi procedat la sustragerea unor sume de bani rezultate

din încasările magazinului aflat în gospodăria familiei și care erau depozitați

în biroul său, iar nu depuși la bancă, potrivit legii, sume de bani pe care

ulterior i le dădea fratelui ei, V.L.

Instanța fondului a

apreciat că scopul invocat de inculpat nu a justificat și nu a putut înlătura

răspunderea penală antrenată prin încălcarea dispozițiilor legale în vigoare.

Pe parcursul

cercetării judecătorești, inculpatul F.M.S. a solicitat să se dispună

schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată

acesta, respectiv din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 19 din Legea

nr. 51/1991 în infracțiunea prevăzută de art. 195 alin. (1) C. pen., cu

motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni,

deoarece inculpatul nu a antamat prin fapta sa niciun fel de relații sociale

care privesc ocrotirea și apărarea siguranței naționale, fiind evident că

persoanele care au fost vizate în vreun fel de fapta inculpatului, respectiv

fosta soție și fostul cumnat, nu erau purtătorii unor informații cu caracter

secret sau confidențial în legătură cu siguranța națională, numai acestea ar

putea fi eventual persoanele vătămate, nicidecum statul cum cere în mod

imperios textul de lege al art. 19 din Legea nr. 51/1991.

Instanța a reținut,

însă, că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de

„deținere și folosire ilegală de mijloace specifice de interceptare a

comunicațiilor, prin orice mijloace, în afara cadrului legal prevăzut"

prevăzută și pedepsită de art. 19 din Legea nr. 51/1991 privind siguranța

națională a României și nu ale infracțiunii de violare a secretului

corespondenței prevăzută și pedepsită de art. 195 alin. (1) C. pen.

În ceea ce privește

conținutul constitutiv al acestei infracțiuni, latura obiectivă a fost

realizată, în concret, printr-una din cele trei forme menționate de legiuitor,

respectiv confecționarea, deținerea și folosirea în speță, fiind incidente două

dintre acestea, respectiv deținerea și folosirea.

Împrejurarea că

inculpatul F.M.S. nu a dorit și nu a avut drept scop punerea în pericol a

siguranței naționale s-a apreciat că nu este relevantă pentru existența

elementului constitutiv al infracțiunii, ci doar la individualizarea pedepsei

și modalității de executare a acesteia.

În raport cu aceste

argumente s-a procedat la respingerea cererii de schimbare a încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 19 din Legea nr.

51/1991 în infracțiunea prevăzută de art. 195 alin. (1) C. pen.

Cu prilejul audierii

sale, inculpatul F.M.S. a avut o atitudine numai în parte sinceră.

A motivat că a crezut

că dispozitivul pe care l-a achiziționat este similar cu dispozitivele folosite

pentru supravegherea copiilor ori pentru fabricarea interfoanelor.

La individualizarea

judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului s-a ținut seama de

limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen., respectiv de pericolul

social concret al faptei și făptuitorului și împrejurările săvârșirii faptei.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul F.M.S., criticând-o ca nelegală și

netemeinică și solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond

achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece inculpatul nu a

deținut tehnică de interceptare a convorbirilor telefonice, dispozitivul găsit

în domiciliul său fiind un simplu microfon ambiental care era comandat de la

distanță, acesta neavând capacitatea de a interfera cu rețele GSM și de a putea

capta zgomote ambientale.

Prin Decizia penală

nr. 195 din data de 6 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în

Dosarul nr. 4112/104/2011, a fost admis apelul declarat de inculpatul F.M.S.

împotriva Sentinței penale nr. 20 din data de 13 februarie 2012, pronunțată de

Tribunalul Olt în Dosarul nr. 4112/104/2011.

A fost desființată

sentința în totalitate și a fost reținută cauza pentru soluționare la Curtea de

Apel Craiova, ca instanță de fond.

S-a înaintat dosarul

pentru repartizare aleatorie conform Regulamentului de Ordine Interioară.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

În ședința publică de

la 6 iunie 2012 instanța din oficiu a invocat excepția de necompetență după

materie, în raport cu dispozițiile art. 281 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc.

pen. conform cărora curtea de apel judecă în primă instanță infracțiunile

prevăzute de C. pen. în art. 155 - 173 și infracțiunii privind siguranța

națională a României prevăzute în legi speciale, acest text de lege fiind modificat

prin art. I pct. 11 din Legea nr. 356/2006.

Or, în cauza de față,

s-a constatat că apelantul inculpat a fost trimis în judecată prin

rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Olt pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991 privind siguranța

națională a României, infracțiune care conform dispozițiilor legale imperative

menționate mai sus se judecă în primă instanță de curtea de apel ca instanță de

fond.

Întrucât lipsa de

competență după materie este sancționată cu nulitate absolută, excepția de

necompetență are un regim de ordine în tot cursul judecății până la rămânerea

definitivă a hotărârii.

În cauza de față

instanța din oficiu, verificându-și competența, constatând că nu are competență

materială de soluționare a acestei cauze cu care a fost învestită a admis

apelul declarat de inculpat, a desființat sentința instanței de fond în

totalitate și a reținut cauza pentru soluționare ca instanță de fond.

Dosarul a fost

reînregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 2 iulie 2012.

Prin Sentința penală

nr. 112 de la 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 1541/54/2012, în baza art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat

inculpatul F.M.S. pentru infracțiunea prevăzută de art. 19 din Legea nr.

51/1991.

În baza art. 109

alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus restituirea, către inculpat, a

dispozitivului electronic, de culoare neagră prevăzut cu slot pentru cartelă

tip SIM, descris în procesul-verbal întocmit la data de 12 august 2011 cu

ocazia efectuării percheziției domiciliare.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina

statului.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că prin plângerea formulată la data

de 20 iulie 2011, V.L. arăta că inculpatul F.M.S. a achiziționat un dispozitiv

de interceptare și ascultare a convorbirilor telefonice, fiind ascultate

telefoanele mobile ale numitului V. și familiei acestuia.

A mai arătat că în

telefonul și calculatorul inculpatului se află un dispozitiv de ascultare cu

care inculpatul „îi ascultă telefoanele, dispozitivele fiind achiziționate de

pe internet și montate în calculatorul și telefonul inculpatului, calculatorul

aflându-se la sediul firmei inculpatului în comuna Rusănești, județul Olt.

Prin Încheierea nr.

19 din 11 august 2011 a Tribunalului Olt, a fost autorizată efectuarea unor

percheziții la domiciliul inculpatului și al numitului B.F. iar prin Încheierea

nr. 20 din 17 august 2011 a fost autorizată efectuarea unei percheziții în

sistem informatic a sistemelor informatice și suporturilor de stocare a datelor

informatice ridicate de la domiciliul inculpatului.

A fost găsit la

domiciliul inculpatului un dispozitiv ce a făcut obiectul unei constatări

tehnico-științifice în urma căreia s-a concluzionat că dispozitivul are în

componență două microfoane, un modem GSM și un slot dedicat unei cartele SIM.

Dispozitivul răspunde automat la orice apel inițiat către numărul de telefon

alocat cartelei SIM iar în momentul stabilirii conexiunii GSM, microfoanele

sunt activat automat, permițând ascultarea de la distanță a convorbirilor

desfășurate pe raza de acoperire.

În privința

mijlocului material de probă, respectiv dispozitivul ce a făcut obiectul

constatării tehnico-științifice s-a constatat că sunt incidente dispozițiile

art. 64 alin. (2) C. proc. pen., întrucât a fost ridicat de la domiciliul

inculpatului în temeiul unei autorizații de percheziție ce atrage incidența

dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen., respectiv dispozițiile relative

la competența după materie, autorizație ce a fost emisă de Tribunalul Olt.

Potrivit

dispozițiilor art. 100 C. proc. pen., în cursul urmăririi penale percheziția

domiciliară se dispune de judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni

competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare

în grad acesteia în a cărei circumscripție se află sediul parchetului din care

face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

Infracțiunea pentru

care a fost cercetat inculpatul este cea prevăzută de art. 19 din Legea nr.

51/1991 privind siguranța națională a României, iar potrivit dispozițiilor art.

281 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., curtea de apel judecă în primă

instanță infracțiunile prevăzute de Codul penal în art. 155 - 173 și

infracțiunile privind siguranța națională a României prevăzute în legi

speciale.

Cum însă inculpatul a

recunoscut că a deținut dispozitivul și a descris modul în care l-a utilizat,

s-a analizat în ce măsură fapta inculpatului întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 19 din Legea nr. 51/1991, respectiv în ce

măsură aceasta corespunde deținerii sau folosirii ilegale de mijloace specifice

de interceptare a comunicațiilor.

În cadrul cercetării

judecătorești efectuate de Curtea de Apel Craiova, s-a dispus efectuarea unei

noi constatări tehnico-științifice de către Institutul pentru Tehnologii

Avansate. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică, dispozitivul

este în stare de funcționare fiind conceput pentru a capta și transmite la

distanță către un post telefonic cu care se află în legătură, convorbirile

desfășurate în proximitatea sa. Este un produs de serie, similar din punct de

vedere funcțional cu dispozitivele comercializate pe piață sub denumirea de

baby-sitter și este destinat monitorizării ambientale de la distanță a unui

spațiu privat în scopul supravegherii copiilor, bătrânilor, persoanelor cu

handicap.

S-a mai stabilit că

dispozitivul electronic supus constatării tehnico-științifice nu are

capacitatea de a intercepta convorbiri purtate prin telefon în rețeaua GSM,

permițând doar ascultarea convorbirilor ambientale.

Potrivit art. 19 din

Legea nr. 51/1991 inițierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul

României a unor structuri informative care pot aduce atingere siguranței

naționale, sprijinirea în orice mod a acestora, deținerea de mijloace specifice

de interpretare a comunicațiilor, precum și culegerea și transmiterea de

informații cu caracter secret ori confidențial, prin orice mijloace, în afara

cadrului legal, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2

la 7 ani, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.

Ca urmare elementul

material al infracțiunii prevăzute în teza a III-a constă în deținerea,

confecționarea sau folosirea ilegală de mijloace specifice de interceptare a

comunicațiilor, iar urmarea imediată presupune producerea unei stări de pericol

pentru siguranța națională, subiectul pasiv al infracțiunii fiind statul.

Deținerea unui

dispozitiv ce face posibilă ascultarea unor convorbiri în mediul ambiental,

comercializat în mod liber, sau o eventuală folosire a unui asemenea dispozitiv

în împrejurări ce nu aduc atingere siguranței naționale a României nu

constituie infracțiunea prevăzută de art. 19 teza a III-a din Legea nr.

51/1991.

Fapta inculpatului nu

este susceptibilă de a fi încadrată nici în dispozițiile art. 195 C. pen.

Infracțiunea de

violare a secretului corespondenței presupune sub aspectul laturii obiective

interceptarea unei convorbiri sau comunicări efectuate prin telefon, telegraf

sau alte mijloace de transmitere la distanță, respectiv a surprinde, a asculta

o convorbire între două persoane sau o comunicare pe care o persoană o face

prin telefon.

Așa cum a rezultat

din raportul de constatare tehnico-științifică întocmit la data de 5 ianuarie

2013, dispozitivul deținut de inculpat nu poate intercepta convorbiri

telefonice. Dispozitivul a fost deținut de inculpat la punctul de lucru al

societății comerciale la care este administrator și nu la domiciliul martorului

V.L.

Pe de altă parte,

atât V.L., cât și F.F.M. au arătat în declarațiile date că nu se constituie

părți vătămate sau civile în cauză.

Având în vedere

considerentele de mai sus, instanța a apreciat că în cauză nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 19 din Legea nr.

51/1991 și a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Întrucât în cauză nu

s-a stabilit că deținerea dispozitivului este interzisă de lege s-a dispus

restituirea bunului către inculpat în baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen.

Cheltuielile

judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia în temeiul art. 192

alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva acestei

sentințe a fost declarat, în termenul legal, recurs, fiind criticată sentința

pronunțată de curtea de apel pentru greșita achitare a inculpatului F.M.S.

În dezvoltarea

motivului de recurs, procurorul a arătat că prin Rechizitoriul nr. 58D/P/2011

din 10 octombrie 2011 Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism -Biroul Teritorial Olt a dispus trimiterea în judecată a

inculpatului F.M.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 19 din

Lega nr. 51/1991.

La data de 20 iulie

2011, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Serviciul Teritorial Craiova a primit denunțul numitului V.L. din

comuna Rusănești, județul Olt, privind faptul că numitul F.M.S. deține ilegal

echipamente informatice la domiciliul său pe care le folosește abuziv în scopul

interceptării convorbirilor telefonice, fiind înregistrat la această unitate de

parchet sub nr. 93D//VI11/1/2011.

La data de 21 iulie

2011 Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Serviciul Teritorial Craiova a înaintat sesizarea respectivă la

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Biroul Teritorial Olt, în vederea efectuării cercetărilor, fiind

înregistrat Dosarul nr. 58D/P/2011.

La data de 11 august

2011 s-a început urmărirea penală față de învinuiții F.M.S. și B.F. pentru

săvârșirea infracțiunilor de interceptarea datelor informatice prevăzută de

art. 43 din Legea nr. 161/2003 și deținerea ilegală de mijloace specifice de

interceptare a comunicațiilor prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991, cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

La data de 11 august

2011, Tribunalul Olt a pronunțat Încheierea nr. 19 în Dosarul nr. 3350/104/2011

prin care a admis cererea de percheziție domiciliară la locuințele învinuiților

F.M.S. și B.F. conform art. 100 C. proc. pen., emițându-se Autorizațiile de

percheziție nr. 81 pentru F.M.S. și 82 pentru B.F.

La data de 12 august

2011 s-au efectuat perchezițiile la locuințele celor doi învinuiți. Cu această

ocazie la locuința învinuitului F.M.S. au fost descoperite mai multe bunuri ce

au fost menționate în procesul-verbal de percheziție, printre acestea fiind și

un dispozitiv electronic de culoare neagră, prevăzut cu un slot pentru cartelă

tip SIM.

Prin Încheierea nr.

20 din 17 august 2011 a Tribunalului Olt pronunțată în Dosarul nr.

3383/104/2011, în temeiul art. 101, 103 - 105, 107 - 108 și 111 C. proc. pen.

și art. 56 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 a fost încuviințată cererea

Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Biroul Teritorial Olt și s-a autorizat efectuarea unei percheziții

în sistem informatic a sistemelor informatice și a suporturilor de stocare și

interceptare a datelor informatice, sens în care a fost emisă Autorizația de

percheziție nr. 83 din 17 august 2011.

Urmare autorizării

date de Tribunalul Olt - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Olt în temeiul art.

112 - 113, 115 și 203 C. proc. pen., institutului pentru Tehnologii Avansate

București, Serviciul Român de Informații - UM X București, efectuarea unei

constatări tehnico-științifice asupra dispozitivului electronic de culoare

neagră, prevăzut cu un slot pentru cartelor tip SIM folosit pentru ascultarea ș

înregistrarea de convorbiri în mediul ambiental ridicat de la domiciliul

învinuitului F.M.S.

Prin Adresa nr.

622383 din 23 septembrie 2011 Serviciul Român de Informații - UM X București a

înaintat Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 660277 din 23

septembrie 2011 întocmit de către Institutul pentru Tehnologii Avansate

București.

Raportul de

constatare tehnico-științifică a concluzionat faptul că dispozitivul supus

examinării ridicat de la învinuitul F.M.S. printre principalele caracteristici

le prezintă pe următoarele: Funcții: răspunde automat la apel: Frecvențe GSM: -

800 MHz; 900 MHz; 1800 MHz.; Compatibil în rețelele din România: Vodafone,

Cosmote, Orange; Raza de acoperire a microfoanelor: până la 10 m; Autonomie

stand-by: 5 - 7 zile; Autonomie în regim de transmisie GSM - maxim 3 ore.

Dispozitivul supus

constatării răspunde automat la orice apel inițiat către numărul de telefon

alocat cartelei SIM introduse în slotul dedicat la momentul respectiv.

În momentul

stabilirii conexiunii GSM; microfoanele încorporate sunt activate automat,

permițând ascultarea de la distanță a convorbirilor desfășurate în raza de

acoperire.

Pentru activarea modului

de lucru, ascultarea ambientală, se inițiază un ale de la terminalul telefonic

pe care se face ascultarea către numărul asociat cartelei SIM din componența

dispozitivului. Dispozitivul răspunde automat la apelul primit și astfel

funcția de ascultare ambientală este activată până la terminarea convorbirii.

Din raportul de

constatare tehnico-științifică efectuat de către Institutul pentru Tehnologii

Avansate București a rezultat faptul că, „având în vedere caracteristicile sale

tehnico-funcționale, dispozitivul electronic prevăzut cu un slot pentru cartelă

SIM, supus constatării științifice poate fi utilizat în scopul interceptării

comunicațiilor ambientale din proximitate și transmiterii la distanță a

acestora prin intermediul rețelelor de telefonie mobilă GSM, intrând sub

incidența art. 19 din Legea nr. 51/1991, privind siguranța națională a României

conform căreia „deținerea, confecționarea sau folosirea ilegală de mijloace

specifice de interceptare a comunicațiilor, precum și culegerea și transmiterea

de informații cu caracter secret ori confidențial, prin orice mijloace, în

afara cadrului legal, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de

la 2 la 7 ani."

Raportul de

constatare este însoțit și de planșa foto.

În faza urmăririi

penale, a fost audiat învinuitul F.M.S. De asemenea, au fost audiați martorii

F.F.M., V.L., N.M., M.L.C. care au confirmat activitatea infracțională a

inculpatului F.M.S.

S-a subliniat faptul

că din declarația martorului V.L. din 4 octombrie 2011 a rezultat că în urma

unei discuții din luna iulie 2011 avută cu inculpatul F.M.S., acesta i-a

afirmat că "ascultă pe cine, cât și când vrea". S-a desprins faptul

că această discuție dintre inculpatul F.M.S. și martor a avut loc în prezența

martorului C.S. din localitatea Rusănești Olt. Având în vedere materialul

probator administrat în cauză, după prezentarea materialului de urmărire penală

s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și sesizarea instanței de

judecată, respectiv Tribunalul Olt.

Prin Sentința penală

nr. 20 din 13 februarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 4112/104/2011,

Tribunalul Olt a dispus condamnarea inculpatului F.M.S. la-2 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991.

În temeiul art. 81

alin. (1) C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe

o durată de 4 ani. În temeiul art. 118 lit. f) C. pen. instanța a confiscat de

la inculpatul F.M.S. dispozitivul de culoare neagră prevăzut cu slot pentru

cartelor SIM.

Urmare apelului

inculpatului F.M.S., Curtea de Apel Craiova prin Decizia penală nr. 195 din 6

iunie 2012 a admis apelul inculpatului declarat împotriva Sentinței penale nr.

20 din 13 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr.

4112/104/2011, a casat sentința Tribunalului Olt și a reținut cauza spre

soluționare.

În cursul

cercetărilor, instanța (Curtea de Apel Craiova) a dispus efectuarea unui nou

raport de constatare de către Institutul de Tehnologii Avansate București.

Din Raportul de

constatare nr. 460032 din 5 februarie 2013 al Institutului de Tehnologii

Avansate București s-a concluzionat faptul că "dispozitivul este în stare

de funcționare și a fost conceput pentru a capta și a transmite la o anumită

distanță, către un post telefonic cu care se află în legătură, convorbirile

ambientale desfășurate în proximitatea sa".

„Dispozitivul

electronic respectiv nu a putut fi identificat în mod unic pentru a se putea

stabili cu certitudine dacă se află în circuitul comercial liber".

Pe cale de consecință

susținerea apărării inculpatului că dispozitivul a fost achiziționat de pe

piața liberă, nu a putut fi confirmată.

- S-a constatat de

asemenea că acel dispozitiv are capacitate de ascultare și înregistrare de

convorbiri în mediu ambiental.

Din raportul

Institutului de Tehnologii Avansate București a rezultat astfel, că

„dispozitivul electronic permite captarea și transmiterea la distanță a

convorbirilor ambientale desfășurate în proximitatea sa, folosind o rețea de

telefonie mobilă GSM, către un post telefonic cu care se află în legătură.

Din aceste

considerate se poate afirma, că dacă sunt îndeplinite anumite condiții de

instalare și utilizare, dispozitivul electronic supus constatării dispune de

caracteristicile tehnice necesare pentru a fi exploatat în scopul ascultării

convorbirilor ambientale, situație în care pot fi lezate drepturi și libertăți

cetățenești, garantate prin lege, în conformitate cu legislația română în

vigoare".

De asemenea, Curtea

de Apel Craiova a audiat inculpatul, care a recunoscut comiterea faptei

(deținerea ilegală a acelui dispozitiv și interceptarea convorbirilor

telefonice ale martorilor), a audiat martorii din cauză și a dispus efectuarea

unui nou raport de constatare tehnico-științifică.

Curtea de Apel

Craiova a trecut cu multă ușurință peste aceste concluzii din raportul nou

efectuat și solicitat de aceasta și în mod netemeinic a dispus achitarea

inculpatului F.M.S.

Procurorul a criticat

decizia ca nelegală și netemeinică, deoarece în mod greșit a fost achitat

inculpatul F.M.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 19 din Legea

nr. 51/1991. Infracțiunea prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991 aduce

atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală,

respectiv libertatea și demnitatea persoanei, drept absolut garantat

constituțional. Conform art. 19 din Legea nr. 51/1991 „inițierea, organizarea

sau constituirea pe teritoriul României a unor structuri informative care pot

aduce atingere siguranței naționale, sprijinirea în orice mod a acestora sau

aderarea la ele, deținerea, confecționarea sau folosirea ilegală de mijloace

specifice de interceptare a comunicațiilor, „.. în afara cadrului legal

constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani."

Inculpatul F.M.S. a

recunoscut că acel dispozitiv îi aparține și l-a folosit pentru interceptarea

ambientală și a convorbirilor telefonice ale martorilor F.F.M., V.L. (soția și

respectiv cumnatul său).

Este dincolo de orice

îndoială că aceste interceptări au caracter clandestin, interzis de lege și mai

mult simpla deținere a acestei aparaturi cu caracteristici specifice, clare de

interceptare este prohibită de lege.

Dacă nu ar fi astfel

și ar fi un vid legislativ care să acopere real, concret libertatea persoanei

și a intimității convorbirilor s-ar putea susține că este un abuz, un fenomen

nesancționabil cu reale consecințe privind libertatea de expresie etc., în care

„fiecare ascultă pe fiecare arbitrar".

În această ipoteză se

poate vorbi de un drept lipsit de conținut, de lipsa unei granații a unei

libertăți.

Obiectul juridic al

acestei infracțiuni este constituit din relațiile sociale privind ocrotirea și

siguranța statului, relații ce sunt formate în legătură cu valorile sociale

fundamentale care condiționează siguranța națională sau în care sunt implicate

asemenea valori: unitatea, integritatea, suveranitatea și independența

națională, ordinea constituțională care cuprinde și drepturile și libertățile

cetățenești.

Obiectul juridic al

acestei infracțiuni constă în acele relații sociale a căror existență, desfășurare

și dezvoltare normală sunt condiționate de apărare libertății persoanei de a

comunica la adăpost de orice ingerință nepermisă. Nimeni nu își poate apropria

un astfel de drept care să mascheze. un abuz, o ingerință nepermisă în viața

unei persoane. Constituțional, oamenii sunt egali în fața legii și nimeni nu-i

mai presus de lege.

Nu sunt simple

principii care să fie invocate, tangențial și subiectiv de apărătorii

inculpaților, ele reprezintă principii reale de valorificare și apărare a

drepturilor cetățenești fără discriminare, valabile erga omne și permanente.

Faptul că martora

avea sau nu posibilitatea de a deține, de a intra în posesia unor informații

clasificate (așa cum susține simplist apărarea inculpatului) nu înlătură câtuși

de puțin activitatea infracțională a inculpatului F.M.S., a cărei activitate

infracțională se consumă la momentul achiziționării și deținerii neîntrerupte,

necontestate de acesta a dispozitivului.

Martora avea dreptul

absolut, garantat constituțional la libertatea vieții private, fără ingerințe

din partea nimănui, nici măcar a soțului, inculpat F.M.S., indiferent de

motivația acestuia. Nu prezintă relevanță dacă martora (victima) avea sau nu

posibilitatea de a deține, de a intra în posesia unor informații clasificate.

Textul de lege nu precizează acest aspect, iar o astfel de interpretare este

cel puțin forțată și reprezintă evident o adăugare la lege, aspect nepermis.

„Ubi lex non distinguit, nic nos distinguere debemus".

Este de necontestat

faptul că, în legislația internă guvernată de ordinea constituțională,

interceptările convorbirilor unei persoane au un regim extrem de strict și

judicios supravegheat de către magistrat, tocmai pentru prevenirea unor

ingerințe nepermise în viața privată a unei persoane și în consecință a unor

abuzuri, indiferent de motivația sub care se comit, așa cum este și cazul

activității infracționale a inculpatului F.M.S.

Procurorul

menționează că ușurința cu care instanța își însușește apărarea inculpatului,

în sentința criticată, recurată, fără o cenzură reală, aprofundată a fondului

problemei, activității infracționale a inculpatului.

Chiar și în ipoteza

admiterii împrejurării legate de competență instanței inițiale și înlăturate de

Curtea de Apel Craiova, susține că este vorba de o angajare legală și morală a

răspunderii penale a inculpatului.

Că așa stau lucrurile

a rezultat din următoarele argumente:

Conform art. 63 alin.

(2) C. proc. pen. probele nu au o valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea

fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de

judecată în urma examinării tuturor probelor administrate.

Astfel, și în ipoteza

criticabilă a însușirii cu ușurință a apărării inculpatului, de înlăturare a

raportului prim de constatare ca urmare a unei probe obținute necorespunzător,

cu toate acestea instanța nu se putea opri doar la această probă, cu atât mai

mult cu cât, reținând cauza spre cercetare a administrat probele considerate

necesare, a reaudiat martorii, inculpatul F.M.S. și a dispus și efectuat un nou

raport de constatare tehnico-științifică de către Institutul de Tehnologii

Avansate București.

Din toate aceste

probe legal administrate de către Curtea de Apel Craiova, a rezultat dincolo de

orice îndoială, activitatea infracțională a inculpatului F.M.S. comisă cu

vinovăție. Procurorul a subliniat faptul că fapta inculpatului F.M.S.

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere ilegală a unui

dispozitiv de interceptare a convorbirilor prevăzută de art. 19 din Legea nr.

51/1991.

Așadar, chiar

înlăturând acel prim raport, Curtea de Apel Craiova era ținută să dea eficiență

probatori legală restului probelor din faza de urmărire penală (audieri

martori, inculpat) și cu atât mai mult probelor indubitabile de vinovăție ale

inculpatului administrate de instanță în cursul cercetării judecătorești

(reaudierea martorilor, inculpatului, noul raport de constatare a

dispozitivului).

Nu se poate susține

că inculpatul ar fi fost constrâns, determinat să recunoască fapta,

necontestată a deținerii și interceptării convorbirilor telefonice. Nici

martorii nu au fost audiați cu încălcarea unei proceduri. Înlăturarea acestor

probe este nejustificată.

Având în vedere toate

probele administrate în cauză se constată că, (așa cum a reținut și Tribunalul

Olt), pe baza probelor existente, în dosarul de urmărire penală și

readministrate nemijlocit ulterior în cauză la instanța de fond, inculpatul

F.M.S. a săvârșit cu vinovăție infracțiunea pentru care s-a pus în mișcare

acțiunea penală față de acesta, prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991 (și

pentru care a fost condamnat de Tribunalul Olt), iar achitarea acestui inculpat

de către Curtea de Apel Craiova nu se sprijină pe argumente juridice, logice,

morale, fiind neîntemeiată.

În baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. s-a solicitat admiterea recursului, desființarea

Deciziei Curții de Apel Craiova nr. 112/2013, condamnarea inculpatului F.M.S.

pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

La termenul de

judecată de la 7 ianuarie 2014, în conformitate cu art. 385

14

alin.

(1

1

) C. proc. pen., Înalta Curte a audiat intimatul inculpat F.M.S.,

aflată la dosarul Înaltei Curți.

La dosarul cauzei a

fost depuse fotocopia unei rezoluții dată la 1 octombrie 2010 de Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală în

Dosarul nr. 265/D/P/2009, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în

cauza sesizată de numiții S.Ș.R.S. și B.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 19 alin. (1) teza a II-a; art. 20, art. 21 din Legea nr.

51/1991 privind siguranța națională a României și art. 195 C. pen.

Reprezentantul

Ministerului Public, în concluziile orale, în dezbateri a învederat că înțelege

să critice hotărârea atacată sub aspectul greșitei achitări a inculpatului sub

aspectul săvârșirii infracțiuni prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991.

În argumentare, a

menționat că probatoriul administrat în cauză face dovada întrunirii

elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 19 din Legea nr.

51/1991, întrucât simpla deținere a unei aparaturi cu caracteristici clare de

interceptare (faptă recunoscută de inculpat) îmbracă în conținut infracțiunea

precitată. Astfel, inculpatul F.M.S. a recunoscut că respectivele dispozitive

îi aparțineau și că le-a folosit pentru interceptarea ambientală și a

convorbirilor telefonice ale martorilor F.F.M. și V.L. (soția, respectiv

cumnatul său).

A mai arătat că,

chiar și în ipoteza înlăturării primului raport constatator, instanța de fond

era obligată să dea eficiență probatorie probelor indubitabile de vinovăție a

inculpatului (declarații de martori, declarația inculpatului, noul raport

constatator).

Totodată, a menționat

că jurisprudența invocată de apărare nu poate fi reținută, întrucât situațiile

premise avute în vedere în respectivele decizii și rezoluții sunt diferite de

situația dedusă judecății.

În concluzie,

învederând că înțelege să-și completeze concluziile cu argumentele expuse în

cuprinsul motivelor de recurs, procurorul a solicitat admiterea recursului,

casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, condamnarea inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991.

Concluziile

apărătorului intimat inculpat și poziția acestuia din ultimul cuvânt sunt

consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte Criminalitate Organizată și

Terorism - Serviciul Teritorial Craiova împotriva sentinței pronunțată de prima

instanță, în raport cu motivul de recurs invocat ce se va analiza prin prisma

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte

constată recursul Parchetului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor

arăta.

Din analiza

coroborată a ansamblului materialul probator rezultă că în mod legal și

temeinic prima instanță a stabilit că nu sunt întrunite elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991 pentru care a fost

trimis în judecată inculpatul F.M.S., în raport cu baza factuală reținută.

Legiuitorul a

prevăzut în conținutul art. 19 din Legea nr. 51 din 29 iulie 1991 privind

siguranța națională a României publicată în M. Of., Partea I nr. 163 din 7

august 1991 că „Inițierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul României

a unor structuri informative care pot aduce atingere siguranței naționale,

sprijinirea în orice mod a acestora sau aderarea la ele, deținerea,

confecționarea sau folosirea ilegală de mijloace specifice de interceptare a

comunicațiilor, precum și culegerea și transmiterea de informații cu caracter

secret ori confidențial, prin orice mijloace, în afara cadrului legal,

constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă

fapta nu constituie o infracțiune mai gravă. Tentativa se pedepsește."

Instanța de recurs

consideră că prima instanță a motivat nu numai neîntrunirea elementelor

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991, în

raport cu mijloacele de probă administrate, fiind făcută referirea concretă la

raportul de constatare tehnico-științifică întocmit la data de 5 ianuarie 2013,

la declarațiile martorilor V.L. și F.F.M., dar și la imposibilitatea încadrării

faptei inculpatului în conținutul incriminării de la art. 195 C. pen., violarea

secretului corespondenței.

Înalta Curte

verificând critica formulată de procuror, în raport cu materialul probator și

conținutul legal al incriminării speciale din art. 19 din Legea nr. 51/1991

constată că nu sunt întrunitele elementele constitutive ale acestei

infracțiuni, respectiv latura obiectivă.

Astfel, în

declarațiile date de inculpatul F.M.S. în cursul procesului penal în mod

constant a relatat aspecte legate de achiziționarea dispozitivului de pe

internet, singurele persoane ascultate fiind soția sa și cumnatul său

(declarația dată la urmărirea penală cu Seria A 0397044 de la 7 octombrie

2011), declarația olografă a inculpatului, declarația dată de inculpatul din

fața primei instanțe, declarația inculpatului din fața primei instanțe,

competente curtea de apel, declarația inculpatului din fața Înaltei Curți, ca

instanță de recurs.

În declarația dată de

M.S. menționa „..în perioada februarie-martie am cumpărat de pe un site

(Spionaj.ro) un microfon cu activare de la distanță prin utilizarea unei

cartele SIM. După utilizarea camerei video, timp de aproximativ o lună de zile,

am constatat că soția mea, F.F.M. și cumnatul meu, V.L. sustrăgeau în mod

constant diverse sume de bani, însă nu pot preciza exact sumele respective.

Având în vedere cele întâmplate și faptul că soția mea și cumnatul meu

petreceau foarte mult timp în bucătăria casei mele, am montat microfonul

cumpărat de pe internet. Am încercat să folosesc acest dispozitiv însă rezultatele

acestuia nu au fost mulțumitoare, fapt pentru care am încetat să-mai folosesc

și l-am depozitat în biroul personal. Menționez că nu am folosit tehnica audio

și video pentru efectuarea de interceptări ori înregistrări ale altor persoane

în afară de soția și cumnatul meu.. Cu privire la microfoanele identificate cu

ocazia efectuării percheziției domiciliare, declara că sunt montate de mine

personal și au doar rolul de a-i speria pe angajați, acestea nerealizând niciun

fel de înregistrare audio ..".

În declarația dată la

tribunal, inculpatul arăta „.. Eu am cumpărat prin internet de la o firmă

dispozitivul de interceptare care în opinia mea nu se numește așa ci microfon

cu SIM în scopul de a cunoaște ce se întâmpla în biroul meu, respectiv biroul

firmei la care eu sunt administrator unic. Arăt că în acest birou numai eu îmi

desfășuram activitatea, în vreme ce soția mea care era angajată pe postul de

director de vânzări făcea această activitate în proprietatea comună .. în acest

birou al meu mai intra și fostul meu cumnat, fratele fostei soții. Eu bănuiam

că aceasta sustrage sume de bani pentru a-și ajuta fratele .. Arăt că de fapt

eu nici nu am folosit acest microfon întrucât am băgat o singură dată cartele

SIM în el să văd dacă se aude ceva și am constatat că nu se prea înțelege și

atunci am decis să nu ÎI mai folosesc. Arăt că eu am comandat acel dispozitiv

în perioada februarie - martie 2011. După părerea mea nu poate fi vorba de un

dispozitiv de interceptare, întrucât acest dispozitiv nu era menit ca eu să

ascult eventuale convorbiri telefonice ale soției sau cumnatului ci doar

discuții ambientale purtate strict în acea încăpere între două persoane. Aceste

informații le-am dobândit de pe internet. Arăt că pentru a pune în funcțiune

acest dispozitiv este absolută nevoie să fie folosit telefonul mobil, sens în

care am procedat și eu când am introdus cartele SIM și nu am fost mulțumit de

calitatea sunetului obținut ..".

Inculpatul F.M.S. în

declarația dată la curtea de apel a precizat că „.. am cumpărat dispozitivul

menționat pe care l-am instalat în birou pentru început am dorit să-l verific

dacă acesta funcționa, am dat drumul la televizorul din birou și am constatat

că dispozitivul de ascultare nu funcționa motiv pentru care l-am depozitat

într-un sertar din birou. Mai precizez faptul că după ce am observat că

dispozitivul de ascultare a fost pus într-un sertar din birou fără SIM. Am

depozitat aparatul în birou pentru că nu am considerat că deținerea lui nu

reprezintă ceva ilegal atâta vreme cât la cumpărare mi s-a oferit certificate

de garanție și bon fiscal."

Inculpatul în fața

Înaltei Curți a declarat că „Aș vrea să precizez faptul că dispozitivul din

cauză era de fapt un microfon și acest lucru rezultă din factura de

achiziționare a bunului. Eu, împreună cu soția mea, aveam o firmă și soția mea

încerca să sustragă bani din firmă. Banii erau ținuți în biroul meu, aparținând

de casa comună. Acel biroul se afla și sub monitorizare video și am constatat

personal cum soția mea sustrăgea bani. În firmă era angajată, atât soția mea,

cât și fratele acesteia. Eu am observat prin vizionarea înregistrării cum era

sustrasă suma de bani și cum discutau între ei însă fără să aud discuțiile

respective. Am căutat pe interne și am găsit un microfon cu SIM. Am încercat să-l

pun în birou dar nu a avut niciun rezultat și chiar l-am lăsat pe birou,

nefolosit. De altfel, microfonul a fost găsit pe birou, nemontat. Nu cunoșteam

dacă această cumpărare era ilegală sau nu, având în vedere că l-am achiziționat

cu factură, cu garanție și aveam cunoștințe electronice, apreciind că este

inferior unui telefon mobil sau unor alte dispozitive care sunt folosite de

regulă pentru copii și care se află pe piață".

Declarațiile

inculpatului se coroborează cu declarațiile martorilor V.L., N.M., M.L.C.

(declarații de la urmărire penală nenumerotate), declarațiile martorilor M.C.

și N.M., declarațiile martorilor M.L.C., F.F.M., V.L., N.M. aflate la dosarul

Curții de Apel în care au descris împrejurări cu privire la percheziția

domiciliară și găsirea dispozitivului de ascultare în mediul ambiental,

observarea dispozitivului pe biroul inculpatului, aspecte legate de

interceptarea discuțiilor purtate de soția inculpatului.

În Raportul de

constatare tehnico-științifică nr. 660277 din 23 septembrie 2011 întocmit de

Institutul pentru Tehnologii Avansate se arată cu privire la modul de

funcționare și caracteristicile tehnice ale dispozitivului respectiv că

„obiectul în cauză este un dispozitiv de tip microfon GSM, disimulabil, care

poate fi utilizat în scopul transmiterii la distanță a informațiilor acustice

din proximitate (captate de cele două microfoane încorporate), prin intermediul

rețelelor de telefonie mobilă GSM."

De asemenea, în

același raport de constatare tehnico-științifică se arată că „având în vedere

caracteristicile sale tehnico-funcționale, dispozitivul electronic prevăzut cu

un slot pentru cartelă SIM, supus constatării tehnico-științifice poate fi

utilizat în scopul interceptării comunicațiilor ambientale din proximitate și

transmiterii la distanță a acestora, prin intermediul rețelelor de telefonie

mobilă GSM, intrând sub incidența Legii nr. 51 din 1991, privind siguranța

națională a României.

Dispozitivul

electronic supus prezentei constatări tehnico-științifice nu a putut fi

identificat în mod unic pentru a putea stabili cu certitudine dacă se află în

circuitul comercial liber. Dispozitive similare din punct de vedere funcțional

cu cel supus evaluării sunt comercializate pe piață sub denumirea de

dispozitive tip baby-sitter și sunt destinate monitorizării ambientale de la

distanță a unui spațiu privat în scopul supravegherii copiilor, bătrânilor,

persoanelor cu handicap etc. Ele dispun de caracteristici care le asigură

funcționarea în mod disimulat, caracteristici identificate și la dispozitivul

supus constatării, legate de: lipsa avertizării sau semnalizării acestei

funcții, forma constructivă, dimensiunile mici ale acesteia, precum și modul de

alimentare (baterie încorporată). Referitor la încadrarea dispozitivului în

lisa de produse interzise comercializării aceasta nu face obiectul prezentei

constatări, fiind legală de îndeplinirea unor condiții legale existente la data

achiziției.

În urma analizei

efectuate, s-a stabilit că dispozitivul electronic supus constatării

tehnico-științifice nu are capacitatea de a intercepta convorbiri purtate prin

telefon în rețeaua GSM.

În urma analizei

efectuate, s-a stabilit că dispozitivul electronic supus constatării

tehnico-științifice permite captarea și transmiterea la distanță a

convorbirilor ambientale desfășurate în proximitatea sa, folosind o rețea de

telefonie mobilă GSM, către un post telefonic cu care se află în legătură.

Din aceste

considerente, se poate afirma că, dacă sunt îndeplinite anumite condiții de

instalare și utilizare, dispozitivul electronic supus constatării dispune de

caracteristicile tehnice necesare pentru a fi exploatat în scopul ascultării

convorbirilor ambientale, situație în care pot fi lezate drepturi și libertăți

cetățenești, garantate și protejate prin lege, în conformitatea cu legislația

română în vigoare.

Înalta Curte constată

că deținerea dispozitivului achiziționat de inculpatul F.M.S. și folosirea lui

pentru interceptare ambientală numai a discuțiilor purtate de soția sa și de

cumnatul său nu se circumscrie conținutului art. 19 din Legea nr. 51/1991,

scopul urmărit de inculpat nefiind acela de a aduce atingere siguranței

naționale.

Legiuitorul a statuat

în conținutul incriminării de la art. 19 din Legea nr. 51/1991 mai multe

modalități cu privire la structurile informative care pot aduce atingere

siguranței naționale, inclusiv deținerea sau folosirea ilegală de mijloace

specifice de interceptare a comunicațiilor, precum și culegerea și transmiterea

de informații cu caracter secret ori confidențial.

Or, în contextul

cauzei, dispozitivul achiziționat nu are aptitudini de funcționare, în sensul

de a intercepta convorbiri purtate prin telefon în rețeaua GSM, ci permite

captarea și transmiterea la distanță a convorbirilor ambientale desfășurate în

proximitatea sa, folosind o rețea de telefonie mobilă GSM, către un post

telefonic cu. care se află în legătură.

Mai mult scopul

folosirii dispozitivului achiziționat de pe internet cu certificate de

garanție, a fost cel al interceptării unor discuții familiale și nicidecum

acela de a aduce atingere siguranței naționale.

De altfel, în sensul

celor mai sus menționate, evidențiem soluția dispusă chiar de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și terorism, Structura Centrală în

rezoluția dată la 1 octombrie 2010 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi

penale în cauza sesizată de numiții S.Ș.R.S. și B.C. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 19 alin. (1) teza a III-a, art. 20, art. 21

din Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României și art. 195 C.

pen., depusă la dosarul Înaltei Curți.

În considerentele

rezoluției se arată, nu s-a putut stabili dacă așa-zisa stenogramă apărută în

ziarul „Curentul" reprezintă o redare fidelă a discuției din septembrie

2009 și nici dacă aceasta reprezintă cu adevărat o înregistrare, în absența

unui suport audio de stocare.

Procurorul a precizat

că „Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României, a fost adoptată

la data de 7 august 1991 și nu a suferit nicio modificare până în prezent. La

data adoptării, ea reglementa situațiile ce vizau siguranța națională a

României, în raport de realitățile economico-sociale interne și contextul

internațional din acea perioadă. Ulterior, odată cu evoluția societății

românești, în contextul consolidării democrației, au fost adoptate o serie de

acte normative, care au incidență asupra unor situații reglementate de Legea

nr. 51/1991, cum ar fi: art. 195 C. pen. (modific