ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 33/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 20 din data de 13 februarie 2012, Tribunalul Olt a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 19 din Legea nr. 51/1991 pentru care a fost trimis în judecată inculpatul F.M.S. prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 195 alin. (1) C. pen. A fost condamnat inculpatul F.M.S., la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 19 din Legea nr. 151/1991.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 81 alin. (1) C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata de patru ani, conform art. 82 C. pen. I s-a atras atenția inculpatului F.M.S. asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat acestui inculpat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

(dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective). În baza art. 118 lit. f) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul F.M.S. dispozitivul electronic de culoare neagră prevăzut cu un slot pentru cartelă SIM. S-a constatat că martorii V.L. și F.F.M. nu s-au constituit părți vătămate și părți civile în cauză. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul F.M.S. la plata sumei de 1700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penală. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Olt cu nr. 58D/P/2011 din data de 10 octombrie 2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului F.M.S.

pentru săvârșirea infracțiunii de deținerea ilegală de mijloace specifice de interceptare a comunicațiilor prevăzute de art. 19 din Legea nr. 51/1991, reținându-se în sarcina cestuia că a deținut ilegal, echipamente informatice la domiciliul său pe care le-a folosit în mod abuziv, respectiv în scopul interceptării convorbirilor telefonice ale fostului cumnat și fostei sale soții. Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt și de drept: În urma denunțului formulat de numitul V.L. la data de 21 iulie 2011, organele de urmărire penală au dispus la data de 11 august 2011 începerea urmăririi penale față de inculpatul F.M.S. pentru săvârșirea infracțiunilor de interceptarea datelor informatice prevăzută de art. 43 din Legea 161/2003 și deținerea ilegală de mijloace specifice de interceptare a comunicațiilor prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991.

La solicitarea procurorului și fiind îndeplinite cerințele legale prin Încheierea nr. 19 din 11 august 2011 Tribunalul Olt, pronunțată în Dosarul nr. 3350/104/2011 a autorizat efectuarea percheziției domiciliară la locuința inculpatului F.M.S., emițându-se Autorizația de percheziție nr. 81. Cu prilejul percheziției efectuate la data de 12 august 2011 a fost descoperit în locuința inculpatului F.M.S. un dispozitiv electronic de culoare neagră, prevăzut cu un slot pentru cartelă tip SIM, astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat, dar și din dispozițiile martorilor N.M. și M.L.C. Ulterior, la cererea D.I.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial Olt a fost autorizată și efectuarea unei percheziții în sistem informativ a sistemelor informatice și a suporturilor de stocare și interceptarea datelor informatice, sens în care a fost emisă Autorizația de percheziție 83 din 17 august 2011. Inculpatul a pretins că a procedat astfel, deoarece a bănuit-o pe soție, de care între timp a divorțat, că acesta ar fi procedat la sustragerea unor sume de bani rezultate din încasările magazinului aflat în gospodăria familiei și care erau depozitați în biroul său, iar nu depuși la bancă, potrivit legii, sume de bani pe care ulterior i le dădea fratelui ei, V.L. Instanța fondului a apreciat că scopul invocat de inculpat nu a justificat și nu a putut înlătura răspunderea penală antrenată prin încălcarea dispozițiilor legale în vigoare.

Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul F.M.S. a solicitat să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată acesta, respectiv din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 19 din Legea nr. 51/1991 în infracțiunea prevăzută de art. 195 alin. (1) C. pen., cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, deoarece inculpatul nu a antamat prin fapta sa niciun fel de relații sociale care privesc ocrotirea și apărarea siguranței naționale, fiind evident că persoanele care au fost vizate în vreun fel de fapta inculpatului, respectiv fosta soție și fostul cumnat, nu erau purtătorii unor informații cu caracter secret sau confidențial în legătură cu siguranța națională, numai acestea ar putea fi eventual persoanele vătămate, nicidecum statul cum cere în mod imperios textul de lege al art. 19 din Legea nr. 51/1991.

Instanța a reținut, însă, că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de „deținere și folosire ilegală de mijloace specifice de interceptare a comunicațiilor, prin orice mijloace, în afara cadrului legal prevăzut" prevăzută și pedepsită de art. 19 din Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României și nu ale infracțiunii de violare a secretului corespondenței prevăzută și pedepsită de art. 195 alin. (1) C. pen. În ceea ce privește conținutul constitutiv al acestei infracțiuni, latura obiectivă a fost realizată, în concret, printr-una din cele trei forme menționate de legiuitor, respectiv confecționarea, deținerea și folosirea în speță, fiind incidente două dintre acestea, respectiv deținerea și folosirea.

Împrejurarea că inculpatul F.M.S. nu a dorit și nu a avut drept scop punerea în pericol a siguranței naționale s-a apreciat că nu este relevantă pentru existența elementului constitutiv al infracțiunii, ci doar la individualizarea pedepsei și modalității de executare a acesteia. În raport cu aceste argumente s-a procedat la respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 19 din Legea nr. 51/1991 în infracțiunea prevăzută de art. 195 alin. (1) C. pen. Cu prilejul audierii sale, inculpatul F.M.S. a avut o atitudine numai în parte sinceră. A motivat că a crezut că dispozitivul pe care l-a achiziționat este similar cu dispozitivele folosite pentru supravegherea copiilor ori pentru fabricarea interfoanelor.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului s-a ținut seama de limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen., respectiv de pericolul social concret al faptei și făptuitorului și împrejurările săvârșirii faptei. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul F.M.S., criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece inculpatul nu a deținut tehnică de interceptare a convorbirilor telefonice, dispozitivul găsit în domiciliul său fiind un simplu microfon ambiental care era comandat de la distanță, acesta neavând capacitatea de a interfera cu rețele GSM și de a putea capta zgomote ambientale.

Prin Decizia penală nr. 195 din data de 6 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 4112/104/2011, a fost admis apelul declarat de inculpatul F.M.S. împotriva Sentinței penale nr. 20 din data de 13 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 4112/104/2011. A fost desființată sentința în totalitate și a fost reținută cauza pentru soluționare la Curtea de Apel Craiova, ca instanță de fond. S-a înaintat dosarul pentru repartizare aleatorie conform Regulamentului de Ordine Interioară. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele: În ședința publică de la 6 iunie 2012 instanța din oficiu a invocat excepția de necompetență după materie, în raport cu dispozițiile art. 281 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc.

pen. conform cărora curtea de apel judecă în primă instanță infracțiunile prevăzute de C. pen. în art. 155 - 173 și infracțiunii privind siguranța națională a României prevăzute în legi speciale, acest text de lege fiind modificat prin art. I pct. 11 din Legea nr. 356/2006. Or, în cauza de față, s-a constatat că apelantul inculpat a fost trimis în judecată prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Olt pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României, infracțiune care conform dispozițiilor legale imperative menționate mai sus se judecă în primă instanță de curtea de apel ca instanță de fond. Întrucât lipsa de competență după materie este sancționată cu nulitate absolută, excepția de necompetență are un regim de ordine în tot cursul judecății până la rămânerea definitivă a hotărârii.

În cauza de față instanța din oficiu, verificându-și competența, constatând că nu are competență materială de soluționare a acestei cauze cu care a fost învestită a admis apelul declarat de inculpat, a desființat sentința instanței de fond în totalitate și a reținut cauza pentru soluționare ca instanță de fond. Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 2 iulie 2012. Prin Sentința penală nr. 112 de la 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 1541/54/2012, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul F.M.S. pentru infracțiunea prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991.

În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus restituirea, către inculpat, a dispozitivului electronic, de culoare neagră prevăzut cu slot pentru cartelă tip SIM, descris în procesul-verbal întocmit la data de 12 august 2011 cu ocazia efectuării percheziției domiciliare. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin plângerea formulată la data de 20 iulie 2011, V.L. arăta că inculpatul F.M.S. a achiziționat un dispozitiv de interceptare și ascultare a convorbirilor telefonice, fiind ascultate telefoanele mobile ale numitului V. și familiei acestuia.

A mai arătat că în telefonul și calculatorul inculpatului se află un dispozitiv de ascultare cu care inculpatul „îi ascultă telefoanele, dispozitivele fiind achiziționate de pe internet și montate în calculatorul și telefonul inculpatului, calculatorul aflându-se la sediul firmei inculpatului în comuna Rusănești, județul Olt. Prin Încheierea nr. 19 din 11 august 2011 a Tribunalului Olt, a fost autorizată efectuarea unor percheziții la domiciliul inculpatului și al numitului B.F. iar prin Încheierea nr. 20 din 17 august 2011 a fost autorizată efectuarea unei percheziții în sistem informatic a sistemelor informatice și suporturilor de stocare a datelor informatice ridicate de la domiciliul inculpatului.

A fost găsit la domiciliul inculpatului un dispozitiv ce a făcut obiectul unei constatări tehnico-științifice în urma căreia s-a concluzionat că dispozitivul are în componență două microfoane, un modem GSM și un slot dedicat unei cartele SIM. Dispozitivul răspunde automat la orice apel inițiat către numărul de telefon alocat cartelei SIM iar în momentul stabilirii conexiunii GSM, microfoanele sunt activat automat, permițând ascultarea de la distanță a convorbirilor desfășurate pe raza de acoperire. În privința mijlocului material de probă, respectiv dispozitivul ce a făcut obiectul constatării tehnico-științifice s-a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 64 alin. (2) C. proc. pen., întrucât a fost ridicat de la domiciliul inculpatului în temeiul unei autorizații de percheziție ce atrage incidența dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. proc.

pen., respectiv dispozițiile relative la competența după materie, autorizație ce a fost emisă de Tribunalul Olt. Potrivit dispozițiilor art. 100 C. proc. pen., în cursul urmăririi penale percheziția domiciliară se dispune de judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. Infracțiunea pentru care a fost cercetat inculpatul este cea prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României, iar potrivit dispozițiilor art. 281 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., curtea de apel judecă în primă instanță infracțiunile prevăzute de Codul penal în art. 155 - 173 și infracțiunile privind siguranța națională a României prevăzute în legi speciale. Cum însă inculpatul a recunoscut că a deținut dispozitivul și a descris modul în care l-a utilizat, s-a analizat în ce măsură fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 19 din Legea nr. 51/1991, respectiv în ce măsură aceasta corespunde deținerii sau folosirii ilegale de mijloace specifice de interceptare a comunicațiilor. În cadrul cercetării judecătorești efectuate de Curtea de Apel Craiova, s-a dispus efectuarea unei noi constatări tehnico-științifice de către Institutul pentru Tehnologii Avansate.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică, dispozitivul este în stare de funcționare fiind conceput pentru a capta și transmite la distanță către un post telefonic cu care se află în legătură, convorbirile desfășurate în proximitatea sa. Este un produs de serie, similar din punct de vedere funcțional cu dispozitivele comercializate pe piață sub denumirea de baby-sitter și este destinat monitorizării ambientale de la distanță a unui spațiu privat în scopul supravegherii copiilor, bătrânilor, persoanelor cu handicap. S-a mai stabilit că dispozitivul electronic supus constatării tehnico-științifice nu are capacitatea de a intercepta convorbiri purtate prin telefon în rețeaua GSM, permițând doar ascultarea convorbirilor ambientale.

Potrivit art. 19 din Legea nr. 51/1991 inițierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul României a unor structuri informative care pot aduce atingere siguranței naționale, sprijinirea în orice mod a acestora, deținerea de mijloace specifice de interpretare a comunicațiilor, precum și culegerea și transmiterea de informații cu caracter secret ori confidențial, prin orice mijloace, în afara cadrului legal, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă. Ca urmare elementul material al infracțiunii prevăzute în teza a III-a constă în deținerea, confecționarea sau folosirea ilegală de mijloace specifice de interceptare a comunicațiilor, iar urmarea imediată presupune producerea unei stări de pericol pentru siguranța națională, subiectul pasiv al infracțiunii fiind statul.

Deținerea unui dispozitiv ce face posibilă ascultarea unor convorbiri în mediul ambiental, comercializat în mod liber, sau o eventuală folosire a unui asemenea dispozitiv în împrejurări ce nu aduc atingere siguranței naționale a României nu constituie infracțiunea prevăzută de art. 19 teza a III-a din Legea nr. 51/1991. Fapta inculpatului nu este susceptibilă de a fi încadrată nici în dispozițiile art. 195 C. pen. Infracțiunea de violare a secretului corespondenței presupune sub aspectul laturii obiective interceptarea unei convorbiri sau comunicări efectuate prin telefon, telegraf sau alte mijloace de transmitere la distanță, respectiv a surprinde, a asculta o convorbire între două persoane sau o comunicare pe care o persoană o face prin telefon.

Așa cum a rezultat din raportul de constatare tehnico-științifică întocmit la data de 5 ianuarie 2013, dispozitivul deținut de inculpat nu poate intercepta convorbiri telefonice. Dispozitivul a fost deținut de inculpat la punctul de lucru al societății comerciale la care este administrator și nu la domiciliul martorului V.L. Pe de altă parte, atât V.L., cât și F.F.M. au arătat în declarațiile date că nu se constituie părți vătămate sau civile în cauză. Având în vedere considerentele de mai sus, instanța a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 19 din Legea nr. 51/1991 și a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. Întrucât în cauză nu s-a stabilit că deținerea dispozitivului este interzisă de lege s-a dispus restituirea bunului către inculpat în baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe a fost declarat, în termenul legal, recurs, fiind criticată sentința pronunțată de curtea de apel pentru greșita achitare a inculpatului F.M.S. În dezvoltarea motivului de recurs, procurorul a arătat că prin Rechizitoriul nr. 58D/P/2011 din 10 octombrie 2011 Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Biroul Teritorial Olt a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F.M.S.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 19 din Lega nr. 51/1991. La data de 20 iulie 2011, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova a primit denunțul numitului V.L. din comuna Rusănești, județul Olt, privind faptul că numitul F.M.S. deține ilegal echipamente informatice la domiciliul său pe care le folosește abuziv în scopul interceptării convorbirilor telefonice, fiind înregistrat la această unitate de parchet sub nr. 93D//VI11/1/2011. La data de 21 iulie 2011 Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova a înaintat sesizarea respectivă la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Olt, în vederea efectuării cercetărilor, fiind înregistrat Dosarul nr. 58D/P/2011.

La data de 11 august 2011 s-a început urmărirea penală față de învinuiții F.M.S. și B.F. pentru săvârșirea infracțiunilor de interceptarea datelor informatice prevăzută de art. 43 din Legea nr. 161/2003 și deținerea ilegală de mijloace specifice de interceptare a comunicațiilor prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. La data de 11 august 2011, Tribunalul Olt a pronunțat Încheierea nr. 19 în Dosarul nr. 3350/104/2011 prin care a admis cererea de percheziție domiciliară la locuințele învinuiților F.M.S. și B.F. conform art. 100 C. proc. pen., emițându-se Autorizațiile de percheziție nr. 81 pentru F.M.S. și 82 pentru B.F. La data de 12 august 2011 s-au efectuat perchezițiile la locuințele celor doi învinuiți.

Cu această ocazie la locuința învinuitului F.M.S. au fost descoperite mai multe bunuri ce au fost menționate în procesul-verbal de percheziție, printre acestea fiind și un dispozitiv electronic de culoare neagră, prevăzut cu un slot pentru cartelă tip SIM. Prin Încheierea nr. 20 din 17 august 2011 a Tribunalului Olt pronunțată în Dosarul nr. 3383/104/2011, în temeiul art. 101, 103 - 105, 107 - 108 și 111 C. proc. pen.

și art. 56 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 a fost încuviințată cererea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Olt și s-a autorizat efectuarea unei percheziții în sistem informatic a sistemelor informatice și a suporturilor de stocare și interceptare a datelor informatice, sens în care a fost emisă Autorizația de percheziție nr. 83 din 17 august 2011. Urmare autorizării date de Tribunalul Olt - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Olt în temeiul art. 112 - 113, 115 și 203 C. proc.

pen., institutului pentru Tehnologii Avansate București, Serviciul Român de Informații - UM X București, efectuarea unei constatări tehnico-științifice asupra dispozitivului electronic de culoare neagră, prevăzut cu un slot pentru cartelor tip SIM folosit pentru ascultarea ș înregistrarea de convorbiri în mediul ambiental ridicat de la domiciliul învinuitului F.M.S. Prin Adresa nr. 622383 din 23 septembrie 2011 Serviciul Român de Informații - UM X București a înaintat Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 660277 din 23 septembrie 2011 întocmit de către Institutul pentru Tehnologii Avansate București. Raportul de constatare tehnico-științifică a concluzionat faptul că dispozitivul supus examinării ridicat de la învinuitul F.M.S.

printre principalele caracteristici le prezintă pe următoarele: Funcții: răspunde automat la apel: Frecvențe GSM: - 800 MHz; 900 MHz; 1800 MHz.; Compatibil în rețelele din România: Vodafone, Cosmote, Orange; Raza de acoperire a microfoanelor: până la 10 m; Autonomie stand-by: 5 - 7 zile; Autonomie în regim de transmisie GSM - maxim 3 ore. Dispozitivul supus constatării răspunde automat la orice apel inițiat către numărul de telefon alocat cartelei SIM introduse în slotul dedicat la momentul respectiv. În momentul stabilirii conexiunii GSM; microfoanele încorporate sunt activate automat, permițând ascultarea de la distanță a convorbirilor desfășurate în raza de acoperire. Pentru activarea modului de lucru, ascultarea ambientală, se inițiază un ale de la terminalul telefonic pe care se face ascultarea către numărul asociat cartelei SIM din componența dispozitivului.

Dispozitivul răspunde automat la apelul primit și astfel funcția de ascultare ambientală este activată până la terminarea convorbirii.

Din raportul de constatare tehnico-științifică efectuat de către Institutul pentru Tehnologii Avansate București a rezultat faptul că, „având în vedere caracteristicile sale tehnico-funcționale, dispozitivul electronic prevăzut cu un slot pentru cartelă SIM, supus constatării științifice poate fi utilizat în scopul interceptării comunicațiilor ambientale din proximitate și transmiterii la distanță a acestora prin intermediul rețelelor de telefonie mobilă GSM, intrând sub incidența art. 19 din Legea nr. 51/1991, privind siguranța națională a României conform căreia „deținerea, confecționarea sau folosirea ilegală de mijloace specifice de interceptare a comunicațiilor, precum și culegerea și transmiterea de informații cu caracter secret ori confidențial, prin orice mijloace, în afara cadrului legal, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani." Raportul de constatare este însoțit și de planșa foto.

În faza urmăririi penale, a fost audiat învinuitul F.M.S. De asemenea, au fost audiați martorii F.F.M., V.L., N.M., M.L.C. care au confirmat activitatea infracțională a inculpatului F.M.S. S-a subliniat faptul că din declarația martorului V.L. din 4 octombrie 2011 a rezultat că în urma unei discuții din luna iulie 2011 avută cu inculpatul F.M.S., acesta i-a afirmat că "ascultă pe cine, cât și când vrea". S-a desprins faptul că această discuție dintre inculpatul F.M.S. și martor a avut loc în prezența martorului C.S. din localitatea Rusănești Olt. Având în vedere materialul probator administrat în cauză, după prezentarea materialului de urmărire penală s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și sesizarea instanței de judecată, respectiv Tribunalul Olt.

Prin Sentința penală nr. 20 din 13 februarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 4112/104/2011, Tribunalul Olt a dispus condamnarea inculpatului F.M.S. la-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991. În temeiul art. 81 alin. (1) C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani. În temeiul art. 118 lit. f) C. pen. instanța a confiscat de la inculpatul F.M.S. dispozitivul de culoare neagră prevăzut cu slot pentru cartelor SIM. Urmare apelului inculpatului F.M.S., Curtea de Apel Craiova prin Decizia penală nr. 195 din 6 iunie 2012 a admis apelul inculpatului declarat împotriva Sentinței penale nr. 20 din 13 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 4112/104/2011, a casat sentința Tribunalului Olt și a reținut cauza spre soluționare.

În cursul cercetărilor, instanța (Curtea de Apel Craiova) a dispus efectuarea unui nou raport de constatare de către Institutul de Tehnologii Avansate București. Din Raportul de constatare nr. 460032 din 5 februarie 2013 al Institutului de Tehnologii Avansate București s-a concluzionat faptul că "dispozitivul este în stare de funcționare și a fost conceput pentru a capta și a transmite la o anumită distanță, către un post telefonic cu care se află în legătură, convorbirile ambientale desfășurate în proximitatea sa". „Dispozitivul electronic respectiv nu a putut fi identificat în mod unic pentru a se putea stabili cu certitudine dacă se află în circuitul comercial liber". Pe cale de consecință susținerea apărării inculpatului că dispozitivul a fost achiziționat de pe piața liberă, nu a putut fi confirmată.

- S-a constatat de asemenea că acel dispozitiv are capacitate de ascultare și înregistrare de convorbiri în mediu ambiental. Din raportul Institutului de Tehnologii Avansate București a rezultat astfel, că „dispozitivul electronic permite captarea și transmiterea la distanță a convorbirilor ambientale desfășurate în proximitatea sa, folosind o rețea de telefonie mobilă GSM, către un post telefonic cu care se află în legătură.

Din aceste considerate se poate afirma, că dacă sunt îndeplinite anumite condiții de instalare și utilizare, dispozitivul electronic supus constatării dispune de caracteristicile tehnice necesare pentru a fi exploatat în scopul ascultării convorbirilor ambientale, situație în care pot fi lezate drepturi și libertăți cetățenești, garantate prin lege, în conformitate cu legislația română în vigoare". De asemenea, Curtea de Apel Craiova a audiat inculpatul, care a recunoscut comiterea faptei (deținerea ilegală a acelui dispozitiv și interceptarea convorbirilor telefonice ale martorilor), a audiat martorii din cauză și a dispus efectuarea unui nou raport de constatare tehnico-științifică. Curtea de Apel Craiova a trecut cu multă ușurință peste aceste concluzii din raportul nou efectuat și solicitat de aceasta și în mod netemeinic a dispus achitarea inculpatului F.M.S.

Procurorul a criticat decizia ca nelegală și netemeinică, deoarece în mod greșit a fost achitat inculpatul F.M.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991. Infracțiunea prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991 aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv libertatea și demnitatea persoanei, drept absolut garantat constituțional. Conform art. 19 din Legea nr. 51/1991 „inițierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul României a unor structuri informative care pot aduce atingere siguranței naționale, sprijinirea în orice mod a acestora sau aderarea la ele, deținerea, confecționarea sau folosirea ilegală de mijloace specifice de interceptare a comunicațiilor, „.. în afara cadrului legal constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani." Inculpatul F.M.S.

a recunoscut că acel dispozitiv îi aparține și l-a folosit pentru interceptarea ambientală și a convorbirilor telefonice ale martorilor F.F.M., V.L. (soția și respectiv cumnatul său). Este dincolo de orice îndoială că aceste interceptări au caracter clandestin, interzis de lege și mai mult simpla deținere a acestei aparaturi cu caracteristici specifice, clare de interceptare este prohibită de lege. Dacă nu ar fi astfel și ar fi un vid legislativ care să acopere real, concret libertatea persoanei și a intimității convorbirilor s-ar putea susține că este un abuz, un fenomen nesancționabil cu reale consecințe privind libertatea de expresie etc., în care „fiecare ascultă pe fiecare arbitrar". În această ipoteză se poate vorbi de un drept lipsit de conținut, de lipsa unei granații a unei libertăți.

Obiectul juridic al acestei infracțiuni este constituit din relațiile sociale privind ocrotirea și siguranța statului, relații ce sunt formate în legătură cu valorile sociale fundamentale care condiționează siguranța națională sau în care sunt implicate asemenea valori: unitatea, integritatea, suveranitatea și independența națională, ordinea constituțională care cuprinde și drepturile și libertățile cetățenești. Obiectul juridic al acestei infracțiuni constă în acele relații sociale a căror existență, desfășurare și dezvoltare normală sunt condiționate de apărare libertății persoanei de a comunica la adăpost de orice ingerință nepermisă. Nimeni nu își poate apropria un astfel de drept care să mascheze.

un abuz, o ingerință nepermisă în viața unei persoane. Constituțional, oamenii sunt egali în fața legii și nimeni nu-i mai presus de lege. Nu sunt simple principii care să fie invocate, tangențial și subiectiv de apărătorii inculpaților, ele reprezintă principii reale de valorificare și apărare a drepturilor cetățenești fără discriminare, valabile erga omne și permanente. Faptul că martora avea sau nu posibilitatea de a deține, de a intra în posesia unor informații clasificate (așa cum susține simplist apărarea inculpatului) nu înlătură câtuși de puțin activitatea infracțională a inculpatului F.M.S., a cărei activitate infracțională se consumă la momentul achiziționării și deținerii neîntrerupte, necontestate de acesta a dispozitivului.

Martora avea dreptul absolut, garantat constituțional la libertatea vieții private, fără ingerințe din partea nimănui, nici măcar a soțului, inculpat F.M.S., indiferent de motivația acestuia. Nu prezintă relevanță dacă martora (victima) avea sau nu posibilitatea de a deține, de a intra în posesia unor informații clasificate. Textul de lege nu precizează acest aspect, iar o astfel de interpretare este cel puțin forțată și reprezintă evident o adăugare la lege, aspect nepermis. „Ubi lex non distinguit, nic nos distinguere debemus". Este de necontestat faptul că, în legislația internă guvernată de ordinea constituțională, interceptările convorbirilor unei persoane au un regim extrem de strict și judicios supravegheat de către magistrat, tocmai pentru prevenirea unor ingerințe nepermise în viața privată a unei persoane și în consecință a unor abuzuri, indiferent de motivația sub care se comit, așa cum este și cazul activității infracționale a inculpatului F.M.S.

Procurorul menționează că ușurința cu care instanța își însușește apărarea inculpatului, în sentința criticată, recurată, fără o cenzură reală, aprofundată a fondului problemei, activității infracționale a inculpatului. Chiar și în ipoteza admiterii împrejurării legate de competență instanței inițiale și înlăturate de Curtea de Apel Craiova, susține că este vorba de o angajare legală și morală a răspunderii penale a inculpatului. Că așa stau lucrurile a rezultat din următoarele argumente: Conform art. 63 alin. (2) C. proc. pen. probele nu au o valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate.

Astfel, și în ipoteza criticabilă a însușirii cu ușurință a apărării inculpatului, de înlăturare a raportului prim de constatare ca urmare a unei probe obținute necorespunzător, cu toate acestea instanța nu se putea opri doar la această probă, cu atât mai mult cu cât, reținând cauza spre cercetare a administrat probele considerate necesare, a reaudiat martorii, inculpatul F.M.S. și a dispus și efectuat un nou raport de constatare tehnico-științifică de către Institutul de Tehnologii Avansate București. Din toate aceste probe legal administrate de către Curtea de Apel Craiova, a rezultat dincolo de orice îndoială, activitatea infracțională a inculpatului F.M.S. comisă cu vinovăție. Procurorul a subliniat faptul că fapta inculpatului F.M.S.

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere ilegală a unui dispozitiv de interceptare a convorbirilor prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991. Așadar, chiar înlăturând acel prim raport, Curtea de Apel Craiova era ținută să dea eficiență probatori legală restului probelor din faza de urmărire penală (audieri martori, inculpat) și cu atât mai mult probelor indubitabile de vinovăție ale inculpatului administrate de instanță în cursul cercetării judecătorești (reaudierea martorilor, inculpatului, noul raport de constatare a dispozitivului). Nu se poate susține că inculpatul ar fi fost constrâns, determinat să recunoască fapta, necontestată a deținerii și interceptării convorbirilor telefonice.

Nici martorii nu au fost audiați cu încălcarea unei proceduri. Înlăturarea acestor probe este nejustificată. Având în vedere toate probele administrate în cauză se constată că, (așa cum a reținut și Tribunalul Olt), pe baza probelor existente, în dosarul de urmărire penală și readministrate nemijlocit ulterior în cauză la instanța de fond, inculpatul F.M.S. a săvârșit cu vinovăție infracțiunea pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală față de acesta, prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991 (și pentru care a fost condamnat de Tribunalul Olt), iar achitarea acestui inculpat de către Curtea de Apel Craiova nu se sprijină pe argumente juridice, logice, morale, fiind neîntemeiată. În baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen. s-a solicitat admiterea recursului, desființarea Deciziei Curții de Apel Craiova nr. 112/2013, condamnarea inculpatului F.M.S. pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată. La termenul de judecată de la 7 ianuarie 2014, în conformitate cu art. 385 14 alin. (1 1 ) C. proc. pen., Înalta Curte a audiat intimatul inculpat F.M.S., aflată la dosarul Înaltei Curți. La dosarul cauzei a fost depuse fotocopia unei rezoluții dată la 1 octombrie 2010 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală în Dosarul nr. 265/D/P/2009, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza sesizată de numiții S.Ș.R.S.

și B.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 19 alin. (1) teza a II-a; art. 20, art. 21 din Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României și art. 195 C. pen. Reprezentantul Ministerului Public, în concluziile orale, în dezbateri a învederat că înțelege să critice hotărârea atacată sub aspectul greșitei achitări a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiuni prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991. În argumentare, a menționat că probatoriul administrat în cauză face dovada întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991, întrucât simpla deținere a unei aparaturi cu caracteristici clare de interceptare (faptă recunoscută de inculpat) îmbracă în conținut infracțiunea precitată.

Astfel, inculpatul F.M.S. a recunoscut că respectivele dispozitive îi aparțineau și că le-a folosit pentru interceptarea ambientală și a convorbirilor telefonice ale martorilor F.F.M. și V.L. (soția, respectiv cumnatul său). A mai arătat că, chiar și în ipoteza înlăturării primului raport constatator, instanța de fond era obligată să dea eficiență probatorie probelor indubitabile de vinovăție a inculpatului (declarații de martori, declarația inculpatului, noul raport constatator). Totodată, a menționat că jurisprudența invocată de apărare nu poate fi reținută, întrucât situațiile premise avute în vedere în respectivele decizii și rezoluții sunt diferite de situația dedusă judecății.

În concluzie, învederând că înțelege să-și completeze concluziile cu argumentele expuse în cuprinsul motivelor de recurs, procurorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991. Concluziile apărătorului intimat inculpat și poziția acestuia din ultimul cuvânt sunt consemnate în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, în raport cu motivul de recurs invocat ce se va analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată recursul Parchetului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza coroborată a ansamblului materialul probator rezultă că în mod legal și temeinic prima instanță a stabilit că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991 pentru care a fost trimis în judecată inculpatul F.M.S., în raport cu baza factuală reținută.

Legiuitorul a prevăzut în conținutul art. 19 din Legea nr. 51 din 29 iulie 1991 privind siguranța națională a României publicată în M. Of., Partea I nr. 163 din 7 august 1991 că „Inițierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul României a unor structuri informative care pot aduce atingere siguranței naționale, sprijinirea în orice mod a acestora sau aderarea la ele, deținerea, confecționarea sau folosirea ilegală de mijloace specifice de interceptare a comunicațiilor, precum și culegerea și transmiterea de informații cu caracter secret ori confidențial, prin orice mijloace, în afara cadrului legal, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.

Tentativa se pedepsește." Instanța de recurs consideră că prima instanță a motivat nu numai neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991, în raport cu mijloacele de probă administrate, fiind făcută referirea concretă la raportul de constatare tehnico-științifică întocmit la data de 5 ianuarie 2013, la declarațiile martorilor V.L. și F.F.M., dar și la imposibilitatea încadrării faptei inculpatului în conținutul incriminării de la art. 195 C. pen., violarea secretului corespondenței. Înalta Curte verificând critica formulată de procuror, în raport cu materialul probator și conținutul legal al incriminării speciale din art. 19 din Legea nr. 51/1991 constată că nu sunt întrunitele elementele constitutive ale acestei infracțiuni, respectiv latura obiectivă.

Astfel, în declarațiile date de inculpatul F.M.S. în cursul procesului penal în mod constant a relatat aspecte legate de achiziționarea dispozitivului de pe internet, singurele persoane ascultate fiind soția sa și cumnatul său (declarația dată la urmărirea penală cu Seria A 0397044 de la 7 octombrie 2011), declarația olografă a inculpatului, declarația dată de inculpatul din fața primei instanțe, declarația inculpatului din fața primei instanțe, competente curtea de apel, declarația inculpatului din fața Înaltei Curți, ca instanță de recurs. În declarația dată de M.S. menționa „..în perioada februarie-martie am cumpărat de pe un site (Spionaj.ro) un microfon cu activare de la distanță prin utilizarea unei cartele SIM.

După utilizarea camerei video, timp de aproximativ o lună de zile, am constatat că soția mea, F.F.M. și cumnatul meu, V.L. sustrăgeau în mod constant diverse sume de bani, însă nu pot preciza exact sumele respective. Având în vedere cele întâmplate și faptul că soția mea și cumnatul meu petreceau foarte mult timp în bucătăria casei mele, am montat microfonul cumpărat de pe internet. Am încercat să folosesc acest dispozitiv însă rezultatele acestuia nu au fost mulțumitoare, fapt pentru care am încetat să-mai folosesc și l-am depozitat în biroul personal. Menționez că nu am folosit tehnica audio și video pentru efectuarea de interceptări ori înregistrări ale altor persoane în afară de soția și cumnatul meu..

Cu privire la microfoanele identificate cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, declara că sunt montate de mine personal și au doar rolul de a-i speria pe angajați, acestea nerealizând niciun fel de înregistrare audio ..". În declarația dată la tribunal, inculpatul arăta „.. Eu am cumpărat prin internet de la o firmă dispozitivul de interceptare care în opinia mea nu se numește așa ci microfon cu SIM în scopul de a cunoaște ce se întâmpla în biroul meu, respectiv biroul firmei la care eu sunt administrator unic. Arăt că în acest birou numai eu îmi desfășuram activitatea, în vreme ce soția mea care era angajată pe postul de director de vânzări făcea această activitate în proprietatea comună .. în acest birou al meu mai intra și fostul meu cumnat, fratele fostei soții.

Eu bănuiam că aceasta sustrage sume de bani pentru a-și ajuta fratele .. Arăt că de fapt eu nici nu am folosit acest microfon întrucât am băgat o singură dată cartele SIM în el să văd dacă se aude ceva și am constatat că nu se prea înțelege și atunci am decis să nu ÎI mai folosesc. Arăt că eu am comandat acel dispozitiv în perioada februarie - martie 2011. După părerea mea nu poate fi vorba de un dispozitiv de interceptare, întrucât acest dispozitiv nu era menit ca eu să ascult eventuale convorbiri telefonice ale soției sau cumnatului ci doar discuții ambientale purtate strict în acea încăpere între două persoane. Aceste informații le-am dobândit de pe internet. Arăt că pentru a pune în funcțiune acest dispozitiv este absolută nevoie să fie folosit telefonul mobil, sens în care am procedat și eu când am introdus cartele SIM și nu am fost mulțumit de calitatea sunetului obținut ..". Inculpatul F.M.S.

în declarația dată la curtea de apel a precizat că „.. am cumpărat dispozitivul menționat pe care l-am instalat în birou pentru început am dorit să-l verific dacă acesta funcționa, am dat drumul la televizorul din birou și am constatat că dispozitivul de ascultare nu funcționa motiv pentru care l-am depozitat într-un sertar din birou. Mai precizez faptul că după ce am observat că dispozitivul de ascultare a fost pus într-un sertar din birou fără SIM. Am depozitat aparatul în birou pentru că nu am considerat că deținerea lui nu reprezintă ceva ilegal atâta vreme cât la cumpărare mi s-a oferit certificate de garanție și bon fiscal." Inculpatul în fața Înaltei Curți a declarat că „Aș vrea să precizez faptul că dispozitivul din cauză era de fapt un microfon și acest lucru rezultă din factura de achiziționare a bunului.

Eu, împreună cu soția mea, aveam o firmă și soția mea încerca să sustragă bani din firmă. Banii erau ținuți în biroul meu, aparținând de casa comună. Acel biroul se afla și sub monitorizare video și am constatat personal cum soția mea sustrăgea bani. În firmă era angajată, atât soția mea, cât și fratele acesteia. Eu am observat prin vizionarea înregistrării cum era sustrasă suma de bani și cum discutau între ei însă fără să aud discuțiile respective. Am căutat pe interne și am găsit un microfon cu SIM. Am încercat să-l pun în birou dar nu a avut niciun rezultat și chiar l-am lăsat pe birou, nefolosit. De altfel, microfonul a fost găsit pe birou, nemontat.

Nu cunoșteam dacă această cumpărare era ilegală sau nu, având în vedere că l-am achiziționat cu factură, cu garanție și aveam cunoștințe electronice, apreciind că este inferior unui telefon mobil sau unor alte dispozitive care sunt folosite de regulă pentru copii și care se află pe piață". Declarațiile inculpatului se coroborează cu declarațiile martorilor V.L., N.M., M.L.C. (declarații de la urmărire penală nenumerotate), declarațiile martorilor M.C. și N.M., declarațiile martorilor M.L.C., F.F.M., V.L., N.M. aflate la dosarul Curții de Apel în care au descris împrejurări cu privire la percheziția domiciliară și găsirea dispozitivului de ascultare în mediul ambiental, observarea dispozitivului pe biroul inculpatului, aspecte legate de interceptarea discuțiilor purtate de soția inculpatului.

În Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 660277 din 23 septembrie 2011 întocmit de Institutul pentru Tehnologii Avansate se arată cu privire la modul de funcționare și caracteristicile tehnice ale dispozitivului respectiv că „obiectul în cauză este un dispozitiv de tip microfon GSM, disimulabil, care poate fi utilizat în scopul transmiterii la distanță a informațiilor acustice din proximitate (captate de cele două microfoane încorporate), prin intermediul rețelelor de telefonie mobilă GSM." De asemenea, în același raport de constatare tehnico-științifică se arată că „având în vedere caracteristicile sale tehnico-funcționale, dispozitivul electronic prevăzut cu un slot pentru cartelă SIM, supus constatării tehnico-științifice poate fi utilizat în scopul interceptării comunicațiilor ambientale din proximitate și transmiterii la distanță a acestora, prin intermediul rețelelor de telefonie mobilă GSM, intrând sub incidența Legii nr. 51 din 1991, privind siguranța națională a României.

Dispozitivul electronic supus prezentei constatări tehnico-științifice nu a putut fi identificat în mod unic pentru a putea stabili cu certitudine dacă se află în circuitul comercial liber. Dispozitive similare din punct de vedere funcțional cu cel supus evaluării sunt comercializate pe piață sub denumirea de dispozitive tip baby-sitter și sunt destinate monitorizării ambientale de la distanță a unui spațiu privat în scopul supravegherii copiilor, bătrânilor, persoanelor cu handicap etc. Ele dispun de caracteristici care le asigură funcționarea în mod disimulat, caracteristici identificate și la dispozitivul supus constatării, legate de: lipsa avertizării sau semnalizării acestei funcții, forma constructivă, dimensiunile mici ale acesteia, precum și modul de alimentare (baterie încorporată).

Referitor la încadrarea dispozitivului în lisa de produse interzise comercializării aceasta nu face obiectul prezentei constatări, fiind legală de îndeplinirea unor condiții legale existente la data achiziției. În urma analizei efectuate, s-a stabilit că dispozitivul electronic supus constatării tehnico-științifice nu are capacitatea de a intercepta convorbiri purtate prin telefon în rețeaua GSM. În urma analizei efectuate, s-a stabilit că dispozitivul electronic supus constatării tehnico-științifice permite captarea și transmiterea la distanță a convorbirilor ambientale desfășurate în proximitatea sa, folosind o rețea de telefonie mobilă GSM, către un post telefonic cu care se află în legătură.

Din aceste considerente, se poate afirma că, dacă sunt îndeplinite anumite condiții de instalare și utilizare, dispozitivul electronic supus constatării dispune de caracteristicile tehnice necesare pentru a fi exploatat în scopul ascultării convorbirilor ambientale, situație în care pot fi lezate drepturi și libertăți cetățenești, garantate și protejate prin lege, în conformitatea cu legislația română în vigoare. Înalta Curte constată că deținerea dispozitivului achiziționat de inculpatul F.M.S. și folosirea lui pentru interceptare ambientală numai a discuțiilor purtate de soția sa și de cumnatul său nu se circumscrie conținutului art. 19 din Legea nr. 51/1991, scopul urmărit de inculpat nefiind acela de a aduce atingere siguranței naționale.

Legiuitorul a statuat în conținutul incriminării de la art. 19 din Legea nr. 51/1991 mai multe modalități cu privire la structurile informative care pot aduce atingere siguranței naționale, inclusiv deținerea sau folosirea ilegală de mijloace specifice de interceptare a comunicațiilor, precum și culegerea și transmiterea de informații cu caracter secret ori confidențial. Or, în contextul cauzei, dispozitivul achiziționat nu are aptitudini de funcționare, în sensul de a intercepta convorbiri purtate prin telefon în rețeaua GSM, ci permite captarea și transmiterea la distanță a convorbirilor ambientale desfășurate în proximitatea sa, folosind o rețea de telefonie mobilă GSM, către un post telefonic cu.

care se află în legătură. Mai mult scopul folosirii dispozitivului achiziționat de pe internet cu certificate de garanție, a fost cel al interceptării unor discuții familiale și nicidecum acela de a aduce atingere siguranței naționale. De altfel, în sensul celor mai sus menționate, evidențiem soluția dispusă chiar de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și terorism, Structura Centrală în rezoluția dată la 1 octombrie 2010 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza sesizată de numiții S.Ș.R.S. și B.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 19 alin. (1) teza a III-a, art. 20, art. 21 din Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României și art. 195 C. pen., depusă la dosarul Înaltei Curți.

În considerentele rezoluției se arată, nu s-a putut stabili dacă așa-zisa stenogramă apărută în ziarul „Curentul" reprezintă o redare fidelă a discuției din septembrie 2009 și nici dacă aceasta reprezintă cu adevărat o înregistrare, în absența unui suport audio de stocare. Procurorul a precizat că „Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională a României, a fost adoptată la data de 7 august 1991 și nu a suferit nicio modificare până în prezent. La data adoptării, ea reglementa situațiile ce vizau siguranța națională a României, în raport de realitățile economico-sociale interne și contextul internațional din acea perioadă. Ulterior, odată cu evoluția societății românești, în contextul consolidării democrației, au fost adoptate o serie de acte normative, care au incidență asupra unor situații reglementate de Legea nr. 51/1991, cum ar fi: art. 195 C. pen.

(modific